[Naruto] Regula de aur a unei aventuri ( hidasaku )

[nimeni]

Buna! Am revenit cu un fic nou si zic eu original. In mare ficul va fi hidasaku iar actiunea se va petrece in Paris. ( sunt foarte curioasa voi ce parere aveti despre aceasta pereche).
Stiu ca nu am postat de mult dar am citit noile reguli si sper ca nu am omis nimic.
Sper sa va placa!
Lectura placuta!

Varsta minima: 12
Gen: romanta , drama
Limba: Romana
Observatii cu privire la continut: Hidasaku ( HidanxSakura )
Tipul de comentariu solicitat: simpla ( scriu de placere )

Disclaimer:Nu detin nici un personaj(inafara de cele create de mine) ce apartin lui Masashi Kishimoto din anime-ul/manga-ul Naruto si nu fac profit de pe urma acestor personaje/intamplari

Cap I

Regula de aur a unei aventuri e ca gazda se trezeste singura de dimineata. Asa ca tot ce-ti ramane de facut e sa te ridici si sa pleci si asa a si facut. Totusi n-am putut pleca fara sa-l privesc o ultima data. Dormea crezand ca eu sunt acolo sub imbratisarea lui calda. Spre deosebire de vraja mea, a lui nu se termina dimineata. El continua sa fie la fel de superb. Parul lui grizonat era mai stralucitor , mainile lui la fel de puternice, fata mai masculina ca a oricarui barbat, cu trasaturi bine pronuntate. Era idealul. Aceasta noapte petrecuta impreuna fusese un vis devenit realitate. Stiu ca ar trebui sa regret, dar nu pot. Imi placuse ce se intamplase intre noi. A optsprezecea mea aniversare avusese loc aseara. Fusese tandru, atent, dragastos, posesiv, rabdator toate in acelasi timp. Ma simtisem atat de bine in bratele lui. Nici o secunda nu ma simtisem in pericol, desi sa fim sinceri era un strain. Avusese grija de mine, macar o noapte simtisem cum e sa fi in centrul universului. Ce pot spune, fusese primul iar eu eram mai mult decat fermecata. Acum insa era timpul sa ies din acesta vraja. Mi-as dori insa sa-i mai vad ochii cu acele lentile de contact ce-i faceau sa para aproape violet.
M-am ridicat in asa fel incat sa nu-l trezesc si l-am mai privit odata. Am luat un biletel si l-am asezat pe frigiderul lui. Era pentru prima data cand fac asta . “Multumesc!” parea atat de putin fata de ce simtisem eu in aceasta seara. Am deschis usa si am iesit incercand sa nu privesc in urma mea. Era dificil. Incercam sa nu ma atasez, sa ma conving singura ca oricum nu-l voi mai vedea niciodata. Parisul e mare si el e strain. Mi-am dat seama dupa accentul lui si faptul ca-mi facea complimente pe o limba greoaie, pe care nu o intelegeam insa simteam ca sunt niste cuvinte frumoase, pentru ca ma strangea la piept tot mai tare cand le spunea. Nu consideram necesar sa stiu ce spune, nu doream sa-l intrerup pentru a nu distruge vraja dintre noi. Imi inchideam ochii si-l vedeam cum ma privea, cu acel zambet in coltul guri. Incercam sa-i uit figura, dar nu puteam. Mama avea dreptate, femeile sunt slabe, se ataseaza de primul mult prea tare. Nu m-as fi atasat de el daca nu ar fi fost atat de perfect! “ Imi chemati va rog un taxi?” spun eu apropiindu-ma de receptie si zambindu-i frumos domnului de la receptie. Era un batranel carunt, usor grasut, si zambitor. Ochii lui imi zambeau parca subliniind aprobarea cererii mele.
Nu imi prea aminteam mare lucru de asta noapte. Insa acum, asteptand taxiul langa portar aveam timp sa-mi aduc aminte. Nu pot sa cred ca reusisem sa-l cuceresc. Mi se parea ireal. Nu facusem nimic special, si iata-ma aici. Vad taxiul in fata si imi vine cu greu sa ma urc in el. Doamne ce e cu mine. Celva ma tragea inapoi la el. Intru repede in taxi. M-am saturat de zambetele astea. Ce-i cu ele? Sunt bucuroasa? Parca nu dorisem sa plec nicaieri. E oribil sa simti ce simt eu acum. Vai imi era deja dor de el, dar nu regret ca am plecat, nu doream sa-mi faca vant de acolo, nu ? Oricum fusese un prim ideal.
................................................................................................................................................
- Deci! Domnisoara Haruno comportamentul tau nu e potrivit unei tinere de varsta ta.
Priveam in stanga si in dreapta,in cautarea dirigintelui meu. El era intr-un colt al camerei, evitand sa priveascain directia mea. Nu dorea sa ma vada? Directoarea imi tinea o morala lunga, numai ca eu nu o auzeam. Privirea imi era indreptata spre Kakashi care isi mai trecea mana prin par, si peste fata. Isi incorda pumni, batea usor un ritm alert cu piciorul. Era suparat. „Imi pare rau,Kakashi-sensei!” spun eu intorcandu-ma spre el. Toti profesorii ma priveau socati. Nu-mi prea pasa ce zicea directoarea, pentru mine conta parerea dirigintelui meu. Nu-l dezamagisem niciodata pana acum si nu doream sa aiba el de suferit in urma faptelor mele. S-a ridicat incet de pe scaun apoi a venit spre mine. Privea in jos gandindu-se ce sa spuna, in timp ce eu ma intorceam inapoi spre directoare care ma privea furioasa. „Acum Sakura nu mie trebuie sa imi ceri scuze! Ce crezi ca vor zice parinti tai? El? El ce va zice? Ce vor crede ei despre toata nebunia asta? La scoala iti promit ca am sa fac tot posibilul ca povestea asta sa nu te afecteze, dar cred ca tu trebuie sa remediezi situatia cu parinti tai.” Asta era el. Coboara si-mi saruta frunte apoi imi face un semn subtil sa ma intorc in clasa. Urma sa se lupte el cu dragonii din sala profesorala. El era autoritatea suprema pentru mine. Era un simplu profesor de arte, dar cel mai important un bun prieten.
Nu pot sa nu observ privirile dojenitoare a tuturor colegilor mei. Ma priveau atenti, susotind cate ceva. Mai mult de jumatate de scoala nu stia ca exist. Ce-i cu schimbarea asta de atitudine? Ah, da... acum toti stiau ce facusem eu sambata seara cand parintii mei nu fusesera acasa. Oh Dumnezeule ma vor pedepsi pe viata! Si ce cuvinte urate imi vor spune! Stiu clar ce va zice tata - de fapt sunt sigura ca nici macar nu imi pot imagina. Viata mea e distrusa. "Hidan Akatzov, director general al Akatsuki, aventura amoroasa cu pustoaica de liceu." Mai ca tipa una din colegele mele. Parul ei roscat se scutura in ritmul pasilor ei. Isi aseaza buzele in aceiasi pozitie, falsa. Aceasta era pozitia buzelor ei, isi incorda buzele pentru a parea mai mari. Ii spulg de-a dreptul ziarul din mana pentru a vedea pozele de pe prima pagina. Eram eu si el in noaptea aceea, iar mai apoi eu iesind din apartamentul lui. Incep sa ma bucur ca nu plansesem. "Mama Sakura da ai dat lovitura! Cine ar fi crezut?"De ce totul se intoarce impotriva mea? Nu sunt prima care a facut asa ceva si nici ultima. De ce ? Toate fetelea astea au mai multa experienta in domeniu decat mine si totusi nu le-a zis nimeni nimic. Ele fusesera discrete si (poate sunt suparata) profitoare atat, insa eu chiar l-am iubit pe acel grizonat, ii dadusem tot. "Oh, nu te uita sa la mine! E vina ta! Pacatele se platesc mai devreme sau mai tarziu!" Fusese un pacat? E un pacat sa te distrezi? Sa te daruiesti cuiva trup si suflet? Da, bine e! Insa chiar atat de mare?
Ma astepta in fata liceului in fata unui "tanc" nervos din cale afara. Mai treceau cateva colege pe langa el si se fastaceau pentru ai atrage atentia, dar cred ca era atat de nervos incat nici nu le mai vedea gesturile. Ma privea doar pe mine scotand flacari pe nari. Mi-a deschis usa apoi a intrat si el.
- Tu ai planuit asta?Sau... Cine te-a angajat? Ce vrei? Bani? Sa te lansezi cu ceva? Spune! intreaba el calm nedezlipindu-si ochii de la drum.
- Despre ce vorbesti habar n-aveam cine esti! Cum poti sa crezi ca as fi dorit ceva de la tine? Eu as fi vrut la fel de mult ca tine sa nu ne mai vedem niciodata, sa nu afle nimeni .... Nici nu stiu ce vrei de la mine. Daca regreti asa de tare, trebuia sa te duci la prima jurnalista si sa negi tot.
Bine deobicei ma prindeam repede, dar acuzatia asta a fost cea mai oribila jignire pe care mi-o adresase cineva vreodata. Tot ce se intamplase intre noi fusese atat de frumos si acum el, la fel ca restul, distrugea tot. Nu neg ca ar exista asemenea femei insa el ar fi trebuit sa fi simtit ca nu sunt asa. Nu simtise el legatura aia orbitoare dintre noi? Stiam ca nu eram speciala, dar... oare nici macar ca oricare alta?
- Nu-mi vorbi tu asa mie! Eu nu regret nimic, dar tu? Ai dat bir cu fugitii de dimineata! Si uite asa responsabilitatea a ramas numai pe umerii mei. Stii cat are imaginea mea de suferit?Stii?
- Nu esti singurul care are probleme. Eu risc sa fiu exmatriculata. Vrei sa empatizezi putin cu mine? Cand am ajuns in fata directoarei habar n-aveam despre ce vorbeste, de unde stie ea. Nu crezi ca ar fi trebuit si eu sa stiu ca esti o persoana publica? Esti asa un ... egoist. spun aproape rabufnim in lacrimi. Imi feream privirea de a lui, defapt incercam sa-mi ascund dezamagirea. Te rog opreste masina, vreau sa merg acasa!

[nimeni]

hey
bun vad ca nu am nici macar un singur comentariu
mi-ar placea sa primesc macar unul - adica, referitor la poveste, personaje etc
oricum lectura placuta & astept comentarii

Cap II

Asta imi mai lipsea! Nu! Pur si simplu era imposibil! "Suspendata doua saptamani? " De parca discutia cu ai mei de aseara nu fusese destul de dificila. (Discutie? Fusese un dezastru. M-am straduit sa ii conving ca acest eveniment nu va avea repercursiuni asupra viitorului meu si acum? ) Dumnezeule ma vor omora! Ce ma fac? Daca sunt exmatriculata? Sunt distrusa, viata mea s-a terminat! Efectiv nu pot vedea mai departe de discutia cu parinti mei. Cat mi-as dori sa dispar acum! As vrea sa ma pot opri din plans pentru a putea iesi din scoala macar. Nu doream sa ma vada nimeni plansa, si asa nu aratam prea bine dupa o noapte plina de lacrimi. Cand l-am vazut intrand pe poarta scolii mi-am dat seama cat de mult imi doream sa-l imbratisez. Dar asta ar insemna ca sunt slaba, ca renunt la toata mandria mea si-l implor sa imi rezolve problema. O parte din mine se ruga „ Doamne fa-l sa ma scape! Te rog !” in timp ce cealalta imi limenta lacrimile cu fraze gen: „Da sigur doar asta-i mai lipseste, sa te ajute. Oricum dupa discutia de ieri nu te astepta la un mai mult decat un cuvant urat. Il stii deja bine.” Da il auzisem de zeci de ori aseara.
Aveam privirea intetosata de atata plans, il vedeam ca pe o umbra cum se apleaca la nivelul meu . Nu stiu ce spune, nu-l pot auzi. Stiu Doar ca incerca sa se apropie de mine, iar eu aveam alte griji. As da orice sa pot cadea acum in bratele lui si sa dorm, sa nu mai simt nimic. Mi-a luat mana apoi fara sa zica ceva m-a sarutat puternic si apasat. Nu era chiar atat de greu sa-ti dai seama ca nu dorea sa fie respins. Ma tinea atat de strans ca abia puteam respira.
- Imi pare rau! Eu nu trebuia sa iti vorbesc asa. Lasa-ma sa vorbesc cu parintii tai! I-as putea convinge ca...
- Ca ce? S-a terminat. Sunt terminata! Viata mea s-a dus de rapa! Nu spun ca e vina ta, dar cred ca mi-ai face mare favoare daca m-ai lasa in pace. spun eu indreptandu-ma spre casa.
Nu doream sa-i aud scuzele. Nu doream sa-mi vada lacrimile. Ma durea asa tare ce spusese ieri, iar sarutul de azi ma hipnotizase. Doamne, chiar trebuia sa-l evit! Altfel o sa sfarsesc iubindu-l patimas mai ceva ca pe Sui. Adevarul e ca simtisem asta de la inceput, dar acum cu toata sitoatia asta incepea sa-mi placa mai tare, sa vreau si mai mult ca el sa ma placa. Ce e cu mine, imi place sa sufar? Nuu, sunt doar orbita de .... De ce sunt orbita? Nici macar nu suna convingatoare scuza asta daca nici nu stiu de ce sunt orbita. De dragoste ar fi prea mult? Oare confund asa de usor pasiunea cu dragostea? Si de ce ma gandesc la prostia asta? Plangeam pentru ca fusesem suspendata, nu? Adica nu din cauza faptului ca nu primisem suportul lui, nu ? Dumnezeule oare chiar nu-mi pasa decat de viata mea sentimentala? Nu trebuie sa-mi pese si de scoala insa recunosc un pic mai superficial.
..............................................................................................................................................................
Am intrat tiptil in cladire. Nu observasem in prima noapte insa era un loc foarte scump. Pe jos era marmura si covoare rosii. Avea fotolii, masute de cafea si reviste chiar vizavi de receptie. Paseam speriata de moarte. Nu stiu de ce imi era asa frica, de oamenii care se agitau prin holul principal, sau de faptul ca voi fi respinsa. „ Buna ziua! Hidan Akatzov este aici?” intreb eu speriata de un eventual raspuns negativ. Daca ar spune nu aceasta doamna, ar trebui ori sa o rog sa-mi dea numarul lui de telefon ori sa-i spuna ca l-am cautat si sincer nu sunt sigura ca mi-as mai putea aduna desptul curaj pentru a vorbi cu el.” Da! E sus, tocmai a ajuns! Sa-i spun ca urcati?”Am dat dezaprobator din cap apoi i-am cerut doar etajul apartamentului sau. „Cinci.” Aveam cinci etaje sa-mi exersez discursul. Stiam exact ce trebuia sa-i spun. Trebuia sa-i multumesc pentru donatia oferita scolii insa nu-mi place sa fiu datoare, decii.... Usile liftului s-au deschis fulgerator. Asta e, nu pot da inapoi...
Flashback
Nu pot sa cred. Sunt asa fericita! Cum? Cum de directoarea a hotart sa renunte la exmatriculare?
- ... Trebuie sa-ti marturisesc ca prima data am crezut ca e un dobitoc, ca din cauza lui vei fi suspendata insa, este de apreciat. Nu oricine ar veni cu o suma atat de mare si cu un discurs atat de bine pregatit in fata directoarei.
- Hidan? Te referi la el? Dar de ce ar face asta?
- Nu stiu. Cert este ca suma e incredibila si modul in care a venit la directoare si i-a spus ca daca acest incident nu iti va afecta negativ rezultatele si modul in care esti privita, va dona inca o transa la final de an scolii. Era socant!
- Stai sa inteleg. A venit, a negociat cu directoarea, i-a dat banii si apoi a plecat?
- Da!
Endflashback
Ce sec! Plecase fara sa spuna nimic. La inceput am crezut ca e suparat si nu vrea sa ma mai vada dupa ce i-am spus ieri, apoi mi-am zis ca poate a facut-o ca sa nu se simta vinovat- dar atunci de ce m-ar fi sarutat? Trebuiau lamurite cateva lucruri, nu? De aceea sunt aici.
„Buna!” Spun eu zambitoare la auzul usii deschise. Asteptasem ceva vreme pentru a deschide usa. In prima faza credeam ca nu dorea sa-mi deschida insa trebuia sa vorbesc cu el. Am asteptat! A deschis.Era agitat. Ma analiza din cap pana in picioare.Ii vedeam ochii plimbandu-se pe mine si pot spune din mimica lui ca-i placea ce vede. Nu trebuia sa spuna ceva ca sa stiu ca isi reamintea imagini din acea noapte. Si-a oprit privirea pe buzele mele apoi pe camasa mea crem. Daca nu as fi deja pe tocuri m-as ridica pe varfuri pentru al face sa ma priveasca. Trebuie sa recunosc, chiar daca dau dovada de frivolitate, ca iubeam faptul ca ma privea in acel fel, ca isi amintea si ca ii placea ce vede. Mi-a luat mana asteptand o reactie. Dar ce puteam face inafara sa zambesc asa cum zambisem si atunci cand el ma luase prima data in brate. Acum mi se parea penibil dar nu stiam ce sa fac.„ Te rog, intra!” Vocea lui era rece, nu emana dragoste dar mie imi dadea fiori. Cred ca era imposibil sa negam ca fiecare gest ne aducea aminte de acea noapte.
Nu dadusem mare importanta apartamentului in prima seara. Atunci el fusese centrul universului meu. Apartamentul lui era mare, grandios, specific cladirilor din aceasta parte a orasuli, specific frantuzesc, cu usi duble din tavan pana-n podea frumos stilizate, cu pereti de culoarea perlelor cu detalii auri, ferestre mari si luminoase. Intrai si te intampinau trei usi pozitionate in semicerc, dintre care el a deschis-o pe cea din mijloc dintr-un gest cu ambele maini. Totul era asa pretios. Imi era jena ca priveam totul cu ochii mari, ca un salbatic pus pentru prima data in fata unui calculator. Cred ca in spatele zambetului acela smecheresc pe care-l afiseaza se amuza copios pe seama mea. Ciudat e ca nu-mi aduc nimic din tot ce ma inconjoara. Tot ce tin minte e el. As recunoaste oriunde - Taille d'Hercule. Maini mari, brate puternice, un spate perfect, inalt, grizonat, pasional.... " Ia loc!" si-mi face semn spre canapeaua alba din camera a care-i usa tocmai a deschis-o. Trebuie sa recunosc ca ma simteam ca o printesa. Mi-a luat paltonul si geanta si l-a asezat pe un fotoliu apoi mi-a cuprins din nou mana asteptand sa spun ce am de spus.
- Multumesc! Apreciez sincer ce ai facut pentru mine, insa acea suma e foarte mare. Nu stiu cum ti-o voi putea inapoia. spun eu incercand sa-i ignor privirea.
- Uite situatia este dificila, dar cred ca putem iesi din ea cu imaginea curata amandoi. Ce s-a intamplat intre noi afecteaza imaginea companiei. Eu te plac si ceea ce s-a intamplat aici ma face sa cred ca si tu ma placi sau cel putin ma placeai... Intrebarea e : Ce-ar fi daca mi-ai inapoia suma prin simpla ta prezenta la bratul meu?
Nu stiam ce sa spun. Stiam ca unele femei stau la bratul barbatilor pentru sume de bani, dar .... Eu? Da imi place de el si ma ajutase atat cu banii si nu numai, iar idea lui nu era rea deloc. Am dat afirmativ din cap apoi l-am lasat sa ma traga in brate. Era bine ce faceam? Imi placea, ba pot fi chiar curajoasa si sa spun ca il iubeam, dar ... Ce vor zice ai mei despre asta? Ce parere vor avea ai lui despre asta? De fapt ce cred ei despre mine? El ce crede? Ma saruta aparat, strangandu-ma puternic la piept. Ma luase in brate si acum ma plimba direct spre dormitorul lui. Da, de aceasta parte a apartamentului imi aduceam bine aminte. Era si acum intuneric, patul era si acum frumos aranjat. Il simteam cum se napusteste asupra mea. Incerca sa ma imbete in atata pasiune. Era prea devreme si totusi eram amandoi nerabdatori pe acelasi pat persistand in gresala noastra.
-De ce m-ai luat acasa atunci?
Nu ma asculta parea sa fie atat de procupat de nasturii camasii mele. Probabil nici nu auzea ce spun. Aici il cunosteam, parca de o viata. Stiam ca-i place sa ma sarute, sa ma admire si cand ma abandonam total in bratele lui. Imi placea si mie. Imi placea sa-l trag mai aproape, sa-i sarut umeri, sa-mi plimb mainile prin parul lui sau pe spatele lui - dar cel mai mult faptul ca ne potriveam atat de bine.
- Pentru ca trebuia! Imi placi! Am .... Adica.... Asta urma! Tu de ce ai plecat?
Socanta! Puteam spune ca eram atat de surprinsa intr-un sens pe care nu-l mai cunoscuse. Eram fericita si speriata si suparata - toate odata. Fericita pentru ca ma intrebase si-i vedeam ochii stralucind intrebatori. Speriata pentru ca buzele lui erau in pozitia de " Sunt nervos!" a tuturor barbatilor. Si suparata ( e adevarat intr-o mica masura) pentru ca plecasem. Dumnezeule cat ma bucuram ca spune asta, ca era atat de nervos.... Nu doream sa spun nimic, de fapt sa deschid gura pentru ca stiu ca primele cuvinte vor fi : "Te iubesc!". Imi muscam buzele si-i mangaiam usor fata transpirata. Brusc a inceput sa-mi faca complimente pe care le mai auzisem si atunci. "Frumoasa!", "Fragila", "Pasionala!" " Frantuzoaica mea!" Ma musca fara vlaga, ma intorcea de pe-o parte pe alta, se juca cu mine ca si cu un ursulet de plus. E bine sau macar acceptabil ca suntem brusc ata de intimi? Vreau sa spun ieri dimineata ii spusesem sa iasa din viata mea ,iar acum?

[RalucaGabor]

A fost un capitol interesant....si acesta si primul...desi trebuie sa recunosc ca ma socat putin ca personajele tale principale sunt Sakura si Hidan...deci Woau...
Dar in orice caz a fost un capitol dragutz...:)
Cu sinceritate iti spun ca mi-au placut mai mult celelalte ficuri ale tale...pt ca nu prea imi place Hidan...
Nu ai vrea sa incerci si o combinatie SasuSaku...?ar fi dragutz :x

[Nywa]

Hey^.^, as vrea in primul rand sa te felicit pentru ficul cu Hidan si Sakura, mai ales ca este primul fic cu acest cuplu in romana pe care eu il vad. Imi place cum ai conturat-o pe Sakura si nu pot sa cred ca l-ai cam facut pe Hidan mos - rade in hohote. Adica tipul are in anime 22 de ani, dar e ficul tau, actiunea nu se petrece in lumea Naruto si iti respect orice decizie pe care o iei. Chiar si asa, eu respect orice decizie a autorului, dar mi-ar placea sa nu apara cuplul SasuSaku, ca mie una, mi s-a cam urat sa ii vad in fiecare fic, care nu e SasuSaku.
Lasand asta, imi place cum e structurat textul, dar vezi ca am vazut cateva greselute de tastare si ai papat in cateva locuri niste virgule. Data viitoare fi te rog mai atenta.

Astept nextul si spor la scris *hug*

[hero1hero]

A fost un capitol interesant....si acesta si primul...desi trebuie sa recunosc ca ma socat putin ca personajele tale principale sunt Sakura si Hidan...deci Woau...
Dar in orice caz a fost un capitol dragutz...:)
Cu sinceritate iti spun ca mi-au placut mai mult celelalte ficuri ale tale...pt ca nu prea imi place Hidan...
Nu ai vrea sa incerci si o combinatie SasuSaku...?ar fi dragutz :x

Nu, te rog nu incerca SasuSaku. Esti mult prea originala, te rog. In regatura cu acest capitol, e foarte interesant si mi-ai captat atentia. Ai talent si sti cum si cand sa pui cuvintele. LAsi actiunea sa decurga excelent. Imi place. Continua tot asa si o sa ai mult succes.

[nimeni]

buna si multumesc pentru comentarii - nu uitati ca astept in continuare pareri, comentarii, sfaturi
imi pare rau sa-i dezamagesc pe fanii sasusaku dar sasuke nici nu apare in acest fic
ah aproape am uitat: nu l-am imbatranit pe Hidan groaznic ( veti vedea mai tarziu varsta lui)
cu aceste lucruri spuse : Lectura placuta!


Cap III

- Un frappe de capsuni ! spun eu zambindu-i prietenos noului meu " iubit".
Saptamana asta eram suspendata, asa ca ma invitase sa iesim azi. Ieri imi promisese dirigintele la telefon ca imi va trimite zilnic lectiile. Cum sa explic eu? Scoala incerca sa prinda doi iepuri de-odata; sa ma suspende pentru a arata luni cat de pedepsita sunt si sa ma protejeze pentru a primi cea de-a doua transa de la Hidan. Poate ca pana la urma eu iesisem cea mai avantajata din toata treaba asta. Adica nu mergeam doua saptamani la scoala, nu pateam nimic, ba mai mult ieseam cu el care parea sa nu se mai sature de mine. Azi am dorit sa mergem la Louvre, tocmai veneam de la Turnul Eiffel cand a inceput sa se innoreze si sa ploua. " Je connais un petit restau sympa!" i-am zis apoi m-a urmat pana la ea. Uite asa am intrat amandoi in local si am atras toate privirile. El dadea vina pe mine. Spunea ca eram eleganta, si frumoasa si aveam parul vopsit roz - nu vedeai asta zilnic. Dar nu cred ca asta era. Cred ca toti vazusera pozele cu noi; doar era destul de greu sa nu - mai ales ca toata lumea isi dadea cu parerea despre situatia noastra. Lui Hidan nu-i placea asta. Ii vedeam obrazul tremurand - era nervos. "Toti se uita la tine!" spune el ducandu-mi mana la buzele lui. Dadeam din cap negativ zambidu-i si aratandu-i parul meu.
- Ti se pare! Doar tu te uiti! Cei de-aici sunt obisnuiti cu parul meu.
- M-am nascut in Sankt Petersburg, dar locuiam la un conac int-un satuc apropiat. Am trei frati, din cele trei casatori diferite ale tatei. Unul e mai mare si e casatorit, are si un baietel de trei ani. Ceilalti doi sunt mai mici. " Tatal tau a fost casatorit de atatea ori? "- intreb eu sorbind din bautura. Da, nu prea are noroc in dragoste. Toate l-au parasit pentru diversi parteneri de afaceri, si toate au plecat fara sa ceara custodia copilului ei. Am studiat la Moscova si dupa i-am cerut tatei sa lucrez intr-una din filialele firmei lui si asa am ajuns in Paris. Tu?
- Ah, o sa te plictisesti! Totul e normal! M-am nascut aici si locuiesc intr-un cartier normal. Tatal meu e brancardier la spital, iar mama lucreaza la receptia unui cabinet medical particular. Eu invat la un liceu de arte. Si cam atat! " Nu eu am spus tot, spune si tu! Ce cautai in club in seara aia? ". Era aniversarea mea si in fond eu si patronul ne cunoastem asa ca mi-a facut cinste de ziua mea. Ne distram destul de bine impreuna.
Am stat si ne-am privit cateva momente fara sa scoatem un sunet. El ma privea asteptand sa spun ceva dar eu habar n-aveam ce subiect sa abordez. Singurul lucru pe care imi venea acum in cap era :" Zambeste!". Si uite asa ii zambeam ca o proasta asteptandu-mi frappeul. Ok trebuia sa spun ceva nu? Dumnezeule nu aveam nici macar cea mai penibila intrebare in cap. "Te macina ceva? " intreaba el sarutandu-mi tandru mana. Da faptul sunt confuza. Stiu ca am ajuns la un grad de intimitate mare din prima seara, dar de discutat despre ce putem discuta? Ce-i place? Ce se intampla aici? Cum sa-i vorbesc? Ii place de mine si dupa ce deschid gura sau ...."Oh, nimic. E doar situatia asta usor ciudata. Nu prea inteleg nimic, si acum pot sa spun ca ii inteleg pe ai mei care sunt in ceata total. "A ridicat o spranceana apoi confuz, dar m-a intrebat daca ma putea ajuta cu ceva. In prima faza am dat negativ din cap doar ca aveam nevoie de putin ajutor si in fond il privea in mod direct. Parintii mei sunt singurii care ne puteau impiedica intalnirile. " Lasa asta pe seama mea!"
..........................................................................................................................................................

Flashback

"Nu cred ca aveam voie sa trecem pe aici." spune Hidan usor speriat de modul in care treceam strada. Era asa de dragut. Mergeam amandoi spre Ladurée Bonaparte o patiserie extraodinara si scumpa in care imi dorisem sa intru de mult timp. Era frumos si scump aici, nu imi permiteam decat o cutie de Macarons pe luna. Mi s-a luminat fata cand l-am vazut iesind cu 4 cutii. " Ciocolata, menta, lamaie si fructe de padure, nu? " "Si eu care credeam ca nu ai bagat in seama ce spun."

EndFlasback

Asa retinuse si placerile parintilor mei. Facuse programare la restaurantul Maxim’s. "Dumnezeule!" , spun eu vazandu-ma in fata restaurantului. Hidan era deja acolo, ne astepta cu un zambet calduros pe fata. Le-a zambit si parintilor mei apoi s-a prezentat singur pentru ca eu eram inca vrajita de coada din fata restaurantului. „C'est un rêve!” (E un vis!) Spun eu lasandu-i undeva in urma. Acum constientizam ca ajunsesem in fata unui restaurant scump, cu prestigiu, acum nu conta ce mutre faceau parinti mei, nici ce credea Hidan despre ei, nimic nu conta. Eram eu intr-un palton negru, o rochita rosie, cu pantofii mei negri eleganta gata sa traiesc ceva extraodinar. Te iubesc Hidan! Nu o sa pot niciodata sa iti multumesc indeajuns pentru toate oportunitatile pe care mi le oferi. Sunt oportunista? As da orice sa stie .... „ Ma bucur ca-ti place!” spune el oferindu-mi bratul lui. Cum sa nu-ti placa? Decoratiunile erau adevarate bijuterii, muzica era extraordinara, meniul era scump dar bun si chiar cand crezi ca totul merge bine de-o saptamana in coace apare intrebarea: „ Ce fel de relatie aveti?” As fi vrut ca tata sa taca, sa nu scoata un sunet precum facea familia fetei in „Amantul” de Marghuerite Duras. Sa taca si sa inghita situatia asa cum e, pentru ca amantul asta era puternic, si pregatit de orice. Il vedeam ca ma priveste cu un zambet obraznic. Imi era frica de o scena, de reactia lui Hidan – nu ar fi aplecat capul cu nici un pret desi ii explicasem ca eu eram genul care sa fuga de acasa sau sa treaca peste cuvantul parintilor.

Flashback

Ar trebui sa mergem la George al V-lea? Cum ar trebui sa ma comport? Sa-i iau flori mamei tale? Cum sa-i spun tatalui tau? Atatea intrebari fara raspuns. Habar n-aveam ce ar trebui sa faca, daca ar trebui sa-i dea flori sau ce flori sa-i dea mamei, cu atat mai putin cum sa-i spuna tatei; tot ce stiam e ca trebuie sa-l placa sau macar sa-l inghita. „Nu stiu!” spun eu incet aruncand cutia goala de macarons cu crema de lamaie. „ Dar trebuie sa te placa! Trebuie sa intelegi ca parinti mei ma iubesc si asa ca orice parinte pun fericirea copilului mai presus decat a lor. Trebuie doar sa ii convingem ca e cela frumos intre noi si cel mai important stabil.Te rog, incearca sa-i intelegi daca spun ceva ce te deranjeaza o fac sa ma apere. ” continu-i eu asezandu-ma pe canapea si mangaindu-i usor bratele.

EndFlashback

- Stim amandoi ce repercursiuni risca fica mea, vreau sa stiu daca a meritat. Credeti ca relatia voastra e stabila? Ce te face sa crezi ca nu va trece la urmatoarea peste o luna? Intreaba tata intorcandu-se spre mine. Ce ma face pe mine ca parinte sa cred ca fica mea nu va fi presata sa accepte o relatie nesanatoasa? Uite ai fost responsabil si ti-ai asumat raspunderea asupra acelei seri, dar intelege ca ceea ce ma ingrijoreaza e viitorul fetei mele care nici acum nu cred ca intelege intru totul incontienta de care a dat dovada in acea seara.
Incontienta asta ma omoara, doar asta auzeam de o saptamana de la mama si tata. Asa era, stiam ca putea sa ma omoare, sa ma drogheze, Hidan putuse sa-mi faca orice, dar in acea seara nu existaru aceste pericole. Ricasem si castigasem desi Doamne mare era sansa sa sfarsesc tragic. Ce se intamplase cu mine in acea noapte nu inteleg. De obicei ma speriu cand un barbat ajunge prea aproape de mine si-i fac vand, dar cu el ma simtisem atat de confortabil.
- Domnule Haruno fica dumneavoastra inseamna mult pentru mine si va rog sa nu va indoiti de bunele mele intenti. Stiu ca Sakura a dat dovada de naivitate in acea seara dar nici eu nu am fost mai contient de situatie, puteam sa iau cine stie ce boli, ce siguranta aveam ca persoana pe care o aduc in casa e una decenta? Motivul pentru care am riscat amandoi e ca ne-am placut, iar eu inca o plac pe Sakura. De aceea vreau sa va asigur ca vreau o relatie stabila cu ea. Spune Hidan zambind si luandu-mi mana intr-a lui.
- Dar nu crezi ca e prea tanara pentru tine ai 29 de ani, asa ne-a spus Sakura. Sa fim sinceri ai alte nevoi cand ea nu doreste decat sa se distreze, vei vrea seriozitate iar nu va stii ce sa-ti ofere. Trebuie sa intelegi ca relatia nu o sa reziste iar tu si fica mea ati pierde timp din a va gasi adevarata fericire.
Il priveam pe Hidan, nu stia ce sa spuna . Nici eu nu prea stiam ce ar putea el sa spuna sau ce as putea sa spun eu dar am deschis gura pentru ca nu doream ca lucrurile sa se termine asa. Mama ma privea curioasa, simteam emotiile ei. Acea privire calda era o atentionare din partea ei, stia ca situatia poate deveni tare complicata. Mama avea talentul asta special de a fi doamna, de a fi extraordinara. Avea niste ochi mari frumosi, o fata perfecta, neatinsa de ani si mai presus de corpul ei formidabil, avea o un temperament foarte bine cenzurat. O iubeam asa mult, aveam atata noroc ca era langa mine la masa. Imi araja rochita pe care o ridicam precum o fetita de trei ani sub masa si imi facea semne de cum se mananca, cum se bea, cred ca eram dependenta de ea. Puteam eu oare sa spun aceum ceva fara sa o raneasca.
- Da poate ca ai dreptate in privinta varstei dar relatia este consumata, ne e un secret pentru nimeni.spun eu oprindu-mi privirea pe mana lui Hidan si a mea. Il plac, sincer, si as vrea sa incerc.
Il vdeam pe tata uitandu-se la mine nu dorea sa sufar o dezamagire dar eu doream sa incerc. „ Va dau cuvantul meu domnule ca viitorul Sakurei nu va avea de suferit din cauza acestei relati.” Tata si-a plecat capul apoi a spus ganditor : „ Faceti cum considerati ca e bine copii!” .

[nimeni]

hey stiu ca a durat ceva dar am venit cu next ul
astept comentari/ pareri/ critici
Lectura placuta!
Cap IV

- Nu pot sa cred ca i-ai convins pe ai tai! Spune Sui alegandu-mi o rochie si asezand-o pe langa mine pentru aprecieri. Da nu prea ai cu ce sa o umpli.
Face-ti cunostinta cu unicul meu prieten. Daca s-ar intampla ceva as stii la cine sa apelez. E printre unicele numere din telefonul meu. Nu sunt o persoana populara si nici nu cred ca voi fi sau ca m-ar prinde rolul. Sui este prietenul meu. L-am intalnit in club si de atunci suntem parteneri de distractie- eu aveam nevoie de cineva care sa ma initieze si sa aiba grija de mione, iar el de cineva cu care sa danseze si sa pacaleasca fetele ca e mare macho. Ha, si acum ma amuza situatia- dar vom vorbi despre alta cu alta ocazie mai bine sa va fac o scurta prezentare. Un baiat de varsta mea inalt, cu un zambet mare si stralucitor, cu niste ochi de un albastru foarte inchis (de fapt nu stiu exact cum sa explic nuanta- nu pare prea sanatoasa) imbracat ca deobicei intr-o pereche de blugi albstri si o geaca neagra. Mare meu maestru. Il iubeam de-adreptul; aveam o relatie foarte speciala cu el. Parca imparteam acelasi creier. „ Ce zici de asta?” intreba el aratandu-mi o rochie clasica albastra. „ E frumoasa si scumpa tot odata. Si in fond nu pentru asta am venit Sui ci pentru evenimentul de caritate pe care il organizezi. Vrei sa te ajut cu ceva?” nu stiu daca am precizat pana acum, Sui nu e numele lui adevarat e doar o prescurtare. Numele lui adevarat e prea complicat pentru mine si prea lung : Suigetsu Hōzuki. Oricum sa trecem mai departe... Vedeti voi Sui a primit cadou de la tatal lui adoptiv, un club la impinirea varstei de 18 ani ( clubul in care eu si Hidan ne-am intalnit). Ah am mai uitat sa explic un lucru, Sui e italian desi are un nume tare aiurea (de fapt si al meu e aiurea dar asta e alta poveste). El a crescut pana la varsta de sapte ani la un orfelinat din Milano, pana a fost adoptat de Orochimaru ( alt mune ciudat- cred ca se merita unul pe altul) un actor si tenor la opera si teatru (un adevarat maiestru daca ma intrebati pe mine) . Imi aduc aminte ce incantata fusesem sa aflu ca e tatal lui Sui sau sa-l intalnesc; il stiam din reprezentatiile la care fusesesem. Acum cu doua saptamani inaintea Craciunului, el tinea o seara de strangere de fonduri pentru un coleg ( de fapt fusese mai mult obligat, nu se oferise).
- O sa vina idiotele alea sa faca tot, dar daca vrei sa te faci utila de ce nu il aduci pe Hidan? Ar fi frumos sa facem putina publlicitate cazului si poate sa domeze niste bani.
- Publicitate cazului si clubului tau... spun eu cu un zambet pana la urechi. Nu ma pacalesti tu pe mine profitorule.
- Hei atat ar putea face si el pentru tine. Te-ai sacrificat destul si in fond profiti pentru o cauza nobila... si un prieten. Spune el asezandu-mi mana pe umar la iesirea din magazin.
Poate avea dreptate, dar nu stiam cum sa-l conving pe rusul meu drag. Tot timpul e asa – de ne atins, nu stiu cum sa-l conving sa faca o fapta buna pana la urma. „ Il suni si va intalniti si-l intrebi... Oh nu mai bine ii spui ca tu mergi si ca daca vrea ai precia sa te insoteasca.” Cum gasea el solutie pentru tot. „ O domnisoara nu suna niciodata un barbat, doar da mesaje.” Spun eu luandu-mi cafeaua in mana. Bunul meu prieten, radea copios pe seama priencipiilor mele „bizare” cum spune el, dar.... „ Intelegi la ce ma refer!” apoi soarbe o gura din cafeaua lui. Da intelegeam si nu stiam ce sa zic. Nu imi era frica de Hidan, insa nu pot zice ca ma simtea prea confortabil cand ii vorbeam simteam cum imi ard obraji si simtem acea presiune cum ca as putea spune in orice moment ceva ce sa nu-i placa sau sa-l faca sa nu ma placa. „ Bine, am sa incerc! Nu promit nimic.” spun eu inchizand ochii si terminandu-mi cafeaua. Poate era timpul sa aflu daca ma place cu adevarat, e mai bine sa aflu acum decat sa aflu mai tarziu ca poate nu da doi bani pe mine, nu?
Azi e miercuri, nu ma asteptam ca Hidan sa-mi intrerupa ora de cafea cu Sui si nici sa-mi ceara sa merg la el acasa urgent pentru ca are sa-mi comunice important. Aiurea situatia, am avut noroc insa ca prietenul meu avea masina. Nu una colosala dar m-a lasat in fatacomplexului unde avea grizonatul apartament mai de voie mai de nevoie. Ce era asa important? Il salut usor pe domnul de la intrare si pe receptionera apoi intru in lift. Nici macar nu stiam daca arat intradevar bine. Sui spusese un simplu : „ Extraodinar iubito!” extraordinar ei. Sunt sigura ca era un extraodinar de prost, era ora doisprezece ma machiasem si aranjasem la la noua jumate si de atunci mai bausem o cafea si-si mai bagase Sui mana in capul meu cam de cinci ori. Ei, asta e.
Mi-a deschis usa in stilul caracteristic cu parul ud si fara tricou ( asa cum obisnuia sa se plimbe prin apartament chiar daca era decembrie). „ Hai intra!” spune el asezandu-mi mana in talie si luandu-mi geanta neagra. Pe deoparte parea acum somnoros sau macar fara vlaga. Ce s-a intamplat spun eu asezandu-ma pe canapea si scotandu-mi botinele negre. Aveam picioarele obosite de la tocuri asa ca el le-a luat si le-a asezat pe genunchi lui.
- Te-am intrerupt cumva cand te-am sunat? Pentru ca am primit un telefon de la nu conteaza cine si spunea ca ai fost vazuta de dimineata cu un tip la brat mergand prin magazine si la o cafenea. E adevarat? Intreaba el masandu-mi usor gambele.
Am inteles acea somnolenta era o incercare de asi pastra calmul sau mascarea unei ignorante. Oare ii pasa? „ Da!” spun eu ridicand capul si zambind tot odata. Si-a apropiat fata de mine apoi nu a mai zis nimic. M-a privit insa indelung ca semn de : „Continua, ce mai stai?”. „ Nu crezi ca discutia asta e penibila? Era Sui, prietenul meu, ce Doamne iarta-ma e asa o chestie? Si tu te vezi cu multe domnisoare la firma si nu e mare lucru.” „ Despre mine nu se scrie in ziar.” Poate pentru ca nu era in public dar in rest situatia mi se parea similara, ce atata tam-tam?
- Care e problema, iubitu le? De ce il suni pe acel cineva sa-i spui:” E doar un prieten de-al ei, nu reprezinta pentru mine o amenintare. Ea ma place doar pe mine!” spun eu atingandu-i usor obrazul.
„ Doar pe mine? Frumos!” Parea sa se fi calmat. Mi-am trecut de doua ori mana prin parul lui apoi m-am ridicat asezandu-ma pe genunchii lui. Era oare momentul? „ Pot sa-ti cer o favoare?” intreb eu sarutandu-i usor barbia. „ Vineri, e o seara de strangere de fonduri in clubul in care ne-am intalnit, ma gandeam.... De fapt eu doream sa merg, ti-ar placea sa ma insotesti?” intreb eu zambind usor aiurea. Oh acum ma simtem prost, ca am intrebat. Nu doream sa creada ca profit, defapt nu dorea sa fie asa. „ Mi-ar face placere sa mergem, dar apoi promite-mi da vei sta macar o ora in plus la mine, bine?” Am dat din cap afirmativ.
.........................................................................................................................................
O ora in plus? Pur si simplu grozav. Parca ma si vad, obosita de tocuri, granita, Sui si parca prevad ca o sa aiba cine stie ce pretenti. „ Stralucitoare ca intotdeauna!” spune Hidan asezandu-si mana pe rochia mea alba. Exagerase zambetul acela cand imi deschisese usa masinii iar eu la randul meu exagerasem imbratisarea pe care i-a acordam in fata clubului. Stiam amandoi ca cine stie ce jurnalist de scandal e acolo asa ca pozam in cuplul perfect. Departe avand in vedere ca ieri facuse o scena groasnica de gelozie? Nici nu stiu cum sa o numesc. Ieri aparuse in ziar pozele cu mine si Sui , iar lui i s-au aprins luminitele. „ Te rog sa stai langa mine in seara asta!” sopteste el prinzandu-mi cotul imediat ce trecem de intrare. Aproape ca nu-i rezistam, era asa de adorabil. Nu-l vazusem pana acum afectat de ceva atat de tare si mai ales de ceva ce privea relatia noastra. Imi venea sa strig : „Te iubesc!” dar imi era jena. Ce ar crede despre mine? Ca pun prea mult semtiment in cateva intimitati? Da. Pana si eu credeam asta!
Flashback
- Asculta, imi placi si de asta o sa-ti dau o tema de gandire. Ori el, ori eu ... nu raspunde acum! Mi-l vei spune dupa iesirea de vineri, bine?
EndFlashback
Un singur strigat de ajutor din partea lui Sui l-au facut sa plece direct spre Kakashi fara sa-mi spuna nimic.
Iar acum sta cu acea fata de vorba.
Nu eram suparata, geloasa sau frustrata, nu aveam de ce. Dar eram deranjata ca o facea asa usor, asa in public. Ce mai conta ca sus pe scena era tatal lui Sui spunand ceva important, ce mai conta ca Sui era langa mine la bar cand el ii cuprindea ei bratul usor. Era frumoasa, o adevarata clepsidra. Avea un zambet spectaculos, avea pistrui pe umeri si pielea fina.... Adica e chiar draguta si mie cred ca mi-ar atrage atentia, e speciala. Imi amintea de mine in prima seara, atunci si eu crezusem ca sunt speciala. Din pacate magia a disparul a doua zi, nu mai straluceam ca o zana. Oare magia ei va disparea la dimineata? Sau Hidan se va gandi luni ca a fost platita de cineva sa-i faca rau sau se va gandi ca a fost cea mai extraordinara fata pe care a intalnit-o.
As vrea sa am curajul sa ma duc la ei si sa i-o prezint. E colega mea de clasa, cea care ma judecase luni dimineata. Oare ar fi ea mai buna pentru el? Ar ajunge sa o iubeasca? Hidan e capabil de asa ceva? Nu, departe de el. El doar avea acel instinct de posesiune foarte dezvoltat, spriritul proprietetii.
- Vrei sa iesim putin? intreaba italianul cuprinzandu-mi talia puternic. Nu pari sa te simti bine, ai albit la fata.
Nu am ajuns pana afara insa pentru ca imi simteam picioarele tot mai grele. Nu ma puteam tine pe picioare asa ca Sui m-a asezat in camera din spatele barului fara sa spuna nimic. Nu avea nevoie sa ma intrebe ca sa stie ce se intampla. Vazuse ochii mei plini de lacrimi dar se multumise cu un simplu: „ Nu merita sa plangi numai pe bani! Ai uitat vorba tatei?”. Si totusi eu nu spuneam nimic. Doar plangeam in pumni ca o proasta la gandul ca-l iubesc atat de mult si ca stiu ca nu imi permiteam nici sa-i spun. „ Lo amo tanto!Sui!”

nu uitati de comentarii

[Husk]

Heiaa!

Cum am vazut un fic Naruto, am decis sa aterizez si eu pe aici :D!
Ai o idee originala, bravo tie!
DAR!
Ai muuuuuuulte greseli in text. In primul rand, ai o multime de gresile de tastare! Inainte sa postezi, reciteste-ti textul. Pe urma. Virgule inexistente! Si, cateodata, acolo unde sunt puse, nu sunt corecte.
O alta mare greseala pe care o faci constant [si sincer sunt putin dezamagita ca nu te-a atentionat nimeni pana acum, sau nu am citit eu cu atentie] este acel dialog fara linie de dialog! Nu pot acum, pentru ca timpul nu-mi permite, dar daca as sta sa-ti corectez textul, ar fi mult de munca!
Atunci cand ai o replica a unui personaj, pune linie de dialog frumos, de la capat! Apropo de asta, fi atenta la alineate. Da-le viata pentru ca pana acum nu exista.
Mi-a fost destul de greu sa-ti citesc textul deoarece sunt blocuri de litere. Lasa un rand spatiu intre paragrafe si bineinteles, incepe cu alineat.

In rest, ideea imi place. Ai grija insa cu actiunea. Nu o pune pe fuga.
Sper sa iei in considerare sfaturile ce ti le-am adus.

Ganbatte kudasai!

[nimeni]

hey
scuzati intarzierea, dar asa au fost saptamanile acestea mai incarcate.
As vrea sa incep prin ai multumii lui Husk pentru comentariu si ca apreciez faptul ca-i place, ii pasa\ si ca ma sfatuieste pentru a evolua. Vreau sa stie ca acel capitol pe care nu l-am recitit a fost singurul si ca sper ca din acesta am scos toate greselile de tastare. Tot odata as vrea sa-ti multumesc pentru propunerea ta legata de modul in care redactez textul, dar vreau sa raman pe aceasta varianta pentru ca am citit carti care impaca ambele variante de dialog si pentru mine personal au fost mai usor de inteles. Sper sa imi intelegi decizia.
Astept comentarii si lectura placuta!

Cap V

Eram in camera mea singura in intuneric privind tavanul si contempland. Acum sunt eu cea adevarata- nu cea care se alinta in bratele lui Hidan. Aceea nu eram eu pentru ca timpul petrecut cu el nu era real. Era o intelegere intre iluzie si realitate. Idei precum faptul ca m-ar placea erau sperante ce nu mi le permiteam. Stiam ca in gand el are pe altcineva cu care in secret ma compara. Cu siguranta ea era motivul pentru care Hidan ma identifica evident cu momentele intime, dar ce conta? Relatia noastra e un contract de altfel nici nu ar putea fi altfel si daca m-ar placea ar fi fals. Cum ar putea sa ma placa cand cea de langa el nu era decat o Sakura cenzurata, vesnic speriata de o posibila greseala. Imi dau acum seama ca de fapt nu ma simteam cu el comod asa cum ma simteam cu Sui; cu el traiam ca si cum ziua de maine n-ar exista, ca si cum existenta s-ar limita doar la noi. Si totusi ma uit acum in oglinda si vad, sunt singura. Mama auzise sau citise odata ”Omul se naste si moare singur” dar oare si traieste? Pentru mine era o pedeapsa groasnica dar stiam ca asa trebuie sa fie. Cine mi-ar accepta secretul?

Flashback

„Ploua!” spune Hidan asezandu-si mana in jurul taliei mele. Nu aveam nici unul umbrela. Aici ploua in preajma sarbatorilor, arare ori ninge. Deobicei ninge abea in ianuarie. Il priveam oarecum nepasatoare. Ce mai conta o ploaie cand oricum machiajul meu fusese distrus aproape total de lacrimi. L-am tras usor de mana si am pasit fara ezitare in ploaie. Doream acasa, in patul meu sa ma bag sub perna si sa plang ca mai apoi sa ma trezesc de dimineata cu ochii unflati si racita cobza. In seara asta eram aproape depresiva. De ce nu imi permiteam o scena de gelozie? De ce sa nu-l intreb motivul pentru care o ia razna cand ii zambesc italianului cand el e cel care cuprinde fete de talie? „Mi-ar fi placut sa petrecem mai mult timp impreuna.” spune el tragandu-ma puternic in brate.
Nu cred ca ai fi avut acelasi succes daca am fi petrecut mai mult timp impreuna. Spun eu lasandu-l de mana si intrand in masina. Il vedeam cum intra si el, incercand sa nu para deranjat de ce am spus. Nu vreau sa vorbesc despre asta , bine? Acum hai sa mergem la tine asa cum te-am promis.
Asta inseamna pentru tine relatia noastra o promisiune, o datorie?
Asta inseamna pentru tine relatia noastra contact fizic? Trebuie sa recunoastem relatia noastra nu exista. Ai vazut cum ne-am comportat inauntru? Ca doi straini. Tu acolo, eu dincolo. Cred ca ar trebui sa recunoastem ca poate suntem prieteni cu benefici, poate nici atat. Ne folosim unul de celalalt.
Nu suntem impreuna , sau nu stiu exact cum sa explic relatia noastra.Nu stiu decat ca eu il iubesc, dar el? El ma iubeste? Oare vede in mine mai mult decat actutul propriu zis? Si-a mutat privirea vizibil dezamagit de ceea ce spusesem. Acesta era adevarul. Il vedeam nervos, simteam tensiunea din masina, atmosfera asta din ultima vreme eracoplesitoare. Simteam ca nu mai pot duce situatia asta in spate mult timp. Trebuia sa scap de presiunea asta, de haosul din viata mea. Am dorit sa spun ceva, chiar am vrut, dar el ma intrerupea spunand : „ Inteleg, stai listita!”. Asta era clar semnalul ca urma ceva. Nu doar cuvintele ci si tonul lui sarcastic....

EndFlashback

Ii aud pe ai mei susotind in bucatarie, stiam ca vorbesc despre mine si el. Stiam ca vorbesc despre faptul ca ajunsesem mai repede acasa de cat s-ar fi asteptat ei. Stiam ca vorbesc despre atitudinea cu care am intrat pe usa si despre cat de aiurea raspunsuri le dadusem. Acel „ A fost superb! A donat o suma mare pentru caz!” parea putin, nu?

Flashback

Ai fost geloasa pe ea? Sakura, esti fata isteata stii ca nu as face asa ceva in public nu? Si in fond ai fost superba cand ai venit si i-ai spus vreo doua. Iubito suntem impreuna? Nu stiu, dar nu vreau sa te fac sa suferi. Eu nu sunt asa. Tu pe de alta parte ai plecat cu Sui o buna perioada .Pentru ce ma rog? Nu ti-am zis sa stai departe de el? Spune el strigand dintr-o data si apropiindu-se de mine de parca nu eram destul de lipita de geamul rece al masinii.
Hidan te rog , este singurul meu prieten.

EndFlashback

Trist, dar adevarat. Desi in clubul lui Sui aveam atatea cunostinte nu vorbeam cu niciuna inafara clubului. Nu-mi trebuiau. Asa eram eu. Fidela unei persoane fie ca era o relatie amoroasa sau nu. Am invatat de mica ce e loialitatea afectiva, cand ti la o persoana pana la Dumnezeu si inapoi investesti sentimente doar in relatia aia. Bineinteles ca la cat de daruita am fost in relatie atat de distrusa am fost la final. Aveam si acum cicatrici adanci. Stiti cand iubesti o persoana si te concentrezi doar asupra acelei relatii tinzi sa te izolezi de altele. Sui este singurul prieten pe care il am si care nu mi-a cerut niciodata nimic. Poate profitam unul de pe seama celuilalt, dar el nu ma atinsese niciodata, nu ma ranise nici verbal nici fizic si asta insemna asa mult.

Flashback

Recunosc ca eram ingrozita. Persoana aceasta din fata mea, imi fusese candva cel mai de incredere confident, iar acum? Acum il priveam ca pe cea mai mare amenintare spre fericirea mea. Cel ce urma sa pozeze acum intr-o cunostinta mai veche era de fapt un personaj care rasese de mine de nenumarate ori si care ma agresase tot de atatea ori. " Ma bucur sa te revad, Frumusete!" I-am zambit undeva ascunsa sub imbatisarea protectoare a lui Sui. "Nu ma prezinti? " intreaba blondul zambindu-mi in felul lui caracteristic. Era un baiat frumos. Naruto mi se paruse intotdeauna astfel, chiar si acum mi se parea, insa era un nimic. Profitase de mine atata timp, prima data la scoala, apoi la iesiri. Ma lua cu el ca pe un catelus cu care te mandresti in fata prietenilor ca esti un bun dresor. Ma pacalea ca suntem prieteni si ca ma iubea, dar dragostea asta lasa vanatai.

EndFlashback

Flashback
- Nu ma mai baga pe mine in prostiile astea! Crezi ca am timp de pierdut pentru prostiile tale?

EndFlashback

Nu puteam sa-i uit palma sau modul in care ma brutaliza, ma imbrancea si... "Sakura si eu am fost bun colegi in scoala! " Imi facea atata rau sa-l simt atat de aproape de mine. De la prima mea intalnire cu Sui ne indepartasem ba chiar nu mai auzisem nimic unul de celalalt. Reaparuse ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, mangaindu-ma la fel de curajos ca alta data chiar in fatalui Sui care parea sa observe atitudinea mea. In acea seara Sui m-a salvat, si de atunci amandoi am ramas nedespartiti. Ii datorez atat de mult. Chiar daca la inceput fusesem parteneri de dans si petreceri acum eram confidenti, prieteni.

Flashback

Te implor nu ma pune sa ma despart de el. Stiu ca ti se pare aiurea, dar eu tin la el si el la mine. Eu doar atat iti cer. Relatia mea cu el este strict de prietenie, si nu reprezinta un obstacol pentru tine. As vrea sa intelegi ca .... Esti perfect! Spun eu asezandu-mi mana pe obrazul lui . Si eu, chiar tin la tine si sunt gata sa investesc cu adevarat in relatia asta. Tu esti? Intreb eu stergandu-mi lacrimile.
Tu pleures pour rien. ( Plangi din nimicuri.)

EndFlashback

[nimeni]

hey
am venit cu un nou capitol
stiu ca a durat ceva vreme dar, am avut un program foarte incarcat si din pacate se anunta saptamani si mai furtunoase
asa ca am profitat de ceva timp pentru a pune capitolul VI
sper sa va placa si sa va exprimati parerea
cam atat. Lectura placuta!

Cap VI

Il vedeam stand in birou inca de cand intrasem pe usa apartamentului in aceasta dupa amiaza, iar acum era trecut de miezul nopti. Ce se intamplase? Era joi, stia ca trebuie sa ajung acasa pana la 2 si ca maine trebuie sa merg la scoala. De ce sta acolo? Deobicei profita intens de timpul pe care-l petreceam impreuna. Stia ca luni, marti, joi si vineri am scoala, asa ca puteam sta la el doar de la sase la unu. Deobicei ajungeam inaintea lui , motiv pentru care aveam cheile apartamentului. Si cum de ajunsese inaintea mea "acasa" ? Se intamplase ceva?
- Esti suparat? intreb eu apropiindu-ma de birou.
Sincer eram foarte ingrijorata de atitudinea lui. Isi aruncase cravata pe un fotoliu, isi tine lantul pe care ii era atarnata crucuilita in gura si isi plimba privirea nervos pe pereti. Nu facea altceva de cand am venit. La inceput mi-a zis: "Rezolv ceva si vin!", dar nu a mai venit, si stia bine ca eu trebuie sa plec. Ai mei acceptau cu greu vizitele astea si asa nu imi permiteam sa intarzi nici macar o secunda.
Si-a lasat pe spate frecandu-si ochii de oboseala. " Esti suparat pe mine? " intreb eu sfioasa oprindu-ma fix in fata scaunului lui. " Nu iubito, e altceva... Nu are rost sa discutam despre niste prostii." Prostiile alea il tinusera departe de mine o zi intreaga, iar eu intr-o jumatate de ora trebuia sa ies pe usa. " Atunci te pot ajuta cu ceva? " spun eu asezandu-ma in bratele lui si strangandu-l puternic. Cred ca azi prima noapte in care ne intalnisem si nu ajunsesem mai departe de un sarut. Ar trebui sa fiu bucuroasa ca el nu ma presa pe acel subiect dar mie nu-mi placea ca era la kilometri departare. Mi-a sarutat usor umerii apoi cand am inceput sa-l sarut si eu, el s-a oprit. M-am ridicat somnoroasa din bratele lui si mi-am luat geanta negra de pe jos fara sa privesc inapoi . "Bisous!"
-Sakura, familia mea vrea sa ne despartim! M-am intorc brusc pentru al privi; el, ca mine de altfel, era inghetat.
Se apropie si imi mangaie obrajii. Nu spunea niminc. Eu pe de alta parte as fi avut atatea intrebari. Aveam sa ma bucur de tacerea mea atunci cand m-a ridicat pentru un sarut. Era asa de grijuliu acum, ca si cu o papusa de portelan, ca si cum ar vrea sa ma provoace sa-l implor sa stea langa mine. Adevarul era ca idea unei despartiri asa bruste mi-ar frange inima. Recunosc ca il iubeam, poate mai tare decat imi inchipuiam, atat de tare ca ma durea pana la lacrimi. El avea ochii inchisi, si ma tragea puternic in el. „ Stiu ca nu vrei sa vorbesc acum, dar ....” „ Fratele meu va veni sambata la Paris. Vrea sa te vada!”
.................................................................................................................................
Trebuie sa recunosc ca am niste emotii groasnice. Toata noaptea avusesesm cosmaruri cu fratele lui Hidan, era un capcaun care ma fugarea prin intreg Parisul. „ Sunt bine mama?” intreb eu iesind din camera mea pentru evaluarea mamei. „ Draga mea, esti minunata. Dar a sunat doctorul cand dormeai - ti-au venit analizele. Vrea sa mergem acolo cat mai repede.” Stiu ca in mod normal cineva ar zice: pai si Hidan? Si fratele lui? Ce impresie faci? Nu asta era prioritatea mea acum. „Ma duc sa ma schimb.” De ce dorea doctorul sa ma vada urgent? Oare e adevarat presimtirea aia a mea? Dumnezeule , Te rog sa nu ! „ Te rog!” soptesc eu .
- Fi puternica, bine? Orice spune mama e aici, bine?
Mama, normal ca era. Ea avusese grija de mine tot timpul, se speria pentru mine si se bucura cand lucrurile ieseau asa cum trebuie. Uneori cred ca toate lucrurile bune care mi se intampla se intampla pentru ca Dumnezeu sa o rasplateasca pentru bunatatea ei. „Mi-e frica!” spun eu strangandu-i mana la vazul sectiei de ginecologie. „Haide ca nu mergi la taiere!” imi raspunde ea aranjandu-mi parul cu un zambet stralucitor pe fata. Am intrat impreuna, mama era zambitoare , plina de speranta si incredere. Imi era atat de draga , as vrea sa am si eu forta aia a ei, de mama.
- Imi pare rau frumoaso, dar ai avut dreptate. Nu poti avea copii!
Am inghetat un moment apoi mi-am intors privirea. Nu ma puteam gandi la nimic, nici macar la cat de mult imi dorisem copii. Parca paralizasem. Imi simteam mainile grele. Totul se oprise pentru mine. Singurul lucru pe care mi-l dorisem cu adevarat si pentru care as fi facut orice, nu se putea. Un copil. Il vedeam pe doctor cum se apropie de mine si ma ia de mana. Spunea ca-i pare rau. El stia ce e sa nu ai copii, sotia lui nascuse un copil mort si era cat pe ce sa moara si ea. „ Stiu ca nu e corect. Si stiu cat doare. Stiu cum ti se rupe sufletul cand auzi de femei facand avort peste avort, iar alti si-ar da viata pentru a avea macar un copil, macar de a-si simti cum misca daca nu au posibilitatea sa-l vada crescand. Nu stiu de ce ne-a dat Dumnezeu asta dar stiu ca cea mai mare greseala e sa nu te eliberezi acum. Plangi! ” Il strangeam de mana puternic. Unde era tata acum? Nu-l interesa, facuse acel gest socant cand a aflat ca exista posibilitatea sa nu am copii. S-a rupt din imbratisarea mea, ca si de un lepros. „ Era cea mai mare dorinta a mea. Imi doream asta cu disperare. Imi pare asa de rau pentru tot - stiu ca e vina mea pe undeva!” „Sotia mea credea la fel! Spunea ca pacatuise probabil groasnic de primise o asemenea pedeapsa. Dar timpul a trecut, situatia a evoluat, am adoptat un baietel si si-a dat seama ca nesansa ei de a avea un copil a fost sansa micutului noastru de a avea o familie. Sunt multi copii frumosi care asteapta pe cineva, poate e acolo un baietel care te asteapta pe tine ca si mama.” Ma uitam la el printre lacrimi – si el avea ochii rosi. „ Nu credeam ca mai am lacrimi pentru asta!” Nici eu.Nu stiu de ce plang, in subconstientul meu simtisem asta. Asa ajunsesem la ginecolog.
Ciudat a fost cand am primit mesajul de la Hidan. Acel: „ Unde esti?” parea asa un nimic. „ Ajung imediat.”eram in taxi si ma uitam in oglinda. Ochii mei nu mai erau rosi, dar nici fardati asa cum trebuie- buzele mele la fel, mai eram imbracata si extrem de nepotrivit, o pereche de blugi si paltonul meu. Nu mai conta, acum nimic nu mai conta mai ales fratele grizonatului. Traisem o buna perioada de timp din speranta unui copil, traian pentru un viitor copil, iar acum? Acum ce? Ce as mai putea face in viata? Nu sunt tare isteata, nici foarte frumoasa sunt mediocra din toate punctele de vedere. Si parca acum vorba lui Horatiu „ Mediocritatea e aur.” nu mai era asa buna.
-Imi pare rau ca am intarziat. Poti sa strigi pe mine mai incolo dupa ce rezolvam si asta bine. Spun eu asezandu-mi paltonul pe cuier. Unde e fratele tau ?
-La firma alaturi de inca un frate mai mic. Tata vrea sa vada cum m-am descurcat cu afacerea.... Esti bine?
-"Secretul de a-i plictisi pe altii este de a spune totul." Voltaire! spun eu zambindu-i cald.
Ce mai conta acum, nu se mai putea face nimic? Ce mai conta faptul ca nu pot face copii pentru el? El avea problemele lui, firma, fratele mai mare. Si tocmai pentru ca avea total alte probleme nu avea rost sa-l incarc si cu ale mele, mai ales ca nu-l priveste. Nu-l priveste, adica nu e o boala sau mai stiu eu ce care sa-i afecteze sanatatea. Asta in primul rand, in al doilea rand relatia noastra se va opri inainte de a ajunge la subiectul ala. Nu-i asa?

astept comentarii