Flowers of evil +18

[odette]

Nume: Flowers of evil
Gen: Drama
Limba: Romana
Observatii cu privire la continut: Violenta verbala si fizica
Tipul de comentariu solicitat: Oricare



Capitolul I


Sunt un nimeni dar ma simt obligat parca de soarta sa istorisesc cea mai trista poveste la care am luat parte vreodata. Desi este o poveste cu iz regal, nimeni nu a stiut vreodata ce intorsaturi aveau sa ia deciziile pripite si dusmanii care se inmulteau pe zi ce trece.

Regatul era mai infloritor ca niciodata, dar in lacomia sa, regele dori sa isi extinda teritoriul mai mult, catre est. Inca cateva cuceriri si s-ar fi apropiat de regatul Barian si conform planurilor sale l-ar fi putut asimila si pe acesta propriului regat. Insetat de putere si bogatii nimic nu i-a stat in cale, nici macar vietile celor nevinovati. Ca sa potoleasca macelul, regele Tirahnee propuse o alianta si o casatorie. Isi casatorea fiica Lysaria cu printul Haian, chiar si impotriva firii si a dragostei pe care atat printesa cat si printul o purtau pentru alte persoane.

Intr-o zi ploioasa, sosi la curtea regelui Arkhan viitoarea sotie a printului, insotita de servitoarele ei si de un barbat misterios care s-a prezentat a fi "asigurarea" printesei. Sora printului, Ranna, se simti ofensata din prima secunda in care printesa Lysaria pasi in castel si se planse reginei de nou venita ce avea sa, asa cum zicea Ranna, "fure atat coroana cat si locul". Cina totusi decurse bine. Doar regele Arkhan vorbi, iar ceilalti il sustineau. Printesa Lysaria parea de piatra. Era inexpresiva si trista, dar tristetea ei inspira razbunare. Erau zvonuri care circulau despre faptul ca cel pe care printesa il iubise fu ucis, si ca propriul tata planuise moartea, doar pentru a-si duce la indeplinire intelegerea.

Printesa nu isi manifesta pozitia de superioritate fata de servitori, si chiar ii ceruse regelui Arkhan permisiunea de a se ridica de la masa din lemn brut pentru a-si lua un pahar cu apa. Nu accepta ca servitorii sa ii fie lachei si spuse:

"Daca pot sa o fac eu de ce sa pun pe altcineva?"

Regele ridica sprinceana in semn de uimire si ii raspunse:

"In timp sper ca te vei acomoda vietii arkhaniene."

Ranna insa nu se mai putu stapani si izbucni:

"O salbatica nu va face parte niciodata din familia asta!"

Din cele mai vechi timpuri regatul Tirahnee fusese categorisit ca fiind unul al oamenilor "salbatici" in timp ce Arhkan era al "barbarilor". Aceasta diferentiere o punea pe Ranna intr-o postura proasta. Comentariul ei neadecvatu fu sanctionat de regele insusi care isi lovi propria fiica cu furie.

"Indiferent de unde vine, Lysaria a Tirahneei iti va deveni sora", adauga regele.

Sora era un termen impropriu folosit. Furtuna se abatuse atat peste regat cat si peste cina. Lysaria ii ceru din nou permisiunea regelui de a-si parasi locul pentru a se retrage in camera ei. Insotita de "asigurarea" ei, paznicul ce nu isi dezlipise ochii de pe printesa, aceasta parasi sala. Pe parcursul cinei nu si-a privit nici o data viitorul sot. Nu era interesata de el. Nu era interesata nici de viata pe care noul statut i l-ar fi oferit.

In aceeasi noapte, prin castel au circulat alte zvonuri, cum ca din cauza umilintei, Ranna a incercat sa se sinucida. Era tactica ei pentru a obtine atentia regelui, atentie ce in ultimele ore se indreptase brusc la nou venita.

A doua zi, printesa Lysaria nu se prezenta la micul dejun. Transmise insa ca se simte obosita dupa drumul din seara precedenta. Defapt printesa nici nu mai era in castel atunci cand vorba ajunse la rege. In acea zi printesa se plimbase prin gradina, pana la asfintitul soarelui. Au fost trimisi dupa ea mai multi cavaleri, ca urmare a ingrijorarii regelui. Cand aceasta reveni la castel, pe buzele Rannei se vedea un zambet viclean. Ea ar fi fost pedepsita pentru nesupunere, dar regele Arkhan o imbratisa bucuros pe Lysaria.

"Mi-am faut griji pentru tine, copila. Si Haian de asemenea."

Lysaria stia ca adevarul era departe si ca niciunul dintre cei doi nu dadea nici macar un galben pe viata ei, dar o intelegere era o intelegere si trebuia respectata. Daca ar fi fugit, arkhanii ar fi atacat din nou si ar fi ucis tot ce le-ar fi iesit in cale. Se simtea blocata intre datoria de printesa, de mostenitoare a Tirahneei, dar si cea de femeie, a carui iubire se pierduse. Rece ca piatra, inexpresiva, facu o reverenta si se retrase din nou in camera ei.

In urmatoarele zile nu a fost zarita. Eu personal ii duceam mancarea la usa camerei, unde i-o inmanam paznicului. Si-a motivat absenta spunand ca se simte rau si ca inca nu s-a obisnuit cu locul.

Intr-una din zile printul Haian intra in camera ei. Slabise mult si avea ochii rosii. Printul nu se apropie prea mult de ea. Ii ceru sa-i dea o sansa regatului arkhanian si sa incerce sa isi inceapa rolul de sotie. Printesa nu isi lasa privirea asupra lui nici macar o secunda, ci privi pe geamul deschis pasarile care se odihneau pe cadran. Printul parasi incaperea fara niciun raspuns.

Doctorul o diagnosticase pe printesa cu un caz sever de tristete. Simplu si fara prea multe studii amanuntite, doctorul ii sugera Lysariei sa vada "din alt punct de vedere existenta ei si rolul ei." Cuvintele lui nu au fost o motivatie pentru ea. In urmatoarea perioada a refuzat mancarea. Statea toata ziua in camera ei, sub paturi si plangea. Regele insusi ii facu o vizita.

In ziua urmatoare, cu ochii la fel de rosii, printesa iesi din camera. Sub presiune si sub amenintarea ca va incepe din nou sa-i ucida poporul daca nu isi ia rolul in serios, Lysaria gasi puterea undeva inauntrul ei sa se ridice. Se duse la printul Haian si pentru prima data il privi. Ochii ei ardeau de ura. Il saruta pe neasteptate si ii spuse ca vrea niste rochii noi, traditionale Arkhanei, deoarece nu se mai simtea ca facand parte din Tirahneea deja.

[odette]

Capitolul II

Cu fiecare zi ce trecea, Lysaria incerca din ce in ce mai mult sa-i scoata din minti pe cei din jurul ei. Pretentiile ei crescusera considerabil de la o zi la alta. Relatia cu printul Haian nu parea sa se inbunatateasca ca urmare a faptului ca niciunul dintre cei doi nu incercau nici cea mai mica apropiere. Plictisita de jocul mofturilor, printesa a vizitat cetatea. Imbracata in straie obisnuite, nimeni nu a realizat ca printre ei se plimba urmatoarea regina. Era o persoana buna si ii pasa de cei din jurul ei. Ii compatimea pe cei care se nascusera in mizerie, dar ii invidia pentru libertatea lor. Vedea in privirile lor dorinta de a trai si fericirea de a exista.

Se opri in dreptul unor copii care se jucau cu noroi. O fetita blonda avea un brat de papadii in mana, iar un baiat arunca cu noroi peste ele. Printesa se apleca deasupra fetitei ce privea trista florile. Nu spuse niciun cuvant, dar copila o privea fermecata. Alese o papadie si o scutura putin apoi si-o puse in par.

"Lucrurile frumoase raman la fel chiar si cand oamenii le acopera cu noroi", spuse printesa. Se ridica si isi continua plimbarea.

Tarziu in noapte ajunse inapoi la castel. Nici nu se atinse de mancarea din camera ei si se baga in pat. Regele Arkhan ii facu o vizita in toiul noptii. Cu mintea imbibata in alcohol se arunca asupra printesei si o lovi cu brutalitate:

"O curva ca tine nu este demna de fiul meu! O curva ramane doar o curva!"

Ii rupse camasa de noapte cu o putere animalica si o mai lovi odata. Ii privi sanii si isi trecu mana peste ei.

"O curva ca tine ma poate multumi?"

Ii prinse mainile deasupra capului si o musca de buza inferioara, apoi o lovi din nou. Tipetele ei erau auzite de gardieni, dar acestia aveau ordine sa nu intervina. Ii elibera mainile dar o prinse de gat pregatit sa o sugrume. Printesa gasi prin intuneric cu mana tava de mancare dar si un cutit pe care i-l infipse in umar. Durerea il facu pe rege sa se dea la o parte de pe Lysaria, timp in care aceasta fugi. Lacrimile ii curgeau pe chip. Cobora scarile si dupa un hol lung unde se impiedicase de o statuieta pe care o facu una cu pamantul iesi in gradina din spate. Se culcusi in mijlocul plantatiei de trandafiri si se ruga la cer sa moara.

Dimineata se trezi intr-o incapere foarte putin luminata. Se intreba daca fusese un cosmar, dar cand si-a atins buza durerea o cuprinse de indata si aceasta incepu sa-i zvacneasca. Lacrimile ii inundau din nou ochii si se prelingeau pe obraji. Isi ascunse capul sub patura si se facuse covrig. Tremura de nervi, dar si de frica. O mana se lasa asupra ei peste patura. Isi musca buza si se inchise si mai tare in cochilia ei. Mana incepu sa o mangaie, dar nu vroia sa vada cine este. Patura fu data putin la o parte si il zari pe printul Haian. Acesta o privea cu ochi mari si tristi fara sa ii zica nimic. Continua sa o mangaie fara sa ii spuna vreun cuvant minute in sir.

"De ce?", intreba Lysaria intr-un tarziu.

"Vrea sa te preseze si sa cedezi. Nu il intereseaza de pacea dintre tarile noastre pentru ca si cu ea si fara, are o armata suficienta cat sa va zdrobeasca. Te mai doare?" veni intrebarea plina de duiosie din partea lui Haian.

Niciun raspuns.

"Este foarte furios mai ales dupa ce l-ai ranit aseara. Iti sugerez sa eviti contactul cu el. Vrea ca tu sa renunti la casatorie pentru ca are alte planuri si pentru mine. Vrea sa ma insor cu printesa de Barian."

"Si tu... Tu ce vrei?"

"Eu fac doar ceea ce este mai bine pentru regat, asa cum ai facut si tu venind aici."

"Si daca ne casatorim? Ce va face atunci?"

"Probabil te va ucide la scurt timp ca sa ii faca loc celeilalte. Este un nemernic, dar intotdeauna obtine ceea ce isi doreste. Imi pare rau."

[Michee]

Fic nou,uraaaa!!Imi place mult primul capitol.Sincer,acum,dupa ce am citit capitolul, sunt foarte trista si sunt ingrijorata pentru Lysaria,desi am aflat de acest personaj in urma cu 5 minute.Imi place mult numele ei si mai ales comportamentul ei,faptul ca nu se poarta urat cu servitorii si multe altele.Imi imaginez ce greu i-a fost sa afle ca persoana iubita este posibil sa fie moarta si ca tatal ei a dat mana ei unui print pe care nu il vazuse in viata ei si pe deasuprea si din alt regat.Ma bucur ca totusi a iesit din camera,m-a socat cand am citit ca l-a sarutat pe Haian( sunt sigura ca i-a fost greu sa faca asta).De Haian nu am nimic de spus,apreciez ca s-a dus la ea in camera si a incercat sa o convinga sa iasa de acolo.Tatal ei ma enerveaza,"cuscrul Lysariei" este de treaba.Pe Ranna nu o suport deloc,este fitoasa si se crede buricul pamantului.Debea astept episodul urmator si spor la scris.P.S:Te felicit pentru acest prim capitol.

[ohaio_angel]

Uuui, fic nou si cu doua capitole intarziate. Ei bine acum imi fac aparitia si pot spune ca povestea este promitatoare
Titlul: Destul de interesant, si este original la fel ca si continutul. Un prim pas de a-l citi ^^
Personajele: Lysaria , imi pare cu o personalitate puternica, pot spune cu aproximatie si o actrita (nu vreau sa folosesc cuvantul prefacuta pentru ca nu-i cazul), poate fi si o persoana sociabila, chiar draguta, asta daca ajungi s-o cunosti.
Printul Haian, nu are un caracter puternic. De observat si faptul ca tatal lui este un capcaun si intr-un fel mi se pare normal sa-si domine fiul. Desi pare a fi un natang, iubeste poporul. Tatal lui este insetat de putere si il va distruge la un moment dat.
Actiunea: Este cat de cat, doar prin fapul ca descri intamplarile pe o anumita perioada.
Descrierea este si-mi place, imi este usor sa citesc si mie personal imi place.
Acum cu dialogul. Presupun ca din obisnuinta pui " (apostrof) la ce zic personajele sau mai mult idn engleza. Nu este cazul, suntem romani si se foloseste - (semnul de dialog). Ceea ce contine in dialog este un pic cam mult (vorbesc despre partea de la sfarsit a cap II ), fa-l captivant, sa vei mai mult (misterul)
In rest imi palce si vreau sa aflu ce se mai intampla ^^
Succes la tastat ^^

[Lain]

Se simtea blocata intre datoria de printesa, de mostenitoare a Tirahneei, dar si cea de femeie, a carui iubire se pierduse.
A carei iubire, ca-i tipa. "Carui" se foloseste pentru masculin singular (elevul al carui orar, tatal a carui fiica), iar "carei" pentru feminin singular (eleva al carei orar, mama a carei fiica).

Mana incepu sa o mangaie, dar nu vroia sa vada cine este
Fie "voia" (de la verbul "a voi"), fie "vrea" (de la verbul "a vrea"). Nu exista "vroia".

Se culcusi in mijlocul plantatiei de trandafiri si se ruga la cer sa moara.
Um, ce facu?


Cuvinte scrise gresit:

Defapt printesa nici nu mai era - de fapt
Relatia cu printul Haian nu parea sa se inbunatateasca - imbunatateasca (inainte de p si b, se scrie si se citeste m, nu n)
Cu mintea imbibata in alcohol - alcool


Chestii generale:

- amesteci timpurile verbelor
- ai niscai problemute cu virgulele. Din ce-i usor si rapid de retinut: inaintea conjunctiilor adversative (dar / iar / insa / ci / or) se pune intotdeauna virgula; inaintea conjunctiei "si" se pune virgula (special pentru "si") doar daca are sens adversativ; "atat..., (virgula) cat si...", se pune virgula acolo pentru ca "atat..., cat si..." e (cam) acelasi lucru cu "si..., si...".
- (probabil am eu urechile mai pretentioase, da' totusi:) repeti cuvinte/structuri si e deranjant, de exemplu: nici (nici cea mai mica apropiere, nici nu se atinse, nici macar vietile, nici o data, nici de viata, nici nu mai era, nici macar un galben, nici macar o secunda), atat..., cat si... (atat printesa, cat si printul; sa fure atat coroana, cat si locul; atat peste regat, cat si peste cina)


Spor la scris!