Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Avatar

#1
Introduceri nu prea am, fiindca nici eu nu stiu ce e in textul asta. Nici nu stiu daca as putea numi scris. Cand recitesc ma intreb daca nu cumva l-am scris ca tortura sau instrument de adormit cititorii, insa asta o sa vad pe parcurs. Titlul iarasi nu are nici o noima, decat pentru mine. Ce mai ramane - nu ca pana acum as fi spus ceva interesant - e ca sper sa aveti o lectura placuta.

Cu drag, VandaQ


Varsta minima: + 18
Gen: slice of life, romance
Limba: romana
Observatii cu privire la continut: -
Tipul de comentariu solicitat: Oricare

Parea ca noaptea si aerul rece il ajuta...


Camera era imbibata in mirosul obisnuit de tigara, in timp ce de dupa acordurile muzicii rock date la un volum mic se auzeau gemetele celor din incapere. Undeva pe un pat mare un grup de fete si baieti abia se distingeau prin lumina venita de la becurile orasului. Alti cativa stateau aproape lesinati pe jos, privind buimaci cartile din maninile lor, negasindu-le nici un rost. Una din fete, pe jumatate dezbracata, se deplasa ametita prin camera, rasturnand in drumul ei o sticla goala ce rezona cu putere, apoi se apropie de o masa plina de un praf alb si isi apropie nasul de suprafata acesteia, inspirand cu putere. La cateva secunde, corpul ei se dezechilibra si ea cazu istovita de un ras nebun ce o cuprinse. Cativa dintre baietii mai stapani pe picioarele lor o injurara, spunandu-i sa taca. Altii dormeau prin unghere de camere, altii si-o trageau fara vreun fel de pudicitate, altii pur si simplu fumau tigara dupa tigara hlizindu-se fara noima; cum de ajunsese el acolo? Privea cu ochii-i negri toata acea adunatura de nebuni, blestemand ziua cand il alesese pe Harold.
- Hei, hei! Caleb, da-mi o bere si nu mai fi asa suparat. Trage ceva sau lasa pe cineva sa ti-o traga... spuse baiatul roscat ce statea lungit pe patul murdar in timp ce surase zeflemitor. Hai, iubire. Da berea aia, spuse din nou el pe un ton batjocoritor atunci cand reusi sa isi desprinda limba de cea a baiatului de langa el. Caleb se ridica din fotoliul lui cu greu, privindu-l cu dezgust pe "iubitul" sau si ii inmana o bere ce o gasise pe acolo, fara sa se sinchiseasca de injuraturile lui Harold cand acesta vazu ca e calda. Fara sa mai asculte ceva din zgomotele din jurul lui iesi pe balcon, inchizand usa in urma lui si se prelinse pe perete in jos pana ce ajunse cu capul pe genunchi. Cum am ajuns aici? isi spuse el in gand, apoi din ce in ce mai tare, incepand sa strige printre sughiturile de plans.
- Cum... Cum am ajuns? isi spuse din nou pe o voce stinsa de oftate, apoi isi indrepta privirea senila spre cerul instelat. Parea ca noaptea si aerul rece il ajuta, chiar daca era mijlocul lui decembrie si erau aproape zero grade afara.
- Poate am sa mor... isi spuse din nou cu aceeasi voce, inchizand ochii si oftand prelung. Isi scoase telefonul din buzunar, insa agenda lui era goala. Ba nu; mai era un singur numar de telefon.
- Hai, raspunde... isi sopti el dardaind, asteptand ca persoana apelata sa preia apelul.
- Da? Ethan la telefon. Caleb rasufla usurat ca nu raspunse sotia acestuia si spuse, cu o voce pierduta si ochii in lacrimi:
- Esti liber?
- Normal, frumosule. Trimit soferul?
- Sa fie aici in doua minute. E al dracu' de frig afara... Fara sa mai astepte raspunsul, baiatul inchise apelul si isi inabusi o injuratura intr-un oftat greu si apasator. Isi dadu capul pe spate, vrand sa se piarda in ganduri, apoi se ridica brusc in picioare, de parca nici frigul si nici pustietatea nu il mai afectau. Pasi in apartamentul mare si calduros, aruncand o ultima privire patului, apoi vru sa iasa, cand auzi vocea ragusita a lui Harold:
- Unde pleci, papusa?
- Ies sa ma plimb.
- Sunt zero grade si tu iesi in tricou?
- De parca ti-ar pasa ca mor, ii raspunse taios Caleb si aproape ca smulse clanta usii de furie. Harold dadu neglijent din umeri apoi se intoarse la gemetele sale. Fara sa ii mai adreseze vreun cuvant, Caleb iesi din camera, trantind usa si o lua pe coridorul lung cu pasi grabiti; poate mult prea grabiti stiind unde avea sa se duca.


Era decembrie, poate chiar spre ianuarie...


- Ce e asta, Liam? spuse Evie cu o figura poznasa si incepu sa fluture prin fata baiatului un plic cu poze. Sunt poze cu cei cu care ti-ai tras-o, nebunule? spuse ea razand de propria-i gluma. Liam nu parea atat de incantat de gestul fetei si, cu un zambet malitios pe chip, se apropie de ea, incepand s-o gadile. Fata se lupta ceva timp cu el, insa faptul ca era mai puternic o dobora repede pe aceasta si o facu sa scape plicul cu poze pe jos, acestea revarsandu-se pe covorul mare.
- Uite ce ai facut! spuse ea inca razand din cauza gadilatului.
- Eu? Tu ai fost prima care s-a bagat in bagajele mele, spuse el cu o figura amuzata, apoi o vazu pe Evie cum se apleaca sa stranga pozele. Se opri asupra uneia, zambind trist, si ii spuse cu o voce compatimitoare:
- E frumos... Ai pastrat-o. Baiatul sari din pat cu zambetul pe buze, insa acesta ii pieri imediat ce vazu poza.
- Da... Asa cred...
- Sa stii ca eu nu cred ca a facut... Adica... Imi pare rau, spuse ea stanjenita, dandu-si parul brunet dupa ureche putin nervoasa.
- E in regula, spuse blondul zambind incurajator. Acum, haide. Mai avem inca multe bagaje de despachetat, colega de camera, continua el cu acelasi zambet pe buze, si fata reveni la starea ei bine dispusa, incepand amandoi sa aranjeze apartamentul. Liam se apleca asupra pozelor, straduindu-se sa nu se uite la cea pe care Evie i-o aratase cu ceva timp in urma; poza infatisa un grup de tineri in culmea fericirii, undeva intr-un parc. Ochii lui se atintira asupra baiatului cu parul brunet si, fara sa vrea, zambi cald si isi aminti acea zi. Era decembrie, poate chiar spre ianuarie si deja stratul de zapada era gros. Iesisera cu totii sa se "balaceasca" in zapada; el si Evie si Ema si toti ceilalti. Cam cati sa fi fost?
- Hei, zapacitule. Eu si Ema iesim in seara asta cu inca cativa. Vii? spuse Evie dandu-si genele cu rimel.
- Sunt destul de obosit, spuse Liam zambind usor vinovat si stranse pozele. Daca vrei, termin eu de aranjat ce mai este.
- Sigur? spuse fata cu o privire ingrijorata. Liam dadu hotarat si zambitor din cap apoi ii spuse, pentru a-si intari afirmatia:
- Sunt ok, te asigur. Voi sta aici, ascultand Skillet si Three days grace, plangandu-mi de mila si bucurandu-ma sa strang dupa tine, spuse el pe un ton glumet.
- Bine, atunci, nu uita sa nu dai muzica tare si sa pui in ordine cartile alea. In ordine alfabetica! spuse cu un zambet larg bruneta si ii facu cu ochiul.
- Mai bine dupa anul aparitiei, draga. Sau dupa gen?
- Sau... Si mai bine! Dupa numarul personajelor criminale! exclama ea razand, stiind ca lui Liam ii placeau cartile politiste si cele horror. Liam rase alaturi de ea, privind teancul de carti de pe birou si ii spuse, intorcandu-si privirea spre ea:
- Sa te distrezi. Si spune-i lui Otty al tau ca ii tai degetele daca e necioplit cu tine.
- Aha, aha... Ma voi aisgura ca te las dupa ce il castrez eu, spuse fata si il saruta pe blondin pe obraz, apoi cu un simplu "pa" vesel iesi pe usa. Liam ofta ingreunat si se uita urat la teancul cu carti, dand drumul la muzica si incepand sa le aseze. Oricum nu avea ceva mai bun de facut.


Iar el era si mai pustiu si gol pe dinauntru...


Soarele patrundea cu greu pe sub norii grei, apoi prin perdeaua din voal a camerei. Caleb se ridica din pat, pe jumatate somnoros, pe jumatate ametit si se uita in jur, amintindu-si ceea ce facuse seara trecuta. Dadu patura la o parte, ridicandu-se in sezut si se ridica de pe suprafata moale a patului, dezechilibrandu-se pentru moment. Cand se sprijini cu mana de noptiera dadu peste un bilet, pe care il citi dezinteresat, stiind bine ce avea sa contina.
Caleb, ti-am lasat hainele in fotoliu si cativa bani in caz ca ai nevoie. Soferul nu te poate conduce. Ar fi bine sa te misti repede ca sotie-mea vine pe la amiaza. Vezi sa nu lasi urme pe acolo.
Mototoli hartia dispretuitor si isi trecu mana prin parul brunet, indreptandu-se spre baie. Intra in camera, apoi in cabina de dus si lasa apa sa ii spele corpul micut. Dupa ce se sterse de apa se imbraca repede si baga in buzunar teancul de bani ce se aflau in fotoliu apoi se mai uita o data prin camera pentru a se asigura ca nu a lasat nimic de-al lui pe acolo. Cat o sa mai dureze asta? isi spuse in minte, lasand un oftat sa se propage in linistea strapunsa doar de ticaitul ritmic al ceasului. Simtea cum spatele il lasa din cauza durerii si cum ochii i se scufunda in lacrimi din nou. Se prabusi pe pat, strangandu-si genunchii la piept si fixa un punct nul de pe podea, gandindu-se... La ce se gandea? Curand realiza ca la nimic. Nici nu mai putea sa gandeasca. Se ridica din nou de pe pat si se indrepta cu pasi rapizi spre iesirea din casa, luand-o la goana pe strazi. Abia se mai putea tine pe picioare, insa continua sa alerge cu lacrimi in ochi si cu rasuflarea intretaiata din cauza frigului ce ii lovea obrajii. Strazile erau pustii... Poate putin prea pustii; iar el era si mai pustiu si gol pe dinauntru, fara sa stie motivul. Sau poate ca-l stia insa nu voia sa-l recunoasca. Dadu brusc coltul si intelese ce e la o rascruce; de ce trebuia tot timpul sa aleaga? Obosit, exasperat si infrigurat cum era, se prabusi la sol, in genunchi, corpul tremurandu-i violent. Ce avea sa faca?
Nando  mo kimi no moto e...
No matter how many times it will be, I will go back to you
[Imagine: 346l2lx.jpg]

#2
Fic nou , fic nou\:D/... Revenim... Deci , buna!:*:D. Ce mai faci? Cum iti mai merge? Ce mai scrii?>:D<
Lasand la o parte politeturile , vad ca ai inceput un nou fic. Intr-adevar , nu inteleg legatura cu titlul (uneori sunt mai grea de cap) , dar imi place. Recunosc ca n-am inteles mare parte din ce ai scris , dar banuiesc ca voi descifra pe parcurs. Am ochit si vreo doua greselute(ia zi: pai se putea sa nu ai tu ceva de comentat in legatura cu asta?:)) ) , dar sunt minore si super putine:
-"pe o voce stinsa de oftate"("oftaturi" este pluralul de la "oftat")
-"o dobora repede"(doborî)-cuvintele se scriu cu "â" din "a" numai daca "â" se afla in interiorul cuvantului(a mânca). Atunci cand se afla la inceputul sau la sfarsitul cuvantului sau este un cuvant format prin derivare/alipire/etc(subînteles) , se scrie cu "î"(a urî , a coborî).
In privinta greselilor evoluezi , sunt din ce in ce mai putine. Bravo!
Cred ca ti-am mai spus si sunt sigura ca o sa-ti mai spun , imi place cum scrii si descrii. La ficul asta mi-au placut la nebunie acele interventii care delimiteaza cele doua planuri pe care le urmaresti in paralel.
Daca am inteles eu bine pana acum povestea , este vorba despre un pusti(Caleb) , care s-a despartit de iubitul lui(Liam) din anumite motive necunoscute noua inca(ca tu banuiesc ca le stii) si care , in incercarea de a uita de relatia aia , si-a cautat alt prieten si l-a gasit pe cel mai retardat (Harold). Pe de alta parte , nici Liam nu l-a uitat si inca sufera. Nu am inteles totusi ce e cu Ethan. Se foloseste de Caleb pentru nevoi personale in schimbul ajutorului in cazul unor situatii ca cea din capitol si al banilor? Sunt sigura ca ne vei lamuri si acest aspect pe parcurs. Deci , priceput-am ghini or ba?
Cred ca am terminat cu laudele la capitolul asta:-?. Daca am uitat vreuna o s-o mentionez in comentariul urmator. Spor la lucru si hurry up cu next!:*>:D<
P.S.: Sorry , dar nu stiu de ce nu apar toate diacriticele la a doua greseala mentionata. Sper sa intelegi ce am vrut sa zic , totusi:D.

#3
Si aici este si next-ul. Multumesc tuturor celor ce citesc si lectura placuta in continuare.
FuNnY bUnNy; sa vedem daca pricepusi bine. Pai, in marte parte da. Doar ca ideea - nedefinita inca nici pentru mine - e mult mai complexa decat pare si vor aparea mai multe planuri narative, nu numai doua. Ethan are si el locul lui in text, dar cam asta face. Cat despre titlu, explicatia si poate si legatura le regasesti chiar in definitia lui. So, thank you a lot for your support.

Cu drag, VandaQ


Si zambi multumit, apoi iesi din cladire...


Camera abunda de tineri ce isi unduiau corpurile in ritmul muzicii. Cantecul alert ii facea pe multi sa sara pe ringul de dans, iar pe altii sa stea la mese discutand. Majoritatea erau in perechi sau grupuri, toti avand o figura vesela. Caleb statea langa masa cu bauturi, incercand sa se integreze in acel peisaj desi nu reusea. Era, oricum, desprins de acel grup, nu facea parte din acea lume. Apoi de el se apropie un baiat mai inalt ca el, blond, bine facut; destul de diferit fata de el. Zambise catorva fete ce il salutasera, apoi se intoarse spre masa pentru a-si lau un suc. Trecu cu privirea peste Caleb, care, stanjenit, incerca sa-si ascunda timiditatea.
- Hei, care-i treaba? spuse baiatul blond cu un ton destul de prietenos pentru un necunoscut.
- Sunt ok, mersi, spuse Caleb, incercand sa zambeasca insa buzele i se crispara intr-un fel de arcuire nervoasa.
- Nu prea e genul tau muzica, nu? spuse din nou blondul, uitandu-se prin sala plina de tineri innebuniti de distractie.
- Nu, nu chiar... replica baiatul, ceva mai nesigur de data asta. Pentru cateva momente o liniste apasatoare se aseza peste conversatia lor, apoi Caleb, care il urmarise pe baiatul blond in tot acel timp cu coada ochiului, vazu ca acesta dispare in multime. Pe de o parte rasufla usurat, insa, pe de alta, isi blestema timiditatea si se autocritica, spunandu-si ca e prea lipsit de tupeu. Ofta, luand unul din fursecuri si musca din el, cand auzi ca ritmul melodiei se schimba in unul melodios si lent. Recunoscu repede melodia: Cinema Bizarre, "My obsession". Zambi in sinea lui, gandindu-se ca poate balul bibocilor nu fusese cu totul o pierdere de timp.
- Dansezi? auzi din spatele lui o voce usor cunoscuta, apoi isi intoarse capul molfaind inca fursecul si dadu cu ochii peste privirea calma a blondului.
- Eu? spuse acesta aproape poticnindu-se din cauza mirarii.
- Da, tu! spuse blondul zambind amuzat si il trase de mana pe Caleb, incat acesta isi scapa fursecul din mana. Blondul il trase undeva in centrul salii de dans, unde mai erau alte inca cateva perechi, si ii puse mainile pe solduri, incepand sa se miste in ritmul domol al melodiei. Ce e asta? Visez? isi spuse Caleb, abia abtinandu-si rasul, in timp ce incerca sa ii evite privirea blondului. Baiatul blond se apropie mai mult de el si ii sopti sa ridice capul, caci nimeni nu avea sa-l manance. Caleb, supus, isi ridica privirea, intalnind ochii albastri si senini ai baiatului de langa el. Usor nesigur, se apropie de el, vrand sa-l intrebe cum il cheama, insa o alta pereche dadu peste el, impingandu-l si mai mult in bratele blondului misterios. Oh, Doamne... isi puse Caleb, cand vazu ca blondul avea de gand sa-l sarute, si il impinse pe baiat de langa el, plecandu-si capul.
- Eu... Nu voiam asta... Voiam doar sa... Doar sa intreb ce... Cum... se balbai fara inteles Caleb in incercarea de a gasi cateva cuvinte potrivite, insa ingaimarea lui fara rost fu intrerupta de o voce feminina ce striga de pe scena, in timp ce muzica se oprise.
- Liam Key! Vino langa noi. Caleb simti cum baiatul blond se departeaza de el si, cand isi ridica privirea, putu citi pe buzele lui cuvintele ce le spuse: "sunt chemat". Liam urca pe scena, zambind cuceritor si larg si i se ceru sa incoroneze regele balului, asa cum era traditia ca regele din anul anterior sa il incoroneze pe succesorul sau in timp ce regina anului trecut sa o incoroneze pe noua regina. Un val de aplauze si strigate se porni in sala, apoi muzica se auzi din nou, toti urmarind cu interes regele si regina. Caleb se uitase cu o usoara uimire pe chip la tot procesul "incoronarii" si, cand multimea incepu sa aclame, el se departa usor de frupul de elevi spre iesire. Liam Key... isi sopti el in gand si zambi multumit, apoi iesi din cladire, tremurand usor de frig.


Era un baiat destul de inalt, bine facut...


Ceasul suna cu vesnicul lui bip-uit, iar o mana lunga iesi de sub cearsaful crem, stingandu-l. Apoi cearsaful fusese departat de acelasi brat lung si Liam casca zgomotos, uitandu-se pe geam la soarele de toamna ce stralucea trist pe cerul aproape plumburiu. Se ridica cu greu din asternuturi, parasind caldura acestora, si o zbughi direct spre baie, cu un zambet larg pe fata.
- O noua zi, Liam Key! spuse el reflexiei din oglinda cu o figura serioasa apoi chicoti singur, intrand in cabina de dus. Incepu sa fredoneze, spalandu-si atent corpul bine proportionat, si se bucura de caldura apei. Era un baiat destul de inalt, bine facut, ce poseda niste ochi albastri si clari si un zambet de-a dreptul fermecator. Cand isi termina dusul, iesi din baie si se sterse rapid, uscandu-se. Deschise usile duble ale sifonierului si cauta printre umerasele cu haine, luand uniforma. Isi trase hainele rapid pe el si isi mai verifica o ultima data aspectul in oglinda mare a dulapului, apoi inhata ghiozdanul de-o toarta si iesi din camera, coborand in graba scarile. Cu putin noroc, avea sa ajunga destul de tarziu la scoala cat sa nu fie nevoit sa vorbeasca cu ceilalti colegi ai sai - fiindca ii detesta -, dar destul de devreme cat sa nu intarzie la prima ora, cea de istorie.

Caleb simti gelozie...


Caleb deja se afla in fata scolii si un simtamant negativ il cuprinse cand vazu scoala in toata maretia ei. Cladirea aceea ii dadea fiori si il facea sa fie incordat de fiecare data. Inca nu stia de ce parintii lui tinusera sa studieze la acel liceu, insa nici nu avea sa se gandeasca ca le va pasa de altceva decat de faptul ca fiul lor e la un "liceu bun". Noroc ca o avea pe matusa sa, Suzzie, care se mai ingrijea de el. Pasi, oftand, spre poarta scolii, insa unul din tipii maisvi din echipa de fotbal i-o luase inainte, dand peste el, gata sa-l dezechilibreze. Caleb isi reveni pe picioare si intra in curtea scolii, incercand sa fie cat mai invizibil pentru toti ceilalti. Isi ridica pentru o clipa chipul pentru a vedea daca ruta pe care o luase era corecta si ochii lui se intersectara cu cei ai lui Liam. Liam ii zambi si ii facu un semn cu mana, insa Caleb se facu ca nu vede, rusinat, si grabi pasul spre intrarea in scoala, urmarind, insa, cu coada ochiului ce facea blondul. Vazu cum o majoreta draguta i se agatate de gat si il saruta pe obraz, in timp ce el isi saluta restul prietenilor; pentru o clipa, Caleb simti gelozie. Insa pe ce era gelos? Pe faptul ca acel baiat putea fi ce el nu putea? Si cum reusea el sa fie atat de deschis si prietenos cu toata lumea? Pana si cu el...


Si ii zambi prietenos, intinzand mana...


Liam pasi in cantina, lua o tava si se aseza la rand, incercand sa raspunda tuturor saluturilor adresate. Isi lua o portie de cartofi prajiti si un suc de portocale si cauta cu privirea o masa libera, sau, cel putin, nu asa aglomerata. Trecu de cateva ori cu privirea peste intreg cuprinsul salii, apoi privirea ii ramase asupra unei mese cu doar un baiat la ea; baiatul din seara balului. Se deplasa cu grija, incercand sa evite si refuze toate invitatiile prietenilor sai de a sta la masa cu ei, si se aseza, in sfrasit, la masa baiatului. Observa cum acesta tresare, probabil desprins din gandurile lui, si ii zambi prietenos, intinzand mana.
- Cred ca nu am facut cunostinta cum se cuvine. Eu sunt Liam.
- Caleb, spuse baiatul cu o usoara emotie in voce si stranse formal mana blondului.
- Ai gusturi bune la mancare, spuse zambind amuzat Liam, vazand ca baiatul are aceeasi cartofi prajiti pe tava si acelasi suc de portocale. Ca inviorat, Caleb zambi si ii spuse pe un ton destul de dulce:
- Si tu. Liam incepu sa manance, plimbandu-si privirea cand spre sala cantinei cand spre Caleb si linistea se aseza din nou peste discutia lor. Caleb, incordat, abia putea inghiti ceea ce mesteca si incerca sa isi tina ochii in farfurie.
- Eu... Eu am terminat. Te rog sa ma scuzi, spuse grabit Caleb si se ridica la fel de precipitat, vrand sa plece.
- Cred ca si eu, spuse din spatele sau Liam, zambindu-i. Il ajunse din urma si continua: Oricum pranzul nu e o masa importanta. Caleb chicoti si ii spuse pe un ton usor, aproape soptit:
- Ba este cea mai importanta...
- Ei, nu asa parea pentru tine. Nici nu te-ai atins de mancare, aproape, spuse Liam cu un zambet amuzat si inteligent pe chip. Caleb isi musca buza de jos, zambind, si clatina usor din cap, apoi rase usor si isi continua drumul.
Nando  mo kimi no moto e...
No matter how many times it will be, I will go back to you
[Imagine: 346l2lx.jpg]

#4
Sal'!:*. Deci al doilea capitol prezinta cum s-au cunoscut. Sa inteleg ca acum o s-o iei de la inceput , adica sa povestesti cum a inceput relatia , ce s-a intamplat etc , nu?
Se pare ca esti "liniara" in privinta greselilor , ca tot doua am gasit:
-"cu vesnicul lui bip-uit"(bipuit)
-"are aceeasi cartofi prajiti pe tava"(aceiasi)
Nu stiu cum altfel sa-mi exprim laudele decat zicand ca mi-a placut acest capitol , cum ai descris si cum ai povestit. Se pare ca se adevereste iar zicala "opusurile se atrag". Ma refer la Caleb si Liam , desigur. Sunt curioasa si nerabdatoare in privinta capitolului urmator , deci grabeste-te si pune-l cat mai repede pana nu fac o criza de curiozitate. Te rog!:D. Bye!:*>:D<:X

#5
Heya, guys~ I'm here with a new chapter. ^^ I'm happy ca cititi ceea ce scriu eu si sper ca in continuare sa fiti multumiti de fic. *hug*
FuNnY bUnNy. Mersi mult. Ma faci sa rosesc~ Well, cum am spus, nu dezvalui nimic si nici nu am de gand sa simplific lucrurile. Imi place misterul~ Thx ca citesti si ca lasi comm. ^^

Cu drag, VandaQ


Ratacindu-si privirea pe cerul plumburiu...

Dincolo de geamurile cu zabrele se zarea orasul mohorat. Strazile aglomerate si vuietul masinilor il innebuneau. Se lasa sa cada inapoi pe pat, simtind duritatea saltelei sub el si, fara sa-si dea seama, ingana o injuratura:
- La naiba cu fufele tale, Harold.
- Ai zis ceva, dragoste? spuse roscatul auzindu-si numele pronuntat in timp ce era atent la lama aparatului cu care se radea.
- Nu... pronunta absent Caleb, uitandu-se pe peretii murdari.
- Mi s-a parut ca imi pronunti numele.
- Ti s-a parut... Harold se spala pe fata si se sterse apoi veni in camera, calcand pe o cutie de bere ramasa de noaptea precedenta. Se lungi pe pat langa Caleb si isi aprinse o tigara, dandu-i un fum si brunetului, care, insa, refuza cu o miscare scurta a capului. Cei doi priveau cerul gri de dupa geam, linistea devenind din ce in ce mai apasatoare. Harold tusi putin, apoi se ridica in sezut si spuse, stand cu spatele la Caleb si privind zborul pescarusilor ce se zareau in golf:
- Eu si cativa baieti mergem la Rockie. Vrei sa vii? Stiu ca nu iti place locul ala, dar am zis sa mai iesim din casa.
- Nu merg... spuse la fel de neatent brunetul si se ridica de pe pat, indreptandu-se spre bucatarie. Pasi atent ca nu cumva sa calce in vreo ceva si, ajuns in bucatarie, isi scoase din frigider cutia cu suc de portocale.
- Pranzul e cea mai importanta masa... isi spuse pentru el si zambi trist.
- Ce ai spus? striga Harold ce isi cauta haine in dulap. Vrei sa luam pranzul? Caleb tresari si ingaima un "nu a spus nimic", turnandu-si suc intr-un pahar pe care fu nevoit sa-l spele mai intai.
- Bun, atunci. Eu te las. Sa fii baiat cuminte si sa nu bei prea mult, spuse Harold si il saruta pe obraz pe Caleb, care, dupa plecarea lui isi sterse dezgustat obrazul. Lua paharul in mana si bau o gura din el, ratacindu-si privirea pe cerul plumburiu.

Si o luara amandoi inapoi...


Pasii celor doi baieti rezonau sec de fiecara data cand calcau pe cimentul rece. Vantul avea un gust sarat, marin, iar dincolo de blocurile inalte se auzea misarea valurilor si zbiaratul pescarusilor.
- Ti-e frig? intreba preocupat Liam. Caleb il privi o secunda si realiza ca tremura, insa clatina din cap.
- Tine, spuse blondul si dintr-o miscare isi scoase hanoracul de pe el, punandu-l pe Caleb.
- Multumesc, murmura acesta, tinandu-si privirea pironita pe asfaltul prafos.
- Vremea nu e prea blanda sezonul asta, nu? spuse din nou Liam, privind spre cerul aproape bleumarin.
- Cam asa... spuse usor absent Caleb si se opri brusc, uitandu-se dupa Liam ce continua sa mearga.
- Aici stau, spuse cand vazu privirea curioasa a blondinului. Liam se uita spre blocul inalt, apoi se apropie de brunet si spuse:
- Bine, atunci. Pa. Ii zambi pentru o ultima data, facandu-i cu mana, si o lua in josul strazii, bagandu-si mainile in buzunar.
- Liam! auzi din spatele sau si il vazu pe Caleb venind cu hanoracul lui in mana. Liam se intoarse, isi lua hanoracul zambind, apoi vru sa plece, insa vocea tremurata a lui Caleb il facu sa se intoarca:
- Nu vrei... Nu vrei sa urci pana sus? Bem o ciocolata calda? Caleb ii zambi, dandu-si firele brunete de par de pe ochi, iar Liam se intoarse, zambindu-i si o luara amandoi inapoi spre blocul ce se profila maret in lumina cenusie de octombrie.

Ridicol...

Isi baga mainile in buzunar, tremurand usor, si se uita pe cerul innorat oftand.
- Vremea in sezonul asta nu e prea blanda... isi spuse zambind trist si isi continua drumul spre librarie. Tinandu-si privirea pe vitrinele megazinelor, dadu din greseala peste cineva si isi ceru automat scuze. Uitandu-se mai atent, realiza ca chipul ii este cunoscut; era Harry Aldon.
- Hei, tu nu esti Liam? Liam Key? spuse cu un zambet larg pe fata roscatul, fixandu-l cu ochii lui verzi.
- Harold... Ce faci? Credeam ca te-ai mutat, spuse Liam zambind stanjenit si nervos. Isi plimba rapid privirea peste el, apoi prin jur, cautand o cale de scapare.
- Da... Afacerea din Vegas nu a prea mers si m-am intors in frumosul meu orasel natal. Dar tu, prietene? Doamne, ce schimbat esti. Liam chicoti pentru sine si zambi binevoitor, gandindu-se ca e o prostie sa tina ranchiuna pe cineva. Trecuse deja un an; era ridicol.
- Eu merg la facultate si lucrez la un bar. Poate treci pe acolo, daca vrei.
- Super. Sunt sigur ca am sa vin. La cat incepe tura ta? spuse Harold si zambi larg.
- Pe la patru. Elton's house se numeste. E foarte simpatic locul, ai sa vezi. Si, din partea mea, poti aduce si prieteni.
- Mai multi clienti, mai mult bacsis, ah? spuse razand Harold, apoi continua, strangandu-i prietenos mana lui Liam: Ok, am stabilit. Pe diseara. Liam incuviinta si roscatul o lua la pas. Blondinul il mai privi ceva timp, pana cand acesta dadu coltul si ofta din nou. Ridicol... isi spuse si grabi pasul spre librarie.

Si simti cum asupra lui sunt atintite priviri, insa nu stia din ce directie...

Barul era plin de clienti, fumul de tigara formand un nor nociv deasupra lor si vocile vesele acoperind muzica rock de pe fundal.
- Liam, masa trei! se auzi de dupa tejghea. O femeie firava, bruneta, prepara bauturile si spala incontinuu pahare, mestecand o guma fructata.
- Aly, daca mai strigi asa la mine, s-ar putea sa ramanem fara clienti, spuse Liam incet, starnind rasul Alisei.
- Ntz, ntz... Nu mai spune, spuse femeia si turna un nou rand de bauturi. Liam se misca cu rapiditate printre mese, razand cu clientii si facand complimente politicoase fetelor. Desi lucra acolo doar de cateva luni acolo, era placut de toata lumea; de la colegii sai pana la clienti.
Usa se deschise cu un clinchet slab si un vant rece patrunse in incapere. Liam, care tocmai radea cu Alisa, isi intoarse privirea, incremenind.
- Liam? Liam?! In papucii tai! Masa sapte, nu auzi?! se rasti Alisa la el si pocni din degete, trezindu-l. In tot acel timp, grupul de baieti ce intra se aseza la o masa, investigand localul si discutand zgomotos.
- Cu ce va servesc, domnisoarelor? spuse pierdut Liam, incercand sa zambeasca.
- Doua cafele, spusa una dintre ele, zambindu-i chelnerului.
- Imediat, frumoaselor, spuse acesta, vrand sa fie cuceritor. Fetele chicotira si el le facu cu ochiul, indreptandu-se spre bar.
- Doua cafele, putin tupeu si o pauza, te rog. Alisa il privi in timp ce se indrepta spre baie si striga spre el, cu un ochi la baiatul brunet din grupul de tipi ce sosise.
- Nu poti fugi, dragule!
- Nu, dar pot incerca...
- Treci si arata-le cine e mai tare, tigrule! ii spuse ea cu un zambet increzator pe chip, cand acesta reveni, si ii dadu un pumn prietenesc in umarul drept.
- Sunt sigur ca stiu care e mai tare, spuse Liam privind discret spre Harold. Roscatul ii surpinse privirea si ii facu cu mana, zambind.
- Noroc, tigrule, spuse femeia si se intoarse la spalatul de pahare, urmarindu-l pe Liam ce se indrepta neincrezator spre masa lui Harold.
- Cu ce va servesc? intreba acesta cand ajunse la masa lor si toate privirile se indreptara spre el.
- Hei, baieti. El e prietenul... Fostul, de fapt... In fine, el e un prieten bun, Liam. Il mai stii pe Liam, nu, papusa? se adresa el mai intai grupului de baieti, apoi brunetului ce fuma linistit o tigara. Brunetul dadu afirmativ din cap, incercand sa se faca nevazut, apoi Harold continua cu prezentarile baietilor de la masa.
- Ti-am promis ca vin, batrane, spuse roscatul cu un zambet amuzat pe chip. Liam rase scurt si spuse pe un ton jovial:
- Vezi ca esti mai mare decat mine cu vreo sase luni, "batrane". Mersi ca ati venit. Deci, ce va aduc?
- Adu ceva tare baietilor.
- Eu nu vreau, spuse scurt baiatul brunet.
- Bine, mofturosule. Iti amintesti sa fi fost asa pe vremuri, Liam? spuse Harold si il apuca de dupa gat pe blondin.
- Nu chiar... spuse acesta usor stanjenit. Scapa de bratul lui Harold si se duse dupa comenzi, incercand sa nu para stresat de prezenta lor acolo. Alisa il privea ingrijorata, clatinand din cap si mestecand nervos guma.
- Ce faci, copile? se intreba femeia privindu-l. Liam, masa opt! spuse aceasta si continua pe un ton mai intim cand acesta se apropie: Vorbeste cu el.
- Nu are rost.
- Asculta-ma. Sunt mai batrana ca tine. Acum misca-ti fundul acela de papusa si serveste mai cu zel! Liam scoase limba jucaus la ea si lua tava cu bauturi, indreptandu-se spre masa lui Harold, care era si cea mai numeroasa.
- Comenzile voastre, spuse zambind Liam si simti cum asupra lui sunt atintite priviri, insa nu stia din ce directie. Face treizeci de dolari.
- Pastreaza restul, spuse Harold punandu-i o bacnota pe tava.
- Mersi, spuse Liam zambind si se departa spre bar, cand auzi din spatele sau o voce abia sesizabila in toata galagia de acolo.
- Unde e baia? Liam se intoarse, incepand deja sa epxlice si cand vazu persoana ce il intrebase, ramase imobil.
- Mai bine imi arati de-a binelea, spuse brunetul si o lua usor inainte, asteptandu-l insa pe chelner. Liam il indruma atent spre baie, zambind, insa, fals si incordat. Cand ajunsera in fata baii, Liam se scuza si vru sa plece insa o mana il trase in incaperea ingusta. Fara sa poata actiona sau spune ceva, buzele i-au fost acoperite de un sarut salbatic ce il lasa fara aer.
Nando  mo kimi no moto e...
No matter how many times it will be, I will go back to you
[Imagine: 346l2lx.jpg]

#6
Deci asa surioara.. CAPITOLE NOI si mie nu imi spui! how can you do this to me? You're a heartbreaker! Cat despre fic...:-? Ti-am spus eu ca e genial! Dar tu ma asculti vreodata? SIGUR CA NU! Ai o greseala "Nu a spus nimic" Nu era "Nu AM spus nimic?" Mie parca asa imi suna mai bine.. In fine. Te urasc!

#7
Hey, all my... Ei, nu stiu cum se spune la "cititori". Devin din ce in ce mai analfabeta, indiferent de limba. Well, trecand peste insuficientele mele linguale - ce pretentios suna~ -am adus un nou capitol. ^^ Hope you'll like it. See ya~ *hug*
Mac. Ce faci, lepra? Ti-am spus ca nu cersesc cititori sau comm-uri, so, de aia nu te-am anuntat. Acum stii unde gasesti next-urile asa ca, lectura placuta. Si thx pentru comm. :*

Cu drag, VandaQ


Apoi privirea ii reveni auspra fetei ce inca o privea imobila...

Zapada se asezase neuniform pestre strazile orasului, stralucind misterior in lumina felinarelor. Neaua pufoasa scartaia greoi sub picioarele ei ce calcau apasat, fiecare pas fiind mare. Mergea intr-un ritm al ei, uitandu-se speriata in jur. O lua pe o strada laturalnica, incercand sa se contopeasca cu umbrele din jurul ei, si auzi din ce in ce mai prominent pasii din spatele ei. O lua la fuga, aproape plangand, si incepu sa respire sacadat din cauza frigului. Incepu sa strige dupa ajutor, insa nimeni nu o auzea. Pana cand... O usa se deschise si in lumina provenita de la ea se profila o silueta feminina.
- Taci dracu' din gura! ii spuse fata ce iesi in prag.
- Ajuta-ma, te rog! Ma urmaresc! spuse necunoscuta, aproape implorand-o pe Josie sa o lase inauntru. Josie privi de cateva ori strada, apoi pe cea din fata ei, si ii facu loc sa treaca.
- Intra, spuse ea oftand. De ce naiba tipai asa?
- Multumesc mult, spuse straina inca rasufland greu. Ma urmareau niste tipi.
- In fine. Ai unde sa stai? spuse Josie cu o figura indiferenta.
- Nu chiar...
- Da' ce naiba ai facut, copila?
- Am plecat de acasa, spuse fata si incerca sa scape de privirea rece a lui Josie. Brusc, Josie ofta greu si ii spuse, incercand sa zambeasca:
- Hai sa mananci ceva, apoi sa faci o baie si dormi aici. Fata se uita curios la ea si ii spuse, oprind-o din drum:
- De ce faci asta?
- Mai bine m-ai intreba cum ma cheama, fetito, spuse roscata si isi lua pachetul cu tigari. Scoase una din ele si o aprinse, tragand un fum din ea. Se uita pe geam pentru putin timp, apoi privirea ii reveni auspra fetei ce inca o privea imobila.
- Josie. Dar tu?
- Faith.
- Faith? spuse roscata si rase scurt.
- Nu e un nume prea inspirat, nu? Josie caltina din cap si mai trase un fum din tigara, intreband-o apoi ce vrea sa manance.
- Nu mi-e foame. Dar mersi... Cred ca voi face o baie, totusi.
- Ok, eu am duc la culcare, spuse fata si casca zgomotos. Cand esti gata cu baia sa spui ca sa-ti dau ceva haine de schimb, adauga roscata si intra in camera, stingand tigara.

Ne amintim de momentele trecutului...

Soarele se profila pe sub de norii grei, trezindu-l pe Liam ce, imediat cum deschise ochii, injura printre dinti, apoi vru sa se intinda, insa lovi ceva; sau pe cineva. Se uita in stanga lui si il zari pe Caleb ghemuit langa el. Pentru o clipa nu intelese ce se petrece, apoi toate scenele ii navalira in minte, facandu-l constient. Se ridica in sezut si isi trecu mana prin par, apoi iesi din pat si casca, indreptandu-se spre baie. Vru sa se spele pe fata, insa auzi zgomote din camera si reveni, privindu-l pe brunet cum se intinde.
- 'Neata, pronunta Liam, privindu-l pe Caleb, apoi se apropie de pat. Brunetul zambi si ii raspunse la salut pe un ton dulce.
- Ce e? intreba Caleb, vazand ca Liam nu se apropie de pat mai mult.
- Nimic, spuse zambind blondul si se intinse langa brunet. Se uitara cateva secunde unul la altul zambind complice, apoi Liam intra sub patura alaturi de Caleb, imbratisandu-i corpul gol.
- Cum se cheama ce am facut noi? spuse brunetul dupa cateva momente de liniste.
- Ne amintim de momentele trecutului? spuse Liam privind tavanul.
- Da. Ce mai trecut, a? spuse Caleb si se desprinse din bratele lui, pentru a ajunge la pantalonii aruncati langa pat. Se intinse dupa ei si isi scoase o tigara din buzunarul acestora, apoi o aprinse cu bricheta luata din acelasi buzunar. Se intoarse in bratele lui Liam si spuse, dandu-i tigara:
- Am fost prost, nu?
- Cel mai, spuse Liam expirand fumul. Dar stiam asta inca de cand te-am cunoscut, continua acesta si ii zambi arogant.
- Imi era dor de zambetul asta. Liam incepu sa rada si ii spuse, dandu-i tigara din care trase brunetul.
- Ce esti tu? Vreo batrana depresiva ce si-a regasit dragostea pierduta prin albumele foto si telenovenele coreene?
- Prostule, ii spuse Caleb si ii dadu tigara, zambind amuzat.
- Stiam eu ca esti un scump. Liam ii facu cu ochiul apoi il saruta scurt si il stranse mai tare in brate.

Si Faith isi ridica privirea smerita...

Dincolo de strada laturalnica, soarele era deja pe firmament, stralucind cu putere. Josie se ridica greu din pat si ii lua ceva timp pana sa se dezmeticeasca. Se indrepta spre baie unde se spala pe fata si pe dinti, apoi se duse in bucatarie cu gandul sa isi faca o cafea, insa o gasi pe Faith langa o farfurie cu sandvish-uri, cafeaua aburinda asteptand-o pe masa.
- 'Neata, Incredere, ii spuse aceasta, abtinandu-si zambetul.
- Buna dimineata. Josie o privi ciudat, moment in care satena se intoarse spre ea, intreband-o din priviri ce se intampla.
- Nimic. Nu-s obisnuita cu "buna dimineata" si micul dejun preparat, o lamuri Josie insfacand un sandvish si muscand din el. Si ce ai de gand sa faci azi?
- Nu stiu...
- Nu te-ai gandit la asta inainte sa pleci de acasa?
- Nu chiar, marturisi fata, plecandu-si capul.
- Uita-te la mine, spuse roscata cu autoritate si Faith isi ridica privirea smerita. Azi mergi cu mine la servici si, daca vrei sa locuiesti aici, in dugheana asta, tre' sa iti cauti un job. Josie, fara sa se sinchiseasca de raspunsul ei, isi mai lua un sandvish si se indrepta spre sufragerie. Faith o privi deznadajduita si ofta, apoi se lasa sa cada pe scaunul de bucatarie ce scartai.
- Bine, murmura Faith si ofta din nou.
- Ce-i? Nu mai ofta asa. Nimeni nu te-a pus sa fugi de la ai tai. Si, sincer, mai bine te-ai intoarce si nu ti-ai mai irosi viata asa.
- Tu nu intelegi... Josie se uita la ea cu o figura dura, apoi se ridica de pe canapea si arunca sandvish-ul alaturi de celalalte in farfurie, spuand:
- Asa e... Nu inteleg deloc! Faith o urmari cu privirea pana cand aceasta intra in camera si lua cana de cafea in mana, band o gura din ea.

Nu regret nimic...

Liam se misca cu aceeasi voiosie specifica printre mese, luand comenzi si ducand tavi pline cu bauturi. Alisa spala in continuare vase, tinand intre buze o tigara pe care, intre partidele de turnat bauturi si spalat vase, o scutura in scrumiera. Un clinchet usor se auzi si pe usa intra Josie, privind dezordinea din bar. Unii din clientii obisnuiti ii facu cu mana si ea raspunse printr-un semn din cap.
- Hai, spuse hotarata roscata si aproape ca o trase pe Faith dupa ea.
- Hei, Aly. Ce face batranica mea preferata azi? ii spuse ea femeii de dupa tejghea cu un zambet amuzat pe chip.
- Hranesc porumbeii si mananc budinca, spuse ironic Alisa, cu un zambet amuzat pe chip.
- E bine. La varsta ta e bine ca mai poti manca budinca.
- E singura mancare ce nu trebuie mestecata, draga mea, spuse din nou femeia si isi arunca privirea pe fata satena ce statea stingherita si analiza localul. Josie chicoti si isi puse sortul apoi il saluta pe Liam ce tocmai veni la bar pentru a-si incheia tura.
- Cu el ce e? spuse Josie, luand tigara din mana Alisei.
- Si-a regasit iubitul de mult pierdut, spuse dezinteresata Alisa si ii facu cu ochiul lui Liam care o lua in brate pe Josie de la spate.
- Dar ea cine e? intreba Liam tragand un fum din tigara tinuta de Josie.
- Ah, ea e Faith. Faith, el e Liam si batranica amuzanta de colo e Alisa. Faith zambi binevoitor, apoi, pe un ton aproape soptit, spuse:
- Josie, eu ce trebuie sa fac?
- Ah, chiar! Aly, scumpo, ti-am adus un ajutor! spuse Josie zambind si stinse tigara, departandu-se de Liam pentru a lua tava cu pahare. Se misca repede si energic, zambind dragut si raspunzand cu priviri amabile clientilor. Liam isi dadu jos sortul si isi lua la revedere de la Faith si Aly, apoi se indrepta spre o masa laturanlinca de langa geam. Cand il vazu, Caleb se ridica in picioare si iesira amandoi din local, salutand scurt cativa clienti.
- Ce face aici? o intreba Aly pe Josie, atunci cand ramasesera singure.
- A fugit de la ai ei. Si nu ma lua cu morala ca unde am ajuns eu. Nu regret nimic.
- Poate ca nici ea nu o face, spuse Aly si se intoarse la spalatul vaselor, fredonand melodia de pe fundal. Josie o privi o clipa, apoi, oftand, lua tava cu pahare si incepu iar sa mearga printre mese.
Nando  mo kimi no moto e...
No matter how many times it will be, I will go back to you
[Imagine: 346l2lx.jpg]

#8
Deja doua capitole scrise?:-o. Sorry ca am intarziat cu commentul , dar e sfarsit de semestru si e foarte aglomerat , deci nu prea mai am timp sa citesc.
M-ai bagat in ceata de tot. Al doilea capitol am zis eu ca ai prezentat cum s-au cunoscut. In al treilea capitol Caleb deja era cu Harold si il mai si cunostea pe Liam de ajuns incat sa aiba un trecut impreuna si cred ca el l-a sarutat pe blond in baie , nu? Liam , din cate am inteles , a mai fost si cu Harold in trecut , dar si cu Caleb. Nu ai continuat al doilea capitol cu cel de-al treilea , nu? Ai trecut direct la relatia lor din prezent.
Pe de alta parte , am observat ca ai mai bagat alt plan , acela cu Josie si Faith , dupa cum ai spus ca vor fi mai mult de doua planuri. Am impresia ca si Josie a facut la fel ca Faith , a plecat de acasa. Sau ma insel?
Scuze ca pun atatea intrebari , dar chiar nu prind firul uneori:D.
Spuneai ca-ti place misterul. Cred ca ce se va intampla in continuare(in mai multe capitole , ma refer) e mister si pentru tine , nu?;))
Ai din ce in ce mai putine greseli. O voi lua pe capitole , caci n-am comentat la penultimul scris:
~Capitolul 3~:
-"zbiaratul pescarusilor"(zbieretul)
-"Desi lucra acolo doar de cateva luni acolo"-aici ai facut o repetitie , dar nu e grav.
~Capitolul 4~:
-"Azi mergi cu mine la servici"(serviciu)
-"Unii din clientii obisnuiti ii facu cu mana"(ii facura)
Avand in vedere ca astea sunt greselile din ambele capitole , sunt destul de putine. Bravo!;)
Deci te rog sa ma lamuresti cu neintelegerile pe care le am ca sa pot sa inteleg(iarta-ma ca-ti dau batai de cap) si te astept cu next cat mai repede!:*>:D<

#9
Heya~ Am adus si aici next-ul. Stiu ca am intarziat si sorry pentru asta. And, again, multumesc tuturor celor ce citesc. Pentru mine conteaza. ^^
FuNnY bUnNy; Oh, God. Stiu ca nu intelegi, draga mea. E telenovela ce e in capul meu, oricum. :)) Nu am vrut sa dau indicii asupra a ceea ce se intampla in fic, insa te vad tare confuza asa ca iti voi explica cam cum stau lucrurile. Caleb, dupa cum ai spus, a fost cu Liam. S-au certat, apoi Caleb s-a "combinat" - cat urasc expresia asta - cu Harold. Ok pana aici? Oricum, ai sa vezi ca toti au legatura cu toti si pe parcurs iti dai seama de ce e in textul asta si, poate, si de intelesul titlului. Acestea fiind spuse, multe multumiri pentru critica si pentru prezenta ta si sper sa iti placa in continuare. *hug*

Cu drag, VandaQ


Iar dupa el, aproape tremurand de emotie, un baiat firav...

Sala era plina. Printre notele inalte si acordurile calde ale pianului se auzeau suspinele spectatorilor, ce, cu ochii pironiti spre scena larga, ascultau parca vrajiti de o reverie maiastra melodia domoala si trista. Dincolo de scaunele asezate ordonat se intindea scena mare, in mijlocul careia trona un pian, iar dupa el, aproape tremurand de emotie, un baiat firav ce isi misca alene degetele pe clapele albe si negre, asezate alternant. Suspina aproape imperceptibil si apasa o ultima clapa ce scoase un sunet grav, apoi isi deschise ochii zambind larg si se apropie de marginea scenei, aplecandu-se galant. Un val de aplauze rabufni in sala, umpland urechile tuturor, si pana si doamnele in rochiile lor de gala se ridicasera in picioare, cu batista inca in mana, batand energic din palme si strigand cate un "brava" ragusit de plans. Baiatul se inclina pentru a doua oara, imbatat de zgomotele din sala, si trecu cu pasi usori in spatele scenei, ascunzandu-se dupa cortina rosie. Abia dupa ce se vazu ferit de ochii publicului, incepu sa planga si Kim il stranse tare in brate, soptindu-i ca a fost bine.
- A fost genial! striga in cele din urma Alan, zambind fericit.
- Asa e, scumpule. Acum, haide, sa mergem, ii spuse din nou Kim, zambind mandra. Stii, cred ca mama ta ar fi mandra.
- Sper, spuse baiatul si isi facu o cruce simpla, uitandu-se apoi zambind in sus. Femeia o lua inainte si ii facu un semn cu capul, zambind. Alan o prinse din urma, apoi cei doi iesira prin spate, urcandu-se intr-o masina neagra, ce aproape ca se contopea cu intunericul noptii.

O clipa Ethan se uita in ochii lui...

Statea cu ochii atintiti obsesiv spre scena larga, in timp ce ceilalti spectatori se ridicau de pe scaunele lor, indreptandu-se spre iesire. Susotelile lor, insa, nu ajungeau la el. Se uita aproape in gol, simtind inca bucuria de a fi auzit acea muzica. Se ridica apoi si, cu o bataie scurta din palme, zambi multumit, indreptandu-se spre iesire. Isi lua paltonul si iesi imediat dupa alaiul de oameni, verificandu-si ceasul de la mana. Ethan se mai uita de cateva ori in stanga si in dreapta, apoi ramase cu ochii atintiti catre o masina neagra.
- Stai! striga deodata si o lua la fuga in directia acesteia, parul castaniu deranjandu-i-se din cauza alergatului. Stai o secunda, sofer, spuse acesta din nou si batu in geamul masinii.
- Domnule, as dori sa plecati.
- Doar daca ma lasi sa vorbesc cu pianistul! spuse zambind Ethan si auzi din spate vocea baiatului care ii sunea soferului sa plece. Va rog?
- Domnule Wilson, e aici un barbat ce vrea sa va vorbeasca. Urma un moment de liniste, apoi portiera din spate a masinii se deschise si in gerul noptii de iarna iesi un tanar brunet, imbracat intr-un costum pretentios. Ethan il cantari din priviri, apoi spuse, intinzand mana:
- Ethan Hall. Imi pare bine sa va cunosc.
- Si mie, spuse baiatul si zambi pentru scurt timp, dand mana cu barbatul. O clipa Ethan se uita in ochii lui, fara sa spuna ceva si Alan paru ca-si pierde interesul, intorcandu-si capul spre mama sa adoptiva.
- Voiati ceva, domnule? spuse femeia ce urmari intreaga scena.
- Doar sa te felicit. Esti un tanar foarte talentat. Oh, stai, uite cartea mea de vizita, spuse acesta si ii intinse o bucata de hartie frumos decorata.
- Presedintele firmei ALP? spuse oarecum surprins baiatul si arunca un ochi maica-sii.
- Prefer sa-mi spui Ethan. Doar voiam sa te cunosc. Mi-a facut placere, Alan, spuse Ethan si lua mana baiatului, sarutand-o galant. Alan chicoti simplu si dadu sa se urce in masina, intrand deja pe jumatate. Isi intoarse pentru o ultima data capul, luminile de la felinarul de deauspra lui rasfrangandu-se pe chipu-i frumos, apoi spuse pe un ton bland:
- De asemenea, Ethan. Se urca apoi in masina si, fara ca macar sa inchida portiera, soferul porni cu viteza, in curand masina neagra inglobandu-se in sutele de lumini ale orasului. Ethan ramase imobil, urmarind vehiculul pana cand nu il mai putu zari, si o lua la pas spre masina lui.
- Chiar foarte incantat, Alan Wilson... isi spuse el si zambi multumit.

Josie ramase in loc, privind inainte...

Dincolo de geamul aproape galbui de praf si fum se zarea strada ingusta din fata barului. Statea cu ochii atintiti in gol si isi sprijinea capul in palma, avand o mina ganditoare.
- Hei, micuto, spuse Josie si se aseza la masa, tragand dintr-o tigara. Faith se uita la ea, parca trezita din vis, si ii zambi scurt, apoi spuse:
- Ai terminat tura?
- Cam asa. Ce e? Iti place asa de mult darapanatura asta de bar? spuse zambind amuzata Josie si o privi pe satena cum chicoteste.
- Aproape. Ma simt ca acasa. Josie adopta o figura neutra si impasibila si isi stinse tigara, apoi spuse ridicandu-se:
- Pai, nu e casa ta. Facu cativa fasi apoi isi intoarse capul spre Faith, care statea cu ochii atintiti pe suprafata podelei.
- Mergi? ii spuse in final Josie, zambind vinovat.
- Da. O sa merg... acasa, spuse Faith si se ridica, luandu-si paltonul. O lua inaintea lui Josie, imbracandu-si haina, apoi iesi din local, incepand sa mearga pe strada fara o tinta anume. Auzi apoi pasi in spatele ei si, cand simti mirosul de tigara, isi dadu seama ca e Josie.
- Nu e in directia asta apartamentul meu, spuse roscata, privind-o cu coada ochiului.
- Stiu. Resedinta Jones, insa, este.
- Te intorci pe bune acasa?
- Nu ca ti-ar pasa, dar da, spuse Faith, incercand sa iuteasca pasul.
- Ok, spuse Josie si continua sa mearga langa ea.
- Nu e nevoie sa vii cu mine, ii spuse, in cele din ruma, Faith si incepu sa mearga si mai repede. Josie ramase in loc, privind inainte la fata ce mergea tot mai repede, apoi, cand o pierdu din raza vizuala, se intoarse si o lua spre bar, intrand in el.
- A plecat, nu? spuse Alisa de indata ce o vazu la bar.
- Doar ma gandeam sa te mai ajut, batranico, spuse Josie cu o mina vesela si trecu pe langa Alisa spre vestiarul angajatilor.
- As fi mai multumita daca te-ai ajuta pe tine prima, spuse in soapta Alisa si clatina din cap necajita.

Josie continua sa se uite spre strada, cu o oarecare speranta in privire...

Sonorul televizorului era dat la mare, iar mana lui Josie lua automat floricele din bolul ce statea pe picioarele ei intinse pe masuta de cafea. Desi actiunea filmului se derula in continuare, ea parea ca nu priveste, si doar la scenele de strigate se trezea, uitandu-se instinctiv spre usa. Apoi ofta greu si mai lua o mana de floricele pe care o baga in gura, mestecand lent si plictisit.
- Ai nevoie de o cafea, Josie, isi spuse ea si se ridica de pe canapea, taraindu-si picioarele spre bucatarie. Se uita ptuin pe rafturile acesteia si lua plicul de cafea, apoi lua ibricul si il umplu cu apa, punandu-l pe aragaz. Dadu drumul acestuia si se sprijini de masa, asteptand. Isi impreuna bratele la piept si se uita pe geam, tremurand inconstient cand auzi suieratul vantului. Din camera se auzeau inca strigatele din filmul thriller ce era difuzat, insa, pe langa acestea, Josie remarca imediat prezenta unor strigate venite de afara. Fara sa-si dea seama prea bine ce face, merse la usa si o deschise, uitandu-se spre strada si pronuntand absent:
- Faith? Insa nu era Faith, ci doi barbati ce abia se puteau tine pe picioare din cauza alcoolului consumat. Josie continua sa se uite spre strada, cu o oarecare speranta in privire, apoi o pisica sari dintr-un tomberon, speriind-o pe roscata.
- Futu-ti... spuse ea tresarind, apoi intra in casa, ramanand pironita langa usa, cand auzi cum cafeaua daduse in foc, si se deplasa rapid spre bucatarie.
Nando  mo kimi no moto e...
No matter how many times it will be, I will go back to you
[Imagine: 346l2lx.jpg]

#10
Sal'!>:D<. So , new chap:). Vad ca bagi din ce in ce mai multe planuri. Indraznet si interesant;). Dar de ce ai renuntat la Caleb si Liam capitolul asta?:o3. Josie se cam atasase de Faith. Am impresia ca fata o sa se intoarca la roscata. Iar acel Ethan...sunt sigura ca perversu' urmareste ceva.
Tin sa te felicit deoarece nu am vazut nicio greseala. Progresezi mult. Bravo!;)
Nu ma uit la telenovele , cred ca d'asta nu inteleg deocamdata ce-i in capul tau in legatura cu acest fic;)). Nu prea ai dat indicii in legatura cu ficul , pentru ca ceea ce ai spus stiam deja , deci stai linistita ca n-ai dezvaluit nimic nou din fic. Mersi de explicatii , oricum:*.
De multumit n-ai de ce sa-mi multumesti atata pentru critica si commenturi pentru ca-mi place sa-ti citesc ficurile si daca-mi plac , evident ca las si comment. Deci nu fac nimic special:). De placut cu siguranta o sa-mi placa in continuare. Te pup si astept urmatorul capitol!:x




Utilizatori care citesc acest subiect:
1 Vizitator(i)