Parfum de lavanda

[Erdna]

Inspiratia da pe-afara in ultimul timp si, avand o noua idee destul de bine conturata in mintisoara mea, m-am gandit sa fac o poveste. Putem avea doua pe 'Zup, nu-i asa? La inceput nu este interesanta, dar dupa aceea incepe actiunea "picanta" si sper sa va placa.
Lectura placuta.


Varsta minima: 13 (treisprezece) ani.
Gen: Romance, mystery, slice of life, tragedy, fantasy.
Limba: Romana.
Observatii cu privire la continut: -
Tipul de comentariu solicitat: Simplu/ Avansat, cum doriti.

Parfum de lavanda

Capitolul I

Un parfum subtil de pere vechi ii inunda narile si, mergand pe varfuri, se apropie de patul acoperit de voalul alb, subtire, miscat de respiratia delicata a pruncului ce doarme. Zambeste involuntar si isi intinde bratele lungi pentru a-l lua intr-insele. Isi duce buzele subtiri la urechea-i micuta si, cu soapte tandre, dulci, pe-un ton de miere, ii canta versuri fragile:
- Dormi, nani, dormi puisor
Umbre se-aduna-n pridvor
Si din gradina pe-un ram
Luna-ti zambeste prin geam
Iata nu-i nimeni pe drum,
Pasari si flori dorm acum
Si canta un greier de dor,
Dormi, nani, dormi puisor,
Usor, usor.

Isi lasa obrazul spalat de o ultima lacrima calda, efemera, pe care si-o sterge imediat, de parca nu ar fi vrut ca micul suflet din fata sa să o vada, si apoi se indreapta spre fereastra pe care o deschide. Priveste lung cerul si ofteaza. Ii pare rau? Oare de ce aceasta frumoasa tanara ar trebuie sa fie trista? Nu ar avea motiv...

Trage un cearsaf subtire peste dragul ei copilas, care, inca dormind, isi ridica mana spre ea, soptind incet „Mami...”. Surade. Amuzata? De cine? De acel copil firav ce, probabil, viseaza unicorni si zanisoare? Poate, dar macar a invatat sa ii pronunte numele atat de des folosit de altii.
Pe varfuri se indreapta spre usa, iesind din incapere si lasand astrele acestei nopti nostalgice sa vegheze asupra celui micut. Ea nu va mai putea...

Se ridica brusc din somn si isi duce mana la inima. Iar a avut acel vis... Pur si simplu, ea doar se foieste pe sub cearsaful verzui, pe cand in mintisoara ei se petrec lucruri nestiute de nimeni. Sunt comoara ei, nu a spus nimanui. Nu stie de ce, dar cand isi face curaj si isi deschide gurita pentru a se confesa, nu poate. Cuvintele simple nu ies, nu doresc sa iasa. De mica a avut aceste vise cu tanara fata, dar acesta parca a avut atat de multe detalii, incat il poate descrie amanuntit. Privirea trista cu care il priveste pe cel mic, si-o aminteste perfect.
Ofteaza si priveste dungile rosiatice de pe covorul cafeniu, create de soare la apus, cernute de perdelele lungi, purpurii, creandu-se un efect japonez. A adormit din cauza oboselii, cum face de cateva zile la rand.

Se arunca inapoi in pat si se-ntinde ca o pisica deasupra lui, trupul fiindu-i descoperit de cearsaf. O parte din perne sunt acoperite de parul lung, blond. Va mai sta inca putin in pat, doar putin, pana ce se va dezmorti putin mai mult...

***

- Inca nu s-a trezit Belinda? Iar doarme toata ziua?
Cu un zambet jucaus pe buze si o licarire gingasa in irisii albastri, baiatul se ridica pe varful degetelor de la picioare si ia borcanul de pe raftul de sus, dandu-i-l batranei din fata sa. Aceasta dezaproba din cap si se intoarce inapoi la oalele sale, unde, probabil, este gatita mancarea pentru cina. Tanarul surade si ridica o tava din aluminiu, privindu-se. Parul saten ii este ravasit pe frunte, iar cu o miscare tinereasca il da la o parte, lasand sa se vada mai bine irisii sai. Barbia putin ascutita, buzele pline, purpurii, il fac sa zambeasca si mai tare, probabil mandru de infatisarea sa. Din obisnuinta se preface putin mai prostut, dar observa si singur cum isi intorc domnisoarele din camera de alaturi capul dupa el, aruncandu-i ocheade pe furis prin usa intredeschisa. Isi ridica spranceana stanga si le arunca o privire „naucitoare” ce ar fi dat gata orice tanara si iese din incaperea imbascita de aburii calzi.

Incepe sa urce scarile, in timp ce priveste din cand in cand tablourile de pe pereti, prea excentrice dupa parerea lui. Bineinteles, nu are mare talent la ceasta arta a picturii, ce nu prea-l atrage, dar acele picturi reprezentand-o pe Venus sunt prea colorate, facandu-te sa te uiti in alta parte sau sa-ti inchizi ochii si sa-ti masezi usor pleoapele. Ofteaza, ajungand in fata unei usi din lemn de trandafir. Bocane de cateva ori, dar, neauzindu-se nici un raspuns, decide sa intre fara vreo aprobare. Un parfum de narcisa ii inunda narile, facandu-l sa-si arcuiasca buzele intr-un zambet subtil. Paseste pe varfuri si se apropie de pat, aplecandu-se usor peste tanara ce este intinsa acolo. Atinge cu degetul mare buza inferioara a acesteia si, apoi, ii da parul blond la o parte de pe frunte, lasand ca fata ovala, cu trasaturi prea mature pentru varsta de douazeci de ani, sa-i fie luminata de razele rosiatice ale soarelui. Genele bogat imbelsugate ale fetei se misca putin si buzele ca doua petale de roze sunt umezite de limba rosiatica. Pleoapele se deschid incet si tanara isi intinde bratele, de parca ar vrea sa cuprinda intreaga lume intr-insele, gest ce-l face pe baiatul nostru sa chicoteasca.

- Te-ai trezit? Ai pierdut si micul dejun si pranzul, iar cina n-o vei lua din cauza siluetei tale, asta o stiu. Deci, ca rezultat, azi n-ai mancat nimic. Ti se va face rau, du-te si infuleca ceva, spune tanarul, dupa care isi trage un scaun langa pat si se aseaza pe el.
Obrajii fetei prind o culoare trandafirie cand isi da seama ca el o priveste. Ii este rusine fata de acest baiat? Este el cu adevarat atat de important pentru ea? Se cunosc de mult timp si au locuit in aceeasi casa. El este ca si jurnalul ei personal, caruia ii poate destainui orice, mereu indeplinindu-i dorintele. De fapt, dansa se simte vinovata, sentimentul de suparare pe sine o bantuie de mult timp, deoarece nu a reusit inca sa-i spuna despre visele ciudate pe care le are.
Isi trece mana prin parul incalcit si si-l da pe tot pe spate, lasand sa i se vada gatul albicios si colierul finut din aur pe care-l poarta.
- Armand, daca iti voi spune ceva, nu te vei supara pe mine, nu este asa? il intreaba, acesta schitand un zambet in coltul gurii, plin de curiozitatea copilareasca ce-l caracterizeaza.

Tanara isi intredeschide iar gura, dar ramane fara voce, cuvintele nevrand sa iasa de-acolo. Iar se intampla. Buza inferioara incepe sa-i tremure, iar mainile si le duce la inima, strangand puternic materialul albastru al pijamalei din matase indiana cu modele romantice de lalele. Isi apleaca brusc capul in fata, cateva fire blode atingandu-i obrajii. Nu mai poate suporta, vrea sa se destainuie, acest lucru il simte acum mai tare ca oricand. Nu sunt mare lucru acele vise, dar parca cineva iar sufla in ceafa si i-ar sopti la ureche sa ii spuna lui Armand despre ceea ce stie. Oare ce legatura au visele cu el? Doua brate puternice ii inconjoara talia, lipindu-i trupul de al sau. Satenul isi sprijina barbia de capsorul acoperit de suvite blonde, mangaind din cand in cand spatele drept al trupului de ce sprijina de el. Ar dori ca timpul sa se opreasca aici, ca amandoi sa poata sta aici si sa o poata avea pentru el. Dar nu se poate, mai ales ca ea este logodita si, totodata, mai mare cu trei ani. Acest gand ii trece prin minte ca o sageata si isi da seama ca greseste in ceea ce face.

- Nu te teme, Belinda,imi poti spune orice, voi pastra secretul, spune, dupa care ii da drumul si isi pune palmele pe fata acesteia. Orice s-ar fi intamplat!
Blonda ii trimite un zambet stramb, dar superb, si ii da jos palmele.
- Ce sa se fi intamplat, prostutule? Nimic. Doream sa iti spun ca va veni aici cu fata pe care vreau sa o cunosti. Este de varsta ta, iti va placea de dansa, dar sa te porti cumsecade. Se numeste Yvette.

Belinda se da jos din pat si, in doar cateva secunde iese din dormitor, nu inainte de a-i spune ca se duce sa-si ia ceva de mancare. „Yvette...”, ce ciudat suna pentru el! Atat de viu, crud si sumbru. Parca ar cunoaste-o inainte de a o fi intalnit, ca in acele carti de dragoste. Parca ar putea ca o recunoasca pe strada doar din imaginea ce i-o face acest nume. Dar, bineinteles, stie din proprie experienta ca nu poate picta personalitatea unui om doar din numele sau, ci trebuie sa-l cunoasca. Dar, totusi, parca ar exista si exceptii, ca si aceasta tanara... Isi scutura capul, dandu-si seama cat de prostesti sunt gandurile sale de acum. Se ridica de pe scaun si-l pune la locul lui, iesind la randul sau din aceasta incapere colorata de ultimele raze ale apusului.
Parca o cunoaste... Asa crede...

[Saravis]

Si oare o cunoaste? Recunosc, am intrat aici deoarece titlul m-a atras din prima. Foarte interesant. Momentan nu am gasit legatura cu titlul, dar mai este timp destul. Pana la urma, avem un singur capitol. Desi eu una imi doresc mai mult.
Pe mine una m-ai lasat sa ma zbat, sa ma gandesc ce e cu visul, desi am cateva idei.
Belinda nu m-a impresionat prea tare, momentan mi se pare o printesa rasfatata care poate face tot ce-si doreste. Insa imi place foarte mult de Armand si de atitudinea lui degajata, de modul lui de a fi. Deja mi l-am imaginat si m-a cam cucerit si pe mine... Pacat ca (momentan, sper) are ochi doar pentru Belinda, in ciuda faptului ca ea este cu trei ani mai mare...
Presimt ca o sa-mi placa Yvette, ii ador numele... Chiar ma intreb cum va fi respectiva fata şi daca va reusi sa atinga asteptarile si imaginatia lui Armand.
Imi plac mult genurile pe care le-ai ales. Se simte o tenta de romance, astept tragedia si misterul. Nu te inteleg, de ce spui ca nu este interesanta? De fapt, chiar m-a ajutat sa scap de plictiseala, plus ca mi-a starnit curiozitatea.
Imi place ca ai un stil de a scrie uşor de parcurs, parca ti se desfasoara totul in fata ochilor. Greseli nu am observat, deci felicitari.
Te rog sa ma anunti cand postezi si astept un nou capitol. Multa baftă si inspiratie in continuare.

[Erdna]

@PurplePepene: Ma bucura faptul ca iti place titlul. Legatura cu textul va aparea imediat. Daca nu iti place de Belinda, stai sa vezi ce va face in continuare *laughs*. Te asigur ca il vei adora pe Armand. Te voi anunta :D.
Stiu ca a trecut foarte mult timp de cand am postat primul capitol, dar chiar nu am avut vreo idee pana acum. Lectura placuta.

Capitolul II

Copila ii zambeste dragastos si isi intinde mainile micute, albicioase, pentru a lua crenguta instelata de liliac. Isi duce florile parfumate la nivelul nasului si atinge pielea subtire cu alcatuirea organica a acestora, zambind mai tare. Doar atat. Stau acolo, amandoi, tineri, asezati pe iarba inrourata de pe timpul noptii racoroase, cand au dormit in aceeasi camera dupa multe ore de citit. Baiatul ii atinge usor palma, strangand-o intr-a sa. Isi arcuieste buzele stramb, apoi saruta obrazul pudrat de polenul zburat din mijlocul florii purpurii. Isi atinge fruntea cu a acelei mci copile, inchizandu-si ochii odata cu ai ei. Nu doresc sa se priveasca, doar sa isi simta unui altuia respiratiile calde pe pielea subtire, atingerile delicate ca niste atingeri de luna la fereastra brazdata de stele cazatoare.Satenul isi duce mana ce are o usoara nuanta verzuie in parul brunet al fetei si ii zambeste acesteia. Dansa scoate un zambet intretaiat de un oftat scurt.

- Ce s-a intamplat, mon lavande? spune, punandu-si palmele pe umerii micuti, acoperiti de materialul subite al camasii purtată de trupul micut de langa el, ajungandu-i pana la genunchii inverziti si, totodata, inrositi de la atatea cazaturi. Nu mi-ai promis tu mie ca imi vei spune orice? Sau nu mai ai incredere in mine?
Glasul sau subtire de copil de sapte ani se propaga printre firele fragere de iarba ca melodia unei soprane prin peretii unei sali de opera, la fel ca si aplauzele halucinante ce te fac sa iti acoperi urechile si, totodata, manat de dorinta, continui sa aplauzi. Copila – cu un an mai mica – isi pune mainile peste ale baiatului si ofteaz lung, sacadat, parca imbacsit de tristetea despartirii.

- Nu, nu am uitat. Este si va fi vreodata posibil? Doar ca... Mama a spus ca va trebui sa stam o perioada in Elvetia. Si este atat de departe de acest loc! reuseste cu greu sa sopteasca, dupa care isi inconjoara bratele subtiri in jurul gatului baiatului, manecile camasii adunandu-se la nivelul umerilor. Nu ma intereseaza daca sunt plecata... Dar imi va fi atat de dor de tine...
Copilul, afisand un zambet scurt, trist si efemer, ii raspunde la imbratisare, afundandu-si chipul in parul fetei ondulat si ciufulit. Ii place de ea, de libertatea pe care o emana. Parca ii da si lui din a sa, la fel cu face si cu propria-i fericire.

- Nu conteaza, mon lavande. Acest fapt nu cantareste nici un gram pentru mine. Va fi doar pentru o perioada, nu? tanara aproba ezitat, iar baiatul adanceste mai tare imbratisarea. Dupa, iar ne vom putea juca impreuna. Nu iti fa griji...
Si au tacut... Si in aceasta liniste se aude doar cum acel tanar baiat inspira aberant, dar totusi lamentabil, din parfumul tinerei pe care o imbratiseaza cu atata ardoare. Sunete scurte, dese din cand in cand, dar pline de dragostea copilareasca...
- Tu esti, pana la urma, mon lavande. Nu iti fa griji...

Isi ridica brusc capul de pe biroul lucios si reflexia sa in oglinda o intampina calduros. O urma violeta a cearcanelor se poate vedea sub fiecare ochi inrosit din cauza faptului ca a avut un somn obositor. In pat se intorcea pe o parte si pe alta pe sub cearsaf, il dadea jos de pe pat, ba mai cadea si ea, injurand dupa aceea sau bolborosind niste cuvinte intelese numai de ea. Isi trece mana pe suprafata fetei si apoi incearca sa isi aminteasca ce facea aici inainte de a cadea in acest somn adanc. Se farda pentru a-si estompa din violet deoarece, probabil, Armand o va certa iar.

Isi reia in mana pensula si incepe sa treaca micile fire prin fardul cafeniu, apoi pe fata, un strat subtire de praf asezandu-se. „Oare ce mai este si cu acest vis?”, întrebarea obisnuita ce i se joaca prin minte de cateva zile. „Dar oare cine era acel baiat? Imi este atat de cunoscut...”. Tranteste imediat pensula in cutia de unde a luat-o, aceasta rasturnandu-se pe jos, fardul murdarind podeaua. „Oare Armand? Da... Este posibil... Seamana intr-un fel la chip. Aceleasi trasaturi, doar ca mai tinere...”. Dar, bineinteles, si acea tanara trebuie sa fie cineva. Acea copila pe care baiatul o imbratisa cu atata ardoare, manat de sentimentul despartirii ce se apropia de ei cu fiecare secunda care trecea. Isi acopera buzele uscate cu degetul mare si cel aratator – usor indoit –, ce tremura usor. Dar oare, daca acel baiat chiar este Armand, atunci cine este copila misterioasa din visul acoperit cu fire de praf in memoria celui care o are? Belinda considera ca nu are nici o legatura cu aceasta memorie veche. Nu isi aminteste nimic asemanator. Dar atunci de ce ea are aceste vise?

- Belinda, ar trebui sa mergem, nu? Doar nu vrem ca proaspat sosita Yvette sa se simta neprimita aici.
Armand ii zambeste din pragul usii si isi intinde mana spre ea, dansa raspunzandu-i fals la zambet. „Nu, nu poate fi el... Mi-ar fi spus, el este atat de apropiat de mine... si chiar si asa, sunt constienta ca inima sa este a mea.”. Blonda isi pune palma peste a satenului si se ridica, pornind inaintea baiatului. Cu adevarat... Nu stie ce legatura are cu aceste vise... Sau cel putin, ea nu l-a vazut niciodata pe Armand mic, ci la intalnit cu cinci ani in urma...

***

- Acum, serios, chiar te simti bine? Parca ai fi baut cateva pahare de sampanie scumpa, exact asa te comporti...
Tanara ii zambeste sarcastic si isi inconjoara mai tare degetele in jurul balustradei argintii ce pornea in felurite forme stranii. Paseste la inceput incet pe urmatoarea treapta, de parca ar dori sa verifice bucata de lemn lucios, si apoi apasa mai tare, continuand jocul sunetelor ascutite facute de tocul cui al sandalei cafenii. Cand ajunge jos rasufla usurata ca a scapat de frica ce ii staruia in inima de cand a cazut ieri dimineata pe scari si aproape ca a sfarsit cu un picior rupt. Nu este impiedicata, doar ca mintea sa este ocupata cu multe alte ganduri si nu se poate concentra indeajuns de bine la altceva.

Isi trece de cateva ori mainile prin par si apoi se intoarce spre baiatul ce o priveste cu un zamber copilaresc pe buze, stand pe ultima treapta, satisfacut de aceasta situatie. Isi ridica mana in aer si ii face semn pentru a o urma, acesta executand comanda. De fapt, nici nu stie unde il duce, dar creierul trimite comenzi automate catre picioare, spunandu-le ca trebuie sa urmeze drumul lasat de acel parfum halucinant de narcisa.

- Armand, nu uita sa fii cat de politicos se poate. Aceasta fata imi este o prietena foarte buna, aproape ca o sora, ii sopteste blonda, vocea melodioasa rasunandu-i intretaiata prin ureche, ca niste versuri efemere si fragile de Macedonski.
‚Aproape’, nu? S-atunci, teoretic, nu iti este chiar o sora, nu-i asa, Belinda? Atat de mult ai vorbit despre ea in ultimele doua zile incat m-am plictisit de laudele pe care i le aducea-i, dar parca mi-ai inchis in inima si o nota de curioazitate. Acest nume, ‚Yvette’... Ma intreb cum este respectiva tanara...

Isi trece degetele de pianist prin parul saten si isi termina monologul cu el insusi, pregatindu-se pentru a o intampine pe tanara Yvette asa cum trebuie, ca doar trebuie sa ii faca pe plac dragei sale, Belinda. Pana la urma, acea tanara este ca si toate celelalte, dupa parerea sa: plina de capricii, adoratoare de frumos si timida fata de unele persoane, aruncand zambete pe furis.
Armand isi ridica brusc capul si priveste parul auriu ce cade in valuri pe spatele drept al Belindei, acoperit de materialul roz al rochiei dantelate. Isi ridica mana in aer, vrand sa atinga umerii micuti ai fetei, dar aceasta deschide o usa si patrunde in incaperea luminata, pielea baiatului atingand doar cateva bucle. Parasita de suvitele blonde, mana lui Armand ramane in aer pentru cateva secunde, cu degetele rasfirate asemenea unei frunze tomnatice, desprinsa de pe creanga aspra. Cade. Dar daca toate fetele sunt asa... Atunci si Belinda este? Nu, ea este mult prea sensibila pentru asa ceva. Si atunci nu pot exista mai mult tinere care nu fac parte din aceste categorii?

- Belinda! Oh, de cat timp nu te-am mai vazut!
Armand clipeste de cateva ori pentru a indeparta ceata ce ii brazda vederea si isi indreapta spatele. O fata ii sare in brate Belindei, punandu-si mainile in jurul gatului acesteia. Blonda face acelasi lucru, dar mangaindu-i capsorul, de parca ar dori sa vada toate amintirile acelei copile ce ii sta in brate. Poate ca pana la urma chiar sunt ca niste surori. Dar ce diferenta este intre ele... Belinda este blonda si parul ii cade putin carliontat pe spate, pe cand tanara misterioasa – probabil Yvette – il are brunet, ondulat, si ii este putin sub umeri. Si inclusiv statura lor, Belinda este inalta cu adevarat, chiar daca poarta mereu tocuri ce ii dau un aer aparte atunci cand merge, pe cand bruneta este mai pitica, abia ajungandu-i blondei pana la umeri.

- Bine, inteleg, dragele mele, faptul ca nu v-ati mai vazut de mult, dar chiar trebuie sa va imbratisati atat? un glas melodios si gros sparge linistea ce s-a asternut in cele cateva secunde de inbratisare ce au parut cu adevarat lungi, si le face pe cele doua tinere sa se desparta, zambindu-si una alteia.

Odata cu aceasta despartie a putut-o vedea Armand mai bine pe Yvette. Cu adevarat, acest nume exotic, elegant i se potriveste perfect. Nu este inalta, adevarat, dar seamana cu o papusa, culoarea albicioasa a pielii dandu-i un aspect de portelan. Este micuta, probabil ca i-ar ajunge lui Armand la umeri cu greu. Tanarul ii arunca o privire pe furis in timp ce se indreapta spre fotoliul cel mai apropiat de dansul si poate observa mai bine tinuta lejera pe care o poarta. Sandale cu talpa joasa, comode, de o culoare roz deschis, pantaloni trei sferturi, cafenii, ca si curea fiindu-i pusa o esarfa subtire, cu felurite nuante calde, o camasa alba, din bumbac, primul nasture descheiat, putandu-se observa colierul delicat, cu model de fluture aurit. „Ii place sa se imbrace lejer”, acest lucru ii reiese lui Armand dintr-un calcul scurt prin minte. Zambeste din instinct , acest lucru atragandu-i atentia acelei domnisoare. Aceasta isi ia una din cestile cu ceai din fructe de padure de pe masa - proaspat facut de detinatoarea acelui glas melodios si gros -, incepand sa invarta o lingurita prin interiorul acesteia.

- Belinda, acesta este baiatul de care mi-ai povestit intr-o scrisoare? sparge linistea odata imbacsita de sunetul clinchetelor. Armand, nu? isi ridica privirea de la lichirul galbui spre tanar, el facand la fel.
Irisii lor se intalnesc, culoarea capruie – aproape neagra – a lui Yvette dandu-i satenului niste fiori, ca niste tepi, pe suprafata talpilor. Nu stie de ce, dar parca ar vedea doua petale acoperite de ramasitele topite ale soarelui. Si acele doua buze pline, rosii, obrajii de o nuanta usoara de roz il fac sa isi aplece capul in jos. Rusine? Nu, nu ar avea de ce. Intimidare? Poate, din cate a vazut tanara are aceasta capacitate. Acest gand i-a trecut prin minte ca o sageata, dar, dandu-si seama ca ambele fete il privesc, da de doua ori din cap, satisfacand-o pe bruneta.

- Oh! Si eu care ma gandeam ca voi doi va veti certa din primele momente. Se pare ca trebuie sa va cunosc mai bine, spune Belinda, lasand ceasca din sticla pe masa. Yvette, ar trebui sa merge, doresc sa iti arat camera unde vei sta de acum.

Satenul isi ridica brusc capul, parca uimit de cuvintele pe care le-a auzit cu cateva secunde in urma. „’De acum’? Adica va sta mai mult timp pe-aici? Hai, Belinda, ca nu ii voi putea rezista pentru mult timp acelei priviri sticloase pe care mi-o arunca! Si inca ce ii place sa ma faca sa ma simt asa, se vede pe chipul sau.” Isi musca suprafata interioara a obrazului - o durere ascutita strapungandu-i alcatuirea fragila -, pentru a-si opri gandurile contradictorii cu mintalitatea sa. Ca doar nu poate o simpla fata sa il intimideze pe Armand Di’Casia, nu? Orgoliul sau va fi lovit. Cum poate acea fiinta fragila, pe care daca ar saruta-o o singura data pe acele buze pline probabil ca s-ar „sparge” ca o papusa facuta din portelan, sa il faca sa se simta asa?

Tinerele se ridica de pe fotoliile pe care stateau si trec pe langa tanar, iesind din incaperea luminata. Acesta inspira parfumul lasat de domnisoare si isi trece degetele de pianist prin parul ciufulit. Isi duce mana deasupra cefei si observa ca aceasta este fierbinte si umeda. Cu adevarat ca acele priviri l-au intimidat mai mult decat ar crede.Si abia a cunoscut-o! Nu ar fi crezut niciodata ca acest lucru se poate intampla. Mai inspira inca o data acel iz lasat si clipeste de cateva ori. Parca de aceasta data ar avea ciudat intr-insul. Deobicei era reprezentat de acel puternic parful de nascisa. Dar, acum... Parca simte si putina lavanda... Isi sprijina bratele de genunchi si isi afunda chipul intre palme, incepand sa isi treaca degetele peste pleoape pentru a opri din usturimea ce i-a cuprins ochii. Din cauza acelor priviri? Trage aer in piept si isi soarbe ultimii centrilitri de ceai ramasi, dupa care pune ceasca pe masa. Se ridica in picioare si priveste tavanul alb. Dar oare de ce acea stare de nostalgie il cuprinde din nou? Este aceeasi ca si in momentul cand a auzit pentru prima data numele acelei tinere. Isi trece degetul peste buza inferioara pentru a sterge o picatura de ceai care stralucea in ultimele raze lasate de soare la apus. Cu adevarat ca este ciudat. Si acel parfum de lavanda pe care la simtit i-a amplificat si mai mult aceasta stare. Intrebarea simpla pe care si-a pus-o zilele trecute revine din nou: oare o cunoaste de undeva...?
__________________________
* mon lavande = lavanda mea

[Niska]

Hellaaau! *hugs*. Off, draga mea Andi, sper ca ma mai tii minte de pe comunitatea Wattpad. Am dat intamplator una de cealalta, si stiu bine ca ti-am promis acum ceva vreme ca am sa trec si aici - cu un comentariu mai detaliat, sper, incerc - pentru ficul tau de care m-am indragostit instantaneu. Eh, imi pare rau ca a trebuit sa dureze atat - ar trebui sa-mi fie rusine *blushin'*, asa sunt eu, mai uituca. Totusi, odata ce am vazut comanda ta in thread-ul pentru critici mi-am amintit de promisiune, si iata-ma aici, acum. In primul rand, vreau sa-ti marturisesc ca ma impresionat curajul tau de a scrie un Fic. Mai nou, sectiunea asta a inceput sa fie din ce in ce mai pustie. Putina lume isi mai face timp sa scrie si apoi sa posteze - asta probabil se datoreaza si faptului ca userilor nostrii le e cam lene sa lase comentarii, iar atunci cand nu primesti comentarii ai senzatia ca nu esti citit. Sa stii ca totusi nu este chiar asa. Povestea ta este mult prea frumoasa ca sa nu fie citita de userii nostrii. Or sa apara si comentarii incetul cu incetul. Eh, plus ca trebuie sa ai un bagaj mare ce consta in vocabular si imaginatie – ‘imaginatie’ trebuia pus primul *hi-hi*, iar tu, chiar si dupa primele randuri mi-ai aratat ca dai dovada de asa ceva. Pai, am sa comentez fic-ul in functie de unele categorii pe care am decis sa le stabilesc mai nou, asta ca sa ne fie amandurora mai usor – mie sa scriu si sa comentez intr-un mod organizat, tie sa intelegi observatiile mele. Ok, sa o luam de la inceput:

Titlul si ideea: Poate ca nimeni nu baga de seama uneori, dar daca vrei vreodata sa scri o carte, sa stii ca titlul atrage foarte mult cititorul, si tocmai amanuntul asta poate sa decida atractivitatea unei carti – deci este foarte, foarte important. La tine, ei bine.. nu prea stiu ce sa comentez. Adica „Parfum de lavanda”?! Mi se pare foarte atractiv, de fapt este un titlu delicat si bine ales. Cred ca nu sunt singura de aceasta parere – multi useri au citit ficul probabil datorita titlului bine ales. Deci, aici ai o steluta, iar o alta steluta vine din faptul ca titlul tau este in concordanta cu planul ideilor, oarecum. Din cate am vazut in primele doua capitole – desi nu-mi este chiar clar, dar mai e timp de inteles – lavanda reprezinta ceva simbolic pentru tanara, sau mai bine zis pentru realia dintre ea si celalalt protagonist – baiatul. Astfel, titlul devine sugestiv si in jurul lui se invarte un intreg mister. Daca am terminat cu titlul, am sa continui cu ideea de baza a ficului – care pana acum este usor vaga. In primul rand, ai reusit sa creezi un adevarat mister de la bun inceput, odata cu acel vis al tinerei blonde – asta-i un lucru bun. Totusi, lucrurile sunt putin amestecate si nu mi-am putut da seama exact ideea pe care vrei sa te concentrezi. Dragostea a doi tineri din copilarie este usor cliseica, cat si atasemanetul unuia fata de celalalt – sa nu mai zic de o iubire imposibila, care este deja mult prea cunoscuta. Cu toate astea, n-am sa ma las dusa pe o pista falsa doar datorita incipitului. Inca mai astept startul actiunii, si atunci am sa ma pronunt mai clar in legatura cu ceea ce aveam de spus.

Asezarea in pagina, punctuatia: Sa stii ca atunci cand cineva citeste o poveste, prefera sa o citeasca intr-un mod ordonat si bine organizat. Aici nu vreau decat sa-ti dau doua-trei indicatii, care poate or sa-ti prinda bine. In primul rand, sa imparti povestea in paragrafe, constituie un mod mult mai estetic de a o infatisa – am vazut ca ai facut asta, insa, te axezi foarte mult pe un singur moment si ’tai’ actiunea oarecum mult prea brusc. Sa delimitezi descrierea de dialog, cat si sa marchezi dialogul asa cum trebuie constituie niste amanunte importante. Imi place foarte mult ca alegi sa evidentiezi ceea ce gandeste personajul – il faci pe cititor sa fie mai atent, si ii este mult mai usor de inteles ceea ce gandeste cel ce ia parte la actiune. Daca pui dupa dialog o mica vargulita si specifici actiunea sau starea in care se afla personajul este si mai bine. In modul acesta n-ai sa ai grija ca dialogul tau ar putea sa devina sec. Singura chestie oarecum ciudata la tine este ca folosesti cuvantul „si” intr-un mod nu prea oportun – ex: „Un parfum subtil de pere vechi ii inunda narile si, mergand pe varfuri, se apropie de patul acoperit de voalul alb...”. Ar fi sunat mult mai bine daca in loc de „si” ai fi pus punct, incepand apoi cu o propozitie noua.

Dialogul, actiunea, descrierea: Paaaai, dialogul mi se pare destul de rezonabil. Imi place ca atunci cand personajul vorbeste, descrii si actiunea/starea facuta de acesta. Este un mod foarte bun de a-ti caracteriza personajele in mod indirect. Dialogul nu mi se pare deloc sec, si destul de natural – personajele tale vorbesc intr-un mod normal, usor degajat. La actiune iarasi nu prea am ce comenta. Nu te-ai grabit deloc cu firul ei, ba chiar am senzatia uneori ca te blochezi pe un anumit moment. E un lucru bun ca vrei sa descrii in detaliu fiecare gest. Cum spuneam, mi-a placut partea cu ‚visul’ tinerei, cat si micile bucatele unde ea cade pe ganduri. Sunt curioasa totusi cum o sa decurga lucrurile mai departe, odata cu sosirea ‚musafirului’. La descriere sunt mai multe lucruri de punctat. Te descurci oarecum bine, si tii sa descrii fiecare detaliu – totusi, nu exagera. Trebuie sa stii cum sa imbini naratiunea si descrierea, astfel incat sa apara in mod armonios, egal. Acelasi lucru te sfatuiesc sa il faci si la dialog. Contureaza-l in intregime prin ceea ce face, ce spune, ce simte personajul. In Fic-ul tau, predomina descrierea – lucru care imi place in mod deosebit si care imi da senzatia ca ficul o sa fie lung, si o sa aiba multe de spus, cum s-ar zice.

Personajele si decorul: Am sa incep in primul rand cu personajele. Blonda, Belida – uh, suna a telenovele, but nvm – mi se pare o fire gingasa si firava, isteata dar in acelasi timp putin naiva si rasfatata, plina de senzatia ca totul se invarte in jurul ei. Se incadreaza perfect in rolul de personaj principal, mai ales datorita senzatiei acelea pe care mi-o da – stii tu, aia de personaj perfect si ireal de frumos. Baiatul, la fel, imi da senzatia aia de baiat perfect, dar imi place nespus comportamentul lui – e foarte atent cu prietena lui din copilarie, pare usor sensibil si se incadreaza perfect in rolul tipului degajat, plin cu incredere de sine – stie ce face, ce spune, si este constient de potentialul sau. Cat despre tanara bruneta.. mi se pare personajul misterios, cheie, al povestii tale. Inca nu pot sa-mi dau seama ce fel de personalitate are, dar sper sa-l conturezi cum trebuie si sa-i dai o importanta mare, pentru ca ai inceput bine cu el. La general, nu pot decat sa te sfatuiesc sa le dai mai multa importanta si sa le dezvalui ceva mai mult personalitatea si modul de gandire. Decorul mi se pare destul de vag. Nu-mi dau seama exact cam pe unde se incadreaza actiunea – in ce loc, vreau sa zic – dar mai avem timp de aflat. Tine-o tot asa!

Greseli gramaticale si de exprimare: Am observat ca folosesti unele cuvinte in mod abundent - ex: efemer, iar uneori nu prea se potriveste perfect. Incearca sa cauti si alte sinonime. La fel de bine ai putea sa folosesti sinonime pentru a da descrierii tale un aer misterios si atractiv. Cat despre greseli, au fost minore:

„Imbascita” -> „imbacsita”
„Blode” -> „blonde”
„Fragere” -> „fragede”
„Ofteaz” -> „ofta”
„Zamber” -> „zambet”
„aducea-i” -> „aduceai”
„curioazitate” -> „curiozitate”
„inbratisare” -> „imbratisare”
„despartie” -> „despartire”
„lichirul” -> „lichidul”
„mintalitatea” -> „mentalitatea”
„Deobicei” -> „De obicei”
„Parful” -> „parfum”
„Nascisa” -> „narcisa”

.. si locuri unde ai mai mancat cate o virgulita, dar nu mai conteaza.

Vorbind la general, Fic-ul este mai mult decat reusit. Ai foarte multa imaginatie, asa ca nu o irosi si continua povestea. Chiar daca nu prea gasesti comentarii, asta se datoreaza faptului ca putina lume isi face timp pentru asa ceva. Nu inseamna ca povestea ta nu este citita. Chiar te rog sa continui si sa ma anunti cand vi cu urmatoarele capitole.

Nota 10+ cu felicitari si steluta aurie, din partea mea *hi-hi*. Kisses.

[Erdna]

Niska, daca ti-as spune ca am citit comentariu de trei/ patru ori, m-ai crede? Oricum, chiar iti multumesc ca ti-ai facut timp.
Titlul este ok? Oh, daca ai sti cat am cautat. La inceput era „Visuri în parfum varatic”. Ciudat, stiu, dar dupa l-am ales pe acesta. Ideea principala (pe care ma voi baza) inca nu este inceputa, abia descriu personalitatea personajelor principale (trei cuvinte cu „p” *laughs*). Cu acel cuvant „si”, mersi ca mi-ai spus. Voi avea grija cu el de-acuma. In legatura cu modurile de expunere, imi voi da silinta mai mult. Actiunea este vaga, nimic interesant nu prea se intampla, stiu, dar acusica incepe ceva interesant *muhahaha*. Este Belinda, nu Belida. Ca in telenovele? Pff, nu m-am gandit la asta. Oricum, nu ii pot schimba numele. Poate sa ii pun o porecla? Vom mai vedea. Si pe ea si pe Armand i-ai descris foarte bine, nu pot spune nimic aici. In legatura cu Yvette, sper ca voi reusi sa va satisfac asteptarile. Greseli de tastare? Da, sunt constienta de faptul ca le am, dar citesc textul de multe ori si observ foarte putine. In legatura cu „efemer”, inca o data, imi voi da silinta.
Iti multumesc pentru nota zece. Ai terminat de citit peretele de cuvinte? Ok, ma bucur.
Asa ca, next-ul. Lectura placuta :*.
___________________________________________________________

Capitolul III

Pantofii roz atingeau usor podeaua, lasand in urma lor o dara curatata de praful persistent in restul incaperii. Paseste incet, scartaitul podelei vechi auzindu-se precum un fluier infundat cu apa, in timp ce zambeste si isi intinde mainile pentru a lua hartiile imprastiate de pe birou. Isi arunca privirea capruie spre cerul violet-rosiatic ce arunca ultimele raze calde ale acestei zile, desenand diferite forme hazlii pe peretii ai carui tapet sta sa cada. Pe muschiul moale si verde al unui copac de afara – singurul de altfel – sta prins intr-un cui ruginit, indoit precum un carlig de pescuit atins de prea multe ori de apa, o bucata destul de lunga de lemn pe care cu greu se pot descifra majusculele: „Moselle”. Oare cuvant frantuiesc in pronuntie?

Tanara se aseaza jos, rochia alba, dantelata floral, capatand o culoare gri. Isi trece degetul aratator peste buza superioara, - urma ultimului sarut putandu-se simti cu dulceata specifica cuvintelor tandre cu parfum de lavanda -. Despatureste una dintre foitele ingalbenite si isi poarta irisii caprui spre capatul ars al acesteia. „Lavande...” reuseste sa sopteasca vag, dupa care totul devine visuri nostalgice de vara si imbratisari tandre cu iz varatic de levantica.

***

Inconjoara paharul de sticla in interiorul caruia se afla ceaiul de lamaie – lichid acrisor de o culoare portocaliu-maronie – si se aseaza pe unul dintre scaunele din camera de oaspeti, fata in fata cu Belinda.
- Armand, am dorit sa te intreb... Poate suna putin cam straniu pentru ca niciodata nu am pus intrebari fara sens, dar, ahm...

Mestecand din imbucatura savarinei luata anterior, Armand scoate un „da?” mai mult mormait decat spus. Isi trece limba peste suprafata lucioasa a buzei, ridicandu-si capsorul brazdat de bucle satene, pieptanate lamentabil pentru a da un aspect cat de cat mai ingrijit. Dar, bineinteles, somnul ce l-a cuprins de dimineata nu i-a permis sa il aranjeze mai bine. Oricum, deplorabilitatea acestui stil ii confera un plus laturii sale copilaresti ce il caracterizeaza.
Lasa obiectul din cristal olandez pe masa si isi sprijina spatele drept de spatarul tapitat in satin verde al scaunului. Incepe sa se joace cu una dintre crengutele de liliac din vaza. Cateva flori instelate cad pe podeaua din lemn de brad. Doar atat. Cuvinte lancede ce nu doresc sa se faca auzite si privi curioase aruncate pe furis printre formele liliachii. O piesa melodramatica de teatru, mai bine spus, dar a carei complexitate sentimentala pluteste in aer, tensionandu-l cu strangeri usoare de pumni si clipiri dese ale pleoapelor.

Linistea, ca in orice piesa, este sparta de usa ce se deschide larg cu o impinsatura puternica si o voce dulce, puternica se face auzita in toata incaperea luminata de razele solare, cernute printre crengile ciresilor de afara. Sunetele pasilor se fac cu greu sesizabile si pielea alba a talpii lasa urme pe marmura rece.
- Belindaaa! Oh, draga mea prietena, pe unde tot umbli? Yvette isi trage un scaun si se aseaza, luand totodata o ceasca pregatita pe unul dintre dulapuri. Chiar sunt mirata de faptul ca te-ai trezit mai devreme, nu iti sta in fire. Isi ridica o mana si o plaseaza paralel cu blonda, aplecandu-se usor spre Armand si soptind niste fraze care oricum au fost intelese de amandoi. De fapt, doarme pana vine cineva si o trezeste, arunca dupa el sau ea cate o perna, mai motaie putin – adica vreo juma’ de ora – si apoi alehamite se ridica din pat, tarandu-si picioarele afara din camera.

Armand scapa un chicot subtil, fapt ce o face pe Belinda sa isi intoarca privirea spre dansul, sagetandu-l. Acesta incearca sa isi inabuse rasul, dar zambetul copilaresc inca persista pe fata.
- Aceeasi varsta, aceeasi mentalitate! Un an diferenta, atat. Dar lasati voi, nu trebuie sa va speriati, va voi educa eu pana la urma! incepe sa spuna blonda, poate cu un ton ce se poate numi tipat. Ei bine, poate ceva intre tonul normal si cel ce poate intra in categoria recent mentionata.

Iese din camera, ramanand doar cei doi tineri si linistea ce persista cateva minute dupa plecarea blondei. Yvette isi bea incet ceaiul, iar satenul aseaza crenguta inapoi in vaza. Armand isi arunca privirea trecator peste bruneta, observandu-i pijamaua de o nuanta deschisa. Zambeste la vederea buclelor de ciocolata amaruie ce cad din cocul negrijent prins cu cateva treceri ale degetelor albe printre suvite. Isi introduce in cavitatea bucala ultima bucatica de savarina. Trece usor cu limba peste buza inferioara, indepartand frisca ce ramasese pe suprafata acesteia. Ar vrea sa sparga acest zid ce salaslueste intre ei pentru a o cunoaste mai bine si sa descopere unde isi are radacinile aceasta stare de nostalgie. Il opresc acei ochi mari, caprui, ce il acapareaza cand doreste sa spuna ceva. Asa ca isi lipeste la loc buzele si renunta la orice idee de pace cu ea.

Bruneta isi trage scaunul mai aproape de el. Tanarul ii arunca o incruntatura a fetei, iar dansa un zambet. Se apleaca pe directia unde se afla el, cativa centimetri despartindu-i. Acesta procedeaza la fel ca inainte, dar acum i se pot vedea uimirea si adminatia cauzate de tupeul actiunilor fetei. Doreste sa se ridice, dar degetele subtiri ale tinerei ii ating bratul oprindu-l si, totodata, tragandu-l inapoi.
- Ţţ, stai acolo. Nu musc. Am ceva sa-ti spun.

Armand se conformeaza dupa ce timp de cateva secunde priveste obrajii trandafirii si irisii caprui ai lui Yvette. Inghite in sec si se aseaza la loc, cu o oarecare tragere de inima. Bruneta zambeste si elibereaza bratul sau.
- Stii ca peste cateva zile este ziua Belindei, nu? tanarul aproba cu o miscare de sus in jos. Ei, am de gand sa-i organizez o petrece. De fapt a fost ideea lui Brandon; ca si logodnic al ei a dorit sa ii ofere o zi de nastere spreciala. Deci? Te bagi in aceasta conspiratie?

Termina de pronuntat ultimul cuvant si soarbe cele cateva picaturi de ceai ramase, punand ceasca de unde a luat-o.
- Belinda a spus ca nu vrea nimic special si, in plus, toti sunt plecati. Crezi ca vei reusi ceva anume?
Afiseaza un zambet copilaresc pe fata, gandul ca Brandon o va intalni pe Belinda lovindu-i inima pe interior. Poate nu este chiar asa de grav, el putand-o face sa isi revina din aceasta stare de melancolie ce a cuprins-o, dar nu poate sti ca nu o va lua cu el. Posibil, tine cu adevarat la ea.
Yvette isi ridica mana in aer, zambind subtil. Satenul ofteaza si cu degetul aratator ii impinge mana in jos. Probabil daca nu ar fi avut putin bun-simt, bruneta ar fi comentat ceva, dar doar si-a arcuit buzele intr-o linie dreapta

- Ce v-a trecut prin mintisoara sa faceti? intreaba Armand, parand total dezinteresat. Sau doar ati spus ca veti face asta fara vreun plan anume?
- Normal ca avem un plan! La cum este ea, isi da seama imediat. Parca are ochi si la ceafa, n-am ce zice despre latura de detectiv din ea! ultimele doua propozitii atunca zambete pe buzele amandurora, tensiunea din aer mai diluandu-se si fiind inlocuita de clinchetele dintre lingurite si cesti. Oricum, mai bine am vorbi altundeva, aici ne poate auzi cu usurinta. Am cam riscat spunandu-ti in acest loc, zice cu un ton mai soptit, inghitind tot ceaiulul din alt pahar.

Se ridica de pe scaun si impinge scaunul cu un picior. Apoi se intreapta spre fereastra, inconjurand camera cu privirea: dulapuri azurii pe suprafata peretelui din fata ei, cu o masa in mijloc si cinci scaune. Atat. Isi vara capul afara, tragand aer in piept si stand cu zambetul larg. Isi trece degetul aratator peste buze, picaturile minuscule de ceai intinzandu-se mai bine. Isi inchide ochii inca o data, mainile si le lasa pe langa corp si pentru cateva milisecunde arcuirea buzelor disparand.
- Stii... Ce-ar fi daca mi-ai arata orasul? spune, ochii inca fiind inchisi si respirand adanc.
- Aha, cum vrei tu...

Isi intorce doar capul, privindu-l pe saten cu zambetul subtil si privirea blajina. Isi intinde mana, degetele lungi impletindu-i-se cu suvitele de par. Strange usor buclele, in timp ce Armand o examineaza cu atentie.
- Multam, chiar am nevoie de aer proaspat.

Si iese din incaperea luminata de cele cateva crengute de liliac, disparand in intunericul holului. Armand se uita in continuare la usa intre-deschisa, parca surprins de degajarea cu care Yvette vorbea cu el. Dar oare ce a fost cu acel „multam” pe care i la spus? Sunetele au ajuns imediat in urechea interna si nu a avut timp sa analizeze semnificatia lor. Bruneta a plecat prea repede. Pentru el nu este mare problema sa plece din aceasta casa in decurs de cateva ore, stie ca este un pretext pentru a cauta cadouri si toate cele. Dar privirea tandra pe care a vazut-o... Ce era cu ea si unde a mai vazut-o? Prea multa nostalgie pentru el, prea mult sentimente. Si acest parfum pe care il emana, il simte tot mai tare. Ii inunda narile si ii imbacseste hainele cu izul dulceag.

Isi trece degetele printre firele de par. Parca ii poate simti pielea alba peste capsor. Dar oare de ce? Narcisa dispare tot mai mult din gandurile sale nocturne cand sta in balcon, construind avioane din hartie pe care le arunca si isi pune dorinte copilaresti. Lavanda a aparut de cinci zile. El de patru nopti nu se poate gandi la altceva.
Se ridica de pe scaun si se indreapta spre usa.
- Cu adevarat, este o petala imbibata in praf de stele cazatoare...
Si incaperea ramane goala.
______________________________________________________________

Da, stiu, iar am intarziat cu acest capitol. Si poate ma veti crede, sau poate nu, dar am terminat de scris cam pe data de treisprezece a acestei luni. Am "dormit" (nu alta!) si nu am salvat un text de şase pagini. Pff, si ce ciuda mi-a fost.
Dar, ca sa lasam neatentia mea deoparte, sper ca v-a placut acest capitol. Scurt, dar nu prea vreau sa le fac lungi. De ce? Ghiciti. Oricum, sper ca v-a facut placere să cititi. La sfarşit este o fraza (aka metafora) care suna asa "este o petala imbibata in praf de stele cazatoare". Va puteti da seama, dragii mei, de semnificatie? Fiecare cuvânt are un rol. Eu nu va oblig, dar sunt curioasa daca va veti ghici. Va astept ideiile despre ce ar putea sa insemne, va rog sa imi iertati repetitiile si o zi cat mai placuta va doresc.

[Erdna]

Deeeeci, am adus capitolul urmator. Cand l-am scris, am ascultat aceasta melodie (Ne-Yo - "Beautiful Monster").
________________________

Capitolul IV

„...cand cineva poate isi daduse seama de motivul pentru care plecase”, acestea au fost cuvintele scrie. Cand se intampla ca secretele sa iti fie aflate tocmai de persoana care poate profita de ele, ce faci, draga cititorule? Incepi sa le negi? Sau te asezi in genunchi in fata persoanei respective si o rogi sa le tina ascunse?

- Stii, poate ca ar trebui sa aleg eu decorul; vad ca nu prea iti face placere asta. Tu du-te pana la cofetarie si da comanda pentru tort. Ti-am dat reteta, nu? Vezi ca mai avem putin timp.
Tanarul da de doua ori din cap de sus in jos si se intoarce pe calcaie, iesind din acel magazin. Vazandu-se afara, trage aer in piept pentru a scapa de izul dulceag ce i-a acaparat narile in tot acel timp cat a stat in interior. Aranjeaza gulerul camasii de o culoare laptoasa si incepe sa se strecoare prin multimea de oameni. Pe de-o parte si de-alta a stradutei se gasesc diferite magazine, deci era si normal sa fie destul de aglomerata zona.
Atinge din cand in cand locul unde se afla buzunarul in care se situeaza biletelul cu toate pregatirile pentru bucatar ce a fost pus fortat de catre Yvette. S-a intors dintr-o data spre el si, fara a-i spune ceva, a pus acea bucatica de hartie impaturia de patru ori inauntru. Degajarea actiunilor il sperie intr-un fel.

Poate ca se comporta ciudat, dar simte ceva ciudat cand sta in preajma ei. Mereu are zambetul pe buze, parca praful magic al zanei din povestile pe care le auzea a ajuns si la ea, acesta fiind efectul. Si cum este posibil sa detina acea expresie tot timpul? Nu o face ca o grimasa, chiar frumos ar putea spune. Acele doua buze subtiri, curbate perfect. Cand se intampla sa bea dimineata ceaiul sau din fructe de padure – obicei pe care l-a observat extrem de repede - se intampla ca buzele sa i se umeazeasca. Isi trecea degetul aratator peste suprafata lucioasa si zambea iarasi, parca mai increzatoare ca inainte. Si oare ce motiv ar avea? Doar s-a sters pe buze, mai oricine face acest lucru. Dar ea trebuie sa faca acea expresie, este imposibil sa nu o vada macar o singura data pe zi. Armand a incercat de cateva ori sa o evite, dar dorinta de a vedea cat rezista il coplesea si singur o cauta, parca ea fiind magnetul si el obiectul metalic. Nu are ce ii face, este atras fara sa vrea.

Se opreste langa un felinar vechi, sprijinindu-se cu umarul de acesta. Materialul puloverului se uda putin de la picaturile de apa de pe fierul cenusiu. Trage aer in piept, mirosul acru si proaspat de dupa ploaie inundandu-i narile. Isi duce mana inca o data la piept, simtind conturul subtire al hartiei impaturite. Stie ca trebuie sa duca la bun sfarsit aceasta „operatiune secreta”, dar copilareasca frica inca persista in sufletul sau.

***

- Pune tortul pe masa, il vom servi dupa ce soseste si sufla in lumanari. Deci, facand un mic calcul, vei manca si felia sarbatoritei deoarece ea sigur nu va dori si ti-o va da. Doua portii, asa ca pune-l jos!
Satenul ii arunca o grimasa si urmeaza instructiunile date cu strictete. Ar dori sa guste putin din crema de ciocolata ce inconjoara blatul, arata apetisant acoperita de bucatele mici de alune, dar nu stie sigur daca Yvette are experienta in artele martiale. Au existat momente cand acest gand i-a trecut prin minte. Fredonand versuri in franceza, invartea in aceasta dimineata matura de la stanga catre dreapta si viceversa, bagand-o pe sevitoare in sperieti.
- Mergem? il intreaba bruneta, stand in pragul usii.

Baiatul aproba, tanara plecand imediat dupa ce primeste incuviintarea. Satenul isi intorce capul spre tort, inghitind in sec. Da, ar dori sa guste, dar si Yvette are dreptate. Va reusi sa manance, are de asteptat doar cateva minute. Doar atat.
Trage aer in piept si iese din aceasta incapere, auzindu-se aplauze. Nu stie concret din ce motiv, dar presupune ca Belinda a sosit. Sufleteste nu este pregatit de aceasta intalnire deoarece Brandon va fi si el aici, iar zambetele lui Yvette ii tin mintea ocupata mai tot timpul. Cu logodnicul sarbatoritei nu are nici cea mai vaga problema deoarece prietenia pe care o simte fata de el i-a ajuns pana in cel mai ascuns coltisor al inimii, dar cand vine vorba de expresia faciala recent pronuntata este altceva. Sentimentele simtite pentru aceste doua cazuri sunt diferite. Dar, totusi, trebuie sa se concentreze macar in aceasta seara, dupa poate sta singur in balcon cat doreste.
O sursa de lumina ii loveste irisii, din instinct inchizandu-si ochii.

„Belinda, la multi ani!”, atat poate auzi. Diferite urari, dar nicio voce care sa il intereseze catusi de putin. Cunoscute, intr-adevar, dar exista doar trei, care ar putea sa il faca sa isi deschida pupilele instantaneu, chiar daca nu s-a obisnuit inca.
- Belinda, sa ai grija de tine si la multi ani. Aa, si sa nu te vad trista, habar nu ai cat m-am certat cu Armand pentru a-ti alege tot ce se afla aici! Dar astai un secret, bine?
Cu adevarat, era un fel de taina, dar nu exista niciun motiv pentru a o tine ascunsa si Yvette stia acest fapt. Doar ca dorea sa mai destinga atmosfera incordata, chiar nepotrivita pentru o zi de nastere.

Blonda zambeste si isi imbratiseaza prietena, la rand fiind cateva persoane neimportante pentru tanar. Dansa chiar este fericita, dupa zeci de nopti nedormite. A uitat de visele avute si de gandurile in care il banuia pe Armand ca fiind micul tanar ce spunea „mon lavande”. Acum, trebuie doar sa se relaxeze.
- Auzi, Belinda, dar pe mine nu ma imbratisezi? Macar asa, putin, pentru cateva secunde. Ce zici?

Cu adevarat, acum si-a deschis ochii. Nu ar fi vrut, pentru ca nu va putea uita imaginea, ce ii apare in aria vizuala, pentru mult timp. Nu prea conteaza ce va face. „Brandon va fi mereu baiatul pe care Belinda il va iubi”, asa i s-a spus de multe ori, dar nu a cugetat la aceste vorbe. Si-a urmat gandurile sale; micile fantezii in care ea tinea la el, mai mult decat la un fratior mai mic. Imbratisarea pe care i-a dat-o acelui baiat, pe care il considera cel mai bun prieten, ii loveste inima cu toata forta pe care o are. Nu credea ca va ajunge ca sufletul sa ii fie mucegait de gelozie. Acum cateva zile nici nu stia sufleteste ce inseamna, ea avea timp numai pentru el, dar acum, oare va fi la fel? Nu doreste sa se gandeasca la astfel de scenarii.

Inima incepe sa ii pulseze intr-un ritm alert, iar intregul corp il arde. Poate auzi sunetul obtinut de lovirea maselor de sange, asa ca, intorcandu-se pe calcaie pentru a nu fi observat, iese in aceasta incapere. Ajunge pe hol, iar dupa ce parcurge cativa metri, coboara scarile spre subsol. Frigul ii atinge intrega suprafata a pielii, dar mai mult ii relaxeaza incordarea pe care o avusese.
Cu adevarat, prea mult pentru el. Nu vrea sa inceapa sa isi urasca prietenul, singurul care il intelesese de mic. Cand a fost in Elvetia i-a fost greu sa o vada chiar si de la departatre, dar intr-un final tot Brandon i-a facut rost de cateva minute cand a privit-o cu toata admiratia sa. L-au ranit acele clipe si s-a inchis in el, dar macar si-a putut lua adio de la ea, constientizand in ce situatie se afla atunci. A fost ranit, adevarat. Ea nu si-a dat seama ca el era acolo. Poate nici nu a realizat ce se intampla, doar a actionat politicos, cum fusese invatata.

Dar, ce mai conteaza? Acum, in prezent, se simte iarasi ranit. Ce conteaza faptul ca a muncit cu atata indarjire pentru ca totul ca iasa cum trebuie, daca tot Brandon are intreaga ei atentie? Conteaza, pana la urma, pentru Belinda faptul ca o iubeste? Daca are nevoie de el, il cheama. Dansul ii urmeaza ordinele cu drag, dorindu-si in sufletul sau o „rasplata”, dar blonda ii zambeste si ii spune „Multumesc, chiar iti multumesc!”. Se bucura, macar stie ca i-a fost de ajutor. Dar, ce conteaza daca tot Brandon este in mintea si in sufletul ei cand ea pronunta acele cuvinte? Nu poate ajunge la ea, chiar daca ii stie toate pasiunile si fricile si intreaga sa personalitate. Chiar nu conteaza...

Isi musca suprafata interioara a obrazului stang pentru a opri gandurile pline de ura pentru Brandon si deschide usa unei camarute. Este veche si aici se depoziteaza iarna, de obicei, zarzavaturile. In acest moment, il va ascunde pe el. Nu se poate intoarce. Nu acum, cand cineva poate isi daduse seama de motivul pentru care plecase. In ochii celorlalti ii era complet interzis sa aiba aceasta admiratie. Ea nu ii intoarce sentimentele si nu o poate forta.
Cioc-cioc-cioc
Si, ma rog, cine naiba ar putea fi acum?

Acest gand ii trece prin minte, dar inca doua sunete asemanatoare se aud.
- Intra, nu ma baga in seama. Ia ce vrei si pleaca odat –
Si amuteste la vederea persoanei ce sta pe varfuri in pragul usii, leganandu-se de la stanga la dreapta. Un scartait lung se aude cand usa se inchide, dar nu il deranjeaza. Este prea uimit. Dintre toate persoanele, care i-ar fi putut afla secretul, si-ar fi dorit ca tocmai aceasta sa nu il observe. Se teme, intr-adevar, de ea. Nu stie daca ar putea sa pastreze tot ceea ce a aflat.

- Stii, daca o iubesti atat de mult, dupa cum sustin actiunile tale, nu sta aici ca blegul si du-te langa ea. Brandon nu stie inca cu exactitate de aceasta iubire pe care i-o porti logodnicei sale, ci doar faptul ca tii mult la ea. Ca la o sora; asa ca...
Yvette sta aninata cu spatele de usa inchisa, privindu-l pe tanarul ce este asezat pe una dintre bucatile de lemn.
S-ar fi asteptat la un fel de santaj de la ea, dar in schimb primeste sustinere. Cand statea pe balcon, se gandea la enigma ce o inconjoara. Si acum, este la fel. Ii sustine dorintele.

- Uite – ii spune in soapta -. Belinda soseste acum; crede ca nu te simti bine. L-a cuprins oboseala pe dragul de Armand, eu asa i-am zis. Asa ca profita cat poti mai mult si nu lasa in van efortul pe care l-am depus pentru a o aduce aici! Mura in gura pentru un lenes ca tine ce nu poate lupta pentru ce isi doreste. Da? termina ultimul cuvant si deschide inapoi usa, facandu-i semn cuiva.
Se aud pasi mai apasati si repezi, iar un capsor brazdat de suvite blonde isi face aparitia. Trupul patrude intru totul in interior. Se apropie de tanar, prinzandu-l de brat cand ajunge in dreptul lui.
- Uite, Armand, daca nu te simti bine, mai bine te-ai fi dus la Maria. Nu iti fa griji, chiar daca este ziua mea, nu ma ingrijorez. Doar sa te faci bine.

Isi inconjoara bratele subtiri in jurul lui Armand, punandu-si capul pe umarul sau pret de cateva secunde, timp in care satenul o priveste pe Yvette. Ea isi poarta irsii peste borcanele cu zarzavaturi, evitand sa se uite la ei. Parca degaja tristete si incordare, dar, probabil, din cauza umbrelor sau cel putin acesta este motivul ce ii vine in minte. Oricum, nu prea il intereseaza. Belinda este aici.
- Off, mai bine sa mergem. Consider ca asa este cel mai bine pentru tine, spune, eliberandu-l.
- Si petrecerea? se grabeste sa raspunda tanarul.
Pentru cateva milisecunde se gandeste.
- Yvette, crezi ca te poti descurca tu?

Neputand-o refuza, bruneta porneste inaintea lor pe scari. Este ziua ei de nastere si acest motiv ii apropie pe Belinda si Armand, deci nu doreste sa dezamageasca pe nimeni.
- Multumesc mult, Yv! Aa, si ii poti spune lui Brandon sa vina la Maria? Stie ca este casa cu vita-de-vie prinsa de peretele din fata.
Si sentimentele de gelozie il napadesc iar. Acelasi proces se deruleaza, dar nu poate actiona la fel, plecand. Este tras de Belinda, maneca fiindu-i tinuta de aceasta. Dar, ca de o ultima speranta atunci cand este scufundat in apa, isi prinde cu disperare bratele de persoana ce il poate salva. Ii arunca o privire plina de descurajare lui Yvette, insa dansa se intoarce pe calcaie si pleaca mai departe. Inca o data, i se pare ca aceasta este mult prea incodata fata de obicei. Oare care este motivul?
Parasit si de aceasta ultima sansa, paseste pe urmele Belindei.

_________________________________
Deeeci, am adus next-ul. Putin mai repede decat data trecuta? Eu sper ca da :D. Voi incerca sa ajung la capitolul sapte pana incepe scoala (ca am planuri si cu "Paleta de culori" *mwhahaha*).