Varsta minima: +16
Gen: love, history
Limba: Romana
Observatii cu privire la continut: anumite scene mai intime si limbaj putin cam vulgar.
Tipul de comentariu: cum doreste citirorul.
Disclamer: Naruto nu-mi aparatine, sau vre-una din pozele ce vor aparea in fic.[nu este fic Naruto, desi apar si personaje de acolo]
Introducere:
Candva, demult, pe cand existau piratii, o fata se naste cand soarele apune. Toti cred ca fata este una normala, dar, de fiecare data cand aceasta canta la apus, vocea ei se aude atat de departe ca pana si marinarii o aud cantant. Din vechi stramosi exista o profetie: Cand o fata se naste exact cand soarele e la apus, voceai ei va deveni cel mai pretios lucru al regatului. Din pacate, nu numai regii ravneau dupa accea fata, ci si piratii care vroiau sa aiba cele mai pretioase comori.
In luna august a anului 1725, o fata se naste cand soarele apune. Naruko este acea fata. De mica, vocea ei avea o tonalitate speciala si atunci cand mama ei o lasa sa cante in gradina, oamenii plecati la camp o puteau auzi forte clar, desi casa lor e foarte departe de terenurile arabile.
Cativa ani mai tarziu, parintii lui Naruko mai aduc pe lume un copil, Naruto. Cei doi frati sunt de nedespartit orice li s-ar intampla.
Din pacate, o mare tragedie are loc cand parintii fratilor sunt plecati pe mare si raman orfani. Regele ii aduce la palat. Printul mostenitor are grija de cei doi, dar se si indragosteste de frumoasa Naruko.
Capitolul I. O voce cristalina
Palatul regelui. Un loc linistit cu gradini intinse si imbelsugate, cu livezi productive si bine ingrijite. Un palat mare, cu peste 300 de odai este amplasat in mijlocul curtii regale. Fiecare camera a cladirii este decorata altfel, de la rosu regal, pana la albul simplu din camerele servitorilor. Fiecare culoare reprezenta un rang nobiliar. Intr-una din aceste odai sta Naruko Uzumaki, unul din eroii acestei povesti. Camera ei este portocalie, dar nu reprezinta nici-un rang. I se mai spune Contesa Apusului. De ce? Pentru ca, de fiecare data cand soarele apune, din odaia ei se aude un cantec minunat care il adoarme pe rege foarte repede. Daca ar sti de ce face asta, nimeni nu ar mai zice ca acel cantec reprezinta sunetul imbatator al unei fecioare fericite, ci mai degraba vocea unei fete care a pierdut totul. Fratele ei mai mic, Naruto, este tinut captiv si daca ea nu face tot ce-i spune regele, fratiorul ei va fi dat ca sclav piratilor.
Naruko:
- Stiu, frate, stiu! Dar nu pot sa te vad vandut ca sclav! spun asezandu-ma langa el si imbratisandu-l strang. Nu-mi placea sa-mi vad scumpul fratior tinut in lanturi si atata de ranit. Face asta pentru mine, sa nu ajung eu pe mana piratilor. E un pact facut cu regele. Ori e el prizonier, ori eu zbor direct pe mana piratilor. Ma doara sa-l vad asa. Simteam ca inima se sparge in mii de bucatele de fiecare data cand ii fac vizite si vad ca i-a mai aparut o rana, si inca una…
- Voi fi mai bine ca sclav, decat legat! imi soptesc incet. E ranit pe tot corpul. Rani adanci si inca deschise ii brazdeaza tot spatele si pieltul.
- Nu spune asta! Te rog din tot sufletul! Le-am promis parintilor ca voi avea grija de tine. Nu te pot pierde! larimi imi apar in ochii si asa plansi.
- Naruko… te rog nu mai plange! Crezi ca mie mi-e usor sa te stiu la mana monstrului ala? ridica putin glasul, dar eu ii acopar gura cu o mana. Urma sa fie pedepsit daca e auzit de garzi.
- Nu-i spune asa! Gardinenii te vor biciui! il repezesc ca sa schimbe subiectul.
- Ce-mi pasa? Ma mir ca nu ti-a facut avansuri pana acum! mi-o intoarce si maraie incet, dar suna mai mult a geamat decat a maraitura.
- Are peste 20 de concubine! Eu sunt muzica lui. spun zambindu-i slab. Asta e sigurul lucru sigur. Ca n-o sa ajung concubina lui.
- Adica? se uita mirat la mine. Deobicei el nu prea intelege metaforele.
- In fiecare seara ii cand ca sa adoarma. ii explic punandu-mi mana la gat. Vocea mea e cea care-l adoarme pe rege, chiar daca mie nu-mi placea sa fac asta.
- Deci a ta e vocea care ma linisteste!
- Pana aici se aude? Ciudat! Nu credeam ca am o voce atat de puternica. clipesc repede si-l privesc nedumerita. Odaile mele sunt in partea opusa a gradinilor. Cum de ma aude pana si el?
- Nu chiar! Nu se aude ca si cum ai canta tare! O voce calda si blanda imi suna in ureche la fiecare apus. Se aude ca si cum mi-ai sopti la ureche.
Cand imi aud fratele nu mai stiu ce sa zic. Ceva nu era tocmai normal cu mine. Se auzea in tot palatul? Vocea mea strabatea atatea hectare incat sa linisteasca pe totta lumea? Nu prea cred! Ma uit la Naruto si ii zambesc dulce. Il iau in brate si-l strang la piept. Voiam sa stam amandoi in odaile mele, sa nu fim separati.
- Surioara, o sa fiu bine! Du-te acum! Mai e putin si soarele apune! ma saruta pe frunte.
- Ne vedem maine, frate drag! il mai imbratisesz o data si fug repede spre palat. Nu intarziasem niciodata, de cand sunt in palat, la recitalul de la apus.
Odata ajunsa in camera ma asez langa geam si incep sa cant. Ajunsesem la fix.
Kyosuke:
Navigam pe langa tarmutile Japoniei cand o voce atat de superba ma face sa dau ordinul de oprire.
- Ce voce minunata! Oare cine canta? Vreau sa vad chipul acelei fete. spun incostient si ma aplec periculos de mult peste marginea vasului.
- Frate! Nu e nimeni pe tarm. De unde se aude? ma intreaba sora mea mai mica, Asuko. Ma trage inapoi pe vas.
- Nu stiu! Dar e superb! raspund, in continuare euforic si hipnotizat de acea voce. Cred ca tocmai m-am indragostit de fiinta care canta. Nu cred, sigur m-am indragostit.
Eram total hipnotizat de vocea ei. Vroiam s-o ascult la nesfarsit.
Nava piratilor japonezi! O nava ca oricare alta, numai ca mult mai colorata si cu steagul negru cu cap de mort agatat de catarg. La bordul acesteia este echipajul lui meu, cel mai de temut echipaj din Marea Japoniei. Sunt un pirat aratos, elegant si foarte pofticios, si aici ma refer la comori. Eu si sora mea provenim dintr-o familie de nobili, dar, din pacate suntem singurii supravietuitori.
Cand vocea nu se mai aude deloc, dau un ordin scurt:
- Gasiti fata a carei voce tocmai ati auzit-o! spun hotarat si le arat matelotilor spre mal. Sa nu indrazniti sa va intoarceti pana nu o gasiti! Clar? ma intorc cu spatele la ei si-i aud cum coboara in duc si pornesc in cautarea fetei.
Cand raman singur imi asez coatele pe balustrada navei si-mi pun capul in dosul palmelor.
- Oriunde ai fi, vei fi a mea!
Poza:
Naruko
Naruto
Daisuke
Asuko
Edit: am modificat cate ceva, dupa ce am primit critica
Gen: love, history
Limba: Romana
Observatii cu privire la continut: anumite scene mai intime si limbaj putin cam vulgar.
Tipul de comentariu: cum doreste citirorul.
Disclamer: Naruto nu-mi aparatine, sau vre-una din pozele ce vor aparea in fic.[nu este fic Naruto, desi apar si personaje de acolo]
Introducere:
Candva, demult, pe cand existau piratii, o fata se naste cand soarele apune. Toti cred ca fata este una normala, dar, de fiecare data cand aceasta canta la apus, vocea ei se aude atat de departe ca pana si marinarii o aud cantant. Din vechi stramosi exista o profetie: Cand o fata se naste exact cand soarele e la apus, voceai ei va deveni cel mai pretios lucru al regatului. Din pacate, nu numai regii ravneau dupa accea fata, ci si piratii care vroiau sa aiba cele mai pretioase comori.
In luna august a anului 1725, o fata se naste cand soarele apune. Naruko este acea fata. De mica, vocea ei avea o tonalitate speciala si atunci cand mama ei o lasa sa cante in gradina, oamenii plecati la camp o puteau auzi forte clar, desi casa lor e foarte departe de terenurile arabile.
Cativa ani mai tarziu, parintii lui Naruko mai aduc pe lume un copil, Naruto. Cei doi frati sunt de nedespartit orice li s-ar intampla.
Din pacate, o mare tragedie are loc cand parintii fratilor sunt plecati pe mare si raman orfani. Regele ii aduce la palat. Printul mostenitor are grija de cei doi, dar se si indragosteste de frumoasa Naruko.
Capitolul I. O voce cristalina
Palatul regelui. Un loc linistit cu gradini intinse si imbelsugate, cu livezi productive si bine ingrijite. Un palat mare, cu peste 300 de odai este amplasat in mijlocul curtii regale. Fiecare camera a cladirii este decorata altfel, de la rosu regal, pana la albul simplu din camerele servitorilor. Fiecare culoare reprezenta un rang nobiliar. Intr-una din aceste odai sta Naruko Uzumaki, unul din eroii acestei povesti. Camera ei este portocalie, dar nu reprezinta nici-un rang. I se mai spune Contesa Apusului. De ce? Pentru ca, de fiecare data cand soarele apune, din odaia ei se aude un cantec minunat care il adoarme pe rege foarte repede. Daca ar sti de ce face asta, nimeni nu ar mai zice ca acel cantec reprezinta sunetul imbatator al unei fecioare fericite, ci mai degraba vocea unei fete care a pierdut totul. Fratele ei mai mic, Naruto, este tinut captiv si daca ea nu face tot ce-i spune regele, fratiorul ei va fi dat ca sclav piratilor.
Naruko:
- Stiu, frate, stiu! Dar nu pot sa te vad vandut ca sclav! spun asezandu-ma langa el si imbratisandu-l strang. Nu-mi placea sa-mi vad scumpul fratior tinut in lanturi si atata de ranit. Face asta pentru mine, sa nu ajung eu pe mana piratilor. E un pact facut cu regele. Ori e el prizonier, ori eu zbor direct pe mana piratilor. Ma doara sa-l vad asa. Simteam ca inima se sparge in mii de bucatele de fiecare data cand ii fac vizite si vad ca i-a mai aparut o rana, si inca una…
- Voi fi mai bine ca sclav, decat legat! imi soptesc incet. E ranit pe tot corpul. Rani adanci si inca deschise ii brazdeaza tot spatele si pieltul.
- Nu spune asta! Te rog din tot sufletul! Le-am promis parintilor ca voi avea grija de tine. Nu te pot pierde! larimi imi apar in ochii si asa plansi.
- Naruko… te rog nu mai plange! Crezi ca mie mi-e usor sa te stiu la mana monstrului ala? ridica putin glasul, dar eu ii acopar gura cu o mana. Urma sa fie pedepsit daca e auzit de garzi.
- Nu-i spune asa! Gardinenii te vor biciui! il repezesc ca sa schimbe subiectul.
- Ce-mi pasa? Ma mir ca nu ti-a facut avansuri pana acum! mi-o intoarce si maraie incet, dar suna mai mult a geamat decat a maraitura.
- Are peste 20 de concubine! Eu sunt muzica lui. spun zambindu-i slab. Asta e sigurul lucru sigur. Ca n-o sa ajung concubina lui.
- Adica? se uita mirat la mine. Deobicei el nu prea intelege metaforele.
- In fiecare seara ii cand ca sa adoarma. ii explic punandu-mi mana la gat. Vocea mea e cea care-l adoarme pe rege, chiar daca mie nu-mi placea sa fac asta.
- Deci a ta e vocea care ma linisteste!
- Pana aici se aude? Ciudat! Nu credeam ca am o voce atat de puternica. clipesc repede si-l privesc nedumerita. Odaile mele sunt in partea opusa a gradinilor. Cum de ma aude pana si el?
- Nu chiar! Nu se aude ca si cum ai canta tare! O voce calda si blanda imi suna in ureche la fiecare apus. Se aude ca si cum mi-ai sopti la ureche.
Cand imi aud fratele nu mai stiu ce sa zic. Ceva nu era tocmai normal cu mine. Se auzea in tot palatul? Vocea mea strabatea atatea hectare incat sa linisteasca pe totta lumea? Nu prea cred! Ma uit la Naruto si ii zambesc dulce. Il iau in brate si-l strang la piept. Voiam sa stam amandoi in odaile mele, sa nu fim separati.
- Surioara, o sa fiu bine! Du-te acum! Mai e putin si soarele apune! ma saruta pe frunte.
- Ne vedem maine, frate drag! il mai imbratisesz o data si fug repede spre palat. Nu intarziasem niciodata, de cand sunt in palat, la recitalul de la apus.
Odata ajunsa in camera ma asez langa geam si incep sa cant. Ajunsesem la fix.
Kyosuke:
Navigam pe langa tarmutile Japoniei cand o voce atat de superba ma face sa dau ordinul de oprire.
- Ce voce minunata! Oare cine canta? Vreau sa vad chipul acelei fete. spun incostient si ma aplec periculos de mult peste marginea vasului.
- Frate! Nu e nimeni pe tarm. De unde se aude? ma intreaba sora mea mai mica, Asuko. Ma trage inapoi pe vas.
- Nu stiu! Dar e superb! raspund, in continuare euforic si hipnotizat de acea voce. Cred ca tocmai m-am indragostit de fiinta care canta. Nu cred, sigur m-am indragostit.
Eram total hipnotizat de vocea ei. Vroiam s-o ascult la nesfarsit.
Nava piratilor japonezi! O nava ca oricare alta, numai ca mult mai colorata si cu steagul negru cu cap de mort agatat de catarg. La bordul acesteia este echipajul lui meu, cel mai de temut echipaj din Marea Japoniei. Sunt un pirat aratos, elegant si foarte pofticios, si aici ma refer la comori. Eu si sora mea provenim dintr-o familie de nobili, dar, din pacate suntem singurii supravietuitori.
Cand vocea nu se mai aude deloc, dau un ordin scurt:
- Gasiti fata a carei voce tocmai ati auzit-o! spun hotarat si le arat matelotilor spre mal. Sa nu indrazniti sa va intoarceti pana nu o gasiti! Clar? ma intorc cu spatele la ei si-i aud cum coboara in duc si pornesc in cautarea fetei.
Cand raman singur imi asez coatele pe balustrada navei si-mi pun capul in dosul palmelor.
- Oriunde ai fi, vei fi a mea!
Poza:
Naruko
Naruto
Daisuke
Asuko
Edit: am modificat cate ceva, dupa ce am primit critica
![[Imagine: in7bfb.jpg]](http://i47.tinypic.com/in7bfb.jpg)
