Our Game

[βεκi]

Dennnyyy !!! Imi pare atat de rau .__. Am intarziat ingrozitor ! Scuze, scuze. Am mai intrat eu pe zup, dar nu am mai postat pe nicaieri nimic si cu profilul am probleme, ca nu pot lasa mesaje. Mi s-a mai intamplat si trebuie sa astept pana isi revine .__. Ah ! Scuze xD
Vreau inainte sa-ti zic la multi ani >:D< Multa sanatate, fericire si mult, mult noroc in viata.
Ti-am citit ultimele doua capitole cu ceva zile in urma, da uite, abia acum reusesc sa las si eu un comentariu.
Deci, fix acum te-ai oprit. Spune-mi, te rog, spune-mi CA VINE YAOI-ul !!!! xD O, doamne, o doamne. Nu mai am rabdare xD Deloc ! Tu sti ce dor mi-a fost de astia doi T_T Pfoai, cat au stat despartiti. Abia astept, abia astept sa-i vad in pat, tavalindu-se :> Niciodata nu mi-a placut un cuplu atat, atat de mult. Inainte sa citesc despre ficul tau, doar auzisem de DBSK, le ascultasem doua-trei melodii si ...cam atat. De obiciei, nici nu ma indur sa citesc un fic yaoi cu persoane dintr-o trupa pe care nu o ascult...deoarece nu ii cunosc, probabil intelegi sentimentul, si nu m-as simti atrasa deloc de ficul respectiv. But...God! Cuplul asta e mortal o_o Din toate punctele de vedere...si modul tau cum descri, donnoo. M-am indragostit mult de personajele astea, iar personajele m-au facut sa ador persoanele in sine. Nu mi-a mai placut niciodata un yaoi atat, atat de mult o_o
Esti geniala, Denny ! Faci o treaba minunata, te asigur. Nu stiu daca esti constienta de asta o_o But, chiar esti geniala si o scriitoare adevarata. Rusine mie ca am intarziat atat xD Dar, oricat de mult as intarzia, sa sti ca eu oricum citesc si sunt in continuare o fana a acestui fic. Ah, cat mi-as dori sa nu se termine niciodata. Never, never xD.

Soţii Jung mă priveau zâmbind în timp ce Yunho privea covorul. Era mai interesant covorul decât mine?

Replica asta m-a facut sa rad, sa crap chiar o_o Aha, cum am mai zis, cuplul asta e mortal din toate punctele de vedere.

Copiii aia sunt geniali ! Mie mi-e frica sa am copii cand voi fi mare, nu stiu = )) Asa am eu sentimentul asta. Poate si din cauza ca am doar 15 ani, lol = )) Dar cand ii vad pe copiii astia cat sunt de adorabili...god .__. Daca asa ar fi toti copiii...as astepta nerabdatoare sa am si eu copii = )). Dar nu cred ca Dumnezeu are sa fie atat de darnic cu mine xD.
Si Junsuuuu o__o O doamne, eu la 3 ani...nici nu stiam cum apar copiii. Credeam ca pica asa din cer o_o Ce le poate spune si Junsu = )) Eh, doar e Junsuu o_o
Aww, nu sti cat de mult astept continuarea T_T Sper sa vina repede, doamne, sunt chiar foarte curioasa. Vreau yaoi, yaoi xD. Te venerez daca aduci yaoi-ul in urmatorul capitol = ))). Te ridic pe sus. xD

Eh, oricum. Spor la scris, multa inspiratie si bafta in continuare. Love ya.

[Denny]

/scratches her head / errr~ Hiii? Am revenit uhm după ... 29 de zile. Îmi cer scuze, da, cam des îmi cer eu scuze totuşi nu am avut inspiraţie aproape deloc iar când am avut cât de puţină şcoala şi-a pus amprenta asupra mea.
Am venit cu un capitol relativ lung, mi-a luat 11 pagini. Îmi cer scuze again dacă cumva nu e pe gustul vostru şiiiii sper să nu o urâţi pe Seulgi, vă garantez că e bună în partea asta finală a poveştii, însă ... yeah, simte ce am scris eu acolo. Pe Ara puteţi să o urâţi cââââât vreţi voi.
Capitolul acesta este plin de fluff :3 cutness overload ;3 i love the kids şi sper ca şi voi să-i adoraţi.
Anywaaay, profit să vă zic că Joi, 26 Ianuarie, a fost ziua lui JaeJae :3 a mai înbătrânit cu un aaaan! Are acum 26 de ani *piongpiong* şi e la fel de frumos ca la 20 \o/ I love him, ok .
Ţin să vă anunţ căăă mai sunt 4 capitole et cette histoire se termine~

Comentariiiiii.


Mizo - Mulţumesc dear că ai comentat la fic-ul meu *hugs* mă bucur că îţi place fic-ul cât şi trupa mea de suflet, DBSK, sunt nişte personalităţi superbe ;-;. Sper să-ţi placă şi acest capitol şi să nu ţi se pară plictisitor! Enjoy!


Psycho XD - Dear! Dacă ai crezut că la acel capitol v-am lăsat în pom, să îl citeşti pe acesta doar . Întâlnire mai piperată? Huh, some smexy time ? *wiggles eyebrows* Mulţumesc că citeşti şi că mă baţi la cap *hugs her* sper să-ţi placă şi acest capitol.


♥ Piєrsicuţă - Vai, multumesc că ai comentat draga mea *hugs her* mă bucur foarte foarte foarte mult că îţi place ceea ce scriu. Stai să vezi ce bombe is copii în acest capitol. sper să-ţi placă şi să nu te plictiseşti citindu-l!


Ace Alchemist - Uuuuh! Cititor nouu! Cât mă bucur că îţi place! Îţi înţeleg sentimentul de ciudăţenie cu bărbaţi care nasc, dar e ficţiune şi ajungi să adori acest gen . Mă bucur că îţi plac copii *hugs* sper să-ţi placă şi acest capitol.


dot dot curve :) - Hiiiii dear! Mulţumesc că ai citit capitolul! Da, YunJae au fost foarte înceţi ;-; însă ya know Jaejoong are nevoie să ştie că Yunho o să fie pentru el acolo când o să aibă nevoie şi nu doar că spune vorbe în vânt, dar fi sigură că Jaejoong îl adoră şi îl iubeşte. Vei vedea în capitolul următor :3 Sper să-ţi placă şi acest capitol! Enjooooy!


Alle|X|Andra - Hello dear! Mulţumesc că ai citit! Well, Jaejoong poate să înteleagă că Yunho îl iubeşte, dar ştii şi tu că o relaţie nu se bazează doar pe iubire, încrederea e un lucru important. Tatăl lui Yun e un bunic adorabil :3 . Sper să-ţi placă şi acest capitol! *hugs*


Death Rose - Bună dear! Mă bucur că îţi faci timp să-mi citeşti "capodopera" şi eu îi ador pe gemeni, cred că aş iubi să am copii ca şi ei. Sper să-ţi placă acest capitol şi să îţi fie copii la fel de simpatici ca până acum.


βεκi - Bekiiiiiiiiiii, fiica mea rătăcită, te-ai întors! Dacă vine Yaoi-ul? ... Poooooooaaaate! *grins* Mă bucur foarte mult că fic-ul meu te-a făcut să îndrăgeşti DBSK, te asigur că nu o să regreţi dacă sapi mai adânc în fandom ;-; mai ales când începi să le asculţi baladele şi le cauţi traducerea sunt superbe ... le me plânge la unele chiar şi dacă le-am ascultat de zeci de ori. Cuplul în sine e superb, dacă ei m-au făcut să înţeleg dragostea cum trebuie, idk, din ce am văzut eu mi se par atât de real. Relaţia lor e dincolo de prietenie sau iubire, e dincolo de ce alţii pot înţelege şi mulţi preferă să nu vadă.
Mă bucură faptul că mă consideri o scriitoare adevărată şi bună *hugs her*
Da, copii sunt nişte cupcakes adorabile eu abia aştept să am copii într-o bună zi dar până atunci o să îmi focalizez atenţia asupra verişorului meu care trebuie să se nască săptămâna viitoare. aksdjhaskjdhasidljkas /barfing rainbows/ Anywwwwwway sper să-ţi placă acest capitol! ;3




Soooooo le next XD


Capitolul 15

Ca orice copil, când eram la vârsta fragedă, când abia începeam să mă formez ca persoană, iubeam basmele, ca toti visatorii, desigur. Adoram să citesc despre printii curajoşi care-şi salvau printesa şi traiau fericiti multi, multi ani, poate chiar veşnic. Odată ce am ajuns în liceu mi-am dat seama cu adevarat cât de inocentă poate fi copilaria cu toate basmele ei, care defapt inspira tot ceea ce realitatea nu e. Am ramas mai mult decât convins că realitatea e doar o ruină a basmelor când relatia mea cu Seulgi a început să ia o întorsatură dramatică. Certuri peste certuri, gelozii peste gelozii, vorbe grele aruncate în vânt iar apoi scuze penibile pline de lacrimi şi şantaje.
Venirea lui Jaejoong în viata mea cred ca fost ca şi sclpirea razelor de soare după zile continue furtunoase. Felul lui de a fi m-a facut să-l îndragesc prea repede, m-a facut să devin dependent de el iar acum că a venit din nou în viata mea nu aveam să renunţ la el.
Poate nu o să am parte de un basm alaturi de el, dar mai mult ca sigur, ceea ce s-a întâmplat între noi doi, e demn de o poveste pe care să o istorisim nepotilor noştri.

Nu cred că şi-ar putea da seama cineva cât de îngrozit am fost în momentul în care Jaejoong a pus piciorul în casa parintilor mei. Arata ca scos dintr-o pictură de a lui Michelangelo, iar copiii... copiii
aratau pur şi simplu angelici. Nu îmi vine să cred că asmenea dragalăşenii au ieşit dintr-o mică scânteie de pasiune dintre mine şi Jaejoong. Aratau atât de perfecti, copiii mei, ce ciudat sună. Moobin era, cum mi s-a mai spus, o replică fidelă mie, cu putine trasaturi din partea lui Jae, iar la capatul opus era JaeYun, un înger cazut din cer, arata la fel ca şi... mama(?) lui, ochii mari plini de curiozitate şi gura uşor întredeschisă îl faceau să pară o papuşă. Dacă mi s-au parut adorabili când au tacut din gură, când au început să-l facă de „ruşine” pe Jaejoong, mi-a venit să plâng la cât de perfecti erau în întreg.

Tensiunea şi-a facut loc în cameră când gemenii şi sora mea au disparut din raza noastră vizuală iar timpul pentru mult aşteptata discutie dintre mine şi Jaejoong avea să-şi aibă locul. Odată ce am intrat în bibliotecă eu am fost primul care a rupt tacerea, nu aveam motive să mai evit această discutie. Am început să ne certam, spunându-ne adevarurile în faţă, defapt el mai mult, eu doar am încercat să îmi justific actiunile şi să îl fac să înteleagă că eu chiar l-am iubit şi nu m-am folosit de el, aşa cum crede. Fară să vreau, nervii care îi aveam pe el, supararea şi dezamagirea pentru că a fugit de mine, pentru că a ascuns copiii de mine, s-au dezlantuit prin acuzarile mele. Când mi-a spus că doar l-am folosit şi l-am aruncat la gunoi acum ani de zile nu am putut decât să simt un gust amar în gură şi să-i reproşez cu rautate că nu a fost în stare să uite ceea ce s-a întâmplat, facând o mare prostie.
În ciuda faptului că a urlat la mine, că m-a iubit, şi am fost primul pentru care a simtit aşa, m-a facut să mă simt fericit ştiind că el a simtit ceva pentru mine tot acest timp şi poate încă o face, în ciuda greşelilor mele.
Printre confesiunea sentimentelor lui faţă de mine, a atins şi subiectul copiilor. Mi-a confirmat suspiciunea că el a auzit ceea ce am vorbit cu parintii mei, dar judecând după reactia care a avut-o nu a auzit totul. Nu a auzit partea în care parintii mei mi-au spus că nu vor mişca niciun deget pentru a mă ajuta în acea nebunie care o aveam planuită.
Undeva prin acea tensiune stabilită între noi, am putut să îmi recapat curajul şi să-i spun sentimentele mele, să-i strig în faţă cât de mult îl iubesc defapt şi că nu l-am folosit.

- Te iubesc, te iubesc aşa cum n-am iubit pe nimeni, te iubesc pe tine şi îi iubesc pe gemeni atât de mult încat, dacă o să fiu nevoit să vă am lângă mine, renunţ la trupă.

I-am spus acele cuvinte fară urmă de regret. Sunt sigur că dacă se va ajunge la aşa ceva membrii trupei mă vor întelege şi mă vor spijini, până la urmă, ce vor cel mai mult e ca noi doi să fim împreună. Yoochun mi-a spus-o direct, că el vrea ca eu să îmi asum resposabilitatea pentru tot, în schimb Junsu si Changmin nu mi-au spus nimic, doar au actionat, fiecare fată care se apropia de mine era înlaturată misterios, bine, nu prin medote ilegale, dar cred că nici bune nu erau. Singura pipiţă care a stat prea mult lângă mine e Go Ara, din cauza companiei care ne-o bagă pe gât la toti patru, mai ales mie.

Vazând că nu are nicio reactie la vorbele mele m-am apropiat de el cu gânduri de a-i confirma ceea ce simt pentru el. I-am prins mâinile între ale mele şi m-am apropiat de chipul lui, gata să îl sarut pe buzele lui atât de apetisante, însă într-o fractiune de secundă s-a lasat în jos, buzele mele venind în contact cu fruntea lui, iar apoi s-a tras din atingerea mea. A mers până după fotoliul care se afla anterior în spatele lui şi m-a privit cu ochi mari şi curioşi. Mă studia, cercerta experia mea în caz că nu spuneam adevarul. Chiar atât de mult şi-a pierdut încrederea în mine?
L-am vazut cum şi-a umezit buzele cu limba, şi mi-a trebuit mult autocontrol să nu mă duc la el să-l sarut cu forta, să-l simt aproape de mine, habar nu are cât de mult mi-a lipsit în anii aceştia, habar nu are cât de mizerabil sunt defapt fară el.

- Atunci demostrează-mi.

L-am privit preţ de câteva secunde atent, urmarindu-i mimica fetei, încercând să vad o urmă de îndoială în ceea ce spunea. De ce oare mă aşteptam ca el să îmi spună în acest moment că totul a fost o glumă şi că mă acceptă înapoi fară alte dovezi şi alte zile poate chiar saptamâni în care amândoi ne chinuim şi ne ranim involuntar. Şi totuşi, ce puteam să fac eu?

- Chiar atât de putin înseamnă cuvintele mele pentru tine? Promisiunile mele? l-am întrebat cu vocea-mi spargându-se, eram ca şi un copil mic, care trebuia să-şi câştige încrederea parintilor lui în el după ce a facut o mare boacană. L-am vazut că a vrut să raspundă însă l-am oprit ridicându-mi mâna dreaptă pentru a-l face să tacă, am oftat dramatic si i-am raspuns – fie cum vrei tu, îţi voi demostra iubirea mea faţă de tine şi faţă de copii, îţi voi demostra tot ce vrei tu.

- Bun, a raspuns şi a venit spre mine iar eu mi-am ţinut respiratia neştiind ce să fac, mi-a luat mâna în a lui şi ne-a condus spre uşă – atunci să mergem să îţi cunoşti oficial copiii.

Nu am putut decât să-l urmez cu un zâmbet tâmpit pe fata mea. Când am ajuns în sufragerie i-am putut oberva pe cei doi copilaşi râzând îmrepună cu bunicii lor şi matuşa lor. M-am uitat spre Jaejoong care-i privea atent în timp ce zâmbea calduros.
Am înaintat amândoi spre centrul încaperii şi ne-am aşezat pe canapeaua liberă, încet fară prea mult zgomot. Mi-am distras atentia de la copii pentru a-l privi pe Jaejoong. Nu cred că m-aş plictisi vreodată să fac acest lucru. Era pur şi simplu ca un drog, atât de dependent devenisem de el. Ştiam că aveam nevoie de el în viata mea ca să pot respira, să pot functiona cum trebuie, doar când l-am pierdut am ştiut defapt importanta lui pentru mine, şi mă voi asigura că nu voi face aceeaşi greşeală de două ori, acum că mi s-a mai oferit o a doua şansă să fiu lângă el şi lânga copiii mei.
Când am vazut că Jae a vrut să-şi întoarcă capul spre directia mea m-am uitat repede spre gemeni, nu voiam să creadă că mă holbam la el prea mult, deşi asta faceam, voiam să ramână un mic secret şi să nu creadă că sunt ceva obsedat, deşi nu cred că mai am mult până când să devin unul.
Dintr-o dată am simtit o greutate pe picioarele mele şi am tresarit involuntar. Când m-am uitat în jos l-am vazut pe JaeYun uitându-se la mine cu ochi mari, se apropia tot mai mult de fata mea până când nasul meu cu nasul lui se atingeau, cred că mă uitam ciocuş la el pentru că a chicotit şi apoi şi-a încolacit bratele în jurul meu. M-am uitat spre Jaejoong nesigur iar el doar a zâmbit. Mi-am pus bratele în jurul corpului sau micuţ şi l-am strâns şi mai tare la pieptul meu. Era atât de adorabil modul în care se lipea de pieptul meu încât parea un mic ursuleţ de pluş. Mi-am închis ochii şi m-am rezumat în a-l simti lângă mine.

- Mereu e la fel? l-am întrebat pe Jaejoong fară să îmi deschid ochii.

L-am auzit murmurând un „da”, iar eu am aprobat uşor din cap. Mi-am cufundat nasul în parul moale al baietelului meu şi i-am inhalat mirosul de scortişoară de la şampon, presupun. Mereu le schimbă Jaejoong aromele de şampon la copii? Mă întreb el ce foloseşte dacă copiilor le dă ceva atât de aromat şi de dulce.

- Binnie-ah, vino până aici! l-am auzit pe Jae chemându-l pe baiatul nostru mai mare iar apoi a continuat, JaeYun, te rog nu te mai agăţa de Yunho precum un koala!

Baietelul a facut aşa cum i s-a spus şi s-a dat jos de pe picioarele mele mergând spre fratele sau, luându-l de mână. Ştiam că deobicei gemenii erau ataşati unul de altul şi foarte apropiati, dar nu mă aşteptam ca să fie de mici învăţati. Presupun că Jaejoong i-a învăţat că trebuie sa fie unul lângă altul mereu.

- Mamá, ano hito watashitachi no otou-san desuka.

M-am încruntat putin la vorbele lui JaeYun. Nu era vorba de ceea ce a întrebat, ci faptul că a vorbit într-o japonezaă perfectă, mai bună decât a mea. Desigur, am înteles ceea ce a spus, dacă eu eram cumva tatal lor. Mi-am mutat privirea spre Jaejoong care se uita spre cei doi copii cu gura putin deschisă şi ochii larg deschişi. Presupun că a fost o mică lovitură sub centură. Totuşi, acea faţă de surprins nu a durat mult ci a început să râdă brusc, eu am zâmbit subtil, îmi era dor de râsul lui colorat.
Parintii mei se uitau putin perplexi la gemeni, mai exact la JaeYun, cred că nu se aşteptau să ştie japoneză la vârsta aceea, Jihye nu parea surprisă, ci mai degrabă avea o privire cum că ai vrea să-i rapească şi să îi ţină doar pentru ea.
I-am simtit mâna lui JaeJoong strângând-o pe a mea, facându-mă automat să mă întorc spre el.

- Se pare că şi-au dat seama, mi-a spus cu un zâmbet mic pe faţă.
La rândul meu, i-am returnat zâmbetul iar apoi m-am uitat spre gemeni care mă priveau cu ochii mari. Mi-am muşcat buza inferioară neştiind ce să zic sau să fac. Să îi iau în brate sau să îi salut prima dată? M-am uitat în ochii lui JaeYun, el era cel care mă privea cel mai intens, facându-mă oarecum inconfortabil. Minunat! Eram intimidat de propiul meu copil. Parcă eram o celebritate, noi, celebrităţile nu suntem intimidate de oameni, noi îi intimidam pe altii.

JaeYun a rupt contactul vizual cu mine şi s-a întors spre fratele sau lovindu-l peste cap, iar eu m-am panicat îndată.

- Ce ţi-am spus?! Papá e nenea mişto din trupă! l-am auzit pe JaeYun spunându-i fratelui sau.

„Papá?” l-am întrebat pe Jaejoong fară glas, iar el doar a dat din umeri. Am oftat şi m-am uitat spre gemeni care încă se certau. Erau adorabili chiar dacă se ciondaneau. Brusc, amândoi au încetat şi s-au uitat spre noi doi iar apoi au rânjit.

- Oare appa şi daddy fac ce fac şi oamenii din filmele pe care le-am vazut la TV când nu puteam dormi? a întrebat Moobin deodată pe un ton inocent.
- Care? a întrebat JaeYun clipind des, semana tot mai tare cu Jaejoong.
- Unde erau dezbracati! Pe un pat! Sau nu, aceea era o masă? a raspuns Moobin iar eu am ramas mut, ce naiba?
- Unde se faceau bitch unul pe altul? a întrebat JaeYun uitându-se spre fratele sau iar eu am scos un sunet de uimire, Jaejoong, ridicându-se îndată de pe canapea, s-a întors spre noi şi apoi a continuat – atunci şi mama şi tata sunt bitch, amândoi?

Am auzit eu bine sau urechile îmi fac feste? Tocmai au spus cuvantul acela englezesc pentru târfă? M-am uitat spre Jaejoong care statea împietrit şi se uita la ei cu o privire dezaprobatoare.
Dintr-o dată am auzit-o pe Jihye râzând ca o nebună şi a venit spre gemeni şi i-a luat în brate sarutându-i, deasemenea parintii mei râdeau, se pare că tot ce fac ei doi este considerat adorabil. Am zâmbit uşor şi m-am ridicat şi eu de pe canapea, strecurându-mi mâna după talia lui Jae tragându-l mai aproape de mine.

- Cum ne-ai crescut copiii până acum, Joongie? l-am întrebat încet doar ca el să audă.

S-a întors spre mine parând uitmit şi m-a lovit peste umar destul de tare murmurând un „dobitocule” ca mai apoi să mă calce pe picior şi să plece de lângă mine. Se pare că nu a devenit doar mai atragator, ci şi mai violent.

Cina a avut loc într-o atmosferă foarte placută. Jihye şi parintii mei erau încântati de gemeni până la cer şi înapoi. Jae a tacut pe parcursul mesei, raspundea doar la eventualele întrebari ale mamei şi tatalui meu. Jihye a avut grijă să stam unul lângă altul pe durata cinei, nu că m-a deranjat, din contră, pe tot parcursul mesei m-am uitat la felul în care mâna, la cât de elegant şi grijuliu taia bucăţile din friptură. Am memorat şi câte îmbucaturi a luat, douazeci şi şase după care s-a oprit şi doar şi-a baut vinul. Odată ce desertul a ajuns, haosul a început. Gemenii au fost atât de entuziasmati de clatitele flambate caci au facut un dezastru la masă. Erau nişte copii maturi pentru vârsta lor însă până la urmă tot copii sunt. Moobin i-a murdarit bluza lui JaeYun facându-l pe acesta să plângă mult, chiar prea mult. S-a vazut că Jaejoong era obişnuit cu genul acesta de situatii caci nu s-a panicat, spre deosebire de mine. A mers la micuţ şi l-a luat în brate şi l-a facut să se oprească din plâns cu vorbe dulci şi dulciuri promise. Eu am considerat că trebuie să mă implic în această scenă aşa că m-am dus la Moobin şi l-am dus afară cu mine ca să avem o mică discutie de la tată la fiu.
Îndată ce am ajuns în gradină m-a privit cu ochi mari şi plini de lacrimi, puteam să observ că nu a avut nicio întentie în a-l face pe JaeYun să plângă. Mi-am muşcat buza şi nu am putut decât să-l iau în brate şi să-l strâng la piept. Cred că nu voi putea niciodată să fiu sever cu ei, cel putin nu la vârsta aceasta.
La scurt timp a aparut şi Jaejoong cu copilul adormit în brate, mi-a zâmbit uşor în timp ce s-a apropiat de mine şi de Binnie.

- Moobin nu a vrut să-l facă pe JaeYun să plângă, i-am spus repede ca nu cumva să-l certe pe baiat.
- Ştiu, mereu se întâmplă aşa, Binnie are un talent de a-l face pe ăsta mic să plângă din orice şi sunt sigur că şi JaeYun ştie acest lucru, dar cred că era obosit, prea multe evenimente într-o zi, înainte să venim aici mi-au umplu baia cu apă, a spus râzând iar eu m-am uitat perplex la el.
- Pe bune?! l-am întrebat uimit.
- Nu, a raspuns şi a început iar să râdă iar apoi a cotinuat - dar totuşi au udat o mare parte din pereti.

Nu înteleg cum poate fi atât de calm, dar presupun că gemenii au un efect aparte asupra lui, care îl face să îi ierte pentru orice mică prostie.
L-am condus pe Joongie până la maşină, eu cu Binnie în brate iar el cu JaeYun. I-am pus pe copii pe bancheta din spate în scaunelele lor şi le-am facut centurile iar apoi i-am învelit cu paturicile. După ce Jae i-a mai aranjat putin ca să fie comozi venit spre mine şi mi-a multumit pentru că l-am ajutat, iar eu am putut doar să zâmbesc.

- Eşti sigur că te descurci odată ce ajungi acasă? l-am întrebat uşor nesigur iar el s-a uitat la mine ciudat. Mă refer cu copiii, să îi duci sus, am adaugat repede.
- Oh, da, desigur, cred că o să mă întâlnesc cu Jess, voia în seara aceasta să doarmă la mine pentru a prinde din urmă tot timpul pierdut, a spus zâmbind iar eu nu am putut decât să simt o oarecare urmă de gelozie.

Ne-am sprijinit amândoi de maşină uitându-ne spre cerul înstelat. O briză rece de aer ne-a lovit pe amândoi facându-ne să tresarim uşor amândoi. M-am apropiat mai tare de el şi mi-am pus încet mâna după umerii lui, şi în sinea meu am sarbatorit că nu s-a tras de lângă mine. Am stat aşa, unul lângă altul preţ de câteva minute, simtindu-ne caldura reciproc.

- Joongie, i-am rostit porecla uşor.
- Hmm? m-a întrebat absent.
- Ştii ... încă mai trebuie să mergem în alte cinci tari cu SM Town, asta însemnând că nu o să fiu în Coreea pentru cinci saptamâni, l-am informat încă uitându-mă la cer.

Dintr-o dată s-a tras de lângă mine şi a mers putin mai departe de maşină si de mine. S-a întors cu fata la mine şi am putut să observ o urmă de tristete scrisă pe fata lui şi în ochii lui.

- Ce? Deja îţi gaseşti scuze? a întrebat încercând sp pară indiferent însă vocea lui tremura.

Am râs uşor şi m-am dus spre el luându-l în brate. L-am strâns la piept nepasându-mi dacă momentan nu putea respira cum trebuie. Aveam nevoie să îl simt lângă mine, să ştiu că el e real, e aici şi să nu fie doar un vis sau o iluzie. I-am sarutat parul uşor şi am simtit un miros uşor de vanilie venind de la parul lui. Am zâmbit uşor când i-am simtit mâinile pe spatele meu, începând să mă strângă şi să mă tragă tot mai aproape de el, dacă era posibil. Era la fel ca şi mine, vroia siguranţă, singuranta că nu sunt doar o iluzie a disperarii.

- Nu mai fi atât de nesigur pe cuvintele mele, ţi-am dat cuvântul meu că voi încerca să te fac să ai încredere din nou în mine. După aceste cinci saptamâni o să mă ai doar pentru tine, o să fiu tot timpul lângă tine şi gemeni, nu o să scapati de mine niciun moment, o să vă saturati de mine.
- Deja încep să mă satur, a spus râzând şi s-a tras din îmbrăţişarea mea, trebuie să plec, Yunho, o să ne vedem când o să te întorci.

Fară să mai adauge alte cuvinte s-a apropiat de mine şi m-a sarutat uşor pe obrazul drept iar apoi a fugit repede în maşină. M-am întors catre automobil dar el deja a pornit maşina din loc. Am zâmbit ca un tâmpit în timp ce mi-am dus mâna la obraz.
Am stat până când a disparut pe portile casei iar apoi m-am întors în casă. Dintr-o dată telefonul a început să-mi vibreze în pantaloni. M-am grabit să scot telefonul şi am deschis rapid mesajul pe care l-am primit.

Noapte bună! Yunnie~ ajaja hwaiting~!

Un zâmbet uriaş şi-a facut loc pe fata mea. Cred că totul a devenit demn de o poveste şi cred că aceste cinci saptamâni vor trece foarte repede.


Urmatoarea dimineaţă am pornit spre L.A, eram putin indispus caci trebuia să plec din ţară fix acum când trebuia să stau cu Jae şi copiii. Pe deasupra a trebuit să o suport pe Ara lângă mine şi în maşina care ne ducea la aeroport şi în avion. Ca norocul Changmin a facut-o să zboare de pe locul de lângă mine, ocupâdu-l el. Cât mă bucur că Minnie îl adoră pe Jae, pentru că aşa orice fată care se aropie de mine şi îi este antipatică va fugi cât ai zice peşte, datorită faptului că pur şi simplu le ia peste picior până când le face să plângă şi Yoochun e la fel, cred că ar fi în stare să le decapiteze dacă asta ar însemna să mă lase în pace pentru totdeauna. Amândoi erau înfioratori, aşa că nu mă bag peste ei, oricum singurul care mă poate să mă ducă până la cer e Jae.
Datorită faptului că publicul din SUA ne adoră, în L.A şi N.Y dam câte două concerte. Sunt obositoare, mai ales competitiile de dans între noi, artiştii, pe lângă coreografiile pe care le avem la melodiile noastre propii, mai trebuie să exersam şi alte dansuri free-style.
Cele două saptamâni în SUA au trecut destul de greu, totuşi am vorbit cu Jaejoong în fiecare zi la telefon şi cu gemenii, desigur. JaeYun e o prajitură cu picioare, atât de adorabil şi dulce era, nu ştiu cum poate să fie aşa însă îl adoram. Binnie era putin mai matur, vorbeam despre ce a facut la gradinita la care Jaejoong i-a înscris şi despre cât de mult l-a laudat educatoarea faţă de inteligenta lui. Chiar dacă Binnie se arată mai matur, eu tot cred că JaeYun încearcă să se ferească de aceasta maturitate pe care o are şi el, cred că din cauză că e cel mai mic, vrea să ramână aşa amintit : un copil dulce care te poate face să zâmbeşti oricând.
Conversatiile dintre mine şi Jaejoong sunt cam seci şi inconfortabile, dar nu îmi pierd speranta, până la urmă mi s-a acordat o şansă, aş fi un prost să o risipesc doar pentru că încă nu suntem la fel de apropiati ca înainte.
Din timpul în care l-am petrecut prin cele două oraşe am cumparate câteva mai multe cadouri pentru gemeni, Jae, parintii mei şi Jihye. Mici detalii de care sunt sigur că se vor bucura, mai ales copiii.
După terminarea celui de al doilea concert de la N.Y am plecat îndată spre Londra, era a patra oara când veneam aici, dupa un SM Town şi trei concerte de ale noastre solo. Nu am fost atât de entuziasmat de acest oraş, deja în a treia saptamână am început să mă satur de toată chestia asta cu concertele. Ara devenea tot mai nesuportabilă, se lipea de mine oricând avea ocazia şi îmi venea să o arunc în Tamisa. Dacă mergeam la cumpraturi venea şi ea repede, dacă vedea că luam jucarii pentru copii, repede mă întreba pentru cine erau, iar eu nu îi raspundeam, nu aveam chef de sutele de întrebari care aveau să urmeze.
Odată ce am terminat cu Londra a urmat Paris, acolo a început să mă enerveze tot mai tare femeia aceea pentru că m-a sarutat pe obraz de faţă cu toti reporterii şi în mai putin de două ore acea poză a fost pe toate site-urile Coreene şi sunt sigur că deja erau şi în tabloide. Pe când domnişoara Ara era în al noualea cer, eu aveam impresia că sunt in Iad, mai ales după ce am vorbit cu Jaejoong la telefon. Pe lângă faptul că începusem să vorbim tot mai des şi tot mai mult în ultima saptamână, faptul că au aparut acele poze l-au facut să se închidă iar faţă de mine. Singura mea alinare erau gemenii, care nu mă dadeau la o parte deloc şi erau la fel de entuziasmati să vorbească cu mine de fiecare dată.
Una dintre marile mele surprize aici la Paris a fost cu o zi înainte de primul concert. De dimineaţă la uşa de la camera hotelului meu s-au auzit câteva ciocanituri. Aveam nişte nervi cât carul şi sunt sigur că de era Ara o lipeam de podea. Însă nu, nu era ea, nu era niciun membru din formatia mea, la naiba, nici din firmă nu era, ci Bae Seulgi, cu un zâmbet ametitor pe faţă şi un palton roşu care o faceau să arate ca o papuşă, totuşi tot Jae este mai superb.

- Bună, Yunho! Ce zici mă însoteşti la micul dejun? m-a întrebat entuziasmată iar eu am acceptat îndată, nu aveam nimic de pierdut, macar mă detaşam de toată monotonia.

Îndată cum am acceptat a intrat fortat în camera mea şi s-a aşezat pe canapea ordonându-mi să mă îmbrac, spunându-mi că vom merge în centrul Parisului la cafeneaua ei preferată, pentru că nu vrea să înceapă ziua mâncând undeva unde nu este clasă şi tarte de fructe care să te facă să te simti ca în Rai.
În jumatate de oră am fost şi eu gata, duşat şi îmbracat am plecat cu ea de la hotel, anunţându-l pe Changmin de plecare. Spre surpriza mea nu a avut niciun inconvenient ca eu, să plec cu Seulgi, fata care este îndragostită de mine şi pe care am lasat-o în favoarea lui Jaejoong. Da, ceva era ciudat.
Odată ajunşi la cafenea ne-am aşezat într-un colţ mai retras şi am ordonat fiecare ce avea să consume. Pe parcursul mesei nu am vorbit prea mult, eu nu ştiam ce să spun, iar ea parcă îşi pregatea argumentele într-o discutie importantă.
Când ni s-au adus ceai-urile a început să vorbească cu mine.

- Îl iubeşti pe Jaejoong? m-a întrebat direct uitându-se la mine cu ochi ameninţători.
- Da, am raspuns simplu şi sincer, uitându-mă la fel de direct precum ea.
- Bun, o să-l faci fericit? a pus a doua întrebare care m-a facut să mă încrunt, ce avea în minte?
- Desigur, avem copii împreună, el mă iubeşte, eu îl iubesc, doar că trebuie să ne cladim din nou relatia dintre noi doi, am raspuns calm iar apoi am continuat, de ce întrebi?
- Ce ai face dacă el nu ar mai vrea să fie cu tine? întrebarea ei m-a luat prin surprindere, nu m-am gândit la asta deloc, m-am gândit doar că eu şi el vom avea un viitor împreună.
- Să ramân neconditionat lângă el, presupun.
- Presupui? Yunho, când vine vorba de Jae nu trebuie să presupui ci trebuie să fi sigur, ai vazut ce ţi-a facut când s-a simtit încoltit, a plecat, te-a lasat, eşti sigur că poti să-l ţii lângă tine?
- De ce ai început discutia asta, Seulgi? am întrebat-o suspicios.
- Voiam doar să ştiu dacă eşti în stare să ai lângă tine un barbat ca şi Jaejoong, caci dacă nu eşti, eu sunt, mi-a spus foarte calmă în timp ce a luat o îmbucatură din tarta de capşune.
- Ce vrei să spui mai exact? am întrebat devenind dintr-o dată serios, ce naiba era cu femeia asta?
- Ce vreau să spun este că sunt îndragostită de Jaejoong.

..sunt îndragostită de Jaejoong
..sunt îndragostită de Jaejoong
..sunt îndragostită de Jaejoong

Am ramas mut şi împietrit. Am clipit des de câteva ori cercetându-i fata cu atentie dacă nu cumva glumea pe tema aceasta. Nu se putea aşa ceva, nu? Seulgi era îndragostită de mine, iar pe Jaejoong nu-l interesează femeile. Dacă minte, ce vrea să facă? Să mă testeze?

- Eşti ce? am întrebat râzând.
- Îndragostită de Jae şi nu râde, pentru că nu e glumă. Ştii? Pe perioada în care am locuit aproape de el în Japonia mi-am dat seama defapt cât de minunat e el. Mai bun în toate decât tine, mai frumos, mai hotarât şi garantat ştie să iubească o persoană mult mai bine decât tine. Nu înteleg ce am vazut amândoi la tine, nu eşti ceva special, Yunho, eşti la fel ca toti barbatii, mi-a spus serioasă privindu-mă cu ură.

Chestia asta zici că e scoasă dintr-un film horror, unde tipa care ucide pe toată lumea începe să dea semne de nebuneală. Ar trebui să o internez undeva? Adică, ce naiba! E dusă cu pluta! Prima dată devine psihopată pentru că mă iubea pe mine, l-a insultat şi i-a facut putinele luni în care a avut contact cu Jae, infernale şi acum după patru ani vine să îmi spună că ea defapt e îndragostită de Jaejoong şi mă insultă direct în faţă că nu sunt bun de nimic? Cine se crede?

- Seulgi, chiar dacă am trecut prin multe împreună nu cred că eşti calificată să spui dacă sunt sau nu bun pentru Jaejoong. Implici că tu eşti mai bună ? Ce îi poti oferi tu, când lui nu îi plac femeile?
- Mintea unui om se poate schimba, Yunho, mi-a spus în timp ce s-a ridicat de pe scaun şi şi-a aruncat şervetul din poală pe masă iar apoi s-a uitat spre mine, eşti avizat, îl raneşti şi să fi sigur că o să-l iau departe de tine şi nu o să-l mai gaseşti.

Când i-am auzit vorbele nu am putut decât să am un gust amar în gură şi sunt sigur că nu era de la faptul că am bauit ceai verde. Fară să mai stau pe gânduri am lasat banii pe masă, mai multi decât trebuiau, şi am plecat din cafenea, trebuia să iau aer curat.
Chiar nu m-am gândit vreodată că Seulgi se va îndragosti de Jaejoong, la dracu, nici macar nu m-am gândit că îl va placea vreodată îndeajuns să se apropie de el mai mult de un metru şi acum îmi iese că e îndragostită de el. Pe bune, ce e în capul ei, oare?
Am oftat nervos şi m-am dus spre un magazin oarecare şi mi-am luat un pachet de ţigari, aveam nevoie de ceva care să mă calmeze.
Sunt atât de idiot, cum să nu mă gândesc şi la partile negativei din toată treaba asta? Cum să nu îmi dau seama ca eu, fiind cine sunt nu o să mă pot ocupa cum trebuie de Jaejoong şi de copii? Şi treaba cu tabloidele, desigur, niciodată nu voi avea linişte, dar mai ales Jae şi copiii, care nu au fost obişnuiti cu aşa ceva. Dacă voi declara că sunt gay, că am o familie, toată ura se va îndrepta spre Jaejoong şi copii, îi vor învinovăţii pe ei pentru că eu m-am schimbat şi nu mai sunt acelaşi Jung Yunho pe care îl ştiau ei.
Atât de încuiat la minte am fost că nu mi-am dat seama defapt de cât rau le-aş face lui Jaejoong şi copiilor dacă mă declar oficial că vreau să îmi împart viata cu un barbat şi în plus avem şi copii împreună, copii pe care el i-a nascut! Nu va conta faptul că e fiul uneia dintre cele mai influente familii din Coreea de Sud, ci va conta doar faptul că Jung Yunho s-a schimbat din cauza lui. Iar eu nu pot permite ca ei să primească ură şi să fie învinovăţiti de ceva ce a adus doar bucurii pentru mine, pentru familia mea, de ceva care m-a eliberat dintr-o relatie vicioasă în care eram doar ranit şi sufocat.
Mi-am aruncat ţigara din gură şi m-am uitat spre ceasul pe care-l aveam pe mână. Era deja două dupamasa, să nu îmi spui că am stat aici în frig atâta timp. M-am ridicat rapid de pe bancă şi am luat un taxi care să mă ducă la hotel.
Mai târziu în dupamasa aceea am vorbit din nou cu Jaejoong, care spre surprinderea mea şi-a cerut scuze faţă de mine pentru că a fost atât de rece cu mine şi mi-a spus că a fost din cauza tabloidelor şi a pozei cu Go Ara, ceva ce ştiam dar m-a facut să mă simt bine că mi-a spus-o el fară ca să-l întreb. Am continuat să vorbim vrute şi nevrute, iar pe mine mă ardea să-l întreb pe Seulgi, dacă cumva printr-o minune e atras de ea, dar am tacut, mai bine e să uit de faptul că m-a amenintat şi să mă concentrez la faptul că Jaejoong s-a deschis faţă de mine.

Saptamâna în Roma a trecut foarte repede, datorită faptului că eram atât de entuziasmat că mai era putin timp şi mă voi întoarce înapoi acasă, la familia mea. Nici nu mi-am putut imagina că doar după ce am petrecut câteva ore cu gemenii, în acea seară în care au cinat la parintii mei acasă, mă vor face să îmi fie foarte dor de ei în aceste saptamâni. Faptul că erau atât de draguti la telefon când vorbeau cu mine sau aseara, când lui Jae i-a venit minunata idee de a vorbi prin Skype ca să şi ne vedem, erau îmbracati în nişte pijamale pufoase fiind foarte somnoroşi din cauză că era dimineaţă acolo în Coreea, fusul orar ne-a dat pe toti peste cap.
Ca ultimă oprire i-am cumparat lui Jae ceva paste originare din Italia şi am furat câteva mai mult retete de la bucatari faimoşi de prin restaurantele în care am cinat cu Yoochun, Junsu şi Changmin. Copiilor le-am luat nişte măşti ca şi cele care se vindeau în Venetia, am facut cu greu rost de ele şi ştiu că nu le vor aprecia nu ştiu cât, poate chiar vor crede că se mânâncă, dar când vor creşte sigur li se vor parea fascinante.
Ara nu m-a mai deranjat, probabil din cauză că Jessica i-a pus sare în loc de zahar în cafea când a venit să ia micul dejun cu noi, şi nu s-a oprit doar la două linguri, ci la cinci. Femeile, sunt înspaimântatoare când vine vorba de razbunare. Multumesc domnului că a plecat atunci şi nu a ramas să-şi mânânce cerealele dietetice ca să gasească nişte râme în bol, habar nu am de unde le-a scos Jessica dar nici nu vreau să aflu.

Când managerul nostru ne-a spus că oficial, turul SM Town s-a încheiat practic am dat din coadă, cea imaginară desigur. M-am dus îndată în cameră şi mi-am pus la punct bagajele, m-am pus în pat devreme şi nici nu m-am gândit să mă duc la petrecerea care s-a ţinut după concert. Tot ceea ce voiam e să plec odată în Coreea şi să îmi vad copii şi barbatul pe care îl iubesc.
De dimineaţă m-am trezit cu exact şase ore înaintea zborului. Timp în care mi-am verificat de foarte multe ori bagajul, ca să nu îmi lipsească nimic. I-am trezit pe YooSuMin la ore matinale pentru ei, care au dormit ca nişte porci când soarele a rasarit. Micul dejun l-am luat rapid caci am plecat la aeroport rapid pentru a evita aglomeratiile cauzate de fani, desigur, în ultimii doi ani am devenit foarte populari din Europa şi SUA, iar fanii parcă s-au înmultit după fiecare zi care trecea.
Zborul a fost unul foarte dar foarte liniştit din cauză că Ara venit în celalalt avion care nu avea aceeşi rută ca şi noi, deşi ajungeam la un interval de cinci minute. Changmin asculta muzică de la iPod împreună cu Jessica, iar Yoochun şi Junsu erau unul peste celalalt în tot sensul expresiei. M-am ales să stau cu manager-ul meu, dar desigur că nu mă deranjează, mai bine decât careva fan sau careva din SNSD.
Odată ajunşi la aeroport am fost întâmpinati de un val de fani în aeroport şi în afara lui. Cu greu ne-am facut drum printre fani ca să ajungem la SUV-ul care trebuia să ne ducă la casele noastre. Am observat-o pe Ara venind şi ea spre maşina în care trebuia să urcam, ea ajunsese înaintea noastră în Seoul. Când am ajuns la vehicol am gasit-o zâmbitoare lângă mine gata să între în maşină dar pe când să deschidă uşa Changmin i-a dat peste mână. M-am uitat la el şocat dar m-a ignorat pur şi simplu.

- S-a schimbat aranjamentul, tu mergi cu Shinee, Ara-noona, avem companie în SUV şi nu cred că ai nevoie să dai ochii cu acea persoană care sunt sigur că odată ce te vede te va lasa fară par în cap. Un drum placut! i-a spus acesta şi a împins-o uşor spre maşina din spatele nostru.
- Ce a fost asta? l-am întrebat nesigur dar el a ales să mă ignore.

Am dat din umeri absent şi am deschis uşa ca să întru în SUV doar ca să fiu întâmpinat de persoanele la care mă aşteptam cel mai putin. Gemenii şi Jaejoong. Am deschis gura să spun ceva dar nimic nu a ieşit aşa că am închis-o la loc şi m-am rezumat să întru în maşină ca să nu îi încurc pe ceilalti. Toti cei care au intrat în maşină, înafară de Changmin , au ramas uşor surprinşi de faptul că Jae era acolo, cu copii. Le-a zâmbit larg la fiecare dintre ei iar gemenii i-au salutat politicos înainte să sară pe mine spunându-mi că le-a fost dor de mine.
Inconştient o senzatie de caldură mi-a cuprins tot corpul şi puteam să jur că am fluturaşi în stomac. Pe lângă că erau atât de adorabili cu hainele lor care se potriveau şi cu caciulitele acelea adorabile cu urechiuşe de pisică, erau şi roşii în obraji facându-mă să mă topesc uşor în scaun. Chiar am ajutat la conceperea acestor două dragalăşenii umblatoare? I-am strâns tare la piept şi le-am spus la rândul meu că mi-au lipsit, mult, mult, ceea ce era şi adevarat, devii cam dependent de ei odată ce intri în contact cu dragalăşenia lor.

- Cum de ai facut să ajungi în maşina noastră, Jae? l-am auzit pe Yoochun întrebând iar eu mi-am mutat atentia spre barbatul din fata mea în timp ce-i ajutam pe gemeni să se facă comozi la mine în poală.
- Să spunem doar că, îl citez „viitorul meu socru” m-a strecurat aici şi a dat-o pe Ara afară, cu câteva telefoane, a spus iar apoi a început să râdă.

Tata? Viitor socru? Ce naiba au parintii mei în cap? Eu nici nu am obtinut iertarea lui completă şi deja ei se gândesc la lucruri de genu. Mi-am scuturat capul uşor şi m-am uitat spre Jae care arata stralucitor în paltonul lui negru şi cu fularul lui maro la gât. Era parcă scos dintr-o coperta de revistă. Parcă eu eram celebritatea, nu el. M-am uitat în jos la hainele pe care le purtam, paream un om oarecare, de ce nu m-am putut aranja şi eu mai bine?

- Eşti bine, Yun? l-am auzit întrebându-mă iar eu mi-am ridicat capul zâmbind la auzul vocii lui.
- Desigur, de ce nu aş fi? Am venit dintr-un tur extrem de obositor şi plictisitor şi m-au întâmpinat persoanele mele preferate din toată lumea! I-am raspuns în timp ce i-am sarutat pe gemenii pe cap.
- Yunho-hyung, credeam că eu sunt persoana ta preferata din toată lumea! a spus Junsu prefacându-se ranit, facându-i pe ceilalti să râdă.

După acea mică glumă s-a lasat o linişte profundă în maşină, eu mai furam câte o privire spre Jaejoong care încerca să-i facă pe gemeni să râdă. Cred că cu fiecare gest pe care-l face, mă îndragostesc şi mai mult de el. E pur şi simplu un om care este perfect din toate punctele de vedere în ochii mei. De la aparente până la suflet.


*-*-*-*-*-*

Timpul a trecut atât, dar atât de repede încât nici nu îmi vine să cred. Era deja douazeci Decembrie şi peste câtva timp avea să fie Craciunul, abia îl aşteptam, avem să-l petrec cu parintii mei, Jae şi copii. Vorbin de ei, în fiecare zi de când m-am întors din tur, am stat cu gemenii, am ieşit la mici întâlniri cu Jaejoong, nu era ceva nu ştiu cât de special, mici paşi de bebeluş care ajutau la reconstruirea relatiei noastre.
În acel timp în care l-am petrecut cu copii mi-am dat seama că erau mult mai speciali decât credeam, erau extrem de inteligenti amândoi şi parcă erau lipitiunul de altul tot timpul. Mereu fac toate lucurile împreună, mânâncă împreună, se îmbaiază împreună, se joacă împreună chiar dacă sunt şi alti copii pe lângă, îi ignoră. Am observat că Binnie e foarte protectiv asupra lui JaeYun, de aceea mereu îl protejează de orice mici lucuri care l-ar putea rani. Nimeni, dar nimeni nu poate să îl ranească sau să-l facă să pângă, înafară de el, desigur.
Cu Jaejoong am început să fac mici progresii, ne ţineam de mână uneori când mergeam la micile întâlniri, câteodată dormeam împreună, da, doar dormeam, nimic mai mult. Ne uitam la filme în timp ce stateam îmbrăţişati pe canapea. Adevarul e că punea efor şi din partea lui, încerca să mă înteleagă când nu puteam merge la ei sau când ajungeam târziu, şi pentru asta îi eram dator. Îi eram dator caci nu mă respingea şi nu îmi irosea eforturile facându-mă să mă simt prost.
Micul scandal cu Ara din Paris a fost rapid uitat, la fel cum a aparut, însă tot pe capul meu a fost de fiecare dată când intratm în cladirea de la SM.
Ca şi azi, că aveam o intrunire cu toti artiştii companiei şi nu şi-a luat mâinile de pe mine. M-a enervat total şi mi-a stors toată energia din mine şi acum eram prost dispus pentru întâlnirea mea cu Jaejoong. La dracu! Mă-ntreb dacă parintii ei o suportă aşa cât e de enervantă.
În timp ce îl aşteptam pe Jae în fata cladirii am vazut-o pe Ara ieşind din incinta ei. Din instinct am vrut să mă ascund dar deja mă vazuse şi îmi strigase numele. I-am zâmbit inconfortabil şi m-am uitat al ea în timp ce venea fugind uşor spre mine.

- Oppa! Aştepti pe cineva? m-a întrebat pe o voce pitigaiată care m-a facut să mă cutremur.
- Uhm, da, am raspuns printre dinti uitându-mă dacă nu cumva venea Jaejoong.
- Oppa, uhm, ştii că eu ţin foarte mult la tine, nu-i aşa?
- Presupun că da, am raspuns evitându-i privirea.
- Atunci mă laşi să-ţi demostrez acest lucru? a întrebat în timp ce mi-a prins fata între mâinile ei.
- Poftim? Ara ce ... , a vrut să continui dar i-am simtit buzele ei peste ale mele, facându-mă să tac.
Un fior plin de disgust mi-a trecut prin corp facându-mi stomacul să se întoarcă pe dos. Eram sigur că de altă dată nu aş fi simtit aşa ceva, însă acum, că am probat şi „fructul interzis”, atingerea atât de intimă a unei femei îmi provoacă o stare de disconfort major. Nu mi-am gasit puterea să o împing de lângă mine decât când era prea târziu.
Ultima persoană care aş fi vrut să vadă aşa ceva statea chiar în fata noastră privindu-ne intens. Atunci am împins-o de lângă mine cu mai multă forţă decât trebuia, pentru că sunt sigur că am auzit-o cazând pe jos, însă nu mi-am permis să-mi mut ochii de la Jae. Am vrut să merg la el şi să-i explic că nu e ceea ce crede, însă picioarele nu îmi raspundeau la comandă.

- Jaejoong!

Atât am fost în stare să rostesc înainte să simt că lumea se prabuşeşte în jurul meu. Dacă cumva crede că nu am fost serios în privinta lui după ce a vazut că ea m-a sarutat?



*-*-*-*-*-*

Heheeee~~

[AbiiShu']

Asa cum am promis, iata-ma! Multumesc ca m-ai anuntat, iar.
M-ai lasat cu ochii in soare, ca de fiecare data de altfel... Pe la inceputul capitolului, deja cu 'discursul' in minte format, vroiam sa-ti spun cat de mult ador faptul ca Yunho a reusit cat de cat sa se mai apropie de Jae, dar acum, avand in vedere finalul.. Sper ca Jae va intelege desi, probabil iar isi va pierde increderea in Yunho chiar daca nu a fost vina lui, partial. Nu inteleg de ce n-a respins-o din prima clipa in care si-a unit buzele de ale sale. Cat despre Seulgi, ea chiar crede ca dupa cate i-a facut saracutului Jae, el ar privi-o cu alti ochi decat o facea si pana acum (ca amici sau ce au devenit ei in timpul petrecut de Jae si gemeni in Japonia)? Te rog, spune-mi ca am dreptate!
Gemenii sunt mult mai adorabili de cat la inceput (asta pentru ca atunci erau prea micute ca sa vorbeasca sau sa actioneze in modul in care o fac acum)! M-a mirat faptul ca Jae nu a luat atitudine sau mai bine zis sa se rusineze pentru vorbele copiilor sai.
Nu-i corect! Eu la doi ani nici nu-mi cunosteam sexul iar ei se uita la filme pentru adulti. Capii rai![-( Sau poate eu fraiera ca n-am descoperit asta inaintea lor.=]]
Multa, multa inspiratie in continuare si anunta-ma cand postezi next-ul, te rog! Sper sa nu ne lasi sa asteptam la fel de mult. >.<

*hugzz*

[Kimera]

1.- Oare appa şi daddy fac ce fac şi oamenii din filmele pe care le-am văzut la TV când nu puteam dormi? a întrebat Moobin deodată pe un ton inocent.
- Care? a întrebat JaeYun clipind des, semăna tot mai tare cu Jaejoong.
- Unde erau dezbrăcaţi! Pe un pat! Sau nu, aceea era o masă? a răspuns Moobin iar eu am rămas mut, ce naiba?
- Unde se făceau bitch unul pe altul? a întrebat JaeYun uitându-se spre fratele său iar eu am scos un sunet de uimire, Jaejoong, ridicându-se îndată de pe canapea, s-a întors spre noi şi apoi a continuat – atunci şi mama şi tata sunt bitch, amândoi?



2.Am auzit eu bine sau urechile îmi fac feste? Tocmai au spus cuvantul acela englezesc pentru târfă? M-am uitat spre Jaejoong care stătea împietrit şi se uita la ei cu o privire dezaprobatoare.
Nu mi-am găsit puterea să o împing de lângă mine decât când era prea târziu.
Ultima persoană care aş fi vrut să vadă aşa ceva stătea chiar în faţa noastră privindu-ne intens. Atunci am împins-o de lângă mine cu mai multă forţă decât trebuia, pentru că sunt sigur că am auzit-o căzând pe jos, însă nu mi-am permis să-mi mut ochii de la Jae. Am vrut să merg la el şi să-i explic că nu e ceea ce crede, însă picioarele nu îmi răspundeau la comandă.

- Jaejoong!

Atât am fost în stare să rostesc înainte să simt că lumea se prăbuşeşte în jurul meu. Dacă cumva crede că nu am fost serios în privinţa lui după ce a văzut că ea m-a sărutat?

Bun, aceste doua parti m-au marcat asa ca am impartit si numerotat citatul. Prima parte m-a amuzant la culme, doamne la ce se poat uita gemenii aia doi. Perversi nu gluma, da micutilor ar face ei ceea ce fac oamenii aia doar ca au o mica-mare disputa momentan ca sa o faca. Reactia parintilor a fost minunata parca ii vedeam in fata mea nu alta. Daca eu faceam asa ceva mama ma transa.

A doua parte a fost extrem de tensionata, iar la final ne-ai lasat in plop si plopul in aer nu alta. Teoretic nu pot intra in ficul tau, practic am s-o fac si cred ca am s-o ucid pe Ara. [Are cineva un Revolver?] In orice caz abia astept nextul, multumesc de anunt si sper sa ma anunti si data viitoare. Bafta la scris!

[Alistar]

Noooooo! Pericol de dragalasenie in acest capitol!
Here I am again! :> De acum, o sa dau comm la fiecare capitol, pentru ca acest fic chiar merita :X Soo, chiar daca e 1 noaptea, maine am scoala si ma dor degetelele de la atata scris, nu o sa mi-o iert daca nu las comment, pentru ca capitolul e prea funny :)))


- Oare appa şi daddy fac ce fac şi oamenii din filmele pe care le-am văzut la TV când nu puteam dormi? a întrebat Moobin deodată pe un ton inocent.
- Care? a întrebat JaeYun clipind des, semăna tot mai tare cu Jaejoong.
- Unde erau dezbrăcaţi! Pe un pat! Sau nu, aceea era o masă? a răspuns Moobin iar eu am rămas mut, ce naiba?
- Unde se făceau bitch unul pe altul? a întrebat JaeYun uitându-se spre fratele său iar eu am scos un sunet de uimire, Jaejoong, ridicându-se îndată de pe canapea, s-a întors spre noi şi apoi a continuat – atunci şi mama şi tata sunt bitch, amândoi?

=)) Faza asta a fost mortala. Am ramas gen: WTF? Pe ce chestii se uita ei? :-O Saracul Jaejoong, pe unde a umblat de s-au putu uita gemenii la lucruri de-astea? :)) Imi era mie rusine pentru el :)) Oricum, orice ar face sunt atat de dragalasi :X Am mentionat ca-i ador? :))) I love them!

- Ce ţi-am spus?! Papá e nenea mişto din trupă! l-am auzit pe JaeYun spunându-i fratelui său.

Oo! Cat de direct =)) Imi place >:)

Ce vrei să spui mai exact? am întrebat devenind dintr-o dată serios, ce naiba era cu femeia asta?
- Ce vreau să spun este că sunt îndrăgostită de Jaejoong.

..sunt îndrăgostită de Jaejoong
..sunt îndrăgostită de Jaejoong
..sunt îndrăgostită de Jaejoong

Seulgi, acea Seulgi? :-O Chiar nu ma asteptam.....ma intrebam eu cum a devenit asa buna prietena cu Jaejoong, dar sa aflu ca e indragostita de el? Whaaaa...... YunHo, daca nu are grija de Jae si o lasa pe Seulgi sa-l aiba, jur ca-l bantuiiii :)))

Ultima persoană care aş fi vrut să vadă aşa ceva stătea chiar în faţa noastră privindu-ne intens. Atunci am împins-o de lângă mine cu mai multă forţă decât trebuia, pentru că sunt sigur că am auzit-o căzând pe jos, însă nu mi-am permis să-mi mut ochii de la Jae. Am vrut să merg la el şi să-i explic că nu e ceea ce crede, însă picioarele nu îmi răspundeau la comandă.

- Jaejoong!

Atât am fost în stare să rostesc înainte să simt că lumea se prăbuşeşte în jurul meu. Dacă cumva crede că nu am fost serios în privinţa lui după ce a văzut că ea m-a sărutat?

Ara...... I'll kill her. Daca nu o bate YunHo o fac eu :))) Ascut cutitele la urmatorul capitol, ar face bine sa se pazeaza, nu stie ce poate face un yaoi fan >:)


Haa! Deci ne-ai lasat in aer. Pff! Sper ca in urmatorul capitol Jae sa se impace cu YunHo si sa fie un yaoi pe acolo :-" I'm looking forward and GAMBATE! >:D<

[Denny]

Hahahaha! I am baaaaaack. O să continui să-l postez here too ;3 Multumesc pentru comentarii ^^ !



Capitolul 16

Nu mă aşteptam ca Yunho să îmi spună că mă iubeşte. Nu mă aşteptam ca să fie în stare să accepte să îmi demostreze iubirea lui. Nu mă aşteptam să devină un tată atât de bun pentru copii, să fie cu ei mai tot timpul când nu e ocupat. Nu mă aşteptam ca să se ocupe de mine în acelaşi timp şi să mă facă să îl ador şi mai mult decât l-am adorat înainte. Şi chiar nu mă aşteptam la ipostaza din fata mea. El sarutându-se cu Go Ara. Defapt, stai, Ara sarutându-l pe el. Am vazut toată scena, cum el era ocupat să se uite după cineva, adică dupa mine şi domnişoara a venit şi l-a sarutat. Nu înteleg cum femeile pot să se coboare la aşa nivel. Să se arunce în bratele unui barbat fară să se respecte pe sine. Nu e prima data când ea încearcă să îi capteze atentia. Şi nu ştiu dacă nu e cumva oarbă sau doar retardată, pentru că nu îşi dă seama că Yunho nu dă nici doi bani pe ea.
Mi-am scuturat capul uşor şi mi-am aranjat hainele. Mi-am schimbat expresia în una serioasă, era timpul să ne jucam putin. Am păşit încet spre cei doi, iar în momentul în care Yunho m-a vazut , practic a aruncat-o pe Ara de lângă el facând-o să cadă. Auch! Saracul Yunnie avea o expresie plină de şoc şi de frică. I-am aruncat o privire plină de disgust Arei, după care mi-am reîntors atentia spre Yunho.

- Ştii că nu e frumos să te încurci cu barbati care au o familie, nu? am întrebat-o pe fată în timp ce mă uitam spre Yunho.
- Ce vrei să spui? Yunho-oppa nu are nicio familie înafară de parintii lui! a raspuns pe o voce pitigaiată şi în sinea mea m-am dat cu capul de un perete invizibil.
- Yunho-oppa nu are nico familie înafară de parintii lui, am imitat-o pe o voce la fel de pitigaiată ca a ei iar apoi am continuat – normal că nu vei şti de familia lui, înafară de cea publică din moment ce tu nu eşti nimeni pentru el.
- Cine eşti tu? a întrebat fata şi eu încă mă mir că Yunho nu a spus nimic, iar apoi a continuat cu altă întrebare în timp ce se ridica de pe jos, şi de unde ştii tu ce familie are Yunho-oppa? Dar cum îndrazneşti să vorbeşti aşa cu mine? Nu ştii cine sunt eu? am început să râd la ultimele ei întrebari, cineva acum câţiva ani mi-a pus aceleaşi întrebari.
- Cine sunt eu? Hm ... parte din familia lui secretă. Cum îndraznesc să-ţi vorbesc aşa? Dar cum ţi-am vorbit? Doar pentru că nu mă pun în genunchi la picioarele tale să-ţi sarut pantofii Prada, nu înseamnă că îţi vorbesc într-un fel jignitor. Cine eşti tu? O vedetă de mâna a doua care îşi face publicitate pe spatele altora bagând intrigi între oameni.
- Nesimtitule! a strigat revoltata iar apoi s-a dus spre Yunho prinzându-l de braţ, oppa! Cum poti să-l laşi să vorbească aşa cu mine?
- Da, Yunho-oppa, cum poti să mă laşi să vorbesc aşa cu ea? am întrebat batjocoritor.

L-am privit amuzat pe Yunho cum nu putea să vorbească nimic în timp ce lipitoarea se agăţa de el spunându-i să mă pună la „respect”. Saraca copilă, încă mai crede în basme, din pacate, printului îi plac barbatii, nu printesele.
Plictisit m-am uitat pentru ultima dată la Yunho şi m-am întors să plec de acolo, însă brusc bratul mi-a fost prins de cineva. M-am uitat discret la mâna care mă ţinea în loc, şi eram sigur că era Yunho. M-am tras din strânsoarea lui şi m-am întors spre el.

- Joongie ..., a început iar eu am zâmbit subtil la vechea poreclă, ştii că pentru mine nu a însemnat nimic sarutul acela! mi-a spus destul de tare încât să audă şi fata din spatele lui.
- Ştiu? De unde să ştiu? De ce să te cred? l-am întrebat privindu-l intens.
- Pentru că te iubesc şi tu ştii asta cel mai bine! mi-a raspuns cercetându-mă atent.
- Atunci demostreaz-o, am repetat din nou acele cuvinte trecându-mi limba peste buza inferioară şi apoi am continuat, sarută-mă.

M-a privit perplex preţ de câteva secunde, ezitând, iar eu mi-am simtit genunchii jeleu, dar senzatia a disparut îndată ce buzele lui au început să le devoreze pe ale mele. Am zâmbit în sarut şi mi-am dus mâinile rapid la gâtul lui şi la parul lui, depinzând de sarut. De când aşteptam asta, să-i simt gustul ametitor al buzelor sale peste ale mele, să-i simt dintii peste buzele mele.
Am simtit cum şi-a trecut limba peste buzele mele iar eu le-am întredeschis ca să-i dau acces în cavitatea mea bucală, începând să îl sarut tot mai agresiv, încercând să dominez sarutul, dar am lasat-o moale îndată ce i-am simtit şi lui dorinta de dominare lasându-mă sarutat cu pasiune şi dragoste de el.

- Oppa! Ce crezi că faci! Cum poti să te saruti cu .. cu ... un barbat! a strigat Ara ca o nebună facându-ne să ne despartim din sarut, m-am uitat urât la ea şi am fost gata să-i raspund dar Yunho mi-a luat-o înainte.
- Ara-shii, înteleg că mă placi, că vrei să fiu cu tine şi toate lucrurile acelea, dar eu nu vreau, nu te plac, nu îmi plac femeile defapt, sunt fericit cu ce am şi cu cine sunt acum aşa că dacă ne scuzi, vom merge la întâlnirea noastră, a spus luându-mă de mână şi am mers spre maşina lui.
- Dar, oppa ... , a strigat Ara dar am întrerupt-o, era cam mâţâită.
- Poti să termini şi să nu te mai umileşti? Yunho a facut deja o alegere, poti să dispari şi să ne faci o favoare.

I-am aruncat un rânjet plin de superioritate şi m-am urcat în maşina lui Yunho, care a facut la fel. A pornit autovehicolul fară să se mai uite a doua oară la actriţă. Ştiu că nu trebuie să te bucuri de necazurile altuia, dar mă simteam atât de bine în acel moment în care Yunho m-a ales pe mine în fata unei femei atractive. Era un gest care a facut ca fluturii din stomacul meu să nu se mai oprească din a-mi face genunchii să tremure.
Dintr-o dată i-am simtit mâna lui Yunho strângând-o pe a mea, eu returnându-i strânsoarea. A oprit la un stop şi s-a uitat spre mine întrebându-mă unde aveam să mergem.

- La tine acasă, i-am raspuns simplu zâmbind la fata lui plină de confuzie, era timpul să recuperam activităţile pierdute.



Drumul a fost unul scurt, sau aşa mi s-a parut mie. Eram agitat şi putin nervos, de ce a trebuit să îi spun să mergem la el acasă oare? Chiar dacă par atât de încrezator asupra mea, ştiu că defapt seaman cu o gaină, sunt un laş. Am înghitit în sec şi m-am uitat înspre Yunho care avea o expresie serioasă pe faţă, cu sprâncenele uşor încruntate în timp ce încerca să parcheze bine maşina. Niciodată nu a avut simtul acesta de parcare la fel de ridicat pe cât îl are cel de ... nimerire a gaurii? Am început să râd uşor facându-l să îşi îndrepte atentia spre mine. M-am uitat la fata lui în timp ce zâmbeam şi mi-am dat seama cât de mult i-am simtit lipsa defapt, şi cât de mândru m-a facut că m-a sarutat în public. Uşor m-am apropiat tot mai mult de fata lui, unindu-ne buzele într-un scurt sarut dar plin de afectiune din partea mea. Când m-am tras din sarut l-am vazut privindu-mă cu afectiune în timp ce avea un zâmbet de prostuţ îndragostit.
Odată ce maşina a fost parcată la perfectiune am ieşit din autovehicul şi am mers spre cladirea unde avea apartamentul ţinându-ne de mâna, dar niciunul dintre noi nu vorbea. Aerul de afară era destul de rece, facându-mă să am impresia că vântul îmi taia fata, sunt sigur că semanam cu renul Rudolph pentru că aveam nasul roşu.
Când am ajuns la el în apartament am simtit cum aerul devenea tot mai cald şi parcă fularul de la gât începea să se transforme în funie la gâtul meu, sugrumându-mă. Fiind atât de aproape de Yunho, în apartamentul lui, unde ne-am culcat data trecută nu pot decât să mă simt putin excitat.
Nu am putut să nu observ că nimic nu s-a schimbat de când am fost ultima dată pe aici. Poate faptul că erau fotografii recente cu copiii noştri puse pe peretele din sufragerie şi prima ecografie la care am mers împreună era în aceaşi ramă pe care a cumparat-o acum patru ani.
Am lasat un zâmbet nostalgic în timp ce mi-am dat haina jos şi m-am eliberat de strânsoarea fularului de la gât. M-am uitat peste pozele pe care le avea înramate cu gemenii şi nu am putut să observ cât de frumoşi , adorabili, perfecti şi fericiti erau în toate. JaeYun exprima adorabilitate în timp ce Moobin exprimă eleganta şi finete, la fel ca şi tatal lui. Sunt sigur că Binnie va lua mult după tatal sau, iar JaeYun va semana cu mine. Nu că m-ar deanja, ba chiar vreau ca mica mea placintuţă să semne cu mine. Cum ar fi ca aşa o adorabilitate cum e el să fie atât de masculin ca tatal sau? Ew! Nici nu vreau să-mi imaginez.

- Jaejoongie, mi-am auzit numele şi am tresarit uşor, ce vrei să bei? m-a întrebat în timp ce se uita la mine iar eu mi-am lins buzele, acum sau niciodată.

Am înaintat spre el şi i-am prins fata între mâinile mele, zdrobindu-mi buzele asupra ale lui. Am început să-i muşc buza inferioară în timp ce-l trageam tot mai aproape de mine, lipindu-i corpul de al meu. Şi-a strecurat mâinile prin parul meu şi pe după talia mea, tragându-mă şi mai aproape de el. Atingerea lui era intoxicantă pentru mine, trezindu-mă că vreau cât mai multă frictiune între noi. Mi-am strecurat piciorul drept între ale lui mângâindu-i membrul deja erectat în timp ce gemeam în sarut.
S-a tras din sarut şi a coborât la gâtul meu muşcându-mă agresiv, eu excitându-mă tot mai tare în timp ce îmi treceam mâna prin parul lui, adorând atingerea fină de sub palma mea. Dintr-o dată l-am tras de par pe Yunho facându-l să-şi ridice capul la nivelul meu iar eu mi-am trecut limba peste buzele lui, muşcându-le agresiv.

- Dormitor. Acum, am spus printre muşcaturi iar apoi m-am tras pentru a merge spre dormitor urmarit îndeaproape de el.

Îi simteam privirea parcă penetrându-mi spatele şi am tremurat la gândul de a-l simti în mine. Eram excitat total la gându-l de a-l avea în mine, tragându-mi-o tare şi fară pregatire, ca să simt şi a treia zi urmarile sexului fară pregatire.
Odată ce am ajuns în cameră şi am auzit uşa închizându-se am ştiut că voi avea o zi lungă şi o noapte la fel de lungă şi plină de sex. Fară stau mult pe gânduri mi-am dat jos bluza aruncând-o pe undeva prin cameră şi m-am întors spre Yunho atacându-i buzele din nou. A început să se joace cu unul dintre sfârcurile mele facându-mă să gem fară neruşinare în timp ce mă lipeam de corpul lui. Mâinile mele şi-au facut loc pentru a-i da jos ploverul pe care îl purta iar apoi i-am rupt nasturii camăşii pe care o purta aruncându-o pe jos. Mi-am mutat gura spre gâtul lui muşcându-i pielea din când în când în timp ce îmi treceam mâinile peste pielea lui oh! atât de divină. Adoram să-i simt muşchii încordându-se sub atingerea mea, adoram să ştiu că se excită doar din câteva atingeri şi saruturi din partea mea, adoram să ştiu că eu sunt cel care-l face să se simtă bine dar cel mai mult adoram să ştiu că şi el are acelaşi efect asupra mea.
Curând am aterizat pe pat, nici nu ştiu când ne-am mişcat spre el printre saruturile şi mângâierile indecente dintre noi doi. M-am ridicat în pozitia de şezut şi am început să-i desfac nasturii de la blugii pe care îi purta, lasându-i să cadă dezvelindu-i picioarele. Începând să lucrez la cureaua pe care o purtam m-am întins pe spate. I-am simtit mâinile peste ale mele ajutându-mă să dau la o parte pantalonii mei, odată traşi jos s-a întins peste mine şi a început să-mi sarute tot corpul, facându-mă să tremur de placere. Mi-am despartit picioarele, el poztionâdu-se între ele fară să intrerupă sesiunea de saruturi care le împrăştia de a lungul pipetului şi abdomenului meu. Dintr-o dată a revenit la clavicula mea muşcând pielea de acolo şi sunt sigur că se va transforma într-o vânataie destul de pronuntată, dar nu îmi pasa, cu amprenta aceea se va vedea posesia lui asupra mea, asupra trupului şi sufletului meu.
Am gemut fară neruşinare când i-am simtit mâna la membrul meu încă acoperit de materialul boxerilor iar gura lui abuzându-mi sfârcurile. Îmi treceam mâinile prin parul lui, tragându-l câteodată putin mai tare decât trebuia ca să obtin de la el câte un geamat care să mă facă să tremur, adoram cum vibratiile vocii lui se imprimau în pielea mea facându-mă să mă simt în al noualea cer.

- Se pare că ai mai cercetat putin cum să faci un barbat să se simtă ... uhm .. barbat(?) de când am mai facut-o data trecută, am spus destul de tare încât să audă.

S-a oprit din ceea ce facea şi s-a uitat spre mine cu ochi mari iar eu am rânjit, a zâmbit îndată şi s-a aruncat asupra buzelor mele în timp ce se juca cu membrul meu. Am început să-mi trec mâinile peste spatele lui, zgâriindu-l putin, trebuia să îl marchez şi eu, nu? Cu piciorul drept am reuşit să-i dau pe o parte boxerii jos, iar apoi mi-am fortat mâna stângă să ajungă pâna la material pentru a-l da jos de tot. Când i-am simtit barbăţia atingând-o pe a mea prin boxeri parcă m-am trezit la realitate, dându-mi seama de ce va urma, bucurându-mă şi mai mult faptul că vom fi iar împreună, faptul că pentru prima oară sunt sigur că nimic şi nimeni nu ne va mai desparti, faptul că mă iubeşte iar eu îl iubesc.
Poate e primul barbat din viata mea, primul cu care m-am culcat, primul pe care l-am iubit, primul care m-a facut să sufar, dar nu regret nimic din toate, pentru că nu cred că există altcineva mai perfect decât el pentru mine, nu cred că există altă persoană care să mă facă să tremur sub atingerea lui sau să-mi facă inima să bată atât de tare încât încep să cred că-mi va zbura din piept într-o bună zi. Şi cred că totuşi inima mea nu mai e a mea, ci e a lui, mi-a furat-o de prima dată când l-am vazut iar eu am fost atât de prostuţ încă să cred că mai e încă în posesia mea, pe când, în tot acest timp, el a fost stapânul ei.
M-am trezit din visarea mea când mi-am simtit membrul luat în mâna lui şi a început să-l mângie uşor, din cauză că mâinile îi erau reci nu am putut decât să las un geamat lung şi plin de placere, cum de nu i-am observat mâinile reci până acum? Eram atât de prins în frictiunea dintre mâna lui şi membrul meu încât uitasem de saruturile noastre pline de pasiune şi dragoste, aşa că l-am prins de barbie şi în acelaşi timp m-am ridicat pentru a-l saruta. Lent, muşcându-i uşor buzele, facându-l să geamă în gura mea, la fel cum eu gemeam în al lui datorită placerii care mi-o oferea cu ajutorul mâinii lui.
Dintr-o dată sa tras din sarut şi la fel a facut şi cu mâna lui, l-am urmarit tacut cu privirea, vroiam să strig să vină înapoi în pat pentru că tocmai mă încalzise şi mă lasă aşa, dintr-o dată în Polul Nord cu pinguinii! Bine, exagerez.
Odată ce l-am vazut că se întoarce am zâmbit subtil, iar în momentul în care am vazut ce are în mână mi-am dat seama ce avea să facă. Dar eu nu vroiam să fiu pregatit! Eu vreau să mi-o tragă fară absolut nicio pregatire, să-l simt în mine şi după câteva zile. S-a aşezat din nou lângă mine pe pat punând prezervatul (şi-a învăţat lectia?) şi lubrifiantul (am vazut eu bine sau era cu aromă de ceva fruct?).
L-am prins de umeri şi l-am trântit peste mine în timp ce i-am acaparat buzele într-un sarut agresiv. Din cauza cazaturii, organele nostre s-au atins apasator trimiţându-mi un mic şoc plin de placere care m-a facut să gem fară neruşinare.

- Nu vreau să mă pregateşti, am spus în timp ce îl muşcam de gât.
- Jae ... trebuie, macar putin? a întrebat împingându-mă uşor înapoi pe pat în timp ce de la gâtul meu a coborât în jos, sarutându-mi pielea şi muşcând-o putin.
- Bine, am raspuns scurt şi m-am rezumat ca să mă concentrez pe ceea ce mă facea să simt.

L-am vazut cum şi-a dus mâna după lubrifiant în timp ce şi-a trecut limba peste barbăţia mea facându-mă să gem uşor şi în acelaşi timp să roşesc. Brusc, mi-a trecut prin minte prima noastră noapte împreună, noaptea în care au fost conceputi gemenii (spermă supremă, huh) şi cât de lipsită de pasiune a fost, chiar mă gândeam zilele precedente cât de seacă a fost prima mea oară cu un barbat şi mai ales că m-a luat pe nepregatite. Eram un masochist că vroiam iar acum să-l simt în mine şi să ştiu că am facut dragoste şi nu doar sex cu el, chiar dacă era fară pregatire, sarturile şi mângâierile lui au fost mai mult decât necesare pentru a-mi transmite ceea ce simte, dragostea care mi-o poartă.
Am simtit în zona aceea inferioară ceva rece şi lipicos, apoi o durere destul de mare, suportabilă, dar care tot m-a facut să scot scâncete de durere, mai ales când degetele, da amândouă deodată, au început să se mişte în interiorul meu, mi-au trebuit doar câteva clipe ca durerea să fie înlocuită de placere, imensă placere. Cred că ar putea să mai continue putin doar aşa, cu degetele lui şi să mă facă să ejaculez.
Curând şi-a scos degetele, ştiam că nu eram destul de pregatit, ştiam că aveam să doară ceea ce urmează, dar nu îmi pasa, pentru că era Yunho, pentru că eu voiam ca el să intre în mine în felul acesta. L-am simtit penetrându-mă încet, centrimetru cu centrimetru, şi Doamne, nu ştiu cât de mult a luat până când toată lungimea lui a ajuns în mine, dar când a facut-o m-a facut să mă simt parcă complet. Ştiu că e prostie, că e ceva atât de copilaresc şi de cursi, dar sentimentul pe care îl am când sunt unit cu el, când suntem doar unul, e ceva care nu se poate explica, e o bucurie dincolo de cea materială sau cea sentimentală obişnuită, e ceva spiritual.
Ca semn că deja m-am obişnuit cu marimea lui în mine, mi-am încolacit picioarele în jurul lui, tragându-l şi mai aproape dacă e posibil. Mi-am trecut degetele pin parul lui, eram deja dependent de acest gest, adoram să-i simt firele de par între degetele mele, îmi dadea o satisfactie anume. Mişcarile lui erau lente în timp ce îmi înşira sarutari pe gât, continuând să mă „mercheze” ca fiind al lui. Eram încântat că vroia să facă dragoste cu mine, dar eu vroiam ceva tare şi dur, îl adoram pentru că vroia să fie blând cu mine, îl adoram pentru că îmi facea ceea ce îmi facea.

- Yun, pe cât ... ah ... de mult ador să fi blând cu mine ... Dumnezeule! Vreau pasiune, iubire, pasiune, te rog, intră mai repede în mine să te simt,iubire, am spus printre gemente.

S-a oprit din penetrari şi s-a uitat la mine în ochi, privindu-mă cu multă dragoste şi caldură. I-am zâmbit şi l-am sarutat uşor, fară să fiu agresiv, fară muşcaturi sau alte lucruri, doar o atingere simplă, plină de dragoste şi tandrete. S-a tras din sarut şi mi-a mângâiat fata uşor dându-mi parul din ochi iar apoi mi-a dat un pupic pe nas.

- Eşti superb, Jaejoong, eşti perfect! a spus în timp ce a ieşit complet din mine doar pentru a mă penetra din plin.

Mişcarile lui erau bruşte şi rapide, facându-mă să gem necontenit de placere. Puteam să jur că am vazut artificii când mi-a atins acel oh-prea sfânt loc şi plin de stimuli care îmi oferea atâta placere. Cu urmatoarele penetrari tot acel loc l-a nimerit fară să-l scape din unghi, facându-mă să mă agăţ de el tot mai tare, pentru a-l face să fie şi mai legat cu mine, să fim perfecti uniti. Cred că urmatoarea zi va avea un spate roşu ca naiba, pentru că sunt sigur că l-am zgâriat de fiecare dată când a intrat în mine cu putere.
Nu ştiu ce e cu mine de fiecare dată când sunt împreună cu el, ceva în interiorul meu o ia razna, deşi vreau să îl împing şi să îl îndepartez de mine, să-l fac să mă iubească dar în acelaşi timp să nu ma iubească atât de mult. Sunt ironic şi sarcastic, îl fac să se simtă prost, îi arunc lucruri în faţă, însă el ramâne lângă mine asmenea unui căţeluş care-şi urmează stapânul. Deşi îl domin şi îl fac să fie tot timpul după mine, să îmi ierte toate, odată ce cad în seductiile şi atingerile lui, eu sunt cel dominat, şi nu mă plâng. Iubesc să îi simt buzele pe pielea mea, peste buzele mele, să îi simt dintii înfingându-se în pielea mea lasând urme, care demostrează că apartin cuiva, ador să îi simt membrul în mine, să îmi atingă acel punct de nervi care mă face să vad stele colorate, nu cele obişuite, albe de pe bolta cerească, ador acest sentiment pe care-l simt în timp ce suntem doar noi doi, între aşternuturile patului, fiind unul.
I-am simtit una dintre mâini atingându-mi organul neglijat, cu mişcari rapide, îmi parcurgea toată lungimea lui, facându-mă practic să îmi pierd partea lucidă a mintii lasându-mă doar într-o stare de placere, ratiunea fiindu-mi încurcată.
Cu cât îşi marea viteza penetrarilor şi mângâierilor îmi simteam orgasmul tot mai aproape şi ştiam că avea să fie unul perfect şi plin de placere, pentru că îmi era oferit de el.
Am ejaculat în timp ce numele lui era pe buzele mele, el încă nu-şi atinse orgasmul şi încă mă mai penetra, însă mişcarile lui nu erau la fel de puternice şi rapide ca înainte. Cu o ultimă penetrare mult mai rapidă şi puternică precum cele precedente şi-a atins şi el însfârşit orgasmul.
A ieşit din mine iar eu am suspinat de cât de gol mă simteam, s-a ridicat de pe pat şi s-a dus să arunce prezervativul pe care l-a folosit. M-am fortat să mă ridic şi să trag aşternuturile de sub mine şi m-am bagat sub ele, chiar dacă eram lipicios şi transpirat, nu cred că aş putea să stau în picioare la duş pentru a mă curăţa. Mi-am închis ochii şi mi-am muşcat buza inferioară pentru a-mi opri chicotitul care mi se forma în gât, eram mai rau ca o liceeană îndragostită până peste cap care şi-a pierdut virginitatea cu barbatul pe care l-a visat mereu.
Curând am simtit o altă greutate adaugată patului şi nişte brate încolacindu-se în jurul meu şi mici sarutari erau adaugate pe umarul meu. Mi-am deschis ochii şi m-am uitat spre Yunho, l-am privit direct în ochi şi i-am zâmbit putin ruşinat, dar apoi am ramas serios, trebuia să îmi pastrez calmul, la cât de adorabil arata după ce ne-am culcat împreună.
Şi-a ridicat mâna şi a început să-mi traseze liniile fetei, de la maxilar până la frunte, de la frunte până la nas, de la nas la buze, iar degetul lui mare şi l-a trecut peste buzele mele uşor înainte să-şi puna mâna iar la maxilarul meu, eu topindu-mă în atingerea lui atât de dragastoasă.

- Te iubesc! l-am auzit spunând şi m-am uitat la el cu ochi mari, încercând să gasesc ceva care să-l dea de gol în confesiunea lui, dar precum era de aşteptat nu era nimic care-l facea să pară că minte.

M-am ridicat de pe partea mea de pat şi m-am urcat practic pe el şi am început să-l sarut. Am ignorat durerea din partea mea inferioară, până la urmă acel sentiment e cel pe care l-am vrut, şi nu aveam altceva ce să simt de la ceva care are mai mult de 18cm neerectat.

- Te ador, i-am spus în timp ce l-am sarutat pe frunte, eşti perfect, i-am spus în timp ce i-am sarutat vârful nasului iar apoi mi-am trecut limba peste buzele sale, te-am iubit, te iubesc şi te voi iubi.

S-a uitat la mine perplex, clipind de foarte multe ori, cred că probabil analiza ceea ce i-am spus, nu am putut decât să zâmbesc la cât de inocent parea uneori. L-am sarutat din nou şi l-am simtit zâmbint în sarut, ne-a schimbat pozitia astfel încât el să fie peste mine în timp ce ne faceam de cap.

- Jonngie, mi-a folosit porecla de mult lasată în vânt, ce ar fi dacăăăăăăăăă, a tot lungit ultima literă până când l-am pleznit peste fund şi a început să râdă iar eu am râs cu el.
- Ce ar fi dacă ce? l-am întrebat în timp ce-mi treceam mâna peste bicepşii lui.
- Noi doi, îmrpeuună cu fiintele acele perfecte pe care le-am creat, a spus in timp ce m-a sarutat uşor iar apoi a continuat, ne-am muta împreună, a terminat ceea ce avea de zis iar eu m-am uitat la el de parcă ar fi nebun.
- Yunho ... asta ar fi ceva rau pentru cariera ta, am încercat să îl contrazic şi să-l fac să-şi dea seama de unele lucruri, dar mi-a pus aratatorul peste gură, nelasându-mă să termin.
- Ce ţi-am spus în timp ce am avut mica noastră discutie când ai revenit înapoi la mine? m-a întrebat privindu-mă serios.
- Dar Yunho ... , am încercat să protestez iar însă m-a facut să tac din nou.
- Tu şi copii sunteti mai presus de cariera mea muzicală, în plus, Joongie, eu am o facultate de drept facută, iar tata e un judecator mult prea cunoscut în Asia, crezi că ne-ar lipsi ceva? Sau că aş ramâne fară lucru? a spus în timp ce a râs.

M-a lasat momentan mut, nu ştiam ce să îi spun, adică din moment ce mi-a spus şi de situatia financiară pe care am aveao într-un viitor dacă ne mutam împreună. Era serios în ceea ce spunea, era hotarât să ne primească în viata lui de celebritate. Am zâmbit la gândul acela de al avea în fiecare noapte lângă mine, să-i gatesc în fiecare dimineaţă, deşi nu sunt o femeie, cred că aveam şi acest rol de a-l hrani în diminetile în care eram toti patru împreună, veseli, la aceeaşi masă în timp ce copii trebuiau să se pregatească să meargă la gradiniţă.
Totuşi am vrut să-l cicalesc putin şi am rânjit în timp ce l-am privit rautacios.

- Eu cred că defapt tu vrei să faci sex cu mine în fiecare seară nu-i aşa? l-am întrebat rautacios iar el avea o privire de căţel lovit cu piciorul.

Am râs în timp ce l-am împins pe partea lui de pat şi m-am urcat iar pe el începând să-l sarut pe piept trecându-mi limba şi dintii peste sfârcurile lui. În timp ce lucram la pieptul lui mi-am coborât mâna spre partea lui inferioară, jucându-mă putin cu degetele pe la acea zonă atât de sensibilă. I-am trasat o linie verticală cu limba de la mijlocul pieptului , muşcând de ici colo până când am ajuns sub cearşeaful care ne învelea. L-am privit patrunzator în timp ce m-am apropiat tot mai tare de membrul lui şi mi-am pus limba la baza lui urcând spre „capul” acestuia înfăşurându-mi buzele în jurul lui, luându-l încet în gură. Era prima dată când faceam aşa ceva, la naiba, de ce trebuie să fiu un fel de virgin în chestia asta? Nu putea fi atât de greu, presupun, e ca şi cum ai savura o acadea, şi am savurat multe la viata mea.
Continuând să adâncesc membrul lui în gura mea, am început să-mi mişc putin limba pe suprafata barbăţiei lui facându-l să geamă de placere. Nu am putut decât să zâmbesc putin şi să expir greu pe nas, aerul lovindu-i suprafata organului facându-l să geamă din nou. L-am luat tot mai adânc în gură până când ştiu sigur că mi-a lovit spatele gâtului, facându-mă să am senzatia de a vrea să dau afară, însă m-am relaxat prin a inspira şi expira. Când mi-am recapatat starea de „bine”, am început să-mi mişc gura pe aproape toată lungimea lui, încet, umezindu-i organul cu saliva mea, fiindu-mi mai uşor să îi dau acest oral. Curând am putut să simt urme de presperma aluecând pe gâtul meu. Mi-am dus mâna la partea cu care nu puteam atinge lungimea lui şi am început să-l mângâi uşor pe acea portiune, mişcarile fiindu-mi circulare, cu cealaltă am început să mă joc putin cu testiculele lui, uşor, fară mişcari bruşte. Mi-am ridicat iar privirea asupra fetei lui doar ca să vad o imagine perfectă a placerii pe care i-o ofeream : ochii închişi, gura putin întredeschisă şi respiratia greoaie. Am fortat un geamat înfundat, care sunt sigur că l-a şocat deoarece şi-a bagat mâna în parul meu facându-mă să-l iau şi mai adânc în gură. Am scos un sunet de placere la fel de înfundat ca cel precedent când capul organului mi-a atins agresiv spatele gâtului, transmiţându-mi un şoc de placere până în maduva oaselor. Când mi-a eliberat parul din strânsoarea lui am profitat şi am scros membrul din gura mea şi mi-am îndreptat atentia asupra testiculelor lui, sarutându-le şi trecându-mi limba peste ele uşor, am continuat să le mâgâi şi să mă „ocup” de ele în timp ce cu o mână mă plimbam pe lungimea lui,strângd-o foarte uşor şi trecându-mi degetele peste nervul de la baza lui până la capul lui, facându-l să geamă necoerent. Ma întreb când a fost ultima dată când i s-a mai facut un oral.
Cu o ultima trecere a degetelor mele asupra vârful barbăţiei lui, am lasat testiculele în pace şi am luat-o iar în gură, forţându-mă să iau cât mai mult, de data aceasta având mişcarile mult mai rapide şi apasate asupra membrului lui. Nu a durat mult până când am putut simti că este aproape, aşa că mi-am mutat iar mâinile spre testiculele lui, mângânindu-le foarte uşor, pentru ca orgasmul să fie mai intens, după spusele lui Junsu ... şi da, i-am cerut sfaturi, doar nu luat taurul de coarne fară să cunosc tehnici, nu?
A ejaculat la scurt timp, eu înghitind fiecare picatură de spermă pe care a eliberat-o. Chiar şi după ce şi-a ajuns orgasmul am continuat să fac mişcari lente asupra organului lui, ca o placere post-orgasmică. După câteva mişcari de genu, mi-am trecut pentru ultima dată limba peste lungimea lui şi apoi am ieşit şi de sub cearşeaf, întinzându-mă peste el.
Respiratia încă îi era greoaie, însă avea o experie care valora mii de alte vorbe sau gesturi. Expresia îi era una plină de satisfactie şi nu am putut decât să mă simt mândru de ceea ce am realizat. Şi-a deschis ochii şi m-a privit intens după care mi-a zâmbit, acaparându-mi gura fară pic de retinere. S-a ridicat în şezut, rezmându-se de dunga patului, iar eu m-am aşezat în poala lui, continuând să-l sarut şi să-mi trec mâinile peste tot unde apucam, în timp ce Yunho facea la fel.

- Bine, am raspuns în timp ce el a coborât la gâtul meu pentru a se juca putin dar s-a oprit uitându-se la mine confuz.
- Bine, ce? a întrebat dezorientat iar eu am râs uşor şi i-am luat fata între mâinile mele.
- Am acceptat oferta ta de a ne muta împreună pentru a fi o familie şi să ne sexam ca doi perverşi care nu îşi pot ţine mâinile jos unul de pe altul, am raspuns în timp ce l-am sarutat şi m-am mişcat uşor peste membrul lui, facându-l să geamă în sarut.
- Joongie, ce naiba faci? m-a întrebat în timp ce şi-a pus mâna pe şoldurile mele pentru a-mi opri mişcarile circulare care îl faceau să se excite şi să aiba din nou o erectie.
- Vreau, am spus în timp ce am respirat greu şi i-am înlaturat mâinile de pe şoldurile mele, să ... , am continuat iar în timp ce i-am prins din nou membrul în mâinile mele iar apoi mi-am trecut gura pe la urechile sale, gâdilându-l cu respiratia mea în timp ce îi muşcam lobul urechii iar apoi i-am şoptit, vreau să domin putin.
- Ce? a întrebat aproape pe nerasuflate, dar eu am tacut.

Am continuat să-i mângâi organul până când l-am simtit destul de erectat, m-am tras din poala lui şi m-am pozitionat asupra lui. L-am privit în ochi şi m-am întins să-l sarut în timp ce m-am lasat în jos, uşor, lasându-i barbăţia să intre în mine. Am gemut amândoi în sarut, iar eu am crezut că partea inferioară mi se va rupe în bucăţele mici, chiar atât de strâmpt eram şi după o partidă de sex, cu pregatire, chiar dacă nu a fost una majoră.
Yunho s-a desprins din sarut pentru a-şi lasa capul pe spate în timp ce eu am procedat să între total în mine. Am stat aşa putin timp, pentru a mă obişnui cu cât de mare era şi în acest timp stateam în îmbrăţişarea lui Yunho în timp ce ne sarutam uşor.
Mi-am ridicat corpul putin pentru a mă aşeza înapoi, repetând mişcarile continuu, tot mai rapide, în timp ce Yunho îmi şoptea nimicuri dulci şi multe confesiuni siropoase care mă faceau să mă simt în al noualea cer.
Nu regret nicio decizie facută până acum, nici pentru ca am plecat timp de câţiva ani, pentru că până la urmă, împacarea şi reuniunea cu adevarat oficială a fost mai mult decât plină de placere.


*-*-*-*-*-*

După ce eu şi Yunho am devenit un cuplu oficial (adoram să mă mândresc că acel Jung Yunho, era al meu), totul a decurs într-un mod perfect. Ne-am mutat neoficial în apartamentul meu, deoarece era mai mai mare şi mai cunoscut de catre gemeni, până când o sa ne mutam într-o casă. Da, o casă, cu gradină şi piscină şi etaj. Dar astea vor avea loc doar după luna Februarie, când scapam de zilele noastre de naştere şi să cautam cu atentie casa perfectă pentru mica noastră familie.
Craciunul l-am petrcut acasă la parintii lui, cu toti apropiatii, inclusiv cu Seulgi, Heechul, Siwon şi copii lor. Nu am putut decât să râd cât de surprinşi au fost toti să afle cât de bine ne întelegem eu cu Seulgi. Eram ca doi frati, prieteni intimi, discutam de toate şi ne împartăşeam cam tot. Încă îmi amintesc cum i-am dat de hac primele luni în Japonia când a venit special după mine ca să îşi ceară iertare. Am evitat-o foarte mult, dar cumva, cumva mereu a reuşit să mă localizeze şi să îmi apară în faţă. Cu timpul am început să o accept uşorul cu uşorul în viata mea, ca mai apoi sa se integreze de tot. Şi aşa am devenit foarte buni prieteni, în plus îi adoră pe gemeni.
Anul Nou l-am petrecut doar noi patru, în apartament, privind artificiile din departare în timp ce mâncam preparatele pregatite de mine. Gemenii s-au bagat în pat foarte repede, pentru mine, cred că era în jur de doisprezece jumatate. Habar nu am cum au rezitat atâta, însă ştiu sigur că l-au facut pe Yunho să se joace cu ei non stop, storcându-i toată energia pe care o avea în el, lasându-mă pe mine euforic aproape toată noaptea în timp ce el a adormit de cum ne-am pus în pat.
După ce sarbatorile au trecut, totul a devenit un mic haos în casă. Gemenii trebuiau duşi la gradiniţă, eu trebuia să plec la lucru, iar pe Yunho abia îl vedeam cu programul încarcat pe care SM le-a facut. Diminetile erau galagioase din cauză că Yunho nu era prezent la micul dejun pentru că pleca cu noaptea în cap, iar gemenii practic îmi ordonau să îl aduc înapoi, se ataşaseră foarte repede şi foarte tare de el, de parcă mereu ar fi fost cu noi înainte, iar mie îmi venea să mă dau cu capul de pereti, totuşi datorită lui Seulgi am început să îmi revin, mă ajuta cu copii, luându-i de la şcoală şi ducându-i acasă şi îi hranea. Deasemenea, petrecea destul de mult timp în preaşma lui Yunho, iar Jessica era îngrijorată pentru asta, ca nu cumva să îl seducă şi să îi facă ceva. Da, ele două tot nu se înteleg, deloc. Eu eram destul de relaxat în privinta lui Seulgi şi a lui Yunho, pentru că aveam încredere în amândoi.


Una dintre cele mai liniştite zile era Vinerea, când nici eu şi nici Yunho nu aveam nimic de facut, nu ştiu cum s-a nimerit ca amândoi să fim acasă în fiecare saptamână în aceeaşi zi, dar îi multumesc oricui şi-a bagat mâinile în treaba aceasta.
Deobicei stateam lipiti unul de altul după ce îi duceam pe gemeni la gradiniţă din cauză că în restul saptamânii abia ne vedeam. Când ieşeau gemenii de la gradiniţă mergeam după ei şi ieşeam în oraş pentru a ne distra, Yunho purtând desigur o mică deghizare.
De data aceasta, Vinerea, se pare că nu era una atât de bună, din cauză că în timp ce eram în mijlocul unui moment foarte important, adică ce naiba, eram în mijlocul unei partide de sex, ne-a sunat educatoarea gemenilor ca să ne anunte că Binnie a devenit putin cam prea violent cu unul dintre colegii lui de gradiniţă. Prima dată când mi-a spus Yunho nu mi-a venit să cred, Moobin nu era un copil violent cu nimeni, dacă nu avea legatura cu JaeYun şi presimteam că da, a avut de a face cu fratele sau geaman.
Aşa că a trebuit să ne luam ramas bun de la ziua noastră care ar trebui să o petrecem în pat, facând chestii obraznice şi să ne luam hainele, să ne aranjam ca să parem decenti, nu scoşi din pat, aşa cum era în adevarat. Am avut putină bataie de cap să-mi ascult muşcatura de la gât, dar cu putin fond de ten gasit prin baie am reuşit.
Drumul spre gradiniţă a fost destul de scurt din cauză că Yunho a condus precum un maniac. Când am ajuns acolo m-a lasat în fata institutiei, ca să o iau înainte, în timp ce el mergea să parcheze maşina. M-am îndreptat spre intrare cu paşi hotarâţi şi gata să îi înfrunt pe parintii copilului, care se presupune a fi victima, dar sunt sigur că Binnie a atacat doar pentru ca i se facuse ceva lui JaeYun, Moobin e un copil pe care-l doare în cot de altii înafară de fratele sau, DongHae şi Miyoung.
Sala de aşteptare era plină de tensiune aşa cum mă aşteptam, parintii copilului erau cu el în timp ce le aruncau priviri pline de resentimente fiilor mei. Cred că o să iasă cu ceartă, din partea mea nu a lor, chiar nu ştiu cum să trateze nişte copii mici? Oamenii din ziua de azi!
Odată ce copii m-au vazut au fugit spre mine iar eu i-am luat în brate. Fata lui JaeYun era plină de lacrimi în timp ce baiatul meu mai mare avea o expresie stoică. Mi-am muşcat buza inferioară şi am inspirat şi expirat de mai multe ori, aveam dreptate, copilul acela s-a luat de bebelaşul meu, iar fratele sau nu a stat pe gânduri să-i aplice nişte lovituri bine meritate. Chiar dacă sunt împotriva violentei, eram atât de mândru de el că e în stare să îţi apere în aşa hal geamanul.
M-am uitat serios însă catre Binnie, odată ce le-am vazut privirile de disgust aşezate pe fata celorlalti parinti. Copilul m-a privit cu ochi mari şi buza inferioară îi tremura.

- Daddy, eu ... , a început să spună dar eu l-am întrerupt în timp ce i-am mângâiat uşor parul.
- Ştiu, ştiu, nefericitul a pus mâna pe JaeYun, aşa-i? l-am întrebat în timp ce i-am zâmbit uşor iar el a dat din cap.

Le-am sarutat obrajii pe rând, la amândoi, iar apoi m-am ridicat şi am pornit spre parintii „victimei”. Purtam o expresie la fel de serioasă ca şi cu cea care am intrat. Nu aveam să le permit nicio clipă să mă jignească sau să îi jignească pe gemeni, aveam să îi mânânc de vii dacă se întâmpla aşa ceva. Mi-am aruncat ochii spre copil şi am vazut că pe lângă o vânataie urâtă la ochi şi o muşcatura pe mâna stângă nu avea nimic, pentru asta se plâng?

- Bună ziua, domnule şi doamna Lee, am spus pe un ton calm, desigur că ştiam cine sunt, Lee JunKi şi Lee HyoRi, actori, faimoşi, enervanti şi foarte aroganti.
- Nu cred e aşa bună, Kim, a spus HyoRi privindu-mă din cap până în picioare.

Se pare că vechea mea colegă de clasă, fosta prietena a lui Choi Dongwook , regina liceului, aşa cum adora să i se spună, mă urăşte cam foarte mult, şi habar nu am de ce, pentru că eu nu i-am facut chiar nimic şi niciodată nu am avut un mare interes faţă de persoana ei, atât de superficială şi falsă, la fel ca toate „reginele” din liceu.

- Pentru tine poate nu, dar pentru mine este, aşa că putem trece direct la subiect? am întrebat vrând să par nepasator.
- Vezi tu ... monstruletii tai l-au agresat fizic pe copilul meu, care nu are nicio vină! s-a rastit fosta regină iar eu a trebuit să îmi înghit râsul care mă pufnea.
- Sunt foarte sigur, ca doar Binnie s-a „jucat” putin cu copilaşul tau doar pentru că i-a facut ceva fratelui sau geaman, pentru că el nu reactionază aşa, dor în caz că anumite specimene needucate se iau de fratele sau, am raspuns sincer urmarind cum i se schimbă fata din una „calmă” în una plină de nervi, auch dragă, poate faci riduri!
- Copil needucat? l-am auzit pe JunKi pufnind iar apoi a continuat, copilul meu nu este unul needucat.
- Ştii că baietii seamană cu mamele lor nu? De ce nu o intrebi pe HyoRi cât de educată era ea când era mai mică, am raspuns râzând, ştiind că am atins o coardă sensibilă, spre deosebire de mine, ea nu venise dintr-o familie influentă, ci una mediocră, aşa că manierele erau cam zero.
- Kim, ţine-ţi gura, să nu uitam cine e cel mai josnic dintre noi pe aici, gay şi cu nişte daruri mai speciale, a spus apasând pe fiecare cuvânt iar eu mi-am dat ochii peste cap, gata să îi raspund.
- Ce e rau în a fi gay şi să ai daruri speciale? a venit o voce din spatele meu, iar eu m-am întors putin doar ca să-l vad pe Yunho stând aproape de noi.

Cel mai mic dintre copii mi-a dat drumul la mână şi a fugit spre tatal sau, sarindu-i în brate în timp ce i-a sarutat obrazul foarte dragastos. JaeYun era incredibil de ataşat de el, însă nici Binnie nu era prea departe, dar era putin mai rezervat.

- Ce cauti aici Yunho? am auzit pe HyoRi întrebând cu un zâmbet pe buze plin de flirt şi l-am vazut pe JunKi devenind dintr-o dată alertat, oho, se pare că scorpiei îi curg balele după ce e al meu.
- HyoRi, JunKi, nu mă aşteptam să vă vad pe aici, a spus în timp ce se îndrepta spre mine şi Binnie, de ce sunt aici? Cineva mi-a întrerupt ziua specială cu partenerul meu pentru că se pare că unul dintre copii mei i-a dat câteva castane altuia, a spus lejer în timp ce l-a lasat pe JaeYun jos şi m-a sarutat pe obraz.

M-am uitat spre el ciudat, JunKi şi HyoRi erau faimoşi, influenti în lumea entertainmentu-lui, ce are el de gând cu atitudinea asta? Să îşi facă rau carierei lui? Ştiu că a zis că ar fi în stare să o sacrifice pentru noi, dar nu cred că trebuie să înceapă acum.

- Partener? a întrebat femeia dezorientată în timp ce şi-a pus ochii pe mine, vrei să spui că nimicul acesta e partenerul tau? a spus plin de batjocură iar pe mine m-a durut fix undeva de ceea ce crede ea. Şi vrei sa spui că aceşti noi copii prost crescuti sunt ai tai? Dacă nu ai avea o faţă atât de serioasă aş crede că suntem la camera ascunsă, a spus râzând, iar mie mi-a venit să-i spun câteva mai multe, cine naiba se credea femeia asta, să-mi insulte aşa copii!
- Prost crescuti? Cred că tu dai dovata de needucatie din moment ce ataci nişte copii de nici cinci ani cu vorbe inutile şi jignitoare şi în acelaşi timp pe persoana care le-a dat viaţă, a raspuns înapoi Yunho.
- Scârbos, a raspuns JunKi iar eu am râs, ce aşa amuzant, domnule Kim?
- Tu şi ea, am spus în timp ce încercam să mă potolesc din râs.
- Pot să ştiu de ce? a întrebat HyoRi ofensată.
- Spui că noi, suntem un exemplu scârbos, şi practic mi-am adus aminte de când prin magie a aparut la ora de biologie un video cu HyoRi în timp ce-i dadea un oral profului de mate ca să treacă clasa, absolut gretos, am spus în timp ce râdeam tot mai tare iar ceilalti trei mă priveau şocati.
- Idiotule! Parcă aia trebuia să ramâna în trecut! a strigat HyoRi revoltată.
- Parcă, dar nu e posibil, adică cine ştie la câţi le-ai mai dat un oral doar ca să îţi termini liceul, ştim amândoi că îţi lipşeste materia cenuşie.
- O să plateşti pentru asta! Tu şi fiinte acelea pe care le-ai creat! m-a amenintat iar eu doar am zâmbit.
- Nu prea o să cred scumpete. Sunt sigur că fiul tau i-a facut ceva lui JaeYun iar Moobin doar a reactionat, în plus, ce te plângi? L-a bagat în spital? Te rog, ce poti să-mi faci tu, o actrita de doi bani? Ai uitat cine sunt? Şi nici nu o să ai ocazia, pentru că o să-mi scot copii de aici, nu merită să stea într-o gradiniţă în care personalul nu e în stare să le arate bunele maniere celor care nu sunt învăţati acasă! am strigat nervos şi i-am luat pe copii de mâna şi am ieşit din cladire.

I-am dus în afară din perimetrul gradinitei şi doar când m-am ştiut afară am putut respira liniştit şi să gândesc cu calm. Desigur că o să-i scot de aici, am crezut că dacă e o institutie privata, copii vor putea să se dezvolte mai bine, dar se pare că doar incompetenti sunt aduşi să lucreze care au o multime de diplome dar niciun interes faţă de copii pe care îi au în grijă.
Dintr-o dată am simtit nişte brate încolacindu-se în jurul taliei mele, facându-mă să tresar. M-am întors doar pentru a-l vedea pe Yunho zâmbindu-mi, iar nervii mei au disparut instant, concentrându-mă pe expresia lui.

- Scuze, am spus timid, te-am facut de râs acolo.
- Nicidecum, a raspuns râzând, o meritau, cum îndraznesc oare să se ia de copii noştri? Şi mai ales, de tine, care nu le-ai greşit cu nimic.
- Heh, mi-a facut placere să-i reamintesc sclifositei ăleia ce a facut pentru a trece la matematică, am spus în timp ce am râs.
- Se pare că trebuie să le cautam altă gradiniţă, a spus în timp ce l-am luat pe Moobin în brate, iar eu pe JaeYun.

Am mers spre locul unde parcase maşina, care era aproape de un parc, aşa că ne decisesem să mergem să luam o gură de aer, era o zi de Ianuarie nu prea friguroasă, era perfectă. Ne-am aşezat pe o bancă care era acoperită cu o patură, şi ne-am pus alta peste picioarele noastre, aduse din maşină desigur, cu copii între noi. Eu eram ocupat în a-i şterge fata lui Jaeyun de lacrimile care deja i se uscaseră pe chipul lui de portelan, în timp ce Yunho era ocupat într-o discutie cu Binnie despre cum a reuşit să dea o lovitură atât de bună celui care i-a deranjat fratele.

- Binnie, şi totuşi, ce i-a facut lui JaeYun de ai sarit ca ars? l-a întrebat Yunho curios iar eu m-am oprit din ceea ce faceam doar ca să ascult raspunsul.
- A vrut să-l sarute! Trebuia să ne jucam de-a printi şi printese, iar acea broască cu două picioare a spus ca JaeYun va fi printesa şi-a încercat să-l sarute! Aşa ceva nu e permis! a spus acesta revoltat.
- De ce? Binnie, ştii că nu e greşit în a iubi altă baiat sau barbat, a spus Yunho calm, iar copilul s-a uitat spre el şocat.
- Ştiu! practic a strigat, dar pe JaeYun nu-l poate saruta nimeni, el e papuşa mea, şi nu îl împart cu nimeni, decât cu voi! a spus revoltat.

Ceea ce a spus cred că l-a luat prin surprindere pe Yunho dar pe mine nu, ştiam cât de mult îl adoră Binnie pe fratele sau şi cât de posesiv este asupra lui, nu e prima dată când îl numeşte papuşa lui, iar JaeYun nu pare să îi pese atâta timp cât îl are aproape pe geamanul lui.
Iubitul meu s-a uitat spre mine confuz dar eu doar i-am zâmbit, avea să se obişnuiască cu legatura dintre cei doi. I-am furat un mic sarut în timp ce m-am ridicat de pe bancă cu JaeYun în brate şi am fugit spre maşină lasându-i pe cei doi în spate să strângă paturile. Era superb şi atât de bine să îl am aproape şi să facă parte din viata mea, încât totul mi se parea un vis.

[AbiiShu']

Oh, Doamne! Denny, te iubeeesc! Nu-mi vine sa cred ca ti-ai redeschis ficul! Ador acest capitol, ca si celelalte, de altfel, l-am mai citit o data ca sa-mi pot aminti, totusi, prima data cand am citit acest capitol a fost acum sase luni...
Acelasi lucru ca-ntotdeauna am sa-ti "reprosez", te scuzai degeaba la-nceputul ficului ca esti novice in tot ceea ce tine de fictiuni yaoi! Nu mi-am schimbat aceasta parere.
Asa cum ti-am spus si acum muuuult timp, mai exact jumatate de am, pe lj, tot nu pot crede ca Jae l-a iartat asa usor, ma asteptam la o scena, in adevaratul sens al cuvantului, de gelozie. Chiar daca acel sarut fusese initiativa Arei, nu a lui Yunho. Iar de "porunca" lui Jae de a merge in dormitor... mai bine tac! xD
Desi a fost destul hard in acest capitol, as fi vrut s-o faca si-a doua oara sau macar sa termine ce incepusera in acea zi libere..
Mi-au placut replicile "acide" a le lui Jae, tipa chiar si-a meritat fiecare cuvintel! Totusi, m-a uimit c-a vorbit despre acele lucruri de fata cu gemenii, desi, probabil n-au prea inteles ei despre ce-i vorba... Si ca tot veni vorba de micuti... mi-as dori sa scrii si un capitol, daca nu chiar fic, in care, nu stiu, sunt impreuna(?). Chiar daca-s frati...
Astept nextul si nu uita sa ma anunti cand postezi, te rog. Bafta la scris! <3

[Lexxu]

Bunaa. Am reusit insfarsit sa-ti citesc ficul si, pot sa-ti spun ca m-ai lasat gura casca. Pana acum nu am mai intalnit nici o povestire cu un barbat gravid! M-ai impresionat pana la lacrimi(momentele triste ale lui Jae. Acum probabil o sa-mi las cate o parere despre fiecare in parte.)

Kim Jaejoong
E preferatul meu. Barbatul asta atat de kawai, prostut si feminin m-a cucerit din prima. Trecutul lui e destul de trist(la liceu ma refer). Bietul de el, a fost batjocorit in ultimul hal, pana si de barbatul de care s-a indragostit. Ntz, ntz, ntz. Imi place mult cum arata, cum vorbeste, si dupa cum se vede e maniac al dulciurilor ca mine. Probabil m-a impresionat si fiindca el a ramas insarcinat insa, il adoram si daca nu se intampla asta. E prea dragut pentru a fi lasat pe dinafara. Deci, da, el e personajul meu preferat din ficul asta. Pur si simplu il iubesc! E atat de protectiv fata de copii lui, si felul in care reactioneaza cand cineva se ia de ei. Perfect. Il face sa para o mamica mai mult, dar, e bine si asa. Apropo, reusite momentele de perversitate! Imi plac gandurile lui cu "micile" fantezi. Genial.

Jung Yunho
Crede-ma, prima oara am vrut sa-l strang de gat pentru comportamentul lui fata de Jae. M-am bucurat tare mult cand a primit indiferenta si cuvintele rautacioase de la adorabilul meu Jae. Din partea merita mult mai mult! Heh, e doar un dobitoc orb! Totusi, am fost placut surprinsa cand acesta a incercat sa "repare", greseala comisa. Face un cuplu frumos cu Jae, chiar daca nu e decat un dobitoc. Apreciez ca-l iubeste, asa si trebuie. Din cauza ca e vedeta, mai mereu sar pe el pipitele razgaiate si asta nu-mi place ._.'' Aici imi pare rau pentru el. Heh', bine ca relatia lui cu Seulgi s-a terminat. Nu se potriveau absolut deloc. Sunt unele momente cand e dragut, si daca il mai pierde o data pe Jae chiar o sa-l strang de gat!!!

Bae Seulgi
Prima data am detestat personajul asta. Parea doar o papusa din portelan cu intentii ucigase pentru cei ce aveau sa-i "fure" printul de sub nas. O vedeta faimoasa pe spatele taticului care o ridica in slavi. Dehh, mi-a placut cand a pus-o Jae la punct atunci, cand l-a acuzat pe el de ruperea logodnei sale. Hmmm, daca inainte am urat personajul asta acum imi place. De ce? Fiindca, s-a schimbat. I-a spus verde-n fata domnisorului Yunho, ca o sa-l "rapeasca" pe Jae daca-l raneste si nu o sa-l mai vada vreodata. Am fost surprinsa(da, inca cum!) cand a spus ca e defapt indragostita de scumpul si adorabilul meu Jae. Ma tot gandesc daca o sa intervina pana la urma sau nu in relatia lui cu Yunho(vom vedea). De asemenea ma incanta ca in momentul de fata nu mai e fata aceea falsa, si adora gemeni. Yey!

Park Yoochun
Prietenul cel mai bun al lui Jae. Cum sa nu-l adori?! Omul asta ar fi instare sa jupoaie pe oricine incearca sa-l raneasca. Are grija de prietenul sau si nu e o prietenie falsa nicidecum(ceea ce apreciez mult). Eh, imi plac situatile in care pare atat de copilaros, cat si cele cand e serios. Mai ales imbratisarile lui si ale lui Jae8->. Ca sa nu mai zic, cat de mult ador cand e impreuna cu micul meu delfinas, Kim. Muhahahaha, perversi astia!

Kim Junsu
Delfinasul meu<3! Pur si simplu ador acest personaj. Felul in care face pe prostanacul desi, nu e deloc, e asa kawaaaiii. A fost genial cand l-a ajutat pe Jae sa fuga si sa-i lase pe ceilalti cu impresia ca s-a evaporat. Mda. E de admirat faptul ca nu-i pasa fiindca, isi arata iubirea fata de Yoochun oriunde s-ar afla. Felicitari! E destul de pervers delfinasul din punctul meu de vedere(dar imi place mult chestia asta). Reactiile lui sunt interesante, si mi se pare din ce in ce mai adorabil. Abea astept sa povestesti inca o partida de-a lor. Hehehhe.

Shim Changmin
Asta e unul din personajele comice. Habar nu ai cat radeam de nebuna cand Jess ii mai trantea cate-o vorba dinaia "puternica". Si mai erau si partile cand Jae nu-i mai gatea. Pur si simplu ma prapadeam de ras la fazele alea. Imi place de el, si ironia lui, in ochii mei e destul de interesant. E mai mancacios decat toti de acolo(cel putin mie asa mi se pare), dar nu-i ceva rau asta. Hmm, e amuzant cu el si Jess indepartau fetele de langa Yunho, "eliberandu-i" terenul lui Jae. Ahahaha.

Jung Jessica
Tipa asta e belea! Imi place mult desi, devine uneori destul de fioroasa. A fost destul de comic, capitolul in care Jae a pierdut in fata ei la un joc si a fost nevoit sa se imbrace in femeie si sa se plimbe prin mall cu ea, la cumparaturi. Deci, deci, am fost pe jos de ras! Cand a intervenit asa-zisa logodnica a lui Yunho si cum a luat-o la "harta", mai aveam un pic si ma scapam pe mine, crede-ma. E frumoasa, inteligenta, celebra, cu un iubit afectuos si mancacios. Ce si-ar mai putea dori? Nimic! In plus are si doi gemeni din partea lui Jae si e un fel de "matusica". He. E un personaj la fel de comic precum iubitul sau. Imi place de ea.

Parinti lui Yunho si sora lui
O adoram pe doamna Han, parca, no? Intalnirea ei cu a lui Jae a fost amuzanta si ea. Gen saracutul a si inceput "va-ti rupt ceva?" si ea l-a tras intr-un magazin si i-a cumparat un tricou. Sincer, de cand si-a facut aparitia in poveste si a pomenit de un asa-zis fiu, am stiut ca era vorba de Yunho. Adica, nu dadea pe acasa si chesti tresti. Am avut eu banuieli. Mi se pare o doamna corecta plina de stil si amuzanta. Taica-so e la fel de corect si mai mult nu prea am ce sa scriu de el. Sora-sa, ahh, e la fel de inspaimantatoare ca Jess! Nu o suporta deloc pe Seulgi(cum nu o faceam nici eu la inceput) si nu se ferea sa ascunda asta. Imi plac fazele in care-l face dobitoc pe Yunho, in fond e unul! Si devine maniaca atunci cand vine vorba de gemeni(cum devin si eu cand e vorba de copii).

Imi place si familia lui Jae insa, mi-e lene sa mai scriu si despre ele. Pot sa spun doar ca ma bucur ca l-au acceptat toate pe Yunho! <3

Naratiunea e buna, descrierea si dialogul la fel(desi, nu m-as supara daca ai pune mai mult). Ce-mi place la ficul tau, capitolele sunt destul de lungi si reusesc sa ma "sature". E de apreciat. Si-n plus te pricepi foarte bine la exprimare(ceea ce e bine). Ehh, am mai vazut greseli de tastare pe ici pe colo dar, le consider ca fiind din neatentie. Alea nu omoara pe nimeni oricum. Ficul e genial. M-a impresionat pana la lacrimi si am si ras la el de credeam ca raman fara aer. Abea astept continuarea si sa nu uiti sa ma anunti! Spor la scris si-n continuare.

Acum termin si eu insfarsit cu, comentariul asta kilometric. Bye-bye. Kissez~~

[Denny]

Hiiii~! Multumesc mult pentru comentarii~ Ma bucur ca a inceput ineva sa citeasca povestea aceasta, iar. :)) O sa postez un Interlude, nu un capitol.
Capitolul 17 ... am a writer's block, ceva gen, nu pot sa-mi adun ideile, le am scrise in agenda, dar nu pot scrie, pentru ca parca nimic nu ma multumeste. Da, atata timp, jumatate de an am un writer's block. Ma sperie sincer, pentru ca nu pot scrie in romana si incepe sa ma afecteze si la engleza. Am inceput Our Game in engleza, too ^^ cu mici schimbari de plot, daca vreti sa-l cititi trimiteti-mi un pm. Stiu ca asteptati un capitol nou, 17, si incerc sa-l scriu, dar nu iese nimic bun. O sa o incerc sa termin ff-ul anul acesta, pentru ca am alte idei de scris, sper sa nu ma apuce writer's block si in engleza pentru ca ar fi foarte descurajant pentru mine.

AbiiShu' ~ ma bucur mult ca ai reciti ff-ul /laughs/ despre aceea poveste, se pare ca ai lovit direct la tinta, am o dorinta sa scriu asa ceva :))) si cred ca o sa se intample, dar dupa ce imi trece acest writer's block. Multumesc pentru comentariu~

Lexxu ~ new reader, hi there~ ! sunt foarte fericita de comentariul pe care mi l-ai dat, ador sa aflu ce crede lumea despre cum am construit personajele <3 ma bucur ca ti se pare ca scriu bine, sincera sa fiu, stilul meu cred ca s-a cam schimbat, o sa vedeti in capitolul 17 :-? cat despre dialog, hmm, cred ca se datoreaza faptului ca e la persoana I narata povestea, de aceea nu exista atat de mult dialog. Multumesc ca te-ai deranjat sa dai un comentariu >:D<



Multumesc ca cititi si cei care mai sunteti pe aici si l-ati citit inainte, imi cer scuze din nou, o sa incerc sa scriu, dar daca nu pot, nu am ce face ; ~ ;

Inainte de interlude I will just drop this two MV's here.

My lovely duckbutt
New english single, Uncommitted, i love his engrish <3 hahaha <3

Interlude
Bae Seulgi's life

Poveştile cu printese care se îndragostesc de alti printi, trec prin nişte dificulăţi, iar apoi se casatoresc, au copii şi traiesc fericiti, mereu stârnesc interes, adoratiune şi le stimulează pe fetele mici să viseze la aşa ceva. Orice fată se imaginează printesă, cu rochii pufoase, colorate, cu bijuterii unice care să atragă atentia, cu o multime de pantofi, de diferite culori, marimi şi forme. Mereu se gândesc la printul care-l vor întâlni când vor creşte mai mari, pentru că aşa le-au spus mamele lor, îşi vor întâlni barbatul perfect şi vor fi fericiti, cu copii şi locuind în palate imense.

Însă copilaria mea nu a fost aşa, spre deosebire de alte fete mie nu mama îmi spunea de aşa ceva, pentru că nu aveam una. Mereu servitoarele se ocupau de mine, îmi citeau poveşti, dar nu era la fel, nu era ca şi când glasul dulce al mamei tale îţi mângâia auzul facându-te să adormi serile, facându-te să visezi la acea poveste, ci doar un ton monoton şi plin de sueprficialitate, fară emotie, atât primeam din partea servitorilor. Şi totuşi în ciuda acestor lucruri, am crezut mereu că sunt o printesă , tocmai tatal meu mă numea aşa şi îmi dadea tot ceea ce voiam eu. Uşorul cu uşorul am început să uit de faptul că nu aveam o mamă şi să devin tot mai arogantă pe zi ce trece, dar nu consideram că fac un lucru rau, ci doar îmi parea a fi cel mai bun lucru pentru o printesă.
Datorită acestui lucru m-am izolat de ceilalti, printesele din poveşti nu aveau prieteni apropiati, mereu erau singure şi îşi gaseau iubirea din cauza vietii lor grele, ca rasplată. Aşa că şi eu mă îndepartam de oameni, faceam ca totul să fie mai greu, doar ca viata mea să pară mai grea, în ciuda faptului că era defapt foarte uşoară.
În timp ce creşteam devenam tot mai rasfăţată, aveam bani, de ce să nu mă mândresc cu ei? De ce să nu îmi cumpar multe nimicuri şi rochii excesiv de scumpe doar pentru un banchet organizat de vreo figură importantă în înalta societate? Eram urâtă de fete, pentru că eram frumoasă şi pentru că mă purtam absolut oribil cu ele, eram adorată de baieti pentru că eram draguţă, un trofeu cum s-ar spune pe limbajul lor, pe care ar putea să-l arate tuturor.
Când am ajuns la liceu totul a devenit şi mai perfect, tatal meu mă anuntase că eu defapt eram logodită de dinainte să mă nasc cu un baiat, copilul celei mai bune prietene a mamei mele. Nici nu-mi amintesc cum arata mama. Am fost suparată şi am facut din ţântar armasar, am încercat să-mi impun parerea în fata tatalui meu prin a-i ordona practic să anuleze acea copilarie de logodnă, dar nu a mers nimic cu el. Aşa că până la urmă nu am avut decât o singură optiune, aceea de a-l cunoaşte pe acest tânar cu care se presupunea că sunt logodită şi să-i impun să nu ramânem logoditi, vroiam să fiu liberă şi să-mi caut propiul prinţ.

După trei zile în care am încercat să îl conving pe tata de prostia pe care o facea deprivându-mă de a-mi alege propiul logodnic, a venit şi timpul să-l întâlnesc. M-am îmbracat decent pentru a arata cât de cât bine şi a parea că am putin interes în aceasta întâlnire, deşi nu exista decât o mică, foarte mică parte din mine curioasă de felul în care va arată el.
La ora opt jumatate fară nicio secundă mai târziu am ajuns la restaurantul în care va acea loc acea cină, unul traditional Coreean. Îndată ce am păşit în sectia VIP ochii mi-au cazut pe tânarul extrem de atractiv care statea la masă împreună cu adultii. Îmi taiase respiratia felul în care privirea lui patrunzatoare s-a fixat asupra mea iar gura lui perfectă s-a curbat într-un zâmbet plin de caldură. În acel moment ştiu sigur că mi-am pierdut toate planurile în acea privire plină de caldură, multumindu-i în gândul meu femeii care mi-a dat naştere pentru a-mi lega soarta de dinainte să mă nasc cu aşa bunatate de barbat.
Cina a decurs perfect, i-am aflat numele din prima, Jung Yunho, suna atât de placut de fiecare dată când îl rosteam de nici nu îmi venea să cred! Am fost fascinată de el din prima seară, era perfect, comportamentul lui era demn de invidiat iar se vedea pe el că era o persoană inteligentă. Am aflat că era cu doi ani mai mare decât mine şi că nu a vrut să-i urmeze paşii tatalui lui atât de devreme, încât a auditionat pentru una dintre cele mai faimoase companii de entertainment din ţară şi a reuşit să intre, în momentul de faţă încă era în faza de training. Eram oarecum mândră că nu era genul de baiat de bani gata care apartin parintilor lui şi că a ales să facă ceva pe cont propiu, era un semn că avea ambitie şi determinare, iar un barbat nu trebuie să ducă lipsă de aşa ceva.
După acea cină au urmat mult mai multe ieşiri şi întâlniri după care am devenit un cuplu oficial. Tatal meu era multumit de mine caci nu m-am dat înapoi din a-l cunoaşte pe Yunho, iar eu i-am multumit la rândul meu pentru faptul că nu m-a lasat să fac cum vreau şi să nu-l întâlnesc, ratându-mi şansa de a cunoaşte o aşa perfectiune.
Adoratiunea şi admiratia mea faţă de el au trecut după câteva luni, încetul cu încetul facându-şi loc altceva în inima mea. De fiecare dată când îl vedeam sau vorbeam cu el puteam să-mi simt întregul corp devenind mai rau ca gelatina iar în stomac aveam prezenti fluturaşi tot timpul. Acel sentiment care tot nu îmi dadea pace oamenii de pe internet l-au numit iubire. Şi da, cautasem aceste simtome pe internet toate ghidându-mă în aceaşi directie, cea a dragostei.
Totul a fost perfect, relatia noastră a decurs excelent, până când totul s-a schimbat. Ţin minte perfect momentele acelea care au dus la distrugerea relatiei noastre.
Totul era bine, frumos, eram îndragostiti, eu terminasem liceul iar el tocmai primise vestea că va debuta în câteva luni. Eram încântată de acest lucru, să am ca iubit o celebritate. Eram sigură că aveau să aibă un succes imens, erau perfecti. YooChun, cu vocea lui foarte groasă şi foarte atragatoare, cu talentul lui de a compune melodii care ar dezgheta şi cele mai reci inim. JunSu, îl adoram pe baiatul acesta, de fiecare dată când l-am întâlnit a reuşit să mă facă să-l îndragesc şi mai mult, avea o voce superbă care te facea să crezi că au coborât îngerii pe pamânt şi o personalitate atât de colorată şi de plină de lumină caci curcubeele ar pali pe lângă el. ChangMin, cel mai tânar din trupă, ultimul dar nu cel din urmă, nu aveam prea multe să spun despre el, nu am avut o interactiune foarte mare chiar dacă l-am întâlnit împreună cu ceilalti doi, preferă să pastreze distanta faţă de mine, aşa că îi respect decizia. Din câte mi-a vorbit YunHo despre el, e o persoană foarte inteligentă şi talentată. Are o voce puternică, care poate să atingă orice notă înaltă fară mari probleme. „Este as-ul din mâneca noastră” aşa s-a referit YunHo asupra persoanei şi talentului lui ChangMin, iar eu nu am îndraznit să-l contrazic.
Cu cât debutul lui se apropia mai repede, cu atât relatia noastră se destrama putin cu putin, bineînteles, la vremea aceea nici nu mă gândeam la aşa ceva, nici nu mă gândeam că relatia noastră s-ar sfârşi aşa că am fost total oarbă în privinta această şi am negat multe lucruri, spunându-mi că sunt lucruri trecatoare, dar că totul va fi bine.
Cu o lună înainte de debutul celor de la DBSK, totul a fost calm, nici nu mai aveam micile îndoieli în inima, eram fericită şi îmi vedeam de cariera mea de modeling, faceam prezentari şi shooting-uri aproape fară oprire, din moemnt ce YunHo nu prea dadea pe acasă nici eu nu aveam motiv să ramân pe acolo. Cum câteodată lipsea şi noaptea mi-am spus că nu va fi nicio problemă că voi lipsi şi voi merge cu celelalte modele în club pentru a sarbatori cele 100 de zile de când lucram împreună. Am fost alese de catre Elle Coreea pentrua lucra cu ei timp de un an, eram modelele de elită, noua generatie de „comori” ale lumii frumusetii.
Îmi amintesc clar că am baut zece pahare de tequila şi două de rom, sec, pentru că se presupunea că era noaptea noastră, a fetelor, doar ca să mă trezesc a doua zi într-un spital cu o durere foarte mare de cap şi a abdomenului. Când prima dată mi-am deschis ochii i-am întâlnit privirea sternă a lui YunHo. Îndată m-am gândit că am vazut stele verzi în club şi au trebuit să mă aducă la spital., dar din pacate ceea ce gândim nu mereu se adevereşte. Îndată ce am vrut să vorbesc cu YunHo s-a ridicat de pe scaun şi a ieşit din cameră, la scurt timp a intrat tatal meu şi mama lui YunHo. M-am uitat suspicioasă la ei, dacă era o simplă betie nu cred că aveau de ce să vină şi ei nu? Eunhye a venit repede la mine şi m-a îmbrăţişat în timp ce tatal meu mă privea cu milă şi compasiune.
Ţin minte perfect conversatia dintre noi trei.

„ - Ce e cu fetele acestea atât de serioase? am întrebat încercând să destind atmosfera.
Seulgi ..., a început tatal meu iar eu m-am încruntat, niciodata nu îşi pierdea cuvintele, ai fost însarcinată, a spus într-un final.
Ştiu că mii de emotii mi-au trecut prin corp, eram fericită pentru că aveam să am un copil cu Yunho, dar îndată ce am analizat bine ce timp a folosit pentru a-mi spune acest lucru m-am încruntat.
- Cum adică am fost? am întrebat pe o voce stinsă.
- Ai pierdut copilul, Seulgi-ah, din cauză că nu ai mâncat sanatos şi ai petrecut foarte multe ore nedormite, l-ai pus în pericol, iar pentru faptul că aseară ai consumat atât de mult alcool ai reuşit să-l pierzi.”

Atunci a fost unul dintre cele mai dure moment pentru mine, să fi însarcinată cu barbatul pe care-l iubeai, dar defapt să nu şti acest lucru până nu l-ai pierdut. De ce oare nu m-am putut gândi la acest lucru ... că aş putea avea un copil? Acum eram sigură de ce YunHo m-a privit în acel fel, era dezamagit de mine, de faptul că nu am avut grijă de mine şi am pierdut copilul nostru ... copilul lui. Ştiam cât de mult adora copii, dar nu mi-a trecut prin minte că eu voi concepe unul atât de devreme, nici macar nu eram casatoriti.
Doctorul m-a asigurat că sunt o femeie sanatoasă şi voi mai avea posibilitatea de a face copii într-un viitor apropiat şi că aceasta a fost dor o întâmplare nefericită. Ha! Cât de uşor poate fi spus acest lucru.
Când am fost externată lucrurile dintre mine şi Yunho erau cam dificile din cauză că nu ne puteam privi niciunul direct în ochi, eu din cauză că eram ruşinată ... iar el ... nici eu nu ştiu. După câteva zile în care m-a tot evitat a venit la mine şi şi-a cerut scuze pentru felul în care s-a purtat cu mine însă a avut nevoie de timp să se reculeagă. I-am acceptat scuzele fară să îi reproşez sau să îi cer nimic, pentru că îl iubeam la vremea aceea şi mă simteam vinovată pentru că nu i-am oferit ceva după ce tânjea.
Acea noapte a fost defapt momentul în care a început destramarea relatiei mele cu el. Yunho a debutat, iar eu mi-am vazut de cariera de fotomodel, incidentul cu sarcina a trecut ca fiind unul de anemie iar totul a fost uitat.
Primele semne de dinaintea furtunii au fost acelea că Yunho venea foarte rar pe acasă, sau pot spune, apartamentul nostru, pentru că el nu mai considera acel loc casa lui. Telefoanele şi mesajele erau tot mai rare, câteodată treceau zile şi nu vorbeam, dar eu am încercat să am încredere că totul va fi bine, că noi doi vom rezista.
În momentul în care el a prins popularitate, iadul s-a dezlantuit. Fetele erau peste el mai mereu, declarându-şi dragostea faţă de el, promiţându-i că-l vor face cel mai fericit om de pe Pamânt, crezând că ele sunt jumatatea lui, jurându-i că-i vor face copii ... frumoşi şi sanatoşi. Poate dacă aş fi fost altcineva, şi nu iubita lui, aş fi râs la aceste fete, aş fi spus cât de naive sunt fetele să creadă că el, Yunho, va cauta într-un ocean de fete, ceea ce poate gasi foarte uşor printre femeile cu care lucrează, actrite şi cântarete frumoase, slabe, perfecte şi pline de maniere. Însă, eu eram iubita lui, şi toate acele vorbe mă raneau. Nimeni nu ştia de relatia noastră pentru că după parerea agentiei îi putea face rau din cauză că fanele îl voiau doar pentru ele, nu să-l împartă cu altă femeie, doar că, eu nu eram orice femeie, eram aleasa lui, de catre parintii noştri, eu eram cea perfectă pentru el.

Încercam foarte tare să-mi ascund dizgustul faţă de fanele şi femeile care i se apropiau. Developasem o bolnavicioasă obsesie de a-l avea doar pentru mine, şi în momentul în care am simtit că el distanta de mine, eram prezentă să-i reamintesc cu amaraciune, că el era defapt al meu şi nu avea voie să aibă pe altcineva înafară de nimeni. Cât de naivă şi prostuţă am putut fi pe vremea aceea crezând că defapt fac un lucru bun, pe când, eu defapt eram cea care strica relatia noastră.
Eunhye m-a avertizat de foarte multe ori să nu calc greşit, să nu îi impun să mă iubească sau să îl fac să se simtă încoltit, pentru că oricât ar stima acea persoană, o să încalce absolut orice spune, dar eu am dat cu piciorul la absolut orice mi-a spus ea, pentru că până la urmă se presupunea că eu era femeia pe care o iubea aşa că trebuia să fiu mai specială decât altii.
Eram orbită de faptul că el nu îmi reproşa chiar nimic din ceea ce faceam, nu îmi reproşa de ce eram atât de geloasă şi mereu îi reproşam lucruri, aşa că eu credeam că aveam dreptate şi dreptul de a face acest lucru.
Jumatate de an tot aşa a trecut, la fiecare decernare de premiu şi fiecare apropiere cu vreo actriţă deja aruncam foc pe nari şi îndată ce ajungea acasă, eram cu gura pe el, mereu tacea, până într-o seară când însfârşit a explodat din lunga lui tacere şi aparenta ignoranţă, spunându-mi să tac, pentru o singură dată doar să tac, caci nu ştie de ce era în stare să-mi facă dacă nu taceam. Pentru prima dată mi-a fost frică de el, de privirea lui şi de glasul stern. Nu a trebuit să strige sau să mă bruscheze, doar a vorbit odată rece şi serios, facându-mă să tac.
Deşi, cred că faptul că mi-a dat un raspuns la ceea ce faceam, m-a facut să tac în acea seară, nu mi-am dat seama, oricum după o saptamână am luat-o de la capat. Doar că de data aceea era mult mai grav, din partea mea, desigur.
Acceptase să participe într-o dramă, ca rol principal, împreună cu Park Jiyeon, actrita în vogă a momentului, una dintre cele mai adorate şi admirate actrite ale Coreei, facându-mă să vreau ca femeia aceea să se împiedice şi să cadă să-şi rupă gâtul, cumva. Desigur că asta nu s-a întâmplat şi filmarile au început.
La conferinta de presă, idioata aceea a îndraznit să spună că e mai mult decât încântată să lucreze cu un aşa barbat care te face să ţi se înmoaie genunchii. Nu am putut decât să-mi dau ochii peste cap la vorbele ei atât de pline de flirt şi de sinceritate la adresa lui Yunho. Iar el ... el doar a stat şi a zâmbit, multumindu-i pentru complimentul facut, vrând să pară timid, când defapt era foarte încrezator în propiile lui forte de a cuceri o femeie. Casanova.
Un alt an trecuse iar eu eram pe zi ce trecea mai isterică, faceam orice ca să-l enervez, cred că relatia noastră ... avea de toate dar nu iubire. În ciuda faptului că ne certam, da mai nou şi el riposta şi striga, ceea ce mă facea să mă simt incredibil de bine, pentru că se pare că nu vorbeam cu peretii, viata noastră sexuală încă se mentinea. Ştiam că o facea din pura placere fizică, sentimentele dintre noi doi cred că erau deja undeva adânc în sufletul nostru, deşi nici eu nu vroiam să recunosc la acea vreme, pentru că credeam că îl iubeam şi el mă iubeste, de aceea încă se întorcea la mine, pentru că mă iubea, dar eram naivă să cred acest lucru, pentru că, până la urmă, ceea ce-l întorcea la mine era defapt datoria care o simtea faţă de parintii lui şi faţă de tatal meu. Mereu când ne culcam împreună folosea prezervativ, iar eu ştiam de ce, să nu ramân însarcinată iar, la vremea aceea am fost atât de idioată încât să cred că nu vroia copii deoarece cariera lui era în top, pe când defapt el nu vroia să fie şi mai tare legat de mine.
Poate e un lucru bun că nu am avut un copil, pentru că dacă am fi avut unul poate totul s-ar fi destramat şi el ar fi fost cel mai afectat dintre toti. Nu cred că e prea placut să ai doi parinti care să se certe mereu şi să strige unul la altul. Să ai o mamă isterică şi un tată careia nu prea îi pasă de mama ta, însă aşa-zisa casnicie se ţine pe picioare din cauză că tu eşti la mijloc.

Lucrurile s-au înrautăţit după încă un an, când au început tururile şi el s-a mutat din apartament. Se mutase din cauza mea, pentru că eu am facut publică relatia noastră trimiţând nişte poze la agentie care nu prea i-au mai lasat optiuni decât să recunoască. Încă regret ceea ce am facut, pentru că din cauza mea l-au cam pedepsit, taindu-i din salariu şi oprindu-l din a merge la emisiuni.
Scandalul cu adevarul relatiei noastre a fost ca un uriaş incendiu într-o padure plină de uscaciuni. Media a facut din ţântar armasar, iar fanele nu au fost prea încântate, dar asta a adus un avantaj carierei mele, probabil singurul lucru bun din toate.
De atunci totul a fost distrus în relatia noastră. Eram împreună de ochii lumi, pentru că nu putea pur şi simplu să rupă logodna, iar eu îmi continuam rutina de încă a-l cicali la cap şi a îndeparta orice femeie pe care ar puteao placea. Desigur, nu m-am gândit că asta o să-l împingă de cealalata parte. Pentru că el era Jung Yunho, barbatul heterosexual perfect, visul oricarei femei.

Asta până când Kim Jaejoong a întrat în vietile noastre.

La început chiar nu m-am stresat asupra faptului că Yunho se mutase din apartament. După două saptamâni mă obişnuisem să nu fiu întâmpinată de nimeni acasă, nu că dadeam prea tare pe acolo, doar cât să mă spal, schimb, să mânânc ceva şi apoi să o iau iar de la capat cu viata mea monotonă. Nu eram atât de ocupată încât să nu pot sta pe acasă, dar pentru ce să stau? Să fiu înconjurată de pereti reci şi plini de amintiri care să mă acrească şi mai tare? Amintirile pe care le aveam cu Yunho să-mi ruleze în cap precum un film? Nu. Trebuia să mă distantez, trebuia să îmi revin ca apoi să-l recâştig înapoi şi totul o să fie bine. Cât de prostuţă am fost să nu-mi dau seama cât de pierduti eram de fapt amândoi. Să sper la o împacare, şi totuşi nu a fost doar vina mea că am crezut că ceva din relatia noastră poate fi salvat.

Lunile treceau însă relatia noastră nu evolua. Iarna şi primavara au trecut ca printr-o clipită şi vara axfixioasă a ajuns. Eram deja cu moralul la pamânt, prostia mea în a-i cere socoteală lui Yunho a continuat, certurile erau tot mai mari şi mai urâte, amândoi purtându-ne ca doi oameni fară educatie. El scotea ce e mai rau din mine, iar eu scoteam ce era mai rau din el. El nu era înainte aşa, eu... eu nu mai eram aşa, dar nu îmi pasase atunci, chiar nu mă interesase. Iubirea mea pentru el devenise o obsesie.
Într-o zi de August a fost când sfârşitul începutului a venit. Auzisem de petrecerea pe care Yoochun o daduse; nu m-a invitat, mi-a spus-o în faţă, nu voia să facem o scenă ridicolă în fata invitatilor. I-am spus nişte lucruri destul de urâte, pe care le regret, dar uneori spunem ceea ce nu vrem, şi când regretam e prea târziu, pentru că raul e deja facut. Auzisem cum s-a culcat timp de câteva nopti cu cine îi ieşea în cale şi mie nu îmi venea să cred. Yunho nu era aşa. A fost primul gând pe care l-am avut când am auzit prima dată acest lucru de la nişte modele cu care lucram. După două zile a venit la uşa apartamentului meu nostru şi mi-a cerut o a doua şansă. Cât de iluzionată şi oarbă am fost ca să pot spune „da” fară retinere, fară un al doilea gând, doar să-l primesc în bratele mele ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat? Îmi este şi ruşine să-mi amintesc că m-am culcat cu el chiar în acea seară şi am refuzat să vad cât de diferit era felul lui de a face sex dragoste cu mine.
Cinci luni. Cinci luni am trait perfect, aproape că uitasem totul din cele ce s-au întâmplat de fapt între noi. Certurile, cuvintele grele. Cinci luni, de atât a fost nevoie ca să se şteargă toate amintirile neplacute. Câtă naivitate din partea mea. Eram din nou la fel, mergeam la întâlnirile cu baietii, care parcă, doar parcă, mă acceptaseră înapoi. Înafară de Changmin, care ne privea cu ură, nu doar pe mine ci şi pe Yunho. Avea o privire plină de dezgust, iar eu nu reuşeam să-mi dau seama care era de fapt problema lui. Mai târziu am aflat că de fapt el îl prefera cu mult peste mine pe Jaejoong. Ironic. Jessica era la fel. Niciodată nu am fost apropiate, mereu ne-am aruncat priviri urâte pline de ură, mereu m-am luat de ea pentru că statea aproape de Yunho al meu, însă niciodată nu o vazusem să se uite în halul acela, niciodată, aşa că am luat defensivă. Nu aveam să mă las să fiu calcată în picioare şi tratată aşa.
După o saptamână în care Yunho practic m-a ignorat, iar eu nu ştiam cu ceea ce am greşit a decis să mă scoată la o întâlnire. Eram euforică în acel moment, deşi acum nu înteleg cum am putut să fiu atât de naivă şi de proastă să-i iert tot.
M-a dus la mall, amândoi nu aveam nicio deghizare şi lumea ne recunoştea, dar asta nu ne-a împiedicat să ne facem câteva cumparaturi şi să mâncam câte ceva. M-am despartit pentru câteva minute de el ca să mă uit la câteva lanturi de argint dragute şi atunci s-a întâmplat întâlnirea mea cu persoana care avea să mă schimbe atât de mult.
Varsase suc pe mine, am devenit isterică şi am pleznit-o pe acea „femeie” care a îndraznit să îmi facă acel lucru, iar apoi a aparut Jessica, care nu a ezitat să se ia la bataie cu mine pentru ceea ce-i facusem prietenei(nului) ei. Între timp Yunho ajusese şi el la locul faptei. Încerca să ne despartă, la fel ca cealaltă persoană.
Când peruca i-a fost smulsă de pe cap am ramas uimită de cum arata „fata”. Era parcă perfectă, o sculptură care a luat viaţă. Ochii de o culoare închisă, un cafeniu atragator care te facea să te pierzi în el. Pielea lui era foarte palidă, aproape inuman de albă în timp ce buzele îi erau de un roşu aprins, de parcă au fost sarutate cu foarte multă forţă. O umbră de roz i-a umplut pometii facându-l să pară o papuşă. Dacă nu avea umerii atât de lati aş paria că e o femeie, mai ales că avea şi o burtă evidentă, şi nu cred că trebuie să fi mare specialist ca să-ţi dai seama că aceea era burta unei persoane însarcinate. Mii de emotii şi gânduri şi-au facut loc în acel moment în gândul meu, gelozie, invidie, surprindere, uimire, confuzie toate aceste emotii au creat o adevarată furtună în interiorul meu. Brusc imagini de cum aş fi aratat dacă copilaşul meu ar fi supravietuit şi-au facut locul în capul meu, gelozia şi invidia mea pe faptul că un barbat avea ceea ce eu am pierdut m-au facut să simt ură faţă de persoana din fata mea. Faptul că Yunho îl cunoştea şi îl privea cu acei ochi de căţeluş pierdut care şi-a gasit stapânul nu a facut nimic să fie mai bine. Am fost umilită când Yunho m-a pus să-i cer scuze acelei persoane, despre care se presupune că numele lui este Jaejoong. Poate dacă ne-am fi întâlnit în alte circumstante, dacă nu ar fi avut ceea ce vreau eu, un copil, poate dacă Yunho nu se uita în felul acela la el, poate atunci totul ar fi diferit.

A doua crucială întâlnire dintre mine şi Jaejoong a fost la ziua lui Yunho. Nici nu ştiam că va veni, nici nu voiam să îl vad. Changmin şi Junsu m-au secat de cât de mult au vorbit despre el, despre cât de bun era Jae-hyung, despre cât de bine ştie să gatească, cât de adorabil era şi cât de frumos era. Pe nimeni nu deranja că vorbeau atâta despre el, nici macar pe Yunho, parea că îi place să audă despre el.
Când a intrat în apartament cred că am simtit cum mă ia cu leşinul, eram într-o stare foarte proastă, iar când i-am vazut burtica, invidia a început să mă roadă, sentimentele de nostalgie şi regret au luat stapânire din nou asupra mea, facându-mă să am o aură neagră în jurul meu. Eram precum o bombă cu ceas şi care a facut „boom” în momentul în care Junsu a spus că el era mai frumos decât mine. Acel lucru era unul dintre punctele mele slabe, să fiu comparată cu cineva şi să fie în defavoarea mea acea comparatie, mereu am avut un complex asupra felului în care aratam. Uram ca cineva să fie mai frumos decât mine, uram ca cineva să fie mai presus de mine, iar el avea tot ceea ce eu nu aveam, copii şi o frumusete aparte, rară, de care nu te saturi.
Odată ce Junsu a terminat de aberat şi el a disparut în bucatarie, am început să ţip la Yunho de nervi, fară să-mi pese de cine era în casă şi ne auzea, nu m-am putut abtine în a nu face acel lucru; în viata mea nu am simtit atâta antipatie pentru cineva, mai ales pentru un barbat. Era ciudat sentimentul acela de a invidia un barbat, era ciudat ca un barbat să aibă ceea ce o femeie doreşte, era ciudat ca iubitul (logodnicul) meu să se uite în felul acela la un barbat. Dintr-un mic impuls provocat de starea mea plină de nervi şi anxietate, fară să mă gândesc, mi-am facut drum la bacatarie şi am început să-i spun toate acele vorbe nedrepte şi jignitoare. Oamenii mereu îşi pierd controlul, iar eu l-am pierdut, nici nu ştiu de ce, nu aveam nicio scuză, mă purtasem precum o maniacă, strigând în halul acela, jignidu-l în halul acela, fară să-l cunosc, doar am judecat. Toate sentimentele mele negative s-au coborât asupra lui fară să-mi pese de efectul pe care l-au avut asupra lui.

Când a început să sângereze, m-am simtit putin, doar putin vinovată, dar ceea ce m-a facut să mă lovesc de realitate a fost îngrjioararea din ochii lui Yunho când baiatul a leşinat, felul în care l-a luat în brate şi a trecut pe lângă mine fară să îmi arunce nici macar o privire m-a facut să mă întreb dacă de data aceasta când va pleca de lângă mine va fi ultima, dacă ceea ce am facut a fost picatura care a facut ca apa din pahar să dea pe lângă, dar gândurile mi-au fost înlaturate rapid de gândul că de fapt Yunho mă iubeşte şi că nu mă va da la o parte atât de simplu, pentru o chestie atât de trivială.

După acel incident Yunho a început să mă evite, să nu îmi mai raspundă la telefon, ba chiar să şi-l închidă. Vizitele la parintii lui se transformau în certuri la fel de urâte ca cele în particular, eu aruncându-i în faţă prietenia dintre el şi Jaejoong, gasisem acea prietenie ca motivul destramarii relatiei noastre (mai târziu aveam să-mi dau seama, de fapt, că totul a fost pierdut încă de la prima noastră ceartă puternică). De câte ori l-am urmarit unde mergea, de câte ori mă evita, era acelaşi loc, apartamentul lui Jaejoong. Furia şi gelozia mă cuprinsese dintr-un motiv necunoscut, pot să-i spun că era intuitie femenină, nu ştiam când şi cum se întâmplase, dar lui Yunho îi placea de Jaejoong, şi nu ca un prieten. Toate piesele se încadrau la perfectie, felul în care reactionează şi se uită la el, totul avea o singură explicatie, ei doi aveau mai mult decât o prietenie.
În seara în care mi-a cerut să ne despartim am fost furioasă, dar nu am acceptat, poate într-un fel mă resemnasem, dar asta nu însemna că nu aveam să-mi „împartăşesc” putin din gândurile mele cu „rivalul” meu.


Când am ajuns la uşa lui Jaejoong, era clar că nu mă aştepta pe mine. Burtica lui arata adorabilă prin bluza albă pe care o purta, aproape că regretasem că am venit aici să-i stric ziua, aproape, doar aproape. Am fost surprinsă că de data aceasta nu s-a aparat doar ci şi m-a atacat verbal, am fost surprinsă şi ranită de vorbele lui, presupun că razbunarea era dulce. Acum era momentul în care el îşi spunea parerea despre mine, parerea proastă pe care şi-a format-o din actiunile mele. Cred că niciodată nu m-a afectat parerea altora despre mine, niciodată nu mi-a pasat de fapt cum eram privită din exterior, eu doar voiam să fiu perfectă pentru o singură persoană, pentru Yunho. Vorbele lui m-au afectat într-un mod destul de urât, dar nu pot spune că orgoliul meu s-a lasat distrus de acele cuvinte, ba chiar a crescut. Am vrut să lovesc, iar atunci a venit Yunho; privirea lui mă facea să vreau să îmi sap propia groapă. Când Jaejoong a fugit catre el şi l-a primit în brate cu atâta mare uşurinţă am ştiut că pierdusem definitiv, aveam dovada în fata mea. Fusesem parasită de barbatul pentru care mi-am pierdut atâţia ani din viaţă pentru un alt barbat. Când am vazut că îl ia pe sus, precum un mire îşi ia mireasa în noaptea nuntii mi-am mai simtit o bucăţică din inima mea cum s-a rupt din nou, iar gura mea mare şi mintea mea ranită au trebuit să îşi facă showul din nou, dar cu ce m-am ales? Cu o uşă trântită în faţă şi atât.
Plecasem acasă, habar nu am cum am putut conduce în starea aceea, eram un dezastru, plângeam încontinuu dându-mi seama că aproape zece ani din viata mea s-au dus pe apa sâmbetei; pierdusem timpul cu o pesoană care nu m-a iubit sau poate că m-a iubit, dar nu în felul în care am vrut eu, nu în felul în care l-am iubit eu. Dar până la urmă, cât de mult l-am iubit eu? Cât de reală a fost şi iubirea mea pentru el? Nu a fost doar o iubire egoistă şi posesivă? O iubire infantilă ?
În loc să mă duc la apartamentul meu, am mers la tata acasă, doica mea speriindu-se vazându-mă în starea aceea. Odată ajunsă în bratele ei, am început să plâng şi mai tare în mijlocul holului de primire al casei, nepasându-mi de privirile pe care personalul mi le arunca.
Cinci zile petrecute în cameră, ieşind doar câteodată afară ca să îmi iau câte ceva să mânânc. De atât timp a fost nevoie ca să îmi dau seama de ceea ce îmi trebuia pentru a trece peste această dezamagire totală, o calatorie în jurul lumii şi un psihiatru ca să-mi revin cum trebuie. Shopping la Paris, Londra şi Milano, ce ar fi mai bun de atât ca să îmi revin dintr-o dezamagire în dragoste? ...Pe cine încerc să pacalesc, nu îmi va trece după nişte sesiuni de golit carduri de credit.
Îndată ce am luat decizia mi-am facut bagajele pentru a pleca, am anuntat-o pe doica mea, iar tatal meu cred că era deja înştiintat de toată treaba aceasta. Mi-a transmis că se va întâlni cu mine în Londra. Mi-am luat primul zbor spre acel oraş disponibil şi am aşteptat în aeroport cât timp a fost nevoie. Cred că facusem cea mai înteleaptă decizie. Trebuia să mă dau batută odată şi odată, nu? Yunho al meu nu mai era al meu, ci acum era al lui Jaejoong. Nu îmi vine să cred ironia vietii. Mereu l-am ţinut departe pe Yunho de femei, temându-mă că se va îndragosti de altcineva şi eu o să ramân singură, dar niciodată nu am crezut că un barbat va fi cel care mi-l va lua de lângă mine pentru totdeauna; şi totuşi trebuie să admit că Jaejoong nu pare orice barbat, şi nu e orice barbat. Eu nu m-am purtat cu el deloc bine, din cauza geloziei, dar asta nu înseamnă că nu am putut recunoaşte o persoană bună. El e una dintre ele. În ciuda faptului că a vorbit urât cu mine - de fapt eu am vorbit urât cu el, l-am insultat şi toate lucrurile negative - el s-a aparat doar, am putut vedea că nu avea nicio intentie rea. Poate a fost mâna destinului ca el şi Yunho să se întâlnească şi să conceapă acei copii. Da, mi-am dat seama după putin timp că erau copiii lui Yunho şi de faptul că Jaejoong era îndragostit de el, nebuneşte pot spune. Felul în care îl privea de câte ori ne-am întâlnit nu era unul tocmai normal şi din putinele discutii dintre Changmin şi Jessica, pe care le-am ascultat din greşeală, aratau de fapt cât de mult ţinea Jaejoong la Yunho. Dacă ei doi nu or să ramâna împreună, atunci o să cred că viata chiar nu vrea ca iubirea să învingă. Dacă ei doi nu o să fie împreună pe când mă întorc eu din calatorie, atunci nu voi ezia să îmi bag mâinile în această „lucrare” a destinului.

Doisprezece luni mi-au trebuit ca să revin în Coreea, să îmi pot relua activităţile ca model şi să îmi reiau viata de la zero. A fost greu; cred că acele luni au fost perioada cea mai grea din viata mea, mai greu decât să creşti fară o mamă, mai greu decât să îl pierd pe Yunho a fost să accept şi să trec peste acel lucru. A fost greu să uit de tot şi să iert, a fost greu să mă obşnuiesc să nu mă mai cert cu el, deoarece cu timpul mi-am dat seama că devenisem mai mult prieteni decât eram înainte. El pentru mine devenise o persoană de fară care nu puteam să respir, dar asta nu însemna că nu puteam să încerc să trec peste toate.
Cu timpul învăţasem ceea ce era de fapt adevarata iubire, cea care nu rezistă pentru totdeauna, ci până când ambele persoane care o simt încetează să mai traiască, dar asta nu înseamnă că iubirea aceea s-a pierdut; amprentele ei pe lumea noastră ramân vivide în viata de zi cu zi, dar noi nu le putem vedea.
M-am întors în Coreea pentru să mă asigura că Yunho va avea parte de acea iubire alaturi de Jaejoong, m-am întors în Coreea nu pentru a fi fosta iubită descreierată, ci prietena cea mai bună a amândurora. Nu am încetat să-l iubesc pe Yunho, pentru că iubira mea nu a fost una reală, ci una de care m-am agăţat. Ceea ce am simtit eu pentru el nu a fost decât o iubire faţă de o persoană putin mai învârstă decât mine, iubire pentru un prieten foarte bun, intim.
Şocul meu a fost ca ei doi să nu mai fie îmrepună când m-am întors. Am fost înfuriată şi dezamagită. Care a fost scopul plecarii mele atunci? Care este scopul întoarcerii mele?
Eu îi voiam împreună, iar acum aflu că de fapt Jaejoong a fugit de Yunho. Am aflat asta chiar de la fostul meu logodnic pe care am fost să-l vizitez a doua zi după ce am revenit în ţară. Îmi amitesc perfect conversatia noastră.

- Am venit să-mi cer scuze, am spus sinceră uitându-mă în ochii lui.
- Pentru ce? a întrebat dezorientat.
Arata obosit şi parcă nu mai era acelaşi Yunho. Cearcanele îi erau vizibile, iar oboseala se citea în fiecare mişcare pe care o facea. Nu ar fi trebuit să radieze de fericire acum că era alaturi de cine trebuia?
- Pentru ceea ce am facut, am zis, pentru că am fost atât de egoistă să nu vad că nu erai fericit lângă mine, am spus zâmbit.
- Ce te-a facut să-ţi dai seama de greşelile tale? m-a întrebat uitându-se pentru prima dată la mine serios.
- Felul în care îl priveai pe Jaejoong era foarte diferit de felul în care mă priveai pe mine, am raspuns sinceră Vorbind de Jaejoong-shii, unde e? am întrebat uitându-mă curioasă la el.
- A plecat, a spus simplu evitându-mi privirea.
- A plecat? am întrebat dezorientată.
- Da, e în Japonia, a plecat pentru că aşa a crezut el că e bine, să fugă de mine, să fugă cu copiii mei, fară să îmi spună în faţă de fapt că sunt tată, lasându-mă ranit în spate în timp ce el se bucură de timpul petrecut cu copiii mei, a spus plin de ură iar eu am ramas fară cuvinte.
De ce a plecat Jaejoong? De ce a fugit de Yunho? Şi cum adică nu i-a spus că era însarcinat cu el? Toate aceste întrebari dominau în mintea mea în timp ce-i priveam chipul plin de durere al barbatului pe care odată am crezut că-l iubesc.
- Şi tu ce ai facut ca să-l aduci înapoi şi să vă rezolvati problemele în loc să stai aici şi să-ţi plângi de milă? l-am întrebat rautacios. Cum a îndraznit să-l lase să plece?!
- Seulgi, dacă crezi că ai dreptul să-mi ţii lecturi de comunicare în cuplu nu cred că eşti cea mai potrivită, mi-a spus rautacios iar eu am tacut instantaneu.
S-a uitat direct la mine şi cred că mi-a vazut chipul plin de şoc, a vrut să îşi ceară scuze dar eu l-am oprit.
- Ai dreptate, îmi cer scuze. Acum o să plec, am spus în timp ce mi-am luat poşeta grabită. La revedere, Yunho-ah şi îmi cer scuze încă o dată!

Aceea a fost ultima dată când am mai vorbit cu Yunho, deoarece plecasem grabită şi determinată să aflut toată povestea asupra a ceea ce s-a întâmplat. Nu aveam multe optiuni din care să aleg, aşa că Junsu parea persoana cea mai potrivită. Parea el prostuţ şi naiv, dar nu era. Totuşi era cel mai deschis dintre toti prietenii lui Yunho, aşa că aveam să-mi încerc norocul.
Cred că Cerul era de parte mea caci îndată ce am ajuns la apartamentul lui Junsu, m-a primit mai mult decât încântat. Mă întâlnisem cu el în urmă cu câteva luni în Paris şi am stat putin la taclale, eu spunându-i prin tot ce am trecut iar el acceptându-mă înapoi, acceptându-mă înapoi ca noua Bae Seulgi. Îndată ce l-am întrebat despre relatia dintre Yunho şi Jaejoong a devenit putin cam tacut, dar imediat ce i-am spus că vreau să-i ajut a început să vorbească. Am fost înfuriată când am auzit că prostul de Yunho a vrut să-i ia copii lui Jaejoong, chiar dacă voia doar să-l forteze ca să fie împreună. Nu l-aş fi crezut în stare de aşa brutalitate, dar nu mă mai mira nimic. Yunho era o persoană total diferită când venea vorba de Jaejoong.
Junsu era îngrijorat din cauză că nu mai putea da de Jaejoong, iar eu deja planuiam cum să dau de barbat. Mi-am luat la revedere de la micul meu comlice şi am plecat acasă.
Timp de două saptamâni nu rezolvasem nimic. Detectivul pe care îl angajasem nu mă ajuta cu nimic din cauză că Jae se ascundea mult prea bine. Totuşi, în tot acest timp am facut putine cercetari asupra persoanei lui Jaejoong; era o persoană superbă, dacă pot spune aşa. Primul din clasa lui în liceu; toate vorbele bune spuse de profesori îl faceau să pară un geniu, iar eu eram intrigată de ce naiba a ales fotografia ca profesia lui dacă avea atâtea talente. Era perfect, iar el ascundea toate aceste lucruri. Niciodată nu mi-aş fi imaginat că e atât de deştept, fluent în multe limbi şi cu o minte extraordinară. Era un fel de geniu plictisit, exact ca in anime-uri. Faptul că avea şi conditia specială care-i oferea posibilitatea de a avea copii era un mic detaliu care-l facea să fie complet de unul singur. Nu avea nevoie de o femeie lângă el. Poate din această cauză nu era menit să fie heterosexual. I-am studiat de asemenea cazul special, desigur mituind cu bani grei doctorii de la spitatele pe care le-a frecventat. Eram fascinată de el, de persoana şi conditia lui; practic eram obsedată şi aveam un singur ţel: să-l aduc înapoi şi să-l fac să fie fericit alaturi de Yunho, singurul care-l putea satisface pe plan emotional.

Zile mai târziu am decis să iau problema în mâinile mele. Aveam să plec în Japonia pentru a-l cauta pe Jaejoong, cu sau fară ajutorul detectivului incompetent pe care l-am angajat. Era o adevarată binecuvântare că tata avea o reşedinţă în Tokyo. Acolo mi-a spus Junsu că a locuit Jaejoong ultima dată, aşa că trebuia să încep cu începutul. Era simplu dar greu în acelaşi timp. Simplu, avea doi copii şi era singur. Îi era putin mai dificil să se deplaseze prea des, iar greu... Tokyo e o metropolă, poate fi oriunde. Şi totuşi înclin spre partea bogată a acestui oraş, Jaejoong e un barbat, dar e... ma... parinte a doi copii, aşa că va avea grijă să fie în siguranţă. Vorbind de copii, abia aştept să-i vad, să vad cu care dintre ei seamană. Din ce mi-a spus Junsu fiecare are câte ceva de la ambii parinti, dar ambii seamană mai tare cu unul dintre ei. Cred că e tare dragut să vezi un mini - Jaejoong.
De îndată ce am ajuns la casa tatalui meu, m-am acomodat şi am aranjat toul pentru gustul meu, am mâncat şi m-am pus să dorm. Aveam de gând să pornesc cautarile dis de dimineaţă.
Odată ce soarele a aparut pe cer eu am fost în picioare, gata îmbracată şi mâncată, numai bună să pornesc la drum. Am mers cam prin toate cartierele în care aş fi crezut că el ar fi stat dar nu am dat de nimeni care să-l fi vazut sau macar să li se pară cunoscut. După câteva zile începusem să mă dau batută. Nimeni nu-l vazuse, iar eu eram obosită psihic de toate. Eram singura într-un oraş atât de mare ca Tokyo cautând o fantomă.

Eram tot mai disperată să-l gasesc. Nu îmi placea singuratatea, nu ştiam pe nimeni în oraş, nu avam cu cine să vorbesc. Signurele mele conversatii erau cele ocazionale cu Junsu sau cu tatal meu, care erau foarte scurte.
Ultima mea discutie cu Junsu m-a pus pe gânduri. Îmi spusese că poate Jaejoong nu frecventează locurile populare chiar de aceea, ca să nu-l gasească nimeni. Desigur, cum puteam fi aşa de proastă? adică Jaejoong nu e orice persoană, e una inteligentă care ştie cum să se facă să fie evitat de cine vrea. Înseamnă că iar trebuia să pornesc de la zero şi cel mai rau e că nu aveam nici cea mai mică idee de unde l-aş putea gasi.
Indecisă asupra a ceea ce voi face, m-am dus la una dintre cele mai faimoase piete pentru a lua legume proaspete ca să-mi pregatesc o cină sanatoasă. Chiar dacă am luat o pauză de la modeling, trebuia să mă întretin şi spre norocul meu am luat lectii de gatit, care se dovedesc a fi folositoare.
În timp ce îmi faceam veacul prin piaţă alegând cele mai proaspete ingrediente, am dat peste o figură foarte cunoscută. Înalt, umeri lati şi talie îngustă, picioare lungi şi atractive, o ţinută decentă dar care nu trecea uşor neobservată. Totuşi, un detaliu era schimbat; Parul era de o culoare aurie care stralucea la lumina soarelui precum aurul cel mai scump. Eram nesigură dacă îl recunoşteam sau pur şi simplu îmi faceam iluzii. L-am vazut pe acel barbat care semana cu Jaejoong trecând de la o tarabă la alta, iar eu mi-am apucat geanta pentru a lua poza cu el. Am mers la una dintre cele mai tinere vânzatoare şi i-am aratat-o. Aceasta a roşit fruioasă , bâlbâindu-se în timp ce-mi spunea că acel barbat era identic cu cel din poză, doar parul fiindu-i schimbat, însă structura fetei şi frumusetea emanată de acesta era cu siguranţă identică.
Nu puteam să descriu emotiile care mă cuprinseră în acel moment. Stomacul mi se întoarse pe dos, lugumele au fost de mult uitate pe jos, unde le-am scapat când am vazut că plecase din piaţă. Am fugit în urma lui, dar fară să-l fac să banuiască. Trebuia să-l confrunt într-un loc în care nu putea fugi de mine.
L-am urmarit peste tot unde a mers: la carmangerie, la pescarie, la cofetarie chiar şi la mall, unde s-a oprit la un magazin cu haine de copilaşi mici. Am profitat şi eu să le iau câte ceva copilaşilor, în caz că puteam să îl confrunt în acea zi pe Jaejoong.
Am fost pe urmele lui, iar îndată ce a ieşit din magazin, eu platisem de mult articolele achizitionate. Mergea pe jos, fară maşină, semn că nu locuia departe de aceste locuri, mă întrebam cum de nu am ghicit că se va ascunde undeva „jos” în oraş. Poate că încă gândirea mea era plină de superficialitate şi am crezut încă o dată cu luxul va câştiga în fata fericirii.
Era amiază când, în sfârşit, a ajuns la o casă ce parea a fi a lui. Când să între, a fost întâmpinat de un barbat înalt, brunet şi foarte atractiv. Nu am putut decât să îl urasc din prima din cauză că l-a sarutat pe Jaejoong pe obraji. Poate era un gest prietenesc, dar nu îi dadea dreptul să atingă ceea ce Jung Yunho detinea.
Vazând că nu e momentul să apar în fata lui, mi-am notat adresa în agenda pe care o aveam la mine. Uitându-mă încă odată la casa cu pereti albi, imaculati, m-am întors pe drumul de unde am venit.

A doua zi eram energică, plină de fericire şi satisfactie. Îmi îndeplinisem o parte din scopul pentru care venisem în Japonia: să-l gasesc pe Jaejoong şi să-i ascult partea de poveste iar apoi să trag o concluzie şi să elaborez împreună cu Junsu un plan pentru a-i aduce înapoi pe cei doi. Nu îmi venea să cred că aveam de gând să fac aşa ceva. Cu un an în urmă nici nu aş fi visat că o voi ajuta pe persoana pe care Yunho o iubeşte, că aş fie împreună cu el şi să nu aş încerca să-i mai despart.

Adevarul e că ei doi se potrivesc prea bine, dacă stau să mă gândesc. Jaejoong e cel ce pare „rece”, iar Yunho e raza de soare în viata oricui, iar felul în care se privesc, priveau de fapt, chiar şi când credeau că nimeni nu îi vedea, era de-a dreptul plin de scântei. Când erau amândoi în aceeaşi cameră, parcă aerul devenea sufocant. Aveau o chimie aparte, ceva special, ceva ce nu întâlneşti decât odată la câtva timp şi doar la anumite persoane. Era ceva aproape magic, era ceea ce voiam eu să am, adevarata iubire. Datorită lor mi-am putut da seama că de fapt iubirea e tot iubire, nu contează între cine, contează cât de mult şi cum iubeşti.

Mă îmbracasem potrivit pentru vară şi pentru a mă întâlni cu el. Am luat cadourile pentru copii pe care le cumparasem cu o zi în urmă şi, înainte să plec spre casa lui, am intrat într-un magazin ca să-i iau şi lui câte ceva: ciocolată şi alte lucuri la care m-am gândit. Nu sunt prea bună în a cumpara cadouri mici. Am fost obişnuită cu cadouri scumpe şi foarte pretioase.
Îndată ce am fost gata, am pornit spre casa lui. Aveam în gând tot discursul meu mareţ de a-i cere să se întoarcă înapoi la Yunho, de a-l face să-mi spună şi versiunea lui asupra faptelor petrecute între ei, să-l rog să nu facă această greşeală de a-l prasi pe Yunho şi să nu îl facă să lipsească din viata copiilor.
Când am intrat pe strada care avea să mă ducă la casa lui, picioarele au început să-mi tremure de emotie şi nerabdare. Nu înteleageam de ce aceste emotii puneau stapânire pe mine acum. De ce nu puteam fi la fel de sigură pe mine precum atunci când am ieşit din casa mea?
Întâmpinată de structura casei care arata mult mai impunatoare decât ei, am început să mă gândesc dacă nu cumva era mai bine să mă duc înapoi şi să revin în altă zi. Dacă nu cumva faceam o greşeală venind aici? El nu mă placea, de fapt, mă displacea foarte mult din cauza faptelor pe care le-am savârşit împotriva lui în trecut. Mă întreb care va fi reactia lui când mă va vedea la uşa lui, în Japonia, unde încerca sa fie ascuns de toată lumea, cu cadouri la mână, zâmbind frumos ca o Barbie a Coreei ce sunt, salutându-l? Sunt sigură că mă va strapunge cu privirea lui rece şi mă va face să regret de zeci de ori că am mers acolo.
Cu toate gândurile şi grijile pe care le-am dezbatut şi creat în mintea mea, nu mi-am dat seama că de fapt ajunsesem în fata uşii lui. M-am speriat îngrozitor când am observat uşa neagră, lucioasă, începând să se deschidă. Am scos un sunet asemanator cu „quack”-ul unei rate speriind persoana care se alfa după uşă.

- Ce naiba?! am auzit vocea lui, şi în acel moment am uitat cum să respir.

A ieşit afară un barbat cu parul blond şi pentru un moment am şi uitat că de fapt el şi-a vopsit parul. Pielea lui albă în bataia razelor de soare era aproape translucidă, iar ochii aceia mari şi rotunzi mă priveau în timp ce mii de emotii îşi faceau loc în ei. Buzele lui pline şi roşii erau întredeschise.

- Seulgi, numele meu a parasit buzele lui, tonul vocii lui transmiţându-mi nişte fiori până în vârful degetelor. Ce era acest sentiment?
- Uhm, bună, Jae! am spus încercând să par plină de entuziasm. De fapt eram entuziasmată, nu trebuia să par.
- Jae? a întrebat ridicându-şi o sprânceană într-un mod atât de sexy care m-a lasat fară rasuflare.
- Adică, am fortat o tuse iar apoi am continuat, Jaejoong-shii!
- Ce cauti aici? a întrebat pe un ton rece iar eu am împietrit.
- Uhm... am venit să te caut? am spus nesigură şi în mintea mea mi-am da to palmă peste faţă.
- Mă întrebi pe mine? a spus zâmbind, iar la vazul acelui zâmbet respiratia mea s-a taiat.

Neputând să mai scot niciun cuvânt, mi-am scuturat capul în semn de negatie. S-a uitat la mine pentru câteva clipe, iar eu a trebuit să-mi las privirea în jos. Nu puteam să-i întâlesc ochii. Ruşinea şi remuşcarile m-ar fi consumat dacă aveam să-i vad ochii. Nu voiam să vad dacă era trist, suparat sau dacă mă ura, sau chiar mai rau, el să fie fericit că a plecat de lângă Yunho. Nu, nu aveam de gând să vad fericire în ochii lui nici dacă o simtea. nu voiam să concep că ar putea fi fericit departe de el.

- Intră, a spus simplu şi s-a întors cu spatele la mine, lasându uşa deschisă, mergând încet spre hol până când nu l-am mai vazut.
- Huh? mi-am spus singură facând nişte ochi mari, păşind teleghidat în casă.

Am închis uşa în urma mea şi mi-am dat jos pantofii pe care îi purtam, luându-mi o pereche de papuci de casă din dulapul care era pus lângă scara care ducea spre înauntrul casei. Am păşit încet, cu grijă, fară să fac vreun sunet, temându-mă că voi face vreun zgomot şi îi voi trezi sau speria pe copii.
Dintr-o dată, un strigat care suna a unuia de copil mic a rasunat în toată casa, iar eu am început să fug în locul din care provenea sunetul doar ca să îl gasesc pe Jaejoong plin cu ceva mâncare prin par şi pe faţă în timp ce unul dintre copii se uita inocent la el, iar celalalt nici macar nu îl baga în seamă.
I-am observat obrajii roşii. Nu ştiam de ce, furie sau ruşine, însă îndată i-a trecut. A luat un şervetel şi a început să-l şteargă pe bebelaş, pe urmă pe el însuşi. M-am uitat atent la el, la fiecare mişcare, la felul în care îi privea pe copilaşi şi cu câtă grijă se purta cu ei şi cu câtă tandrete punea mâna pe ei. Atunci am înteles de ce a plecat de lângă Yunho, de ce s-a temut că îi va lua copii. Pentru că îi iubea prea mult, atât de mult încât nu avea să renunte la ei, nici macar în favoarea lui Yunho.


- Te ajut cu ceva, Jaejoong... – shii ? am întrebat nesigură în timp ce am pus jos pungile pe care le aveam în mână. Doar atunci mi-a observat existenta şi s-a ridicat repede.
- Oh nu, Seulgi-shii, uhm, cu ce te servesc? a întrebat în timp ce mă privea plin de nervozitate.
- Cred că o limonadă ar fi bună, multumesc, am raspuns zâmbind, iar el mi-a zâmbit înapoi. Mi-am mutat privirea catre copilaşi şi apoi l-am întrebat brusc – te deranjează dacă mă joc cu copiii?

Cred că întrebarea mea a fost destul de şocantă din cauza faptului că pe când să facă un pas s-a împiedicat de un obiect aparent invizibil, aterizând pe jos. M-am panicat îndată şi am fugit lângă el pentru a-l ajuta să se ridice de pe jos.

- Eşti bine? am întrebat în timp ce-i urmaream chipul pentru a vedea dacă s-a lovit undeva. Mă aşteptam la un „da” sau „nu am păţit nimic”, dar nu mă aşteptam să râdă.
- Nu te teme, e a şaptea oara pe ziua de azi, a spus printre râsete iar apoi a continuat – aşa sunt eu... mai neîndemânatic, a spus zâmbind. Mă duc să-ţi fac ceaiul. Desigur că poti să stai cu copiii.

I-am urmarit spatele în timp ce s-a îndepartat spre bucatarie, banuiesc, iar apoi m-am întors spre cei doi copii care stateau şi mă priveau cu ochi mari şi curioşi. Se vedeau că sunt copiii lui Jaejoong şi ai lui Yunho. Ambii aveau câte o trasatură de la fiecare, deşi unul dintre ei semana mai mult cu Yunho, iar celalalt mai mult cu Jaejoong. Erau adorabili şi frumoşi... şi perfecti. Niciodată nu m-au atras foarte tare copiii. Când am pierdut sarcina mi-a parut rau, dar nu m-am simtit ataşată de acel fat. În primul rând nici nu ştiam de existenta lui până când nu a mai existat.
M-am pus în genunchi lângă paturica care era înconjurată de mai multe jucarii de pluş, cred că pentru siguranta copiilor. Erau îmbracati în roşu amandoi, singura diferenta fiind că unul dintre ei avea bluza roşie şi celalalt albă.
Am întins o mână spre unul dintre ei, curioasă din fire, pentru a vedea cum reactionează. Auzisem că bebelaşii erau precum puitii de gaină: la început erau speriati, dar apoi se ataşau repede. Spre surprinderea mea, mâna pe care a întins-o mi-a fost prinsă de catre bebe cu degetele lui grasute şi pline de salivă. Poate că dacă nu eram atât de fascinată de catre ei, mi-ar fi fost scârbă putin de contactul dintre saliva şi pielea mea.

- Oh, Binnie! am auzit o voce din spatele meu, facându-mă să mă sperii şi să-mi retreag mâna din strânsoarea bebeluşului. Oh, Seulgi! Îmi pare rau. Dintr-un motiv anume îi place să-şi bage degetele în gură şi să atingă apoi persoanele pe care le vede.

Auzindu-i explicatia, am început să râd ca o femeie nebună. Mama lui Yunho îmi spunea acelaşi lucru despre el de când era copil. Era incredibil că semanau atât de tare, chiar dacă erau tată şi fiu.

- Mai ştiu pe cineva care avea acelaşi obicei când era un bebe, am spus zâmbindu-i sincer. Nu am dat niciun nume pentru că mi-am imaginat că urma să devină inconfortabil să stam unul cu altul în cameră.

Mi-a zâmbit înapoi şi mi-a dat un şervetel pentru a-mi şterge mâna, iar apoi mi-a oferit un pahar de limonadă pe care l-am acceptat fară să ezit. După ce am baut destul încât să-mi potolesc setea, mi-am reîndreptat atentia spre copilaşi.

- De ce ai venit aici? m-a întrebat direct, iar eu am înghetat, neştiind ce să raspund, de fapt, neputând să raspund.
- Am venit să vad ce faci, cum te simti şi... să-mi cer iertare, desigur.
- Iertare? a întrebat clipind des, iar apoi parcă şi-a amintit. Ah, iertare. Nu sunt persoana care să ţină pică pentru nişte lucruri din trecut care acum au încetat să mă bântuie, dar dacă te

[Lexxu]

Aweeeeeee, stii cat am asteptat nextu'? Nu stii! Bun. Seulgi a avut o viata destul de naspa, si cand zic naspa ma refer mai mult la relatia ei care a fost un dezastru. Mda. A fost o barbie rea si fara minte, insa e bine ca si-a revenit. Ma bucur asa mult<3. Uite de aceea imi place acum de ea. Capitolul a fost lung, bun si satisfacator. Am vazut cateva greseli de tastare, dar nu astea conteaza. Am fost destul de surprinsa sa vad ca acest capitol a fost din perspectiva ei. Dar e ok, foarte bine. Ce nu mi-a placut: Nu am aflat inca cum a reusit sa se indragosteasca de Jae. Bine, ai explicat si ai mentionat acolo niste emoti puternice, da, dar vreau sa stiu cum s-a intamplat. Meh, in rest totul a fost frumos. Abea astept nextul. Spor la scris Denny! Kissez.