[Yaoi] Prizonierul

[Clau~]

All my dear readers. ^.^
Again ne intrevedem pe aici si din nou tin sa va multumesc ca cititi aceasta creatie. So, this is a new chapter and I hope you'll like it. Lectura placuta.
Nix, thx, like always, for your comm. Nici nu stii cat ma bucura ca iti place si ca apreciezi sincer ceea ce eu scriu. Sper sa nu te dezmagesc si in continuare sa iti placa capitolele. *hug*

Cu drag, Klau

Chapter VI

Privi de-a dreptul speriat cladirea ce se profila inaintea privirii lui. Mereu i se paru atat de sinistru acel loc. Tim inainta pe portile scolii, cu un pachet de carti sub brat, ambalate frumos intr-o hartie maronie, si ofta zgomotos. Am nevoie de o tigara. Mai am timp... isi spuse el, incercand, inconstient, sa traga de acele minute. Il apuca o groaza apropiata terorii gandindu-se ca trebuie iar sa intre in acea cladire. Era mult prea sumbru pentru el, mai ales in ultimul timp cand, isi dadu el seama, trecutul parca renastea din propriul mormant si incepea sa-l bantuiasca. Auzi apoi cum o masina parcheaza si isi indrepta privirea spre poarta ruginita a scolii. Nimeni; nu se afla nimeni care sa intre pe acea poarta. Parcarea scolii era pozitionata astfel incat sa nu vezi cine si cum vine, ci trebuia sa astepti pana cand persoana respectiva avea sa paseasca in incinta scolii.
- Cred ca trecutul si-a luat masina si ma urmareste, isi spuse amuzat, desi simti cum in interiorul sau senzatia de anxietate si disconfort crestea. Tacere; nu auzi nici un pas care sa indice ca cineva a coborat din masina. Era gata sa se duca sa vada ce se intampla - impins de o curiozitate nativa -, cand simti niste maini pe spatele lui.
- Bau! Tim tresari speriat si pentru cateva clipe nu putu sa vada clar in fata ochilor. Mai avea putin si il lua la bataie pe Davis cand il vazu cum rade de el, insa se calma si arunca tigara, spunand:
- Ce cauti aici? Chiar nu ai altceva de facut inafara de a ma urmari pe mine?
- Sunt aici din motive profesionale, spuse Davis privind cerul plumbuit. Zapada se subtiase si se facuse o pasta mocirloasa, tot orasul fiind intr-o stare de dezghet timpuriu. Daca temperatura urma sa scada sub zero grade, ceea ce rar se intampla, tot locul avea sa fie acoperit de un strat de sticla alunecos.
- Acelea ar fi? spuse satenul, trezindu-l pe jurnalist din contemplarea cerului.
- Am nevoie de cateva informatii legate de... Stii tu, ii spuse pe un ton profesional, apoi, vazand ca chipul lui Tim este strabatut de o grimasa neplacuta, zambi sigur pe el si continua:
- E ok, daca nu vrei sa stii nu iti spun. Capul lui Tim se misca in sens negativ, ingaimand ganditor:
- Nu, vreau... Vreau sa stiu. Brunetul ridica din umeri indiferent apoi ii facu semn cu mana si il lasa sa intre pe el primul in cladire. Nici nu se mai descheie la palton, caci senzatia de frig si racoare pe care o simtea il facu pe Tim sa tremure inconstient.
- Iti amintesti sa fi fost asa frig? spuse pe un ton jos Davis, imbratisandu-ti corpul.
- Ne pare rau, sistemul de incalzire este defect. Cu topirea asta excesiva am avut cateva probleme caci apa s-a infiltrat prin perete si a atacat tevile.
- Rugina? il intreba zambitor Tim pe bibliotecar, asezand mai bine pachetul de carti sub brat.
- Ei, nu stim. Doar ca nu mai functioneaza caldura. Tevile pur si simplu au cedat. Incuviinta din cap, ca si cand nici nu ar fi ascultat ceea ce spusese bibliotecarul, apoi ii facu un semn cu mana lui Davis si o lua spre biroul directorului. Omul scund si plin ramase langa reporter, chestionandu-l asupra venirii lui acolo. Cand auzi motivul parea a se fi panicat si brunetul vazu cum il trec toate apele pe batranel. Cu un zmabet afectat si sudoarea scurgandu-i de pe frunte, il conduse pe jurnalist in anticaraitul bibliotecii, spunandu-i:
- Daca gasiti ceva, simtiti-va liber sa imprumutati. Numai sa ma instiintati in legatura cu ce ati luat.

Usa se inchise cu un detunat puternic ce facu toata camera sa rasune a gol, inainte ca macar Davis sa raspunda. Ofta, gandindu-se ca iar va trebui sa inghita praful cu gust de hartie veche si sa isi petreaca intreaga dupa-amiaza printre niste dosare uzate si rupte care, poate, nici nu-i vor da niste detalii credibile asupra povestii pe care o investiga.

La etajul superior al incintei, Tim si bibliotecarul discutau inca despre cartea ce tocmai satenul o terminase de editat. Era mandru de prima lui carte; muncise zile si nopti impreuna cu autorul, redactorii si art-designerii, apoi, cand fusese dusa la tipografie, trebui sa negocieze si cu acestia. Depusese multa munca si era sigur ca avea sa se vanda bine. Intr-un orasel ca Salt Lake City reputatia de "cetatean stabil" dadea bine si facea vanzarea de carti inca si mai fructuoasa. Si, de ce sa minta, Tim se gandea si la acest aspect in legatura cu munca lui. Era sigur ca, fiind cunoscut de oamenii din oras, in curand avea sa primeasca o noua comanda de tiparire. Fusese usor dezordonat la inceput, dat fiind faptul ca era si prima lui carte, insa dupa ce prinse mersul lucrurilor si gustul pentru pofta aceea de viata, reusi sa se puna in valoarea atat in fata editorului-sef cat si in fata altor concurenti la postul de editor-sef secund. Visase, oarecum, la meseria aceea de cand pasise pragurile editurii OldR. Initial editura se numise Resistance, insa dupa ce directorul si finantatorul muri, drepturile asupra proprietatii ii revenira fiului sau ce schimba totodata si numele.

Rasfoind diverse dosare, Davis descoperi, in semi-intunericul lugrubru din jurul lui, ca existase un elev pe nume Ronald Bucker care studiase la acea scoala, insa dupa anul 1952 nu mai existase nici un fel de lucrare care sa demonstreze continuarea studiilor in acel loc. Brunteul scoase din geanta lui de umar o folie in care pastra decupajele din ziar si observa, cu o oarecare siguranta, ca anul in care Ronald parasise Lake school si anul in care aparusera acele titluri in ziarele autohtone era acelasi.
- Au trecut exact saizeci de ani, spus el facandu-si un calcul simplu. Daca trecusera saizeci de ani de la acel incident al lui Ronald Bucker insemna ca erau cincizeci in capat de cand fantoma il atacase pe acel Ronald pana in momentul in care Tim fusese in aceeasi situatie. In cursul gandirii lui Davis nu exista alt motiv asupra celor intamplate decat o fantoma sau, cel putin, o entitate straina si violenta. Jurnalistul isi nota cateva date in carnetelul lui si se hotara ca are suficiente date cat sa poata sa isi continuie cercetarile. Apoi isi aminti de acel decupaj din ziar pe care scria ingrosat "din nou". Se aseza la loc pe scaun si inceput sa rasfoiasca alte anuare si fise de-ale scolii, in cautarea unui caz similar ca al lui Ronald Bucker.

Trecusera aproape trei sferturi de ora de cand Tim intra pe poarta scolii, iar acum se departa de ea spre masina. Se intreba ce face Davis, atunci cand ii vazu masina parcata langa a lui. Inca nu isi dadu seama cum reusise sa se furiseze in spatele lui si sa-l sperie.
- Esti mai alunecos ca un sarpe, spuse ca pentru el, zambind, si intra in masina. Isi dadu jos paltonul si il arunca pe bancheta din spate apoi mai privi o data masina solitara a brunetului. Era prea stresat in ultima vreme; stia si el asta. Prins intre munca si temerile lui, viata de zi cu zi devenise un amalgam de idei aplicabile, planuri urgente si intalniri neasteptate. Ofta prelung, deschizand telefonul ce ii fusese inchis pana atunci si auzi soneria specifica primirii unui mesaj.
" Draga Timy,
Ne era dor de tine, asa ca, eu si bunicul tau, ne-am gandit sa iti scriem. As vrea sa ne suni si pe noi mai des. Sau ai uitat de vechii tai batrani? In orice caz, te-am contactat pentru ca am vrea sa stim daca ai concediu de Craciun. Eu voi pregati budinca mea de ciocolata si bunicul va face clatite cu sirop de artar, daca esti interesat. Daca reusesti sa prinzi cateva zile libere, ia primul avion si fa-ne o vizita. Poti sa mai vii cu cativa prieteni, daca doresti. Si asa casa de aici e cam goala. Cum mai e vremea prin Salt Lake? Fa niste poze ca sa vedem si noi si asteptam un raspuns de la tine.
Cu drag, bunica si bunicul. "

Chicoti si zambi fericit pe tot parcursul citirii mesajului. Ii era si lui dor de batranii sai si nu avea nici un plan de Craciun. Avea sa stea acasa uitandu-se la emiusiunile culinare sau cele sportive ce vor fi difuzate in acea perioada. Apoi putea lau cina in oras si sa se odihneasca. Parea cam trist, asa ca se hotara sa raspunda in graba bunicilor sai; avea concediu de o saptamana si cu siguranta avea sa ii viziteze. Ii anunta ca va face si poze si, cand ajunse la momentul in care batranii lui mentionau de vreun prieten, se gandi la Davis. Ce planuri avea pentru Craciun? Se hotara sa amane trimiterea mesajului deocamdata pana cand va avea si varianta lui. Insa de ce sa astepte? Cauta in agenda la litera D si vazu numele lui, apasand pe tasta corespunzatoare apelarii.
- Da? auzi de partea cealalta a telefonului.
- Davis, buna. Scuze ca te deranjez de la cautarile tale, dar ma intrebam ce planuri ai in perioada Craciunului.
- Nu stiu. Poate ies sa mananc ceva, daca nu-s prins cu treaba, spuse Davis si tocmai se rezema de spatarul scaunului zambind si anticipand ce avea sa spuna satenul.
- Aha, pai... Ai mei m-au chemat sa le fac o vizita in Florida. Si ma gandeam daca nu cumva ma poti insoti.
- Ai tai? Oh, draga, nu stiam ca deja vrei sa ma prezinti parintilor tai. Tim chicoti amuzat la remarca barbatului apoi ii raspunse cu o voce serioasa si totusi degajata.
- Nu asta e motivul. In plus, parintii mei sunt decedati. In fine, alta poveste, iti zic altcandva despre ea. Bunicii mei de fapt m-au invitat. Daca esti interesat, spune.
- Florida, zici? Pai, mi-ar placea sa mai schimb climatul. Da, e ok, mergem.
Fara nici un motiv satenul inceu sa radieze de fericire, un zambet larg infrumusetandu-i trasaturile gingase ale fetei.
- Bine, vorbim cand ai terminat treaba. Sa treci pe la mine diseara. Auzi un "aha" ingaimat de partea cealalta apoi, cu un salut scurt, incheie apelul. Ofta multumit si porni masina, gandindu-se deja la perioada sarbatorilor ce o va petrece alaturi de buncii sai si Davis. Ii placea viziunea lui asupra viitorului; parea ca in sfarsit unele lucruri se asezau.

[Clau~]

Oui, am adus nextul. Thx for views and I hope you'll like it. ^_^

Cu drag, Klau

Chapter VII

Seara se asternuse usor peste oras, scazand odata cu venirea noptii si gradele din termometre. Tim statea rezemat de geamul rece - pentru prima oara dupa mult timp in care nu se apropiase de ferestre - uitandu-se pe strada fara reper. In mainile sale tinea o cana cu ceai caldut care inca aburea, insa nu bause nici o gura din el. De fapt, astepta cu o oarecare nerabdare sosirea lui Dave. In schimb, brunetul se gandea sa mai zaboveasca putin asupra foilor sale. Scoala Rose park school avea o istorie de mai bine de o suta de ani si, cautand prin anuare, afla ca de-a lungul timpului s-a lovit de mai multe probleme cum ar fi un mic incendiu in laboratorul de chimie si moartea unei fetite. Primului lucru nu daduse atentie prea mare, insa isi canaliza atentia pe moartea suspecta a fetei. Printr-o coincidenta stranie aceasta se numea Rose. Numele de familie insa fusese indelsusibil, hartia fiind serios deteriorata din cauza timpului. Atentia asupra primului accident ii fu atrasa atunci cand afla ca fata murise in acel incendiu, provocat, se pare, intentionat. Citise toate declaratiile si articolele din ziarele vremii, incercand sa gaseasca o pista, ceva de care sa se lege. Si gasi: se uita cu atentie la toate ziarele si hartiile ce datau inca din anii aceia si memora anul aparitiei, inconstient: 1902. Se rezema de spatarul scaunului, revizuind in minte toate detaliile cazului, apoi ii pica fisa; accidentele se petrecura toate la o distanta de cincizeci de ani. Insa ce legatura aveau incendiul, moartea fetei si celelalte incidente? Ceva nu se lega. Ofta obosit, gandindu-se ca deja e tarziu si probabil Tim il asteapta si isi lua cu el carnetelul de notite si geanta si iesi din anticariat. Cand deschise usa scolii, un val de frig il lovi in plin, facandu-l sa tremure pana la masina.
Pana la urma, Tim se gandi ca nu e bine sa iroseasca ceaiul si se departa de fereastra, acoperind-o la loc cu jaluzelele groase. Ofta dezamagit dintr-un motiv necunoscut, gandindu-se ca reporterul nu avea sa mai vina in acea seara si, tocmai cand voia sa verse ceaiul in chiuveta si sa se duca la somn, auzi soneria usii. Lasa cana pe blatul de bucatarie si deschuie usa, apoi il vazu pe Davis tremurand usor in fata lui.
- Hei, spuse zambind si il lasa sa intre in apartament.
- La naiba, ce frig s-a facut afara, spuse Davis zambind stramb. Nu voia deocamdata sa ii arate ceea ce descoperise. Stia ca Timy trece printr-o perioada grea si nu voia sa il tulbure si mai mult, din aceasta cauza alesese sa ii ascunda, deocamdata, toate detaliile pana cand nu va fi el insusi sigur de versiunea povestii ce avea sa i-o spuna. Tim il invita, cu acelasi zambet cald pe fata, sa bea un ceai cu el si jurnalistul accepta incantat, dar usor impresurat. Nu se pricepea la ascuns lucruri, si asta o stia si el bine, insa ajunsese sa ii pese prea mult de Tim ca sa faca vreun lucru ce l-ar putea rani. Satenul ii servi o cana cu ceai de tei fierbinte si se aseza pe canapea, cu un picior sub el.
- Deci? Ai descoperit altceva interesant? intreba acesta incercand sa se agate de vreo ceva care ar putea sa porneasca o conversatie.
- Mhm, nu chiar, spuse reporterul luand o gura mica de ceai, testandu-i temperatura. Ii ocoli privirea un scurt timp ca apoi sa il priveasca fix si sa ii spuna:
- Da' sa nu vorbim despre asta. Sunt satul de subiect. Ce zici de planurile de Craciun? Tim surase; Davis ii citise gandurile, iar intr-un fel nu putea decat sa-l bucure. Nici el nu voia sa discute despre "trecut", insa in acel moment nu gasise altceva care sa constituie un start al unei discutii.
- Da, pai, cum ti-am spus, bunicii m-au invitat la ei.
- Si vor fi clatite cu artar si budinca cu scortisoara? spuse chicotind brunetul si mai bau o gura din lichidul cald.
- Ei... De fapt, da, spuse usor stanjenit Tim. Se intreba acum daca brunetul avea vreo problema cu genul acela de traditii, insa gandurile acelea ii disparura cand auzi din vocea lui Davis pronuntand:
- Atunci vin cu o singura conditie. Tim surase stramb; anticipa deja ce avea sa ii ceara jurnalistul. Se gandea ca ii va spune ca vine cu el daca ar fi inlocuit timpul petrecut in fata semineului cu o ciocolata calda in mana cu noptile de destrabalare prin cluburile din Florida.
- Vin doar daca siropul de artar este facut in casa, raspunse pe un ton glumet si strengar, specific lui, Davis. Tim rasufla usurat si zambi oarecum eliberat. De ce se gandise ca Davis e genul acela de persoana?
- Da, e facut de bunicul. La fiecare patru ani el face provizii pentru urmatorii patru, spuse oarecum mandru de batranii sai.
- Mhm, suna delicios, spuse pe un ton copilaros brunetul si isi linse buzele pofticios. Apoi Tim aduse in discutie organizarea plecarii si planificarea acesteia, urmand ca Davis sa stea la el in acea noapte. Era frig afara si tarziu si deja pe jos se intinsese un strat de gheata, iar el nu era chiar sigur ca vrea sa-l mai lase sa plece.

Bibliotecarul tocmai cobora in anticariat pentru a verifica daca totul este in regula. Isi luase suficient timp inainte de a cobora acolo, tocmai si pentru ca nu voia sa dea din nou ochii cu jurnalistul. Intra in incaperea scunda si luminata difuz apoi ofta cand vazu teancurile de foi si dosare imprastiate peste tot.
- Doamne, te dureau mainile daca lucrai si tu cu mai multa grija, spuse deranjat batranul si facu o grimasa de neplacere, buzele incretiindu-se si spancele formand cateva cute adanci.
- Gustave... se auzi un suierat strain. Bibliotecarul incremeni; pleoapele refuzau sa clipeasca si aproape ca nu mai respira, ascultand suieratul acela ce ii pronunta numele. Apoi, intorcandu-si capul spre culoarul format de rafturile lungi si prafuite, o vazu; statea acolo, cu parul saten cazandu-i pe langa umeri si cu un zambet afectat. Ochii erai goi, lipsiti de orice sentiment sau gand, in timp ce tinea bratele intinse in fata, in incercarea de a prinde ceva cu ele. Isi dadu capul intr-o parte, privind la fel de scheletic omul scund de la cativa metri departare de ea, apoi ii suiera din nou numele. Purta o rochie ce data inca din anii '20 sau mai devreme, usor carbonizata in timp ce in picioare avea niste sandalute cu toc de lemn.
- Doamne, Dum... insa bibliotecarul nu reusi sa-si termine rugaciunea ca vazu fata cum se indreapta spre el. Parca plutea, in adevaratul sens al cuvantului. Luna ce se afisa mareata in spatele ei arunca raze stravezii facand-o sa para ca straluceste, in timp ce volanele rochiei sale falfaiau galant pe langa piciorusele incredibil de albe. Bibliotecarul nu putu sa se miste, nu putu sa faca nimic; vedea cum fata se aproapie de el in timp ce pe fata aproape transparenta ii apare un zambet meschin si malitios si ochii de un albastru-purpuriu se schimba intr-un rosu aprins, facand acea prezenta inca si mai infricosatoare. Batranul incerca sa scoata un strigat insa corzile vocale ii erau pur si simplu blocate si tot corpul incepu sa ii tremure. Isi simti pantalonii calzi in partea de jos si cum lichidul acela se scurge pe picioarele lui inlemnite de frica. Apoi fata se opri, fiind la o distanta de cativa centimetri de el si un zbiarat ca al unei fiare in dureri se auzi de nicaieri. Bibliotecarul isi simti apoi corpul strapuns de un cub de gheata miscator, ceea ce-l facu sa se prabuseasca. Regasindu-si cu greu suflarea, privi speriat in jurul lui; era o liniste de mormant ce parca il facea sa fie si mai terorizat. I se paru ca peste tot ii vede chipul acela desfigurat si demonic si ca rasul ei machiavelic ii umplea timpanele. Se ridica de pe jos, impedicandu-se in gramezile de foi si o lua spre iesire alergand si inca neputand sa faca nimic decat sa se uite terifiat in jur. Gura inca ii era larg deschisa, la fel si ochii; actiona acum din instinct si abia isi simtea picioarele mergand. Mintea ii era goala si pierduta, iar senzatia de ace inghetate ce trec prin el inca persista, impanzindu-i in toti nervii niste fiori electrizanti. Scoala se scufunda intr-o liniste funebra; ceea ce se intamplase cu el era un vis sau chiar vazuse un spirit? [/align]

[FuNnY bUnNy]

Sal'tare!:*. Trec si eu pe aici sa las un comentariu , in sfarsit. Iti citesc ficul de la inceput si este printre preferatele mele , pot spune. Povestea evolueaza frumos , Tim si Dave se apropie din ce in ce mai mult(Timy l-a invitat sa stea la el in noaptea aia , oare ce se va intampla?:->) , atmosfera devine infricosatoare si hot , si totusi...unde e nextu'?!?:-w. Sper ca nu ai ganduri dramatice , cum ar fi renuntarea:o3.
Mi-a placut ca nu am vazut atatea greseli , asta e super. Au fost cateva de tastare , minore , foarte putine , dar si cateva pe care vreau sa le mentionez , de asemenea:
-" Isi luase suficient timp inainte de a cobora acolo"(coborî)
-"buzele incretiindu-se"(incretindu-se)
-"si un zbiarat ca al unei fiare"(zbierat)
Sa inteleg ca acea stafie este fata care a dat coltu' in acel incediu , care constituie primul accident?:-?
Si mai am o nelamurire:"Bibliotecarul isi simti apoi corpul strapuns de un cub de gheata miscator, ceea ce-l facu sa se prabuseasca.". Poate sunt eu cam grea de cap , dar faza cu acel cub de gheata nu am prea inteles-o:-?.
Eh , cam atat din partea mea , deocamdata;;).
Kiss si vino cu nextu' cat mai repede!>:D<

[Clau~]

Well~ A cam venit next-ul, insa mai intai vreau sa imi cer scuze de intarziere. Am avut si ceva probleme cu internetul, insa nu voi folosi asta ca scuza. ^^" I'm a little lazy si cateodata imi trebuie un branci sau impuls ca sa fac ceva. (Ar trebui sa repar asta, daca tot veni vorba... :-?)
FuNnY bUnNy, cred ca ti-ai dat seama ca tu ai fost impulsul. Thx ca citesti si ca ai lasat comm. Raman datoare pentru critica; mersi ca ai corectat greselile si voi tine cont de ele, sper. Asta daca imi amintesc. ^^" Ah~ Si sa mai treci cu critica pe la mine, pentru ca ma ajuta mult. Actually, nu vreau sa renunt la fic, insa nu am mai scris de ceva timp la el. Capitolele vor veni ele si sper ca de acum vor veni mai regulat. ^_^ (roaga-te sa ma loveasca o inspiratie divina si sa ma apuc de scris pana sa termin ficul, te rog :)) ) Aaah~ Si legat de acel cub... Este vorba despre faptul ca fantoma a trecut prin el. Din cate stiu, atunci cand un spirit trece prin tine ai o senzatie de rece.
So, acestea fiind spuse, va las sa va delectati cu urmatorul capitol si lectura placuta.

Cu drag, VandaQ

P.S.: Mai nou ma semnez cu VandaQ. ^_^

Chapter VIII

Tim se trezi zgaltait de un brat. Observa ca isi tine capul pe bratul puternic al lui Davis si il auzi pe barbat cum ii spune ca tocmai urmau sa aterizeze. Se simtea inca obosit; nu era obisnuit cu calatoriile atat de lungi si oboseala era si mai mare datorita faptului ca in urma cu o noapte nu dormise, facand bagaje si band bere impreuna cu barbatul de langa el. Trecuse o saptamana de cand cei doi doar despre calatoria aceea vorbeau si mai tot timpul erau impreuna. Davis renuntase pana si cercetarea lui, petrecandu-si timpul prin preajma lui Tim. Incepuse sa ii adore prezenta si daca nu il vedea intr-o zi simtea ca ii lipseste ceva. Aflase si despre povestea copilariei sale, cum ca parintii lui decedasera amandoi intr-un accident de masina cand inca el era in scutece si, desi il compatimea ca pe un prieten, nu sentimentul de mila si compasiune il facea sa fie din ce in ce mai apropiat de saten. Stia ca ii placuse de el din prima clipa in care il vazuse, insa nu stia ca putea ajunge sa tina in halul acela la el. Isi intoarse capul spre barbatul inca somnoros de langa el si ii zambi, spunandu-i:
- Ai dormit bine? Tim surase firav si dadu afrimativ din cap.
- Ai un brat moale, spuse acesta si isi lega centura de siguranta. Avionul ateriza, iar insorita Florida li se desfasura in fata in toata splendoarea sa. Davis mai fusese acolo de cateva ori, insa pentru Tim era prima data, asa ca se lasa ghidat de jurnalist.

*

Apasa pe soneria de la usa casei batranilor lui si astepta un raspuns, zambind larg. Cum se deschise usa, o batranica cu parul alb rasari de dupa ea. Era plinuta si scunda, avand parul prins intr-un coc, in timp ce fata usor ridata era luminata de un zambet dulce.
- Timy, intra, ii spuse si il prinse pe nepotul sau in brate, facandu-i loc lui Davis sa intre in casa. De cand mama lui Tim murise, Gwendolin il avea doar pe el si pe sotul ei, Ben. Isi pretuia nepotul mai mult decat isi pretuia bibelourile din cristal - acele figurine din sticla fiind una din marile ei iubiri. Indata aparu si bunicul lui Tim, un batran uscativ insa destul de inalt si bine facut. De sub mustata cenusie se zarea un zambet la fel de primitor si cald ca si al sotiei sale si ii stranse prietenos mana brunetului.
- Haideti baieti, intrati, spuse barbatul cu o voce baritonala si usor leganata, pronuntand lent cuvintele. Parea a fi tacticos in tot ce facea, pe cand sotia sa era energie pura, fiind plina de viata si veselie tot timpul. Dupa saluturile obisnuite, cei doi barbati intrara in casa aranjata intr-o maniera eleganta si primitoare. Intr-un colt al sufrageriei atarna un brad mare si incarcat, iar pe masa scunda din centrul camerei erau patru cani cu ciocolata calda, asteptand sa fie savurate. Se asezara cu totii pe canapea si in curand camera fu umpluta de vocile lor fericite, multiple discutii iscandu-se de la cele mai mici cuvinte. Gwendolin avea o grija deosebita pentru Davis, incercand sa il faca sa se simta cat mai comod si bine-venit, insa brunetul nici ca simtea vreun fel de disconfort. Era ca si cum ii stia pe acei oameni de o viata si compania lor ii aducea pe buze un zambet. Dupa ce bunicii lui Tim se asigurasera ca 'Bun venit"-ul este unul calduros, au iesit la cumparaturi, spunandu-le celor doi ca se pot instala linistiti in camere.
- Scuza-le entuziasmul, spuse Tim zambind stramb. Se gandea ca brunetul nu era obisnuit cu un astfel de comportament.
- Nu-i nimic, spuse Davis zambind. Intr-adevar, gandurile lui Tim erau corecte; nu era deloc obisnuit cu astfel de primiri, insa ii placea atmosfera. Se simtea oarecum integrat; linistea se aseza peste discutia lor apoi, cu niste zambete stinghere pe chip, cei doi vrura sa spuna in acelasi timp ceva.
- Spune tu primul, sugera Davis, zambind dulce catre saten.
- Nu, eu doar... Voiam sa-ti multumesc ca ai venit cu mine. Ma bucura ca putem petrece Craciunul impreuna, spuse Tim zambind sincer, in timp ce brunetul il privea dragastos; nici nu realiza ca ii lua cuvintele din gura.
- Pentru nimic, spuse acesta inca fermecat de prezenta lui Tim. Cum stateau unul langa altul pe canapea, Davis ii prinse chipul cu o mana si isi presa buzele asupra buzelor pline ale satenului. In prima instanta, Tim nu reactiona insa dupa aceea raspunse sarutului sau naucitor de pasional, lasandu-se purtat de acel joc intens. Un fior placut ii electriza corpul facandu-l sa geama mut si sa se prinda de camasa lui Davis, tragandu-l peste el pe canapea. Brunetul zambi in sarut si se lasa manat de dorinta asupra satenului. Incepu apoi sa il sarute grabit si doritor pe gat, in timp ce bratele lui Tim se agatasera de spatele barbatului de deasupra. Se simtea extrem de excitat si corpul lui incepea sa se infierbinte si mai tare, insa, amintindu-si de locul in care se afla, il opri pe jurnalist si ii spuse cu o voce stinsa de placere:
- Nu aici... Davis il privi un moment, dand afirmativ din cap, si zambi amuzat si strengar, spunandu-i:
- Nu iti plac barbatii, nu?
- Mai taci, ii spuse chicotind Tim si il apuca de gulerul camasii, acoperindu-i buzele cu ale sale, astfel Davis supunandu-se acelei taceri dulci.

*

La lumina cristalina pe care o aruncau bratele candelabrului mare, cei patru stateau la masa, zambind si razand. Pe masa lunga de sase persoane se intindea o fata de masa alba si tacamuri impreuna cu un set de vesela din portelan alb. Mancarea aburinda imprastia un miros dulceag si picant, imbibandu-se cu parfumul rasinos de brad ce venea din camera apropiata. Era o atmosfera calda, placuta, cu care Davis se obisnui usor.
- Lasa-ti-ma pe mine, spuse brunetul zambind si lua sticla cu vin rosu din mana lui Ben, vrand sa reumple paharele. Se simtea mirosul placut de fraguta din acesta si admira culoarea ce era data de butoiul de dud. Ulterior, afla ca vinul era facut chiar de bunicul lui Tim; o licoare destul de groasa cu un gust dulceag si o consistenta puternica, alcoolul din el fiind tare si spumos. Gwendolin pregati si faimoasa ei budinca cu rom - ingredientul secret - ce era portionata in boluri albe si adanci. Deasupra zacea lenes, lafaindu-se in aburii budincii inca calde cate o frunza de vasc frumos asezata. Tim era obisnuit cu astfel de mese; bunica lui era o bucatareasa priceputa, iar Ben stia mai bine ca oricine sa prepare vin, whiskey sau sirop de artar. Ii promisese buncii lui ca de dimineata avea sa se trezeasca devreme, odata cu ea, pentru a o ajuta la prepararea clatitelor lor speciale in forma de brad, glazurate cu zahar vanilat ori sirop dulce.
- Ah, Davis, si sa iti povestesc cum nazbataie asta mic si-a rupt pantalonii in gard, ii spuse cu o mina vesela batrana lui Davis ce asculta amuzat si curios istorioarele. Tim parea deseori stanjenit de acestea, insa de fiecare data chicotea si el amintindu-si acele vremuri.
- Noroc! se auzi la unison impreuna cu sunetul cristalului ciocnit. Isi bausera vinul din pahare apoi Tim o ajuta pe bunica-sa sa stranga de pe acolo. "Barbatii casei", Ben si Davis se retrasera la un pahar de "digestiv", moment in care Ben incepu sa-l interogheze in felul lui special pe jurnalist. Se purta cu Tim de parca era fata lui buna de maritat si Davis era ginerele ce trebuia investigat. Stia, de cand intrase pe usa, ca Tim chiar il vede pe acel barbat ca pe un pretendent, iar pe Ben nu il deranja: stia despre orientarile nepotului sau si il placea, totodata, si pe Dave. Era genul de barbat aratos, care insa nu se sfia sa munceasca si sa fie serios, din cate isi dadu seama pana atunci. Avea un talent special la a citi oamenii.
- Si, spune-mi Dave, cu ce te ocupi de fapt?
- Sunt redactor si reporter. Lucrez la ziarul din Utah.
- "Utah daily chronicles"? spuse cu o privire surprinsa pe chip batranul, mustacind un zambet admirativ. Davis era chiar tanar, fiind doar cu cinci ani mai in varsta decat nepotul sau si, cu toate acestea, lucra la un ziar important.
- Da, chiar acela, spuse brunetul zambind sigur pe el si simtind ca a atins undeva o zona sensibila a batranului si ca il castigase de partea sa. Chiar daca se simtea ca noul iubit al lui Tim ce trebuie chestionat si masurat din toate punctele de vedere, nu il deranja; stia cum sa se faca placut.
- Oh, frumos. Uite, Davis, sunt o persoana directa, dupa cum ti-ai dat seama, spuse zambind in acelasi fel batranul. In realitate, Davis simti asta inca de cand il salutase si cam prevedea ce avea sa-i spuna.
- Ce simti cu adevarat pentru Tim? Nu te sfii, eu stiu despre ceea ce numeste el sexualitate.
- Ma intrebati cumva daca tin la nepotul dumneavoastra intr-un mod mai personal? spuse reporterul cu o alura familiara.
- Cam da.
- Da, Tim reprezinta mult pentru mine. Batranul zambi. Stia ca putea avea incredere in acel barbat, iar acum ca vorbise cu el si simtea ca situatia e clara, putea sa il lase pe nepotul sau in mainile sigure si protective ale jurnalistului. Voi sa mai spuna ceva, insa auzi vocea sotiei sale dojenindu-l:
- Ben Newman, doar nu il interoghezi pe tanarul asta ca pe ultimul detinut, nu? Oh, Doamne, Davis, iarta-l pe batranul asta ticnit, dar e prea protectiv cu dragul nostru Tim, spuse batranica zambind amuzata si lasandu-se prinsa de bratul sotului ei.
- Ce se aude despre mine? spuse zambind dulce Tim si intra in incapere cu o tava pe care erau patru cani cu ciocolata calda. Jurnalistul il ajuta pe saten cu acea tipsie, parandu-i-se ca pentru fragilul de Tim era prea grea, apoi isi continuara discutiile in aceeasi maniera calda.

*

Era trecut de miezul noptii. Casa era pierduta intr-o liniste adanca si doar luminile sclipitoare din brad mai pareau a avea enegie in acel moment. La etaj, Gwendolin statea cu capul pe bratul lui Ben, respirand adanc si profund, in timp ce sotul ei ii tinea talia cu un brat, avand aceeasi repiratie. Era o seara destul de racoroasa si, in somn, Ben trase patura peste el si sotia lui, zambind multumit. Batrana se ghemui mai mult langa el si isi continuara somnul linistit. Aceeasi atmosfera patrona si camera alaturata in care Tim si Davis dormeau. Desi aveau destule camere si pentru Davis, acesta avusese placerea sa doarma cu satenul. Tim nu refuza, ci, din contra, accepta incantat. Statea ghemuit sub apararea pieptului lui Dave, in timp ce brunetul il imbratisa strans. Mana ce cadea pe soldul lui Tim era tinuta de a lui, in timp ce capul sau se odihnea pe bratul moale al reporterului. Davis rasufla usor in parul ciocolatiu al barbatului de langa el, miscandu-si uneori capul, deranjat de firele ciufulite din podoaba capilara a lui Tim. Deodata tacerea aceea funebra fu strapunsa de un strigat. Tim sari agitat din pat, tremurand inconstient. Strigatul venea din camera alturata si, cu expresia unui om terifiat si ingrijorat, isi lua in graba halatul si papucii de casa iesind din camera. Davis, inca somnoros, murmura ceva apoi il urma si, cand pasi in camera vecina, vazu cum Ben o tine in brate pe sotia sa, incercand sa ii linisteasca tremurul violent. Se vedea clar ca femeia era speriata, de-a dreptul ingrozita si asta se putea citi pe chipul ei; buzele ce erau de obicei arcuite gingas acum se crispasera intr-o bolboroseala fara inteles si ochii inchisi lasara sa scape pe obrajii livizi si palizi cateva lacrimi. Tim alerga practic langa ea si o prinse in brate, incercand sa o linisteasca, intreband-o ce a patit.
- O fantoma... Era o fata, o copila. Ma privea... Era langa mine, spuse batrana printre suspinele inghitite. Teama o cuprinsese cu totul si, in cautarea unei sperante, Tim se uita in directia brunetului ce parea pierdut in gandurile sale. Fetita... Rose... isi spuse in minte barbatul, ochii lui marindu-se din cauza a ceea ce tocmai descoperise. Era posibil ca spiritul acelei fete sa o fi atacat pe Gwen?

[FuNnY bUnNy]

So , in sfarsit , nextu'(care s-a cam lasat asteptat...:-w). Ma bucur ca l-ai adus si ca tu condiseri ca te ajut:">. In legatura cu datoria , ti-ai platit-o prin capitolu' asta luuung si frumos(deci sper sa mai faci datorii la mine>:)). Multam pentru explicatie si ma rog sa te loveasca un tren plin cu inspiratie[-<. Si , a venit si partea naspa , greselile:D:
-"Haideti baieti, intrati"(Haideti , baieti , intrati!)-am pus virgula pentru ca "baieti" este substantiv ce sta in cazul vocativ , de aceea se pune intre virgule sau se pune virgula inaintea lui sau dupa el , iar "!" pentru ca este un indemn.
-"incercand sa il faca sa se simta cat mai comod si bine-venit"(binevenit)
-"corpul lui incepea sa se infierbinte"(infierbânte)
-"Lasa-ti-ma pe mine"(Lasati-ma)-dumneavoastra sa ma lasati.
-"sa iti povestesc cum nazbataie asta mic"(nazbatie)
-"Si, spune-mi Dave"(spune-mi , Dave)-aceeasi explicatie ca la prima.
Pot spune ca greselile sunt putine in comparatie cu lungimea capitolului , ceea ce e foarte bine. De asemenea , stai super ok cu virgulele , cu "ii" si cu cuvintele "voiam" si "aceea";).
Incepe sa se lege ceva intre cei doi , abia astept sa vad ce se mai intampla intre ei. Deci , sa inteleg ca acea fantoma este Rose , fetita care a murit in primul accident , si chiar vrea sa-i faca felu' lui Timy. Scary , dar sunt sigura ca Dave o sa-l ajute;;).
Ce pot sa spun altceva decat ca astept nextu' cu nerabdare si ca te pap la micul dejun daca nu apare mai repede:P. Bafta cu inspiratia si lasa lenea deoparte! Pupici:*>:D<

[Clau~]

Asa cum am promis, am adus next-ul mai repede. ^_^ Si, de aceasta data, l-am facut si mai lung. Inca o data multumesc tuturor celor ce citesc acest fic si celor ce imi incurajeaza munca. 'Love you, all~ *hug*
FuNnY bUnNy, my sweety. I'm so glad that you like it~ Mersi mult pentru al tau comm si pentru critica. Sunt constienta de greseli si sa stii ca deseori le vad dupa ce postez capitolul, desi corectez in prealabil. Oricum~ Sper sa-ti placa in continuare si o sa las lenea deoparte... (aminteste-mi mai des asta, te rog :)) )
Well~ Lectura placuta.

Cu drag, VandaQ

Chapter IX

Atmosfera tensionata facea acea liniste inca si mai apasatoare. Cei patru stateau la masa, cu ochii pierduti undeva in ganduri si cu niste chipuri obosite. Ben se ridica tremurand usor de la masa, ca de obicei, si se duse in camara pentru a aduce o sticla de vin rosu care, se gandea el, avea sa mai insufleteasca lucrurile. Incerca sa intretina spiritul viu din casa, in ciuda faptului ca nu era priceput la asta; Gwen era, de cele mai multe ori, sufletul si energia intregii bunei dispozitii. Astazi insa batrana era ingandurata. De parca ceva i-ar fi rascolit intreaga fiinta. Asa si era; sa vezi o fantoma, si inca una asa de aproape de tine, nu e ceva ce in fiecare zi ti se intampla. Nici nepotul ei, Tim, nu era prea voios in dimineata aceea. Se vedeau pe chipul lui urmele unei intristari si unei profunzimi, generale de altfel. Toti aveau aceeasi stare, desi nici unul nu spunea asta cu voce tare. Toti se gandeau la acelasi lucru sinistru. Tim se simti tulburat intr-un fel in care nu mai fusese pana atunci cand Davis ii povesti despre descoperirile sale in legatura cu asa-numita fata Rose si incendiul. Banuia ca acea stafie a fetei putea fi cauza incidentului de noaptea precedenta, iar Tim, indrumat de sfatul si recomandarea lui Dave, lua decizia sa se intoarca in Salt Lake. Nu isi putea pune in pericol batranii.
- Ei... Si cum vi se pare siropul de artar? spuse Ben incercand sa fie cat mai deschis si primitor in timp ce deschidea o sticla cu un vin rosu, tinut la pastrare aproape douazeci de ani. Nu deschidea sticle din acea colectie decat in cazuri speciale, unele care cereau a fi incununate cu astfel de licori. Ben simti de indata ostilitatea camerei, zambetul stingandu-i-se aproape imperceptibil.
- E delicios, Ben, spuse jurnalistul cu un zambet formal si totusi cald pe fata. Batranul incuviinta multumit din cap si turna in pahare lichidul gros si vinetiu.
- Presupun ca asta chiar e un vin bun... E sec?
- Da, este. Daca preferi ceva mai dulce...
- Nu, e foarte bun, i-o taie scurt nevasta-sa, zambind impaciuitor si vorbind in numele reporterului. Nu suporta cordialitatile de acest gen. Isi intoarse privirea spre nepotul ei, vazand ca acesta mai mult macelareste bradutii din coca dulce decat sa-i manance.
- Tim, mai vrei o clatita? Tim clatina din cap, zambind firav. Se observa clar pe chipul lui orele nedormite ce le impartise cu Davis dupa incident.
- Si cand ne parasiti? intreba batrana, reluandu-si atributiile de gazda in urma esecului sotului ei de a interactiona macar deschis cu cei doi barbati. Ben zambi usurat, reluandu-si pozitia in scaunul sau si astepta ca dimineata sa fie deodata inseninata de discutii, acum ca Gwendolin intervenise.
- Tim a primit un telefon urgent si cred ca ar trebui sa plecam astazi, spuse Davis zambind compatimitor; vorbi in numele lui Tim pentru ca de fapt nu era nici un telefon sau vreo urgenta legata de munca, ci doar voia sa ii implice cat mai putin pe buncii sai in aceasta treaba. Nici el si nici Tim nu stiau inca nimic din ceea ce avea sa le rezerve viitorul si trebuiau sa fie cat mai prudenti cu putinta. Satenul dadu usor retras din cap, zambind.
- Oricum, a fost superb timpul petrecut si...
- Ei, ei, batrane, ai auzit? Iar ramanem singuri, baietii ne parasesc, spuse Gewndolin chicotind scurt. Camera fu umpluta de un val de pace atunci cand aceasta zambi; grijile din sufletele lor disparusera partial.
- Haide, bunico, vom mai veni, iti promitem, spuse Tim zambind si apuca mana batranei sale, mangaind-o usor.
- Se pare ca vrea sa te pastreze, caci deja te-a monopolizat, spuse chicotind iarasi Gwen, facandu-i cu ochiul lui Davis. Brunetul rase si el usor, privind imbujorarea barbatului de langa el.

*

Cele patru ore in avion il facusera pe Tim sa fie din ce in ce mai nerabdator sa ajunga acasa. Simtise, pentru prima data, ca Salt Lake era mai mult decat orasul in care crescuse sau un simplu orasel dintr-o vale aflata intre munti: era cu adevarat parte din el, din ceea ce definea existenta lui. Inca se gandea la felul in care se despartise de ai sai. Isi aruncara zambete calde unul altuia si se imbratisara ca o adevarata familie. Simtea insa tensiunea din aer pana in momentul in care se urcase in avion, de parca il impingea o forta ciudata in spate si ii facea capul sa morteasca; si era doar vina lui. Desi Davis ii spusese ca nu e bine sa se invinovateasca in legatura cu cele intamplate, el continua sa creada ca episodul terifiant la care participase bunica sa avea, in mod expres, legatura cu el.
- Bine ca am ajuns! spuse cu o figura impacata Davis si se deplasa spre micul bar din bucataria satenului pentru a-si turna un brandy. Nu ma intelege gresit, ador vinurile, dar tot e mai bun whiskey-ul si tariile noastre, spuse razand usor barbatul apoi dadu peste cap bautura. Il privi pe Tim, urmarindu-l incordat cum se aseaza pe canapea si ofteaza adanc; probabil ca inca se gandeste la Rose..., isi spuse el si lasa paharul pe blatul de bucatarie, inaintand apoi spre sufragerie. Se aseza langa Tim, proptindu-si greutatea corpului pe genunchii sai, sprijinindu-se in antebrate, apoi ii cauta privirea satenului, spunand:
- Vrei sa vorbim? Tim isi intoarse chipul spre el, zambind, si ii spuse cu un timbru aproape difuz.
- Nu... Ia-ma in brate. Davis ceda fericit dorintei lui Tim si il cuprinse atent in bratele sale, sarutandu-i crestetul. Era mai bine acum; stiindu-se in bratele brunetului, Tim chiar putea crede ca e protejat. Era o senzatie minunata data de acele brate, intr-adevar. Satenul isi ridica capul si il saruta scurt pe buze pe jurnalist, acesta chicotind scurt. Il stranse mai tare in bratele sale si se lasa usor peste el, zambind. In scurt timp tentatia ce o prezentau buzele lui Tim il rapuse si il facuse sa il sarute cu pofta si patos pe barbatul de sub el. Fara sa realizeze, cei doi deja se mangaiau frenetic, cercetandu-si cu patima corpurile incinse. Tim scapa printre buze un geamat, facandu-l pe Davis sa fie inca si mai excitat, moment in care ii lasa buzele libere satenului si isi concentra atentia asupra gatului sau apetisant si asupra abdomenului frumos ce tocmai il descoperea de sub maleta neagra. Tim era nerabdator; de cand nu mai dorise atat de mult pe cineva? Nici el nu stia, insa in acel moment se afla in situatia in care sa vrea pe cineva atat de mult incat sa inceapa sa traga de hainele de pe el, numai pentru a le rupe cumva, pentru a le indeparta.
- Hai in camera, sopti plin de emotie si lacomie Tim si se ridica usor de pe canapea. Davis zambi si confirma printr-o miscare scurta a capului, lasandu-se condus de barbat in camera. Il tranti efectiv pe saten pe salteaua moale a patului, corpul lui fiind propulsat in salturi mici de cateva ori, apoi, cu un zambet nerabdator si strengar pe chip, se arunca asupra lui, chicotind. Tim il dezbraca rapid si cu ingeniozitate pe brunet in timp ce acesta ii saruta buzele cu pasiune. O pasiune lubrica si plina de frematari ale trupului cat si ale spiritului, niste zbuciumuri stiute numai de ei, un tropot al unor inimi lipsite de cadenta, aruncate intr-o infinita ritmicitate aritmica; se predara unul in bratele celuilalt, gurile lor cunoscandu-se intim in jocul lor ahtiat si patimas. Hainele cazura apoi de pe corpurile lor, aproape fara impedimente, amandoi contemplandu-se tacit unul pe altul, zambindu-si iubitor.
- Esti asa frumos, sopti cu suavitate si galanta Davis, apoi depuse un sarut molatic pe buzele satenului. In urma buzelor sale se contura un zambet firav apoi bratele tremurande ale lui Tim se incolacira in jurul gatului brunetului, tragandu-l spre fierbinteala corpului sau.
- Fa-ma al tau, spuse Tim, zambind dornic si impacient.
- Dar... Inca nu te-am pregatit. Lasa-ma macar sa aduc... Cuvintele insa i-au fost oprite de degetul lui Tim, ce ii presa buzele voluptoase si usor intredeschise.
- Ssss... spuse acesta. Iubeste-ma cum stii tu mai bine si nu te gandi la mine. Eu voi fi perfect in regula atat timp cat voi fi in bratele tale. Cuvintele satenului sau iubit il induiosara pe reporter, care, cu o figura destul de profunda, isi impinse bazinul cu grija si rabdare, pana cand simti cum intra de tot in frumosul lui Tim. Miscarile sale erau ritmice la inceput, lasandu-l pe saten sa isi inece sughiturile si scancetele, apoi devenira tot mai animalice, tot mai rapide, simtind cum corpurile lor mustesc de aceeasi deziratie nebuna de a se avea unul pe altul. Nici nu le trebuira cuvinte sau soapte amoroase; isi lipira fruntile si se pivira intens in ochi stiind perfect ce gandea celalalt. Era ca un val dement de placere si sentimente ce strabate corpurile celor doi si ei nu se impotriveau deloc curentului nimicitor.
- Mai adanc! striga deodata Tim, dandu-si capul pe spate apoi gemand profund, in timp ce corpul sau simtea tot mai mult cum il vrea pe cel de deasupra sa. Davis, zambind, se conforma "ordinelor" iubitului sau, avantandu-se in adancimile fierbinti ale corpului satenului, ca mai apoi sa iasa din el si iar sa il patrunda launtric. Tim deja simtea frisoanele climaxului si intui ca juisarea se apropie, neopunand in nici un fel rezistenta acelei senzatii coplesitoare; isi arcui spatele usor, lasandu-se curpins de greutatea corpului lui Davis si, printr-un geamat acut, se elibera de toata tensiunea corporala. Brunetul fu de-a dreptul supra-excitat de imaginea iubitului sau ejaculand si simti cum si momentul maxim al sau e aproape. Se adanci cu putere in corpul lui Tim si isi dadu drumul, imbratisandu-se unul pe altul in tacerea strapunsa doar de gafaiturile lor.

*

Imediat dupa orele dupa-amiezii calmitatea parca revenise intr-o cantitate mai mare decat se asteptau. In apartamentul lui Tim domnea un fel de liniste atat de sincera si pura, incat nici unul din cei doi barbati nu indraznea sa o profaneze cu vorbe. Stateau imbratisati, sarutandu-se usor pe varfurile buzelor si tachinandu-se unul pe altul cu atingeri suave si caste, de parca ce facusera cu mai putin de jumatate de ora inainte fusese doar un joc ingenuu. Se redescopereau intr-o alta dimensiune pe langa cea a fizicului si constientului; era o lume plina de subconstient si, bineinteles, spirit.
- Strange-ma mai tare in brate... sopti Tim, cuibarindu-se instinctiv in bratele celui de langa el. Davis, zambind fericit, isi stranse iubitul in brate, sarutandu-i fruntea si alintandu-i spatele cu mangaieri usoare. Se priveau visator, de parca aveau ceva sa-si spuna ceva, insa nici un cuvant nu reusea sa le paraseasca buzele.
- Ah, mi-am amintit! spuse Tim trezit ca dintr-o revelatie. Tocmai isi aminti ca ii spusese bunicii sale ca avea sa o sune imediat ce ajunge acasa. Insfaca rapid cearsaful ce zacea pe corpurile lor, auzind cuvintele revoltatate ale lui Davis, si se indrepta cu corpul infasurat in materialul albastru spre telefon.
- Alo? Se auzi imediat de partea cealalta vocea Gwendolinai facandu-l pe saten sa vibreze de fericire. Era impacat daca bunica sa se simtea mai bine, iar acum era mult mai linistit, auzindu-i vocea vesela.
- Da, sunt eu, Timy. Am ajuns acasa, spuse satenul zambind apoi simti bratele puternice ale lui Davis inconjurandu-i bazinul. Brunetul incepu sa il sarute pe ceafa si umeri, cu o grija iesita din comun, de parca i-ar fi fost teama sa-l atinga mai mult. Tim se intoarse spre el, continuandu-si conversatia, si il saruta scurt pe buze pe iubitul sau, zambindu-i apoi iubitor.
- Sigur, bunico. Ah, si multumeste-i bunicului pentru sirop, pronunta Tim la fel de zambitor.
- Si pentru vin! striga silentios brunetul, departandu-se de frumosul lui iubit pentru a deschide una din sticlele cu vin rosu procurate de la Ben.
- Da, e aici, cu mine. De ce? intreba zambind satenul si facandu-i semn iubitului sau sa ii toarne si lui un pahar de vin. Deodata Tim chicoti si se imbujora, atragand privirea curioasa a brunetului. Isi lua la revedere de la bunica sa, inca rosu in obraji, si puse telefonul in furca, apoi ingana pe un ton jenat:
- Femeie nebuna...
- Ce? spuse Davis neintelegand spusele lui Tim. Satenul chicoti apoi se apropie de brunet, luandu-si paharul cu vin si ii sopti:
- A zis ca nu cumva sa uitam de... Prezervativ.
- Aw, grijulia de ea, spuse Davis si valuri de ras le umplura celor doi gurile, rasunand cristalin in intregul imobil.

[Clau~]

Ei, si am venit si cu urmatorul capitol. Thx ca citit si lectura placuta~ ^.^

Cu drag, VandaQ

Chapter X

Batranul intinse mana spre masa si lua cana neagra in care cafeaua facea valuri pe masura ce era dusa la buzele uscate ale barbatului din cauza tremurului sau specific. Privea cu un interes apatic ecranul televizorului, sonorul fiind dat la mic, de parca se auzeau doar cateva bazaituri. Mintea lui Ronald Bucker era, de fapt, ocupata cu altele. Presimtea, in ultimul timp, ca ceva avea sa se intample; dar ce? Nici el nu stia raspunsul. Se intinse a doua oara asupra mesei, apucand un maldar de foi scrise caligrafic. Era un scris labartat si mare, caracteristic mainii lui lungi cu degete pline. Era un batran durduliu si simpatic la vedere, desi greu il vedeai zambind. Parea mai tot timpul pierdut in lumea lui mintala, cercetand cumva dimensiunile necunoscute ale universului sau propriu. Isi plimba privirea peste acele litere si zambi enigmatic, o urma de placere ivindu-se in ochii sai. Acum nu mai avea ce face decat sa astepte; sa astepte si sa mediteze asupra cuvintelor ce avea sa le spuna. Acele cuvinte ce i se reconstruisera timp de cincizeci de ani in minte, in fiecare seara de meditatie interioara. Intelegea acum acea lume fara cusur. Intelegea si ce avea sa urmeze. El nu putu sa o faca, insa ei o vor face. Vor trebui... gandi batranul, buzele lui tremurand frivol in bolboroseala lui continua.

Pesiajul taciturn al Salt Lake City fu insufletit de lumina galbuie si pala ce se tara pe sub norii cenusii. Era o noua dimineata, la fel de obisnuita. Zapada se topise aproape complet, in timp ce tarabele deja expuneau pe bucati de polistiren canafe rosii cu alb. In aer se simtea mirosul primaverii, iar muntele stralucea semet in lumina ce se pravalea peste intreaga vale. Davis isi deschise somnoros ochii, inganand un scancet slab, si zambi enigmatic cand zari parul saten ravasit alaturi de el pe perna. Imbratisa cu putere corpul gol si cald al barbatului de langa el si il saruta pe frunte pe Tim, zambindu-i celui adormit. Tim isi deschise ochii, deranjat atat de miscarile neplacute ale iubitului sau cat si de soarele ce strapungea cu greu jaluzeaua de la fereastra.
- 'Neata, sopti discret si suav brunetul, depunand un alt sarut lenes pe fruntea satenului.
- Mhm... ingana lipsit de viata Tim apoi zambi larg si se ridica brusc deasupra lui Davis. Buna dimineata, domnule reporter, spuse cu figura unui om implinit acesta. Dave chicoti scurt si isi apropie buzele de ale barbatului de deasupra lui, mangaindu-i spatele cu atingeri fine. Isi atinsera buzele usor, pornind un joc febril al pasiunii, ca mai apoi o bubuitura sa se auda din bucatarie. Instinctiv, cei doi isi intoarsera capurile spre usa usor intredeschisa, apoi se privira intrebator.
- Stai aici, sopti incordat Davis, Tim neputand decat sa confirme cu o miscare scurta si repetitiva a capului. Dupa ce brunetul se sustrase de sub el, trase patura pe corpul lui gol si stranse in pumn o bucata din ea, privindu-l usor temator si ingrijorat pe Davis ce isi lua o pereche de pantaloni pe el. Brunetul se uita dezorientat prin camera ravasita, in cautarea unui lucru, apoi apuca cu putere umbrela neagra a lui Tim si se indrepta spre usa. Trase de ea incet, incercand sa paseasca silentios desi in acea liniste pana si respiratiile sale sacadate i se pareau a seamana cu tropotul unei herghelii de cai. Inainta pe holul scurt, zarind o parte din sufragerie, apoi trecu in camera spatioasa, privind atent si intrebator toate lucrurile din jurul lui. Accelerarea pulsului sau continua in timp ce aproape ca nu mai respira. Se uita peste blatul de bucatarie, zarind gresia alba cu modele florale negre, apoi isi mai intoarse capul de cateva ori, in cautarea a ceva iesit din comun; totul era in aceeasi ordine in care isi amintea. Nimic nu parea schimbat si nimic nu parea ca a fost scapat pe jos. Atunci de unde provenise acel sunet?
Davis expira, partial usurat, aerul ce il stransese in plamani pana atunci si rase usor, vazandu-si mana relaxandu-se pe manerul umbrelei.
- Grozava arma mi-am ales, murmura el pentru sine apoi lasase din mers "arma" pe canapea, indreptandu-se spre camera in care satenul inca statea in aceeasi pozitie, fiecare muschi din corp vibrand tensionat. Cand il vazu pe Davis intrand in camera elibera si el aerul ce il pastrase inconstient in plamani si intreba aproape automat:
- Ce e?
- Pai, nimic, spuse Davis cu o expresie oarecum neutra. Poate s-o fi auzit de afara. Tim incuviinta cu o msicare afirmativa din cap apoi spuse:
- Asta trebuie sa fie. Zambi natural, simtindu-se din ce in ce mai relaxat si chicoti scurt, necajindu-l pe brunet:
- Oricum, nu imi faceam griji. Cu umbrela aceea cred ca erai in stare sa dobori si o suta de hoti nu numai unul. Barbatul rase usor, atragand din partea reporterului o replica ironica si plina de teatralism:
- Stiam, iubitule. De acum imi poti spune Adonis.
- Sau Hercule! completa la fel de amuzat satenul si il prinse de dupa gat pe brunet, aruncandu-se din nou asupra lui cand acesta ajunse pe pat.
- Ah, esti mai lipicios ca lipiciul.
- Spune ca nu iti place si chiar am sa lipesc. O palma fetei tale, spuse chicotind amuzat satenul in timp ce brunetul il tranti pe pat. Se napusti asupra sau cu un val de saruturi asupra buzelor sale apoi ii spuse pe un ton intim:
- De fapt, ador asta. Tim zambi iubitor si sincer, apoi isi uni buzele cu ale barbatului a carui greutate o incorpora in cea a corpului sau. Iubea sa simta cum pieptul acela masculin se apasa asupra lui luandu-i fiecare suflare si sa se agate de spatele lat al lui Davis; era, de fapt, modelul de barbat perfect pentru el. Parul tuns aproape scurt, un breton arcuit frumos pe partea dreapta, niste ochi mari si verzi ce sclipeau enigmatic si atragator si acel zambet dulce si perfect; toate acompaniau perfect corpul lui Davis care, de altfel, intregea imaginea aceea puternic masculinizata.
- Mirosi iar a pin, spuse Tim eliberandu-si buzele din sarutul pasional dupa ce il muscase scurt pe brunet.
- Stiu ca te innebuneste parfumul asta, spuse ranjind strengar si cuceritor barbatul.
- Cred ca duci totul cam prea departe. Nu as spune ca sunt nebun dupa el, doar ca...
- Iti vine sa ma devorezi atunci cand il port, i-o taie rapid si inteligent brunetul. Tim cauta in minte o replica la ceea ce tocmai spusese iubitul sau, insa ii era imposibil sa combata afirmatiile sale asa ca se lansa din nou intr-un joc al pasiunii, impartindu-si dulceata gurii sale cu cea a lui Davis.

Degetele sale isi accelerau cadenta in timp ce portativul devenea din ce in ce mai aglomerat. Ronald Bucker tocmai se bucura de ora lui la pian, cantand o bucata din "Für Elise" de Beethoven. Apoi se opri; cu o msicare brusca se opri si ramase inert cateva secunde, in camera rezonand pentru o clipa ramasite din sunetele produse de pian.
- Nu iti merge... sopti ca pentru el cu o privire de om debil, alienat.
- Nu iti merge! striga acesta violent, ridicandu-se tremurand de pe bancuta pianului. Isi intoarse capul in toate partile apoi isi atinti privirea spre holul intunecat. O vedea... Vedea cum se apropie cu aceeasi figura inumana pe chip si cu aceeasi leganare patetica in plutitul ei. Capul intors pe o parte si privirea lipsita de viata o faceau inca si mai sinistra. Batranul privea ostil imaginea fetei ce se deplasa din ce in ce mai rapid. Apoi totul se preschimba: figura acesteia lua o nuanta demonica, plina de ura si deschise larg gura propagand un strigat ametitor. Nu mai era fiinta scheletica ce se deplasa fara rost pe holurile casei vechi si goale. Era un demon fara suflet! Ochii rosii ii straluceau frenetic in timp ce gingiile albe sustineau o pereche de dinti inecati in sange. Parul lipist de stralucire cadea apatic pe umerii lasati si goi si se revarsa asupra pieptului ei fara forme ce se continua cu o talie slaba, de copil, si cu niste picioare la fel de scheletice.
Ronald Bucker isi pastra pozitia in ciuda imaginii terifiante ce o avea in fata. Se uita la strigoiul din fata lui si simti cum un fior neplacut ii strabate intreg corpul, facandu-l sa-si inclesteze cu putere dintii intr-un marait amenintator.
- Ronnie, nu marai la mine! rasuna deodata in camera vasta in timp ce gura fetei reveni la pozitia initiala, arcuita intr-un zambet machiavelic. Felul in care il privea pe batran avea ceva de-a dreptul dracesc si ochii de aceeasi culoare rosiatica scrutau fara mila corpul plin al batranului.
- Nu esti nimeni ca sa marai in fata mea! se auzi o voce dublata de o alta ragusita. De parca fata ar fi vorbit cu doua voci: una de copil, usor obosita si o alta puternica si groasa. Ai inteles?! se rasti din nou vocea, desi buzele sale albe nu se miscasera din pozitia intiala. Batranul zambi ca pentru el si spuse:
- Proasto! Esti o proasta! Fata il privi mirata, pierzandu-si pentru scurt timp acea incredere diavoleasca.
- Ce?! Ce tot spui, batran nebun?! striga revolatata si nervoasa entitatea.
- Ei te vor opri... spuse tremurand batranul intinzand degetul aratator in fata, intr-un mod acuzator. Ei te vor opri, tarfa mica ce esti! Te vor opri! pronunta Ronald Bucker sigur pe sine, inca intinzand mana ce se zguduia din cauza tremurului. Fata paru ca il priveste amenintator apoi isi uni sprancenele incruntandu-se. Cu o secunda dupa asta imaginea fetei disparu, se dizolva, lasand in urma sa aceeasi liniste suparatoare. Ronald Bucker cazu pe bancuta din fata pianului si isi duse mana dreapta in zona inimii, respirand alert.
- Te vor opri... sopti pentru o ultima data batranul si ofta profund, clipind lung pentru a-si recapata suflul.

[FuNnY bUnNy]

Hello , hello!:*. Din nou pe aici;). Vad ca ai lasat deoparte lenea si ai postat mai multe capitole in decurs de 4 zile. Asa imi place;))...numai ca abia acum am reusit sa le citesc din cauza lipsei de timp. Nu am multe de comentat , ceea ce e bine. In expresia , daca o pot numi asa , "nici unul din cei doi barbati" , "niciunul" se scrie legat , din cate stiu eu:-??. Se scrie dezlegat numai daca se intelege ceva de genu' "nici unul , nici altul". Ai avut si o repetitie: "aveau ceva sa-si spuna ceva" , dar este ceva super minor. Poti sa-mi spui ce inseamna "deziratie"? Nu l-am gasit in dictionar. Folosesti multe cuvinte pe care eu nu le stiu , ceea ce iar e bine , pentru ca asta inseamna ca ai un vocabular dezvoltat. Cati ani ai , daca imi dai voie sa te intreb?:) La capitolul X n-am nimic de comentat;). In sfarsit s-a legat ceva mai mult intre cei doi;)). Abia astept sa dezlege misterul. Deci spor la lucru si lungeste cat mai mult ficul , pentru ca imi place mult. Nu te pup pentru ca's racita , dar te imbratisez!>:D<

[Clau~]

Heya, dragilor. ^_^ Am sosit si cu nextul si va multumesc ca citit. Lectura placuta. *hug*
FuNnY bUnNy, thx si tie ca citesti si lasi si comm. Cat despre "deziratie"... Hmm... Nu mai stiu ce am vrut sa spun cu el. :)) Probabil dorinta. Se mai intampla sa inventez cuvinte. ^^" Varsta mea? Abia cincisprezece. Ei, sper sa-ti treaca raceala si stai calma ca mai sunt capitole. Asta daca nu ma paleste din nou lenea...

Cu drag, VandaQ

Chapter XI

Tim privea nepasator cerul cenusiu, investigand strada larga. Vazu cum copii trec la scoala de mana cu mamele lor, iar gandul "scolii" ii infiorase corpul, facandu-l sa tresara. Becurile de pe strazi palpaiau inca anemice si soarele se ascundea dupa norii grei; desi era martie Salt Lake City era inca in toiul dezghetului, facandu-l sa fie acoperit de o masa de pamant mocirlos si petice de iarba mustind a zapada. Satenul zambi involuntar cand il vazu pe Davis, imbracat in paltonul lui subtire, trecand pe strada si intrand in scara blocului. Se desprinse de geam si turna apa in cafetiera asteptandu-l pe reporter sa ii aduca si pulberea neagra. Davis intra in apartament si se dezbraca rapid de palton, apoi pasi silentios in bucatarie, prinzandu-si satenul in brate.
- Po-ftim! silabisi soptind brunetul, atarnand in fata privirii lui Tim plicul verde de cafea.
- Mmm, ce m-as face fara tine? spuse pe un ton amuzat barbatul si desfacu pachetul, luand o lingura. Apasa butonul cafetierei, imediat ce puse cafeaua, si se intoarse in bratele lui Davis, sarutandu-l scurt.
- Ai fi pierdut, replica plin de sine reporterul si chicoti scurt dupa aceea. Tim zambi oarecum discret, gandindu-se ca poate chiar avea sa fie pierdut fara cel de langa el. Se obisnuise mult prea mult cu prezenta brunetului ca sa se gandeasca ca va fi vreo dimineata in care sa se trezeasca singur in pat.
- Azi am ceva treaba, spuse Dave si se departa usor de saten, rezemandu-se de blatul de bucatarie din marmura neagra. Tim ingana pozitiv ceva apoi isi concentra atentia asupra tigarii ce o aprinse. Deschise geamul, lasand aerul rece sa patrunda in apartament, apoi spuse, eliberand fumul din plamani:
- Ce?
- Am de gand sa... spuse nesigur. Vreau sa mai cercetez putin cazul "Rose". Cum statea cu spatele, Tim isi masca bine uimirea cat si teama ce o resimtise cand Davis pronunta cuvintele acelea. De fiecare data cand aducea vorba despre asta se simtea subjugat de temeri si neputinte.
- Aah... Aha, bolborosi cu vocea tremuranda Tim, tragand un alt fum din tigara. O lasase sa ii cada din mana in chiuveta, apoi deschise apa pentru a o stinge si o arunca la cosul de gunoi. Opri cafetiera si turna lichidul fierbinte in doua cesti. Tacerea se prelinse intre cei doi si se simtea stinghereala cu care abordau subiectul "Rose". De parca ar fi vorbit de vreo fosta amanta de-a lui Davis; era, de fapt, cam acelasi sentiment. Satenul ar fi vrut sa ii spuna ca mai bine renunta la ideea lui ticnita legata de trecutul sau, dar isi inabusi gandurile intr-un oftat pe care nu putu sa-l retina.
- Tim? spuse cu o voce stinsa Davis si lua in mana un mar, jucandu-se nervos cu el. Tim isi intoarse capul spre el, zambind la fel de retras si ingana un "da" scurt.
- Daca tu vrei... Pot sa nu mai cercetez asta, dar...
- Shh... spuse satenul asezandu-si degetul aratator peste buzele brunetului ca un fel de sigiliu. Zambi natural si degajat si ii spuse, punandu-si, instinctiv, capul pe pieptul barbatului:
- E ok, nu ma deranjeaza asa tare. Si asa esti un incapatanat si faci tot ce vrei tu. Davis chicoti usurat si ii prinse corpul lui Tim in brate apoi ii ridica capul si ii presa buzele cu ale sale. Trasa o linie umeda de-a lungul buzelor lui Tim, facandu-l sa-si deschisa doritor gura apoi muschiul gurii sale se lansa intr-un joc patimas cu cel al gurii lui Tim.
- Exact. Si acum te vreau pe tine, spuse zambind lasciv Davis si isi prelungi mainile pe spatele satenului, facandu-l sa tresara usor si sa ofteze scurt de placere cu respiratia intretaiata. Tim zambi iubitor si isi agata rapid mainile de gatul barbatului, zdrobindu-i buzele cu un sarut aproape salbatic. In acele momente parea ca Tim nu mai rationeaza cu toata luciditatea lui si se lasa purtat de acel val de fiori ce il aduceau tot mai aproape de corpul lui Davis. Instinctiv, Davis il ridica pe Tim bratele sale, satenul prinzandu-i talia puternic cu picioarele sale, apoi isi facu loc spre canapea, asezandu-se lent pe aceasta. Buzele pofticioase ale brunetului incepura sa cerceteze pielea iubitului sau, cu o dorinta coplesitoare si o pasiune aproape nebuneasca. In aceeasi situatie se afla si Tim, care, nerabdator si exaltat, trase de bluza lui Dave cu indemanare pana cand ii descoperi pieptul bine facut. Se lasa in jos cu saruturi pe pectoralii lui, explorand tainic dulceata si fragezimea pielii acestuia. Brunetul, incantat de jocurile naive ale iubitului sau se concentra asupra dezbracarii lui Tim si scapa rapid de toate hainele de pe el.
- Ah, cum de mereu reusesti sa ma lasi gol? spuse amuzat satenul ca mai apoi chicotul sa ii fie oprit de un sarut scurt si apasat.
- E vina ta. Numai vazandu-te si ma aprind, raspunse brunetul, lingandu-si lubric buzele voluptuoase si pline ce au fost apoi acoperite de buzele lui Tim. Mainile lui Tim desfacusera iute pantalonii lui Davis, indepartand si boxerii pentru a-i lasa organul erect eliberat de presiunea panzei.
- Haide, mai repede... spuse tremurand de placere Tim, inca tinandu-si buzele lipite de ale brunetului.
- Ti-am mai spus ca daca continui asa te va durea, ii spuse cu o figura grijulie Davis. Tim, parca neauzindu-l pe acesta ii prinse cu putere soldurile in stransorea pulpelor sale, incepand sa isi miste bazinul excitat. Davis ofta si el de placere si se lasa manat de instincte, patrunzandu-l pe Tim care se arcuise bland sub greutatea corpului masiv al brunetului. Cand isi deschise ochii, Tim insa fu paralizat de imaginea ce o descoperi: nu mai era chipul iubitului sau Davis. Era un demon a carui dinti se infruptau din carnea lui delicioasa si care parea ca ranjeste sardonic, vazandu-l in acea suferinta. Tim tresari speriat si clipi des, apoi imaginea disparu; deasupra lui se afla Davis ce se adancea in el lent si atent si ii zambea iubitor, sarutandu-i in acelasi timp pieptul sau agitat din cauza respiratiei sacadate.
- Esti bine? spuse cu o voce stinsa de placere Davis, temandu-se ca Tim sa nu resimta placerea. Insa pe chipul lui Tim nu era nici o urma de durere, ci avea o figura asemenatoare cu a unui om pe langa care a trecut moartea insasi. Satenul inghiti in sec cu greu si isi relaxa corpul, zambind si dand afirmativ din cap. Simti apoi valurile de placere provocate de miscarile puternice ale lui Davis si in scurt timp uita de el si de teama ce se instalase in interiorul sau.

*

Soarele se rafrangea in fascicule palide de lumina asupra intregii cladiri. In interiorul incaperii largi Davis se uita peste acele hartii, insa mintea lui zburda prin ungherele intime ale mintii sale. Ofta zgomotos, zambind impresurat si isi spuse ca pentru el:
- Am impresia, domn' jurnalist, ca te-ai aprins cam tare dupa editoras. Rase tot pentru propria sa constiinta apoi inlatura acea distragere din mintea lui si se concentra asupra datelor. Isi indrepta automat privirea spre geamul larg, vazand ca e trecut de ora pranzului. Iarasi sfarsise sa stea cu orele prin anticariate, cautand niste hartii vechi si prafuite. Inghitise atat de mult praf in ultima luna inca nu s-ar fi mirat ca atunci cand tusea sa fi eliberat vreun nor de colb de prin traheele lui. Deschise mai multe dosare simultan, cercetandu-le fugitiv pe fiecare, apoi le aseza in maldarul din dreapta sa, aproape aruncandu-le. Prinse alte cateva dosare, repetand procesul de verificare si, cand ajunse la ultimul, descoperise ceva interesant. Era o plangere depusa la politie in cazul incendiului de la Rose park school. Trase dosarul in fata sa si citi cu febrilitate cuvintele, simtind cum corpul ii este impinzait de fiori reci. Fiind concentrat asupra documentului deodata auzi cum geamul este deschis si jaluzelele incep a flutura dement. Isi intoarse distras capul, gandindu-se ca poate cineva dechise geamul insa nu vazu pe nimeni. Se ridica si se uita curios in jur, insa nu vazu nimic. Era aceeasi liniste neclintita specifica acelui loc si nimic nu parea ca vrea sa o deranjeze. Ofta deranjat si inchise geamul, apoi mai arunca o privire intregii camere. Era la fel de linistita si prafuita. Clipi si ofta din nou la fel de profund, apoi se aseza pe scaun. Cand isi trecu privirea peste dosarul ce il lasase deschis ochii lui se marira si buzele se crispara intr-o incercare de a explica ceea ce se intampla; in locul foii cu plangerea zacea in aceeeasi pozitie o foaie alba, pe care scria neingrijit si rotunjit: "PLEACA! NU ESTI BINEVENIT!". Barbatul apuca usor tremurand foaia, simtind cum frica il injunghie si vrea sa-l conjuga, insa, scuturand rapid capul, analiza si celelalte foi. Plagerea disparuse; de parca nu fusese acolo, foaia ce reprezenta poate o alta dovada pentru caz se dizolva. Ce era mai ciudat era mesajul primit. De la cine era? Cine nu il voia acolo? Sa fi fost aceea Rose?

*

Tim rase amuzat atunci cand dadu peste umbrela ce zacea prin sufragerie. Se apucase sa faca curatenie in lipsa lui Davis si tocmai isi amintise cum iubitul sau incercase sa rapuna fortele ciudate ce daramau chestii cu o singura umbrela si o fata crispata de frica. Puse umbrela in cuier la locul ei si incepu sa fredoneze, dand drumul la apa calda pentru a spala vasele. Lua buretele si il inmuie in pasta roz de detergent, facand spuma. Zambi copilaros la vederea acelei chestii albe, amintindu-si cum statea cu bunica sa si se juca cu mainile in apa. Bunica sa; oare ce facea Gwendolin? Se mai gandea oare la incidentul din acea noapte? Trecusera aproape doua luni de cand isi parasise batranii si peste doar doua zile avea sa se intoarca la munca. Decisese sa ii sune imediat ce termina cu vasele pe care incepuse sa le spele atent. Ii placea sa faca curatenie, il linistea cumva si il propulsa in gandurile sale. De fiecare data cand facea curatenie reusea sa rada singur, amintindu-si de anumite situatii. Incepu din nou sa cante si lasa vocea sa propage versurile cu usurinta. Avea o voce melodioasa, deloc falsa, ba chiar lucrata. Cand era mic profeoara lui de muzica ii propuse sa se faca artist. Stia sa cante si la pian; luase lectii de la cinci ani pana pe la zece ani si inca se descurca. Continuandu-si treaba si cantand, acesta nici nu baga in seama sunetul usii care se deschise. Davis isi lasa paltonul, ce era oricum descheiat, in cuier si se descalta, trecand prin vestibul spre sufragerie. Auzi cantecul lui Tim si se uita la el din pragul usii, apoi mototoli foaia ce o tinea in mana si o arunca la cos, in drum spre spatele satenului.
- Hei, dragoste, spuse cu o tonalitate ferma si dulce. Tim se intoarse, usor surprins, si il saruta pe buze, replicandu-i:
- Buna. Ce faci? Tonul baiatului era unul vesel. Tocmai din acel motiv Davis decisese ca nu era bine sa ii povesteasca ce se intamplase cu el in anticariat. Era inca ingandurat si fara nici un fel de raspuns la toate intrebarile ce pluteau undeva in constiinta sa, insa incerca sa le ignore.
- Bine, tocmai am ajuns. Afara e asa cald si frumos.
- Mhm, superb! Ar trebui sa iesim, ce zici? spuse Tim la fel de voios. Desi parea atat de fericit ca i-ar fi sarit in brate brunetului era de fapt un fel de aparare inconstienta pentru a nu-si aminti de imaginea ce ii aparu in fata ochilor in timp ce facea dragoste cu Davis. Nici nu vru sa-si puna intrebarea daca era real sau era doar o plasmuire a imaginatiei lui; voia sa lase asta in urma.
- Da, e o idee geniala. Hai, du-te si te imbraca. Termin eu cu vasele.
- Bine. Dar "a termina" cu ele sper ca nu inseamna sa le spargi.
- Chiar asa de incapabil iti par? spuse Davis cu o figura teatrala plina de stupefactie.
- Oh, din contra! Cand iei umbrela in mana esti cel mai fioros barbat! ii spuse zambind jucaus satenul si scoase limba la el copilaros. Davis rase usor si se simti deodata mai ususrat; Tim macar ii lua gandul de la orice i-ar fi distras atentia. Peste jumatate de ora cei doi ieseau din apartament, tinandu-se de mana si coborara scarile, luand-o la pas pe strazile ude. Inca nu stiau spre unde mergeau, avand in vedere ca se insera, insa asta nu reprezenta o problema: erau impreuna si se simteau perfect in compania celuilalt.

[FuNnY bUnNy]

Ohayo , my dear!:*. Multi inainte! Cinspe e o varsta frumoasa;). Bucura-te de ea si nu te intrista ca abia atata ai. Pai sper ca nu te trazneste lenea , spre binele tau:-w>:). Si eu inventez cuvinte , dar nu le scriu:p. Despre capitol , il asteptam si ma bucur ca l-ai adus. Cred ca am uitat sa spun in commul trecut , dar m-a amuzat faza cu umbrela din capitolul X:)). Au fost cateva greselute , de asemenea:
-"Era un demon a carui dinti"(ai carui)
-"nu era nici o urma de durere"(nicio)
-"simtind cum corpul ii este impinzait de fiori reci"("impânzit" cred ca voiai sa zici:D)
-"simtind cum frica il injunghie si vrea sa-l conjuga"-nu-mi dau seama ce-ai vrut sa spui cu "conjuga". Cred ca numai verbele se pot conjuga si chiar daca nu-mi dau seama in acest context ce-ai vrut sa zici , forma corecta era "conjuge".
Ai papat si niste virgule , dar nu-i grav.
Povestea devine din ce in ce mai interesanta. Ce s-a intamplat cu bibliotecarul , totusi? A dat coltu' sau mai traieste?
Ma bucur ca mai sunt destule capitole. Nu cred ca mai sunt racita(decat ca-mi mai curge nasucul din cand in cand:D) , deci te pup si iti urez spor la scris!:*;)