[Naruto] I'm not only your drug +14 (ItaSasu, SasuNaru)

[Erina Ozaki]

Disclaimer:Nu detin nici un personaj(inafara de cele create de mine) ce apartin lui Masashi Kishimoto din anime-ul/manga-ul Naruto si nu fac profit de pe urma acestor personaje/intamplari
Am facut un fic cu un yaoi mai fin deoarece nu stiu ce va iesi,sper sa va placa :*

I'm not only your drug



Capitolul 1
*** Flashback *

Este putin trecut de miezul noptii si nimeni nu mai pare sa umble pe strazile prafuite ale Konohai. Doar latratul cainilor se aude si linistitul cantec al greierilor. Insa, undeva, pe langa resedinta Uchiha, lumina este aprinsa la una dintre camere si chiar se vede o silueta deplasandu-se. La intrarea in casa familiei in stil japonez, se sprijini de gardul de beton, un tanar care arata deplorabil. Baiatul era descult, imbracat in pantaloni de a nuanta gri si largi, tricou negru . Isi aseza mana dreapta pe un colt mai nefinisat si macinat al gardului imens, apoi se intoarse si se rezema cu spatele , rasufland greu. Ameteala il cuprinse si se vedea asta in ochii lui profunzi si negri. Arunca o privire repezita la casa mare a clanului Uchiha, apoi isi trecu mana tremuranda prin parul de un negru ca pana corbului. Fata baiatul este rotunda si plina de sudoare. Se simti slabit si cuprins de caldura, acea caldura fiind cauzata de betie. Cu chiu cu vai si cu pasi lenesi, urca scara si deschise usa. Imediat dete in camera cu lumina aprinsa. Acolo un baiat mai mare ca el de vreo 21 de ani, ce plimba o oala cu ramen. Acesta era Itachi Uchiha, iar individul care ii aparuse in prag, era fratele sau mai mic , Sasuke de 18 ani. Itachi Uchiha ii semana mult lui Sasuke la fizic, doar ca avea o stralucire aparte in privire si se purta cu parul prins in coada, peste obraji avand lasate doua suvite de par.
Fratele lui Sasuke purta un sort peste pijamalele purpurii, o tinuta destul de nostima. Vazandu-l pe fratele sau in starea jalnica, puse oala pe masuta joasa si il apuca de brat pe brunet.
- Sasuke, ce-i cu tine la ora asta? se rasti Itachi
- Vezi-ti de ale..tale! spuse Sasuke repezit printre sughituri.
Itachi ii simti mirosul puternic de alcool si urmara cateva secunde de liniste. Pe urma o palma se auzi si o zdruncinatura puternica. Sasuke cazu pe podea, cu obrazul inrosit de urma palmei lui Itachi.
- Cine te crezi.. nenorocitule? Tu.. sa dai in mine !?
- Lasa tonul jos cu mine! Sasuke uite ce ai ajuns, un betivan notoriu. Esti mai rau ca un vagabond, vii beat si descult acasa ! Imbecilule !
Sasuke nu mai rosti niciun cuvant, fratele sau mai mare ii intoarse spatele si reveni la prepararea ramenului.
- Si ce? Oricum tata mereu te-a iubit doar pe tine !
Itachi se simti ofensat si in acea clipa parca un gol ii se aseza in stomac.
- Tu asta ai vazut ! Dar tata mereu zicea de tine in fata mea...datorita tie m-am razbunat pe clan.
Intre cei doi se aseza o patura de tacere. Nu-si vorbira clipe bune. Sasuke se ridica si porni in camera sa sa doarma, Itachi il privea pe furis cu coada ochiului. Brunetul , stapanit de influenta alcoolului se impiedica in propriile picioare si cazu pe pardoseala. Fratele sau tresari si ii sari in ajutor.
Itachi il intoarse pe spate cu mainile intr-o maniera asa gingasa, aproape copilareasca. Il privi suspicios pe Sasuke si il acapara o senzatie de caldura launtrica, nu paru sa fie deranjat de mirosul de alcool.
'' Am sa-ti iau si ultima picatura de mandrie, frate! Asa cum mi-ai facut tu mie''
Il apuca lejer pe Sasuke in brate si il duse in camera lui. Bunetul intredeschise ochii si il vazu pe Itachi in fata lui cu o atitudine hotarata si stranie.
- Ce faci Itachi ?
Brunetul se simti fortat de o stransoare, Itachi il prinsese de ambele maini. Dupa un contact vizual rece, Sasuke se simti apasat de fratele sau. Era un sarut fortat... Itachi il saruta profund si apasat, apoi usor isi intredeschise buzele, strecurandu-si tiptil limba printre buzele lui Sasuke. Brunetul se zbatea, dar in zadar. Cu toate ca se impotriva, tanarul Uchiha simti prin sarutul fratelui sau mai mare o senzatie usturatoare de placere. Il apuca tremuratul si inchise ochii crezand ca e un vis. Itachi intrerupse sarutul si il musca de buze, apoi de urechi. Sasuke incepea sa se umple se sudoare. Itachi isi plimba limba pe gatul lui mangaindu-i totodata pieptul fratelui sau aflat in comanda sa pe urma usor se ridica deasupra brunetului.
- Ai sa regreti tot !
Sasuke se inspaimanta si totodata simtea si un complex de sentimente : furie si caldura :
- Ce ai de gand ? Profiti ca sunt ametit ? Profita daca ai tupeu! Iti jur ca daca mergi mai departe, te omor in chinuri!
- Sa te vad... Uchiha
Urmatoarele momente s-au petrecut intr-o maniera grabita. Itachi isi lapada pantalonii, iar pe ai lui Sasuke ii rupse. Totul se derula rapid. Sasuke incepu sa tipe si sa geama de durere si ii cerea sa inceteze, iar fratele sau aproape animalic si satisfacut de peisaj, continua miscarile de dute-vino. Intr-un final, brunetul il cuprinse pe fratele sau mai mare de gat. Itachi se opri pentru moment. Sasuke era transpirat si avea ochii impanziti de lacrimi, continuand stransoarea la gatul brunetului.
- Indraznesti...sa ma ucizi ? Fa-o ! Nu pentru asta te-am lasat in viata? Nu pentru asta acum ti-am luat si demnitatea de Uchiha ? Haide, tu traiesti din ura si razbunare!
Sasuke atunci izbucni de furie :
- Taci dracu' odata !!
Reusi sa-l dea pe Itachi jos de pe el si sa se acopere cu o patura. Brunetul satisfacut isi lua pantalonii si se ridica in picioare.
- Esti prea beat sa ma lovesti ! O sa ne revedem si atunci sper sa fii destul de puternic ca sa ma omori cum te lauzi!
Sasuke nu putu sesiza plecarea lui Itachi, vazu doar luminile stingandu-se si atipi deindata ametit de bautura. Dimineata urmatoare, brunetul se trezi cu o migrena incredibila si o durere de posterior. Se uita sub patura si vazu ca era gol de la brau in jos. Se ridica speriat si buimac si isi lua niste pantalonii in graba, apoi porni prin casa. Nimic ! Itachi plecase, dar isi aminti clar ce cuvinte rostise brunetul


*** sfarsit de flashback***


Sasuke se rezema de un stejar meditand si tinand mainile incrucisate. Brusc simti nevoia sa se uite la cer.
- Nu voi uita niciodata ce mi-ai facut! Itachi, iti jur ca am sa te ucid ! Indiferent !




edit : Imi cer scuze daca mai sunt greseli, eu am incercat sa le corectez pe cat posibil :(

[Mao.]

Hei, Deny! Cum ti-am spus si pe mess, trec pe aici putin :3
Mie ideea imi place, iar titlul suna bine. Sper sa se lege cu povestea in sine (si uite ca fac rime heheh) *giggles*. Nu suport violurile, insa scena respectiva nu a fost chiar asa de...oribila, deci e ok.
Totusi mi-ar place mai multa descriere a sentimentelor personajelor si nu stiu, poate chiar a peisajului? o.o (bre, cred te innebunesc cu descrierea!)
Am observat niste greseli de tastare, dar e in regula, sunt minore. Oh si acel '' isi lapada'' pe mine, sincer, ma cam seaca o.o Nu stiu, mi se pare ca suna urat.
Hmm, cam atat. Astept next-ul, desi banuiesc ce va urma~

[hiimera]

Ceau, ceau! Cred ca citesc pentru prima oara un fic yaoi naruto, nu de alta, dar nu prea m-am omorat cu ele, dar al tau mi-a captat atentia. Defapt primul capitol, descrierea, modul tau de a te exprima prin cuvinte.
Nu ai avut greseli, sincer eu chiar nu am vazut. Poate ca undeva ai omis o virgula, ceva, dar in rest impecabil, plus nu este foarte lung si ai avut timp sa-l corectezi. Deci pentru mine este ok.
Un lucru am de spus, nu ca imi pasa mie asa de tare cum si ce folositi ca sa aratati secvente din trecut, dar decat sa te folosesti de acel flashback, ti-as propune sa pui gandurile si desigur fragmentele din trecut intre ghilimele cu italics. Arata mai bine si asa se foloseste deobicei, eu cel putin asa am vazut in carti.
In rest ca sa ma leg de felul in care ai descris, pai ai facut-o intr-o maniera frumoasa, nu te-ai grabit, deci actiunea sincer este bine pusa la punct, iar la final chiar daca se putea mai bine sa dezvolti acea parte a 'violului' cu inca cateva detalii, ai facut o treaba buna, adica nu ai grabit tu neaparat prin scris, dar ai scos in evidenta scena care s-a derulat fugitiv - sper ca se intelege ce vreau sa spun. :]]
Sasuke beat, interesant, ma intreb ce are sa urmeze, iar faptul ca in titlu apare si Naruto, ma gandesc ca poate Sasuke sa aiba o relatie si cu el? Poate, nu stiu, am o vaga impresie doar, insa astept nextul. Succes!

[Erina Ozaki]

Multumesc tuturor de commuri :* Am sosit cu noul capitol care zic eu are niste parti destul de picante si socante :)) Spor la citit !



Capitolul 2


Dis-de-dimineata soarele arzator si auriu se ridica inaltator si parca mandru peste tinuturile Konohai. Desi se dovedi a fi o ora matinala, deja arsita incepu sa impanjeasca Satul Frunzei, dandu-i un aer pustiu si fierbinte asemenea unui desert. Pe strazile prafuite ale satului nu se vedea urma de om. Insa la hanul cu ramen al batranul Mutsume era intotdeauna cu noaptea in cap cineva. Batranul Mutsume era om in varsta la prag de pensie, cu chelie, fata supta, ochii mici si fiind putin dolofan. Mai mereu purta capul acoperit cu o baioneta alba si un sort alb, gata sa serveasca o portie de mancare calda si afisand un zambet primitor.
In dimineata prea insorita si calda pentru un inceput de zi, la micul restaurant al domnului Mutsume, se zari tanarul Uchiha care era in trecere. Imbracat intr-o pereche de pantaloni albi largi si o bluza rosu cu negru ceva mai mulata pe corpul baiatului si fara maneci. Cu o privire rece si o atitudine nepasatoare, totodata atras de falsa senzatie de racoare de la teiul micut de langa restaurant, Sasuke porni sa apuce un loc direct sub pom, sperand sa prinda o adiere de vant. Trase scaunul si se aseza lenes, apuca un pahar gol si il tot rasucea cu degetele. Domnul Mutsume banuia ca e el si de aceasta data il vazu mult mai ingandurat ca niciodata. Il intreba scurt ce ar dori, iar brunetul raspunse ca o portie de ramen, dupa care facu o scurta pauza de vorbire si adauga si un mic pahar de coniac.
Batranul ii indeplini comanda. Sasuke savura portia de ramen, apoi pleca si lasa banii pe tejghea. Facu cativa pasi si sesiza pe langa el trecuse o fata cu parul rozaliu si scurt imbracata intr-o rochie rosie. Brunetul nu arunca decat o privire ironica apoi zambi la fel :
- Ce bucurosi si lipsiti de griji pot fi unii !
Sasuke merse buimac fara vreo destinatie in gand vreo doua ceasuri , pana cand realiza brusc ca ajunse la cascada celor patru Hokage. Isi puse mainile pe balustrada de fier si admira peisajul. Simti prin curgerea cristalina a apei cum il cuprinse nostalgia, clipele cand invatase tehnica focului. Dupa ce isi incheie meditarea, auzi un pleoscait in apa. Nu paru un sunet bizar incat sa-l afecteze. Apoi venira mai multe sunete. Sasuke se intoarse si vazu cutite kunai indreptandu-se spre el.
- Ce e asta ? spuse el sarind si ferindu-se.
- Ne revedem deci... Sasuke !
Se auzi o voce, dar nu se vedea cel care rostise acele cuvinte.
- Iesi la lumina !
Printre crengile copacilor se ivi un alt baiat, imbracat intr-o perelina neagra cu nori rosii, semnul clanului Akatsuki.
- Itachi !?? Sasuke se repezi infuriat la culme si realiza tehnica Chidori, apoi porni ca un animal salbatic la fratele sau care statea calm. Brunetul tot alerga ca un disperat si tot peisajul calm fu acoperit de un nor de fum si tacerea fu sparta de multe bubuituri.
- Te.. omor ! Te distrug !
Cand fumul se risipi , cei doi Uchiha erau unul in fata ceiluilalt cu mainile intinse. Itachi avea un firicel de sange la coltul drept al buzelor, iar Sasuke era si mai sifonat. Brunetul facu un pas si ii trase un pumn fara prea mult efort, aruncandu-l pe Sasuke intre copaci. Abia se putu ridica in picioare si scuipa cateva picaturi de sange , apoi isi sterse buzele in semn de sfidare.
Itachi nu fu impresionat si se repezi asupra lui Sasuke trantidu-l de pom. Il apucase de gat si de brau, simtindu-i caldura corpului si chackra puternica.
- Asta numesti tu puternic ! ii sopti Itachi fratelui sau langa ureche. Trebuie sa ma urasti mai mult! Sa traiesti din ura !
Brunetul se apropie si il musca pe Sasuke de buze, i le supse usor , apoi incerca sa-l faca pe tanar sa lase garda jos. Isi intredeschise buzele umede si il saruta adanc pe brunet, se juca cu buzele lui Sasuke prin atingeri perverse cu limba, apoi il mai saruta odata usor. Sasuke se simti neputincios la atingerile lui Itachi, devenise marioneta de joaca a fratelui sau si uneori nu se putea impotrivi. In clipa aceea in minte ii reaparu scena in seara cand Itachi facuse dragoste cu el, mai degraba batjocura. Isi reaminti clar si raspicat vorbele fratelui sau : '' Indraznesti sa ma ucizi ? Fa-o ! ''
Sasuke se trezi ca dintr-un vis, acele vorbe ii raspunara in minte puternic ca un clopot si ii se reaprinse furia si ura. Isi reactiva sharinganul, iar cu mainile si picioarele, aplica o lovitura si il inlatura pe Itachi.
- Mi-ai prins slabiciunea ! Dar vorbele pe care le-ai spus sunt mai importante! Te omor ! Am sa te omor ! Iti jur Itachi !
- Mai vedem ! Te astept fratioare ! spuse Itachi disparand dupa un nor de ceata jutsu.
Sasuke ranit mai mult sufleteste si dezamagit , cazu in genunchi, lovind pamantul cu pumnul drept. Se ridica cu greu, apoi se indrepta spre cascada. Isi privi chipul in miscarile inelare ale apei si pentru el acea fata trista si sifonata avea sa-i schimbe pentru totdeauna identitatea.
Isi trecu mana prin par , apoi degetele prin apa atat de limpede. Cu cateva miscari , sorbi niste apa si dete si pe chipul sau murdarit de la batalie. Ramase o clipa neclintit, apoi se uita iarasi la acelasi cer albastru si lipsit de nori :
- Voi deveni mai puternic ! Chiar daca mor incercand, voi da tot ce am ! De acum inainte, traiesc doar din ura !




stiu ca e cam scurt :(

[hiimera]

Ceau, ceau! <3
Da, este scurt si nu prea e interesant ca sa spun asa. Totul mi se pare prea brusc mie - apare de Itachi, se lupta putin, pleaca Itachi si Sasuke ramane cu acel gust de ura in gura... Dar inainte ca ace gust sa apara, el ce simtea? Presupun ca aceste raspunsuri le voi primi prin alte capitole.
Mie una cel putin mi s-a parut cam sec acest capitol, ai avut descriere si mi-a placut cum ai formulat in mare unele propozitii, cu exceptia acesteia -->> "In dimineata prea insorita si calda pentru un inceput de zi, la micul restaurant al domnului Mutsume, se zari tanarul Uchiha care era in trecere.Imbracat intr-o pereche de pantaloni albi largi si o bluza rosu cu negru ceva mai mulata pe corpul baiatului si fara maneci" - cuvantul ingrosat este probleme, nu era necesar punerea lui acolo fiindca se sub intelegea despre cine era vorba.
In rest nu stiu daca ai mai avut greseli, acum sincer am fost putin introdu-sa in text si nu am mai cautat greseli, cred ca ai lucrat impecabil.
Oricum tot ce ar fi trebuit sa faci tu era sa dinamizezi si sa introduci mai multe idei in capitol, caci asa actiunea e destul de seaca, nu mi se pare interesanta nici lupta dintre cei doi. Trebuia sa ii dai ceva volum de substanta prin detalii, mai multa descriere.

Hmmm... sa mai spun ceva? Nu stiu, chiar si asa mie imi place cum scrii, foarte frumos si ordonat, trebuie doar sa faci capitolele ceva mai interesante si sa le dai volum cu detalii. (desigur nici in exces, potrivit)
Succes cu nextul! *hug*

[Erina Ozaki]

MULTUMESC DE COMM! :* sper ca acest cap sa fie mai bun si mai apetisant :* :->



Capitolul 3



Konoha fu invaluita de razele difuze si diafane ale lunii,o luna clara, rece inconjurata de nori. Imprejurul ei , o multime sclipiri lumineaza negura noptii ca niste licurici. Satul frunzei sarbatoreste Hanabi. Strazile prafuite fura pline de lume, toti imbracati in kimonouri traditionale divers colorate. Sasuke se plimba si el imbracat intr-un kimono albastru cu triunghiuri galbene, fara maneci si legat la brau cu un cordon de aceeasi culoare. Jocul de lumini se reflecta pe pielea lui rozalie si fina. Isi trecu mana prin par ca un gest superficial si zambi cand vazu atata pace si distractie. In dreapta si in stanga erau numai tarabe cu suveniruri, dulciuri de hanabi si artificii. Deasupra lui pluteau in bataia agatate de sarma , numeroase felinare japoneze si luminite. O adevarata atmosfera de sarbatoare !
Brunetul se plimba printre tarabe destul de buimac o vreme, dar admira aceasta destindere simtand inauntrul sau o satisfactie si o usoara detasare de toate gandurile rele. Admirand in toate partile, sesiza cu greu ca mersese mult incat ajunsese la finalul tarabelor si la periferia Konohai. Ajunse la o prapastie ingradita cu un gard de fier. Acolo se opri si medita o clipa, apoi inalta privirea si zambi deschis la cer. Stelele parca ii trimisesera in suflet un strop de armonie si placere si decise sa se bucure de Hanabi. Se intoarse hotarat , cu zambetul inca atasat pe buze si porni in goana. Alerga pana ce intra din nou in aglomeratia tarabelor si de atata entuziasm, se impiedica si cazu peste un satean. Deschise ochii si isi simti buzele peste buzele baiatului peste care cazuse. Un sarut accidental.
- Hei, vezi pe unde mergi!
Sasuke se ridica cerandu-si scuze superficiale si ramase uimit cand vazu persoana peste care aterizase. Era Naruto Uzumaki. Naruto era un baiat de aceeasi varsta cu Sasuke, blond , un par tepos, ochi albastri cu o nota copilareasca mereu in priviri, buze subtiri si fata rotunda. Blondinul purta un kimono portocaliu simplu fara imprimeuri si legat cu un cordon de rau.
Baiatul ii afisa lui Sasuke un zambet foarte larg.
- Sasuke, ce mai faci amice? rosti Naruto inrosit, adoptand o atitudine de parca nu s-ar fi intamplat nimic.
- Naruto !? Ce faci prostancule ? zise Sasuke pe un ton glumet la fel de imbujorat.
- Eu, ma plimb pe aici! Nu te-am vazut de ceva vreme ! Apropo, n-ai iubita de ai tabarat pe mine?
Sasuke il privi pe blondin cu o privire dispretuitoare , mereu inrosit si rusinat de sarutul accidental. Totusi simti lautric o usoara senzatie de caldura placuta. Se intreba ce este cu acest sentiment, insa refuza sa creada ca poate ii placuse faptul ca daduse peste Naruto.
Blondul se ridica si dete mana cu brunetul, ambii zambind in semn de revedere. Naruto puse mana pe umarul lui Sasuke si ii sugera sa faca o plimbare.
- Sasuke , a trecut ceva vreme.. Tu esti bine?
- Sunt bine, vreau sa-mi implinesc misiunea.. Trebuie sa imi razbun clanul
- Mda, nu te-ai schimbat deloc ! Ei, macar astazi bucura-te , e Hanabi. Mergem la Prapastia Hokage sa privim artificiile.
Cei doi mersera la prapastia unde Sasuke admirase stelele. Ridicara ochii la cer sperand sa porneasca artificiile. Trecura cateva minute insa nimic.
- Naruto... eu zic ca artificiile sunt mai tarziu.
- A da! Vrei sa aduc sa mancam ceva una alta? Fac cinste!
Sasuke nu apuca sa dea un raspuns pentru ca blondinul deja plecase sa ia o gustare. Brunetul intoarse privirea la cer ingandurat de noua senzatie pe care o simtise fara de Naruto.
''Cred ca e din cauza ca nu l-am vazut de ceva vreme. E un amic de treaba " isi spuse in sinea lui. Blondinul se intoarse cu doua mere glazurate pe bat si incepura sa savureze, uitandu-se unul la altul putin dubios. Dupa cateva clipe incepu jocul de artificii. Numeroase culori luminau cerul noptii si dansau in fata lunii conferind o adevarata splendoare ochilor, ceva ce te scoate din monotonie.
- Grozav!
- Da, a fost frumos! zise Sasuke calm si prietenos. Amandoi decisera sa se duca acasa. Pe drum , Naruto se simti complexat de o multitudine de sentimente. Il privi pe furis pe Sasuke toata intoarcerea spre casa. Isi freca barbia in semn de confuzie. Brunetul mergea tacut si cu o atitudine de usoara nepasare. Clipele trecura repede si ajunsera la casa lui Naruto. Langa usa era un copac batran, un castan care tinea loc de racoare. Naruto se rezema de copac meditand. Brunetul il observa si se apropie de el. Tanarul privi in ochii negri ai brunetului, scufundat in intunecimea calma a uitaturii sale. Deodata isi aminti de accidentul de mai inainte si o caldura usoara puse stapanire pe el. Inchise ochii imbujorat, iar Sasuke ii remarca gestul.
- Ce ai? Ti-e rau ?
- Nu...Nu.. Sunt bine! Serios! Sunt in regula, doar ma gandeam !
Sasuke simti ca starea lui Naruto era un agitata si nesigura si se apropie de el ducandu-si mana pe fruntea blondinului. Naruto se uita la el uimit si timid. Brunetul stramba usor din nas si zise un ''hm'' prelungit, apoi isi plimba mana pana la obrajul drept al lui Naruto.
- N-ai febra ! Dar esti cald.
Naruto paru putin ofensat de replica sa, dar il privi cu ardoare pe brunet de parca ceva se aprinsese in el. Se uita din nou in ochii lui negri si profunzi, se apropie de el mecanic vesnic rapit de acea privire. Sasuke ii urmari miscarile confuz nestiind care era planul blondului. Naruto se apropie foarte mult de chipul lui Sasuke si realiza cei cativa centimetrii diferenta de inaltime. Se ridica pe varful degetelor si il saruta repezit pe brunet pe obrazul drept, apoi uluit zise :
- Trebuie... sa plec !
Sasuke ramase socat si se uita cum Naruto alerga pe scari indreptandu-se spre casa. Bulversat, dete din cap si se intoarse si el acasa. Ii paru putin deplasat gestul lui Naruto, desi acea caldura launtrica reveni si mai intensa si mai placuta. Sasuke ofta si zambi usor indreptandu-se lent spre casa...

[hiimera]

Nu ai pentru ce! *hug*
Si acest capitol e scur si are ceva mai multe greseli decat celalat, insa nu are nimic. Oricum ti le voi enumara:
"Stelele parca ii trimisesera in suflet un strop de armonie si placere si decise sa se bucure de Hanabi. Se intoarse hotarat , cu zambetul inca atasat pe buze si porni in goana." - nu stiu, dar mie nu imi place cum suna propozitia aia unde e acel "si"... Poate puteai sa o formulezi altfel, oricum poate si asa e corect, dar mie tot nu imi pare ca suna bine...
"superficiale" - superficial.
"un cordon de rau" - brau.
"obrajul" - obrazul.
Si altele...
De asemenea am remarcat si cateva greseli de exprimare. Si ai grija si in general, totul poate sa se corecteze, trebuie doar sa iti mai treci odata ochii peste text.
Si iti voi spune ce mi-a placut foare mult la acest capitol - ultimele parti, atunci cand Naruto parea mezmerizat de ochii lui Sasuke si nu mai stia ce simte, la fel si Sasuke. Amandoi prinsi intr-un joc confuz. Mi s-a parut ca ai descris acolo destul de bine.
Acum in mare vreau sa-ti spun ca ar trebui sa pui accent mai mult pe descriere si detalii, iar actiunea sa fie ceva mai incetinita fiindca aici chiar ca s-a petrecut prea repede.
Cand vorbesc de detalii, nu ma refer sa-mi spui ca spicul de grau e galben si ca atunci cand il atingi e moale din cauza tesutului sau de nu stiu ce fel. Nici de cum. :)) Adica sa nu te lalai, insa este necesar sa spui cum se simteau personajele, ceva reactii daca se poate si legatura lor cu peisajul natural si legatura intre ei. (Naruto-Sasuke sau mai stiu eu)

Cam atat, nu mai am ce spune cred... Oricum te las cu bine, astept nextul, succes!

[Ayumi Michaelis]

Hello>:D<
Dupa cum ti-am mai zis, e primul fic yaoi pe care il citesc^^.
De obicei ce scriu eu e fara sens, deci nu ta astepta ca acest comm sa aiba prea multa logica:)).
Eu cred ca lungimea capitolelor e in regula. Adica, da, sunt prea scurte, dar daca ar fi mai lungi mi-ar fi lene sa citesc:)). De asemenea ai putea sa dai nume capitolelor, ar arata mai bine, cred eu. Greseli de tastare/ exprimare nu cred ca am vazut. E posibil sa fie, dar cum eu citesc doar noaptea, destul de tarziu, abia imi mai amintesc ideea a doua zi.
Legat de titlu nu stiu ce sa zic. Nu e cel mai interesant pe care l-am vazut vreodata, dar nici cel mai sec. E oarecum special.
Acum, ideea in sine e captivanta. La inceput era putin plictisitor, pentru ca era vorba de ura, subiect pe care m-am saturat sa-l aud in anime, dar apoi a devenit mai interesant. Itachi e un nemernic si Sasuke... saracu' de el, prin cate a trecut. Imi place ca ai pus cele doua cupluri intr-o antiteza destul de evidenta. La ItaSasu se vad doar aspectele negative ce pot aparea intr-o relatie, in timp ce NaruSasu emana o inocenta aparte.
Cam atat am avut de zis, anunta`ma cand pui nextu'.

[Neris]

Buna :) am decis sa arunc si eu un ochi peste fanficul tau. Ca prima impresie, mi s-a parut destul de captivant si pentru mine reprezinta o lectura light (nu cred ca este un cuvant mai potrivit in romana).
Cat despre greseli, nu am stat sa analizez dar ceva m-a cam deranjat. Ai tendinta sa folosesti cuvinte din aceeasi famile lexicala ca in "Sasuke il privi pe blondin cu o privire dispretuitoare".
Nu prea ma dau in vant dupa ItaSasu, ca si cuplu dar, in schimb NaruSasu e unul dintre OTP-urile mele. Cand descrii sentimentele lui Sasuke cu privire la Itachi te raportezi doar la ura -un sentiment supraapreciat si frecvent utilizat in mai toate fanficurile care il includ pe Sasuke. Sunt sigura ca e capabil sa aiba emotii mai variate (fiind victima unui viol... trebuie sa fie si ceva mai profund, pe langa razbunare) si aici ma refer doar la relatia celor doi frati pentru ca in cea cu Naruto se schimba treaba -e mult mai vulnerabil si senzitiv. Eu personal sunt adepta fic-urilor SasuNaru dragute, inocente cu dulcegarii -nu in exces,bineinteles- desi stiu ca sunt in afara caracterului lor initial.
Cand postezi urmatorul capitol, ai putea sa ma anunti? :3 Spor la scris!

[Erina Ozaki]

Mutumesc de commuri si de acum inainte capitolele vor avea titluri multimita unei sugestii, aceea a lui Ayumi :*. Multumesc din nou tuturor si cititorilor ! >:d< :x sper sa va placa acest next.






Capitolul 4
~Fragmente de minciuna~


Naruto se avanta in patul sau japonez dezordonat. Nici nu se deranjase sa aprinda lumina si se intoarse cu fata in sus admirand tavanul simplu fara nimic aparte. Inchise ochii si framantarea lui interioara incepu sa se exteriorizeze sub forma unor perle lacrimare marunte ce se strecurara repezit pe sub pleope. Blondinul isi trecu mainile peste ochi si se zbatu in pat destul de speriat.
'' Ce se intampla cu mine? Acum cativa ani Sasuke mi-era amic si dusman in acelasi timp. Cand il vedeam ma cuprindea gelozia si dorinta de a-l confrunta, iar acum... cand s-a intors ma simt ciudat... Of Naruto, prostule! Nu trebuie sa-ti pese!''
Isi repeta in gand ca nu-i pasa insa se mintea pe sine, sentimentul de a-l revedea pe brunet reprezinta un sentiment nou neexperimentat pana acum care trece dincolo si de barierele logicii si prieteniei. Credea ca daca il va revedea pe Sasuke, nelinistea sa sufleateasca avea sa se sfarseasca un timp, dar e foarte tarziu, probabil a adormit deja. Naruto isi aseza mainile pe piept si intoarse capul inspre fereastra deschisa. Nu prezenta interes pentru atmosfera nocturna, ci pentru fotografia echipei sale facuta in urma cu 3 ani , asezata pe o noptiera maronie cu 2 usi. In poza se aflau Sasuke, Sakura , Naruto si senseiul lor Kakashi. Fetele nostime din micul portret il facura pe blondin sa zambeasca. Medita pret de cateva clipe, apoi auzi 2 voci de baieti pe strada. Curiozitatea il impinse sa se ridice si sa arunce o privire pe geam. Se inselase, pe strada pustie din fata casei , se plimba un baiat cu parul castaniu prins sus si cu ochii negri departati si usor ascutiti. Purta un kimono verzui cu o jacheta de aceeasi culoare trasa peste tinuta de hanabi. Il zari pe blondin pe geam si ii dadu din cap in semn se salut. Naruto aproba usor cu mana si din priviri parca il intreba ce cauta la acea ora pe strada.
- Pe tine te caut! Am sa-ti dau asta! spuse baiatul aruncandu-i lui Naruto printr-un jutsu un avion de hartie.
- Multumesc Shikamaru! O si inceteaza sa o mai faci pe bufnita!
- Da da! zise Shikamaru intorcand spatele si facand un semn superficial cu mana.
Naruto deschise avionul de hartie si sesiza un scris destul de dezordonat. Incepu sa citeasca micul bilet cu o atentie sporita si ramase uimit. Lasa bratele moi si scapa foaia sifonata din maini, aterizand ca o frunza uscata la podea. Primise o veste legata de Sasuke. Naruto se incrunta putin, simtand in sufletul sau o amaraciune usturatoare si un gol abisal. Amaraciunea se intensifica si inceta printr-o lovitura usoara in perete cu pumnul. Blondul porni apoi hotarat pe usa gata sa afle adevarul...
**
De cealalta parte a orasului Konoha , la etajul 1 al unui bloc ninja, locuia Sasuke. Brunetul isi schimbase hainele, purta un tricou negru si o pereche de pantaloni scurti rosu cu negru simpli. Isi pregatea rucsacul foarte relaxat deoarece are sa plece in misiune inafara satului o perioada de timp. Paru foarte indiferent asupra situatiei si chiar uitase de accidentul cu Naruto. Aproape terminase de impachetat, cand privi pe masa asezata langa patul ordonat si acoperit de o patura visinie si 2 perne mari albe pufoase. Zari tabloul cu echipa 7, aceeasi poza pe care o avea si Naruto pe noptiera. Brunetul capturat de tablou se apropie incet si il cuprinse in mana dreapta. Il acapara nostalgia vremurilor bune cand incercasera sa ia de la Kakashi clopoteii. Ce amintiri inocente! Brusc privirea ii cazu pe Naruto care purta in fotografie bandana albastra si un costum portocaliu de trening. Privirea copilareasca a lui Naruto il facu pe Sasuke sa se simta straniu. Parca ii statu inima in loc si nu mai facu nici un gest, doar se holba la tablou. Apoi parca trezit din reverie, puse din nou mica pastratoare de amintiri inapoi pe masa, dar o aseza cu fata in jos. Ochii negrii ai brunetul afisara o nota de confuzie, incepu sa se dea o batalie in inima lui. Mintea ii ordona sa plece, caci Itachi astepta razbunarea mult promisa, iar inima il implora sa ramana macar putin sa se relaxeze, acum ca-l regasise pe Naruto.
Din nefericire balanta se inclina spre gandul mintii, acel al razbunarii. Hotarat, Sasuke apuca rucsacul si pleca pe usa, apoi rasuci cheia in broasca si o baga la o ascunzatoare.
'' Imi pare rau Naruto..."
Baiatul se indrepta acum spre iesirea din sat,tot drumul simtindu-se urmarit. Deasupra printre crengile copacilor si camuflajul nocturn, Naruto il pandea din umbra destul de frustrat. Sasuke mai facu cativa pasi pana la poarta cea mare ce dadea spre padure si arunca cateva cutite kunai.
- Iesi afara! Stiu ca e cineva acolo!
Din negura noptii iesi dezamagit cu o privire melancolica , Naruto. Brunetul ramase uimit cand il vazu pe blondin si adopta o atitudine rece.
- De ce m-ai mintit? rosti Naruto printre cuvinte.
- N-am mintit pe nimeni! Nu e treaba ta sa stii ce fac! Am o misiune Naruto, n-am timp de jocuri copilaresti! spuse Sasuke pe un ton aproape rastit si indiferent.
- Minti! Te minti pe tine! Nu te mai juca Sasuke! Vreau sa te intreb : de ce n-ai reactionat urat cand te-am pupat pe obraz.
Brunetul se imbujora si adopta tacerea. Naruto se simti din ce in ce mai furios.
- Stii Sasuke? Acum ceva timp te-am dispretuit...am vrut sa fiu mai bun, dar de cand te-ai intors in sat, pot spune ca vreau sa fim prieteni si poate chiar mai mult...
Sasuke ofta si analiza cu atentie cuvintele blondinului. Isi dadu seama ca era singur intr-adevar, familia lui biologica fusese distrusa, iar pe familia lui de suflet o parasise: Naruto, sensei Kakashi si Sakura.
- Trebuie sa plec in misiune 2 luni... Voi fi plecat din sat.
- Te vei intoarce... pentru mine? Pentru ceilalti? spuse blondinul aproape suspinand si emotionat
- Nu stiu sigur... Probabil... Mai vedem.
- Probabil ? Naruto se napusti asupra lui Sasuke si il cuprinse intr-o imbratisare repezita pe la spate. Amandoi erau uimiti, dar blondinul se desprise rapid, imbujorat si confuz.
Sasuke era si el inrosit si impartea aceleasi sentimente. Imbratisare? Ce mai insemna si acest gest? Totul asa de repede.
'' Oare Naruto simte nevoie unei familii la fel ca mine? " Brunetul puse totul pe seama acestui motiv banal, dar simti ca poate e ceva mai mult si totusi se incapatana sa-l creada. Surprins de gestul blondinului, Sasuke se apropie de Naruto batandu-l cu palma pe umarul stang.
- Ma intorc eu...
Naruto afisa un zambet larg si ar fi sarit intr-o alta imbratisare, dar ii paru deplasat gestul, insa Sasuke timid si inca inrosit, se apropie si il saruta incet pe frunte pe blondin. Dupa aceasta Sasuke analiza diferenta de inaltime la fel cum facuse Naruto, blondul era mai scund. Intre cei doi se instala tacerea , iar brunetul porni spre poarta lasandu-l pe baiat in urma sa putin dezorientat de gest, dar cu o speranta zidita in inima... speranta ca se va intoarce in sat...