Alpha Boy

[Beatrix LaVey]

Va multumesc pentru faptul ca ma urmariti si comentati . Am venit cu un capitol nou. Pupi .


* * *
- Imi pare rau, rosti Frankie trist. Iti mergea cu tipa, am stricat... rosti, iar Zack ii afisa un zambet plin de sinceritate si de bunavointa.
- Nu e absolut nimic, te-a jignit si e foarte bine ca ai facut inteleapta alegere de a pleca. Cat despre mine, nu conteaza. Nu te gandi! Eu am reusit ce mi-am dorit, adica sa sarut pe altcineva in afara de unicul in care am incredere!
Auzindu-i vorbele, Frankie realiza cat de bine se simte. Era incantat auzind aceste lucruri, asa ca ii zambi. Cu toate acestea, niciodata nu obisnuia sa vorbeasca in calatorii, astfel ca tacea. Drumul continua in liniste, dupa care, ajunsi acasa, Zack se duse in pat. Nu ii era foame, doar se gandea la Frankie. Acesta insa se duse la bucatarie. Dintr-un dulap, scoase un pachet de tigari, apoi se intoarse in camera unde se afla Zack, punandu-se pe pat, cu capul pe coapsele acestuia.
- Frankie, nu trebuie sa fii suparat din aceasta cauza. E un idiot cel ce te-a jignit.
Satenul isi aprinse o tigara in acel moment, apoi sufla tot fumul in sus. Zack privi forma acestuia, dupa care isi trecu limba peste buze, in incercarea de a-si reprima dorinta de a fuma si el. Nu reusi insa, deoarece Frankie ii dadu tigara. Lua un fum, inecandu-se cu el. Frankie il ridica si il batu in spate, apoi ii dadu un sarut scurt pe frunte.
- Imi pare rau, spuse in soapta si isi inchise ochii. Ofta prelung, apoi isi musca buzele. Isi dorea sa-l sarute din nou, insa se abtinu, muscandu-si buzele incet, spre a se calma. Isi dadu capul pe spate, pana ce simti tigara de la Zack intre buzele sale. Trase cu putere fumul in pieptul lui, apoi se uita fix la brunet.
-Nu are de ce sa-ti para... Te rog, intelege, nu imi pasa... spuse calm, apoi se apleca, dorind sa ia inca o data tigara. Frankie se ridica brusc, smulgandu-si-o dintre buze, dupa care o puse in scrumiera de pe noptiera si se puse deasupra lui Zack.
- Ultimul... spuse in soapta. Brunetul insa nu intelegea.
Il privi uimit, in incercarea de a-si stapani dorintele.
- Nimic nu trebuie sa fie considerat ultimul, spuse Zack senin si incepu sa rada. Ii puse palma dreapta a lui Frankie pe inima lui, aratandu-i cat de tare bate. Era parca o bomba ce sta sa explodeze, iar Zack stia ca e doar vina celuilalt. Pe de alta parte, Frankie avea si el parte de schimbari, lucruri noi, dar care-l ingrijorau teribil, intrucat isi dorea doar sa ramana prieten cu Zack, nu sa calce stramb. Nu-ti ingradi dorintele...indiferent ce se intampla, lupta pentru ele, lupta pentru a fi fericit!
Vocea lui fusese atat de rece, incat pe Zack il strabatu un fior de groaza. Simtea ca avea sa se produca o ruptura, una uriasa, dar stia ca nu are absolut nicio sansa sa faca ceva. Il privi pe Frankie fix in ochi, dupa care o lacrima i se prelinse pe chip.
Il durea sa stie ca e vinovat pentru faptul ca nu se putea abtine cu privire la Frankie. Nu voia ca prietenia dintre ei sa se spulbere de nicio culoare, era distrus gadnindu-se la asta. Satenul ii era un prieten pretios, bun, la care tinea foarte mult, pentru care era gata de orice.
- Doresti ceva? Ia-l... Nu pune capat lucrurilor ce atata dorinte, ci repeta-le din ce in ce mai des... Poti deveni fericit astfel, avand acel ceva. Spune-mi, ce iti doresti? Iti dau... rosti cu vocea gatuita de emotie. I se simtea sovaiala in cuvinte, insa niciunul dintre ei nu spunea nimic altceva... Pana ce tacerea fu rupta de Frankie:
- Pe tine te vreau...
Cuvintele lui Frankie nu fusesera deloc lipsite de sentimente. Din contra, se simtea toata tensiunea, toate dorintele doar din voce. Incepu sa tremure Zack auzindu-l, ceea ce il facu sa se rusineze. Inghiti in sec in acel moment, dupa care se auzi vocea sa tremuranda:
- Pe... Pe... Aaa... Pe mine?
Se balbaia, semn ca era mai emotionat decat niciodata. In viata lui nu se intamplase un astfel de lucru, ceea ce-l facu sa isi schimbe in totalitate atitudinea. Frankie se uita la el atent. Ii analiza chipul, bucurandu-se de trasaturile lui frumoase.
- Da, pe tine te vreau... Doar pe tine.
Glasul ferm ii dadu fiori lui Zack pe sira spinarii. Isi inchise ochii si ofta prelung, dupa care isi ascunse privirea de cea patrunzatoare a lui Frankie. Desi nu o vedea, o simtea atintita asupra sa. Se simtea din ce in ce mai stanjenit. Cu toate acestea, ii placea la nebunie sa fie in apropierea lui Frankie. Il dorea la nebunie... Il dorea doar acolo, sa-i stea alaturi. Simpla lui prezenta ii facea inima s-o ia la galop... Il facea sa se simta bine, sa se simta dorit.
- Dar... Frankie, rosti inca stragandu-si ochii, de ce m-ai vrea pe mine? De ce pe cineva ca mine... ?
Nici macar el nu stia exact ce intreaba. Rostul intrebarii nu ii era deloc cunoscut, se temea teribil de raspunsul pe care avea sa-l primeasca de la satenul cu ochi albastri. Ochii aceia frumosi, pe care-i iubea si-i pretuia. Acele diamante reci, si totusi pline de bunatate. Bunatate destinata lui. Prietenie... Camaraderie...
"Iubire... " isi spuse in minte, insa clatina imediat din cap, disperat. Ii era frica sa se gandeasca la asa ceva, nu se putea sa fie iubire. Pana la urma, ar fi cerut deja prea mult. Il invatase sa sarute Frankie, ii facuse... Acel lucru tot el, deja intindea coarda, sau cel putin asa credea.
- Zacky... Tu... Cand tot ce simt e pentru cineva ca tine... Cand... Cum sa refuz eu asa ceva? Cum sa refuz aceste doua buze dulci, care niciodata nu s-au sfiit sa mi se daruiasca? intreba atingandu-i buzele cu mana. Cum sa refuz trupusorul asta mladios, care s-a arcuit sub atingerile mele... Si gura asta care a gemut pentru mine? Acele gemete care mi-au gadilat simturile pana la refuz... Cum as putea eu sa refuz ceea ce simti tu? Ceea ce simtim amandoi? Cum as putea sa nu te vreau?!
Era inflacarat de-a dreptul acum. Vorbise cu sinceritate, fara sa se sfiasca sa-si arate gnadurile si dorintele. Il placea pe Zack. Stia ca nu e bine s-o spuna, dar o facuse... Isi asumase un risc major, insa nu se putea da inapoi acum. Nu se putea face absolut nimic. Zarurile fusesera aruncate, iar brunetul nu facea decat sa zaca sub el, rosu la fata, strangandu-si ochii.
- Pot sa te sarut? se auzi vocea sa la fel de blanda. Zack insa nu fu in stare sa raspunda. Nu facu decat sa clatine in sens afirmativ din cap. Isi deschise ochii pentru cateva momente, privindu-l. Frankie se oprise la cativa centimetri de chipul sau, cercetandu-l in detaliu. Era frumos, mai frumos decat niciodata. Parea angelic in acea lumina slaba, ceea ce pe Zack il facu sa roseasca si mai tare. Isi linse buzele, apoi isi inchise ochii, iar Frankie il saruta lung pe buzele acelea dulci, formidabil de gustoase si divin de placute la atingere. Limba calda se strecura cercetatoare ca-ntotdeauna printre buzele lui, inceapand sa cerceteze fiecare coltisor al gurii sale calde. Se bucura de dulceata ei fina, pana ce ramasera amandoi fara aerul necesar respiratiei.
Si totusi, nu acela fu sfarsitul. Gura calda continua sa fie strabatuta de limba lui Frankie, hotarat sa nu renunte. De data aceasta, voia sa-l testeze pe Zack. Brunetul ezita, insa nu era din cauza ca el era baiat, Frankie stia asta prea bine. Inca era nesigur pe reactiile sale, ceea ce-l facu sa reactioneze mai incet, insa nu cum se astepta Frankie, si anume sa-l respinga, ci incepu, incet-incet, sa ii raspunda. Limba i se freca de cea a satenului cu tandrete, pana ce Zack se simti coplesit. Si totusi, nu inceta. Continua, la fel de dulce ca de fiecare data, sarutul lor lungindu-se mult, deoarece amandurora le placea la nebunie ceea ce se intampla.
Aproape ca uitasera toate lucrurile ce-i ingrijorau... Nimic nu mai exista, in afara de celalalt. Cu toate astea, cuvintele "pe tine te vreau" din mintea lui Zack continuau sa se izbeasca in capul acestuia , facandu-l sa fie strabatut de fiori de placere si, in acelasi timp, de dorinta. Nu stia prea bine ce inseamna acel lucru, astfel ca astepta, cu speranta ca are, curand, sa afle la ce se referise.
Era nesigur. Cu toate astea, nu reactiona in niciun fel. Se agata de gatul lui Frankie, neindraznind sa faca absolut nimic altceva.

[Lexxu]

Woaaaaaaaa! Esti cea mai tare. Deci m-ai facut sa simt emotile lui Zacky al meu:-"(si al lui Frankie, putintel). Doamneeee, dar esti foarte rea caci nu s-a lasat cu yaoi in capitolul asta :(... Astept de mult si tot nimic. Ma ti asa intr-o stare de emotie continua si nu ti-e mila de mine. Ntz,ntz,ntz. Oricum nu am ce sa comentez, capitolul a fost superb. Trebuie sa recunosc insa ca la inceput cand Frankie i-a marturisit micutului ca-l vrea, credeam ca o sa fie ceva fierbinteala maxima(nu ca nu a fost putina), dar vroiam maxima. Flamanda de mine=))).

Heh, a fost impecabil. Nu am vazut nici o greseala. Astept cu nerabdare nextul si sper sa nu vina asa de tarziu ca acesta! ;3. Pai spor la scris si Kissez. Ja nee~

[hiimera]

"- Zacky... Tu... Cand tot ce simt e pentru cineva ca tine... Cand... Cum sa refuz eu asa ceva? Cum sa refuz aceste doua buze dulci, care niciodata nu s-au sfiit sa mi se daruiasca? intreba atingandu-i buzele cu mana. Cum sa refuz trupusorul asta mladios, care s-a arcuit sub atingerile mele... Si gura asta care a gemut pentru mine? Acele gemete care mi-au gadilat simturile pana la refuz... Cum as putea eu sa refuz ceea ce simti tu? Ceea ce simtim amandoi? Cum as putea sa nu te vreau?! " -> me love this part! Atat de pasional, atat de incins, atat de sincer si pur si dulce si mieros. Cat de liber a putut sa-si explime sentimentele si dorinta de al avea pe dragalasul de Zack. Adorabil din partea lui Frankie. Mi-a facut inima sa salte de bucurie si sper ca scena aceasta sa continue cu mai multa actiune, cu mai multlta nazuinta si sunt sigura ca asa va fi.
Pot spune ca si aici ai avut cateva repetitii, dar sunt sigura ca vei corecta in next si next si tot asa mai departe.
Nu incetezi sa ma uimesti cu ficul asta si sunt bucuroasa ca am parcurs toate aceste capitole, sunt minunate, pline de sentimente si intamplari care le regasesc si in realitate (o parte), oricum descrierea ta e simpla, placuta, usoara, limpede si clara ca un cristal, o ador. Actiunea niciodata grabita, mereu plapitanta intr-un fel aparte.

Pai astept nextul, succes si multa inspiratie in continuare! *tighthug*

[Beatrix LaVey]

multumesc de comentarii ! Nextul , deci:


Fusese unul dintre cele mai lungi si mai dulci saruturi pe care cei doi si le oferisera vreodata pana atunci. Zack inca era teribil de rusinat din cauza acelor cuvinte ce i se spusesera. Teribil de speriat, si totusi placandu-i ceea ce auzise, isi cuibari capul la pieptul lui Frankie.
- Iarta-ma... ceru in soapta.
Satenul nu intelegea motivul pentru care el ar putea sa spuna asemenea lucruri. Ii prinse barbia cu doua degete si ii ridica usor chipul rusinat catre el, analizandu-i frumusetea plina de inocenta. Ii depuse un sarut fugitiv pe acele buze apetisante, apoi intreba calm:
- Pentru ce sa-ti ceri scuze?
Zack se rusina mai mult in acel moment. Se temea ca i-ar fi putut cere o explicatie... Si acest lucru se intampla intr-adevar.Isi musca buzele, dupa care il privi piezis pe Frankie. Isi lasa apoi capul pe pieptul acestuia, iar satenul intelese ca are nevoie de ceva timp. Nu se inselase, deoarece tanarul alese sa ii spuna motivul pana la urma:
- Stii, s-au intamplat unele lucruri intre noi... Poate nu m-ai fi dorit daca nu te-as fi pus sa faci...
- Nu m-ai pus nimic, se auzi vocea calma a lui Frankie. Daca nu doream, nu faceam, crede-ma. Te-am invatat. E vina mea ca s-a intamplat stfel. Nu am avut grija. Nu ar fi trebuit niciodata sa se intample acest lucru, sa te doresc. Dar s-a intamplat. De aceea, micutule, ceru Frankie si Zack isi ridica privirea spre el, trebuie ca noi doi sa nu ne mai sarutam. Stiu ca, peste putin timp, voi dori sa o fac... Dar nu e bine, astfel ca te rog sa ma ierti. Imi pare rau pentru tine, Zacky al meu. Am gresit enorm...Eu imi cer iertare in fata ta!
Glasuirea ferma a lui Frankie il facu pe Zack sa fie strabatut de un fior incredibil de rece. Isi lasa capul iarasi in scurbura gatului sau, neindraznind sa faca orice altceva. Ofta prelung.
- Nu-ti cere scuze, nu... Pe mine nu ma deranjeaza... Imi place. Frankie, ti-aduci aminte cand mi-ai spus ca ma voi indragosti de tine daca ma saruti si astea?
Satenul aproba imediat, aducandu-si aminte de momentele cand il sarutase. Isi aduse aminte de tot. Cum ar fi putut, pana la urma, sa uite asa ceva? Fusesera unele dintre cele mai fericite momente pe care le avusese el vreodata.
- Da, mi-aduc aminte, intari oftand lung. Mi-aduc...
- Ei bine, ai avut dreptate. Incep sa simt... Unele lucruri straine mie... rosti incet. Dar foarte, foarte placute. Imi place, Frankie, nu mi-e teama decat ca te-as rani pe tine sau... Sau ceva de genul...
Atata sovaiala in vocea brunetului il facu pe Frankie sa se aplece si sa-l sarute lung. Tinea prea mult la el... Si il durea enorm, insa trebuia sa faca acest pas, era important in relatia lor de prietenie. Zack era inca pur, iar Frankie nu se simtea demn de a-l pata, de a se atinge de el.
"L-am atins... " isi spuse in minte. Si asa era, il atinsese. In acele momente, simtise ca descoperise o parte din Rai. Tinea atat de mult la micutul brunet, incat realiza ca poate renunta la fericirea fizica, la dorintele personale. Totul, spre a putea Zack sa-l uite. Frankie ii dorea binele...
- De ce o faci? se auzi vocea calma a lui Zack, desi lacrimile aproape ca izbucneau. Frankie, te-am jignit cu ceva... ? Te-am suparat? inteba, iar Frankie rosti trist:
- Intocmai, ca nu ai facut-o. Nu ai facut-o niciodata, tocmai de aceea nu vreau sa te apropii prea mult de mine. Nu vreau, mi-e prea teama, ma intelegi? Mi-e atat de teama ca te voi rani... As vrea sa pot face ce-mi doresc,dar e vorba si de tine.
- Dar... Dar si eu vreau... spuse in soapta.
- Ce vrei?
Zack se uita la el cu ochii sai mari, negri, plini de lacrimi. Frankie se apleca si, cu buzele, i le sterse de pe pleoapele ce se inchisera imediat. Brunetul se infiorase. Il prinse pe Frankie de barbie si isi presa buzele peste cele ale lui, facandu-l pe celalalt sa se infioare in totalitate. Simtea cum tot cerul se prabuseste deasupra lor.
Pe de-o parte, exista acea dorinta aproape de neinvins de a-l avea pe micut. Pe de alta parte insa, stia prea bine ca nu are de ce sa il chinuie pe el cu sentimentele lui, cu ideile lui sau chiar si nevoile. In fond, Frankie stia ca acum avea nevoie de Zack,desi inainte era independent. Ofta prelung, apoi isi lasa si el capul sa se linisteasca pe perne.
- Nici tu nu stii ce vrei... spuse Frankie in soapta. Ii descoperise marele secret al lui Zack fara sa stie: nu stia ce vrea. Era disperat in totalitate, nu ii placea de nicio culoare ca trebuie sa se intample asta. Cum nu stiuse toate lucrurile pe care Frankie le invatase, asa nu stia nici acum cum sa faca sa se calmeze.
"Te vreau.... El ma vrea... Si eu il vreau... " cugeta in minte cu o expresie angelica pe acel chip bland. "Dar ce inseamna <<a vrea>>?! " se intreba disperat, muscandu-si buzele. Il lua pe Frankie in brate, cuibarindu-se la pieptul sau.
- Te vreau pe tine. Langa mine, sa stiu ca esti aici oricand am nevoie. Sa fiu langa tine cand ai nevoie, de altfel.... Sa fim prieteni buni...
- Am intrecut de mult limitele prieteniei, explica satenul calm, dar Zack ridica din umeri. Stia asta, nu ii pasa insa ca se intampla astfel. Era fericit de-a dreptul ca avea norocul de a avea o persoana precum Frnakie langa el, plus ca simtea ceva... Ceva important. Simtea ceva pentru Frankie, iar acel lucru era mult superior prieteniei.
- Si? replica brunetul. Te deranjeaza?!
- Nu, se auzi soapta hotarata a lui Frankie. Nu ma deranjeaza, dar nu e bine! Trebuie sa incetam!
De aceasta data, strigase. Era nervos, iar el, cand era nervos, striga. Se ridica din pat, privindu-l pe Zack, ce se uita confuz la el. Erau obositi din cale-afara amandoi, iar cum se certau. Si-ar fi dorit sa nu se intample asta niciodata, insa era zadarnic pentru el. Pentru ei. Mereu, ca oameni, aveau sa se certe. Desi era trist, nu putea repara lucrurile.
Ascultator, Zack alese sa nu spuna nimic, cat timp Frankie se ridica de vreo trei ori de pe pat, se puse la loc si se si plimba prin camera. Era disperat, iar Zack nu intelegea unde e greseala.
- Dar ce e rau in asta... ? Nu vad problema...
- Problema, rosti Frankie, e asta!
Spunand ultimele cuvinte, se lasa pe Zack si ii stranse locul dintre picioare. Acesta isi dadu imediat seama la ce se refera, asa ca rosi. Nu se astepta sa fie asa de direct.
- Ca suntem baieti... ? intreba sovaind.
- Da! Si ca nu ma lasa inima sa ma ating de tine! Imi esti prieten, tin la tine enorm, Zack... Tin mai mult decat la un prieten,de aceea nu trebuie sa se intample ceva intre noi doi. S-au intamplat destule. Acum... ACum stii ca ai curaj, poti face orice. Suntem doar prieteni !
Zack nu fu in stare sa contraznica ceva din ceea ce spusese Frankie, fiindca era uimit. Stia si el toate lucrurile care i se spusesera, dar dorea sa fi fost doar in mintea lui, nu sa se intample in realitate. Stia ca are nevoie de Frankie si nu dorea sa se certe cu el, astfel ca tacu din gura.
Tigara ramasa in scrumiera fu imediat luata de Frankie. Se stinsese, dar o aprinse din nou. Era nervos din cale-afara, astfel ca o fuma mai rapid decat s-ar fi asteptat brunetul si trecu la a doua tigara. Pleca intr-un final de acolo, ducandu-se in sufragerie. Nu voia sa stea, cel putin momentan, prin preajma lui Zack, deoarece stia ca nu s-ar putea abtine. Deja ii lipseau buzele lui...

[hiimera]

Doamne, cat de profund a fost sfarsitul. .__. Nu ma asteptam, defapt nu imi inchipuiam ca se vor certa, plus inceps sa traiesc cu ei sentimentele si sa le inteleg. Totusi sper ca se vor impaca si vor fi impreuna, desigur mai mult decat simpli prieteni. Amandoi tin unul la celalat si parca incearca sa se indeparteze, dar nu reusesc fiindca ceva ii leaga, ii conecteaza.
Cand a strigat Frankie am tresarit si eu in interiorul meu, sufletul, inima odata cu Zack, deci chiar ai reusit sa meterializezi fiecare scena in parte. Lucru care m-a incantat.
Acum m-ai facut al naiba de cruioasa... De ce te-ai oprit nu stiu, insa vor rabda, sper sa aduci nextul mai repede fiindca cu adevarat doresc sa aflu ce va urma.

Gabi scrii ca intotdeauna formidabil, greseli nu am vazut si mereu reusesti sa-mi captezi inima cu fiecare rand pe care il iscalisesti. <3 Astept nextul, succes in continuare si multa inspiratie!

[Lexxu]

De ceeeeeeeeeee? De ce vrei sa ma chinui asa de mult?! Frankie, nu te mai gandi atat de mult la "binele" lui Zack pentru ca si el te vrea, orbule! Duhh, am cam izbucnit de data asta insa, nu ma puteam abtine. Astia doi sunt asa de kawaiii si iti ador ficul la maxim. Abea astept sa vina next. Ultima parte a fost tare profunda... Se pare ca Frankie si Zacky s-au indragostit<3. Greselute de tastare au fost cateva dar, probabil si alea de la oboseala! Hai, hai repejor cu next'. Spor la scris si tastat. Kissez.

[Justine]

Oh Doamne!Imi pare rau ca doar acum am dat de fic-ul tau atat de ..superb!Il ador pur si simplu,m-a acaparat cu totul.E atat de genial de ..ah!
N-o sa ma leg de descriere,naratiune,dialog...nimic!Pentru ca-mi plac atat de mult incat chiar nu am ce obiecta..o sa vorbesc doar despre cei doi nazdravani : Frankie si Zacky. <3
Sunnnnnt atat de kawaaaiii impreuna :3 Doamne,atatea faze,atatea replici intre ei si etc m-au infierbantat de-a dreptul.De ce dracu' e asa de genial ficu' asta?
Penultimul capitol si asta de asemenea..mi-au placut atat de mult incat acum zambesc ca o bezmetica.Singurele peisaje ce ma irita sunt Allison ( sau cum o fii ) , Derek si Tommy.Defapt,Tommy nu nu ma mai enerveaza atat de mult , el e plecat dar nustiu de ce presimt ca se v-a intoarce cat de curand...si o sa iasa rau.Acelasi sentiment si din cauza lui Kyle.Ce-o sa faca cand o sa afle de relatia lui cu Frankie?Pentru ca relatia de prietenie,cum stiu si ei asta au depasit-o de mult deja se plac..se iubesc!Mrhâââw
Offf sunt atat de dezamagita ca inca nu au avut parte d-un yaoi :'( Si-l astept cu nerabdare si o sa urmaresc fic-ul asta pana la capat!<3
Asta a fost partea mea preferata din capitol :

"Ascultator, Zack alese sa nu spuna nimic, cat timp Frankie se ridica de vreo trei ori de pe pat, se puse la loc si se si plimba prin camera. Era disperat, iar Zack nu intelegea unde e greseala.
- Dar ce e rau in asta... ? Nu vad problema...
- Problema, rosti Frankie, e asta!
Spunand ultimele cuvinte, se lasa pe Zack si ii stranse locul dintre picioare. Acesta isi dadu imediat seama la ce se refera, asa ca rosi. Nu se astepta sa fie asa de direct."

Iti iubesc felul de a scrie si tocmai te-ai ales cu un nou fan al ff-ului! Astept next-ul si daca nu-ti cer prea mult...ma poti anunta cand apare?*puppy eyes*
Multa imaginatie in continuareee *huuugs*

[Beatrix LaVey]

Nix, iti multumesc pentru cuvintele frumoase, si ma bucur ca te fac sa simti ceea ce scriu. E un pas important pentru mine si un lucru ce ma bucura.
Lexxu, kissez :* Thanks for comm.
Justine, de asemenea, mi-a placut ce mi-ai spus. Ma motiveaza genul asta de comentarii sa scriu in continuare. Apreciez! Si da, te anunt. Va anunt.

Pupici, multumesc de comentarii.


* * *

Se auzi un telefon sunand, iar Zack se ridica si raspunse. Frankie era pierdut in lumea lui, privind in gol. Era ingnadurat si fuma tigara dupa tigara. Vru sa ii ia pachetul la un moment dat, insa intampinase o voce rece care cerea sa-l lase acolo.
- Da? intreba raspunzand. Nu cunostea numarul.
- Sunt Kyle. Iesi afara? se auzi vocea de la celalalt capat al firului.
- Sunt cu Frankie. Nu pot.
Kyle inchise fara sa spuna orice altceva. Se vedea ca e nervos, iar Zack se simti imediat vinovat, caci i se parea ca astazi enerva pe toata lumea. Se duse la bucatarie, scotand din frigider un iaurt pe care il manca incantat. Substanta ii aduse imediat aminte de ceea ce se intamplase intre el si Frankie, apoi gestul satenului in momentul in care el se eliberase de presiune.
Roseata sa din obraji nu prevestea nimic bun. Ii veni imediat in minte ceea ce se intamplase cu putin mai inainte, cand se certasera. Nu ii placea sa se certe cu prietenii, mai ales nu cu Frankie. Ofta prelung si isi musca buzele, nestiind cum sa mearga la el si sa ii ceara iertare.
Totusi, facu o sfortare. Se duse in sufragerie, unde Frankie era intins pe podea, cu picioarele in pat insa, genunchii fiindu-i flexati. Se lasa langa el, in genunchi, apoi spuse incet:
- Imi pare rau...
Cu toate ca o spusese, nu se simtea mai bine, ci, din contra, se simtea chiar mai rau. Ofta prelung, apoi isi musca buzele, in incercarea de a-si retine lacrimile. Se uita la Frankie, care sufla fumul in sus, apoi, intr-un final, spuse:
- E vina mea. Nu are de ce sa-ti para rau, rosti ridicand din umeri. Vreua doar sa ma ierti.
Zack dadu afirmativ din cap si se aseza langa Frankie, sprijinit de canapea. Il privi atent pentru cateva momente, iar satenul simti nevoia nebuneasca de a-l saruta din nou pe micutul ce ii aratase bunavointa sa. Il analiza din cap pana in picioare, dupa care ofta prelung. Isi musca buzele.
"De ce trebuia... Sa se petreaca asa? De ce am avut soarta asta? De ce ma doare asa de mult? De ce trebuie sa-l chinui si pe el? Bietul de el... El nu merita sa fie chinuit de asemenea sentimente si incurcaturi... Mama dracului! " isi spuse cu vocea sa interioara, nervos din cale-afara.
- Eu voi merge pe-afara... rosti, dar fara sa-l invite pe Zack cu el. Am nevoie sa imi revin, sa imi limpezesc gandurile. E ceva cu mine... Si nu-mi place. Deloc! Nu ma astepta, nu stiu cand vin...
Parea foarte ingandurat, asa ca Zack il lasa in pace. Privi in zadar dupa el, sperand ca se va intoarce. Nu se inampla insa, fiindca adormi...



Frankie mergea pe strada, dorind cu ardoare sa-si ia alt pachet de tigari. Fumase jumatatea ramasa din celalalt pachet, astfel ca avea nevoie din nou sa o faca. Era obosit din cale-afara, dar nu ii pasa. Atata timp cat era departe de Zack, racorindu-si mintile, i se parea ca totul e mai usor. Cand era langa el insa, simtea ca va fi distrus cat de curand, fiindca apasarea si durerea isi faceau simtita prezenta. Il dorea pe tanar mai mult ca orice... Si realiza ca asta se intampalse doar cand il vazuse cu fata aceea.
"Daca nu-l vedeam... Daca n-o faceam, poate acum nu eram pus in aceasta situate... I-am spus ca el se va indragosti de mine, cand eu sunt aici prostul! Eu m-am indragostit de el, eu il chinui... Eu... Eu sunt capul rautatilor... " isi spuse in mintea lui. Ura sa se gadneasca la ceea ce se petrece cu el, il disperau astfel de lucruri, dar realiza ca nu are alta varianta decat sa accepte realitatea.
La un non-stop, ceru un pachet de tigari. Imediat, pe loc, il desfacu, luand o tigara din acesta .Avea neaparata nevoie sa fumeze iar... Ura si ca e dependent de tigari, ura si ca nu putea sa spuna totul in fata. I-ar fi placut sa discute cu maiestrie cu Zack si sa nu arate cat de afectat e de faptul ca il place.
Abia daca putea s-o spuna... Si se chinuise foarte mult sa ii spuna si ce spusese pana atunci. Ofta lung si isi musca buzele, dupa care se intoarse, pornind spre parc. Mergea cu mainile in buzunare, cu tigara in gura, neatent incotro o ia de fapt.
Ajuns in apropiere de parc, auzi pasi in spatele lui si tresari, gandindu-se ca poate Zack se aventurase in noapte. Il apuca panica fara doar si poate si se simti brusc amenintat. Se intoarse brusc, insa nu apuca sa vada decat o umbra cum se furisa pe o alta alee.
"O iei razna! Grozav, Frankie! " isi spuse, continuand apoi drumul catre parc. Din nou insa, aceiasi pasi se auzira in urma lui. Nu isi dorea decat sa ajunga mai rapid la lumina, deoarece straduta pe care se afla era neluminata si pustie. Se simtea, desigur, amenintat, si isi grabi pasul.
Incordase pumnul in acel moment, insa nu avu timp de reactie, deoarece fu lovit de cineva peste fata cand se intoarse. Se puse deasupra lui cel a carui fata n-o vedea, apoi simti cum ii este pusa o esarfa la gura si, in scurt timp, il apuca toropeala.
"Dracu' m-a luat... " cugeta si se scufunda intr-un intuneric amenintator, plin de cosmaruri.
Se facea ca Zack e la ananghie in acel moment, iar el nu il putea ajuta. Nu putea ajunge la el, era perfect neputincios si se simtea groaznic. Lacrimi incepura sa i se prelinga pe chipul palid, transfigurat de durere si de dorinta de a-l avea pe brunet langa el.
Intr-un final, se cufunda iar in intuneric, simtind cum este doborat de o forta superioara lui. Stia, din nou, ca nu trebuie sa-l lase pe Zack singur. De ce oare o facuse?! Era atat de prost, incat acum ii venea sa isi loveasca foarte tare capul cu pumnii, insa nu ii venea s-o faca nici daca ar fi fost platit, deoarece si-l simtea greu si pulsa de durere.
Cand, intr-un sfarsit, ochii i se deschisera, realiza ca cineva era aplecat deasupra lui. Nu deslusea prea bine, insa, intr-un final, putu sa-i vada chipul lui Kyle cum il cerceta. Nu prea semana cu fratele lui.
- Hei... rosti in soapta. Ce s-a intamplat? Esti bine? il intreba rapid si Kyle incepu sa rada.
- Nu esti in postura in care sa ma poti intreba pe mine de cum imi e, rosti pe un ton rauvoitor. Imediat, Frankie isi dadu seama de imprejurari: se afla legat intr-o incapere intunecata si umeda. Se gandea ca era subsolul vreunei cladiri sau unei case si incepu sa tremure, fiindca nu era deloc a buna ceea ce se petrecea. Kyle ii trase o palma peste fata imediat, iar tanarul se dezmetici. Era obosit rau, ametit si se simtea vlaguit din cauza substantei pe care, fara sa vrea, o inhalase.
- Kyle, ce e cu tine? Ce ai de gand? intreba Frankie, iar barbatul caruia i se adresa incepu sa rada isteric. Din cate putea vedea el prin intuneric, era drogat si poate si beat. Incepu sa tremure brusc, iar Kyle ii dadu inca o palma, pe celalalt obraz. Avea o mana foarte grea, astfel ca tanarul incepu sa tremure imediat.
"Doamne, in ce m-am bagat? " se intreba disperat.
- Tu ma intrebi pe mine ce e cu mine?! Tu,care mi-ai furat fratele?! urla si il lovi, dar de aceasta data cu un pumn in stomac.
Frankie vru sa se stranga, insa nu reusi. Imediat, realiza ca minile ii sunt legate undeva deasupra capului si e sprijinit de o suprafata rece, care ii trimitea fiori pe sira spinarii. Isi cobori privirea, in incercarea de a nu mai tremura, insa nu era in stare. Si picioarele realiza ca ii erau legate. Un pumn, nou acum, tot in stomac, il facu sa geama de durere.
- Kyle, nu ti-am luat... incepu, insa fu lovit din nou, de aceasta data cu pumnul in fata. Se dadu cu capul de zidul din spate, apoi scanci brusc. Primi una intre picioare si incepu sa geama, dar fara sansa de a putea sa scape de durerile provocate de Kyle.
Ii simtea furia, durerea si frustrarea barbatului, dar nu putea face nimic cu privire la acestea. Era, in fond, doar un copil...
Isi inchise ochii, continuand sa primeasca pumni si, in scurt timp, si picioare in stomac, peste fata si multe altele. Era lovit cu placere de barbatul caruia i se parea chiar incitanta durerea in acele momente. Cu maiestrie insa, Frankie tot continua sa suporte totul.
"Zack nu trebuie sa afle... "




Va doresc o lectura placuta !

[hiimera]

Chiar reusesti si modul tau de a scrie ma captureaza de fiecare data cand incep sa citesc.
Nici nu-ti dai seama ce forta ai asupra mea cu povestea asta, egeniala, adica mie una imi place, e interesanta, palpitanta si vad ca lucrurile incep sa ia o intorsatura ciudata. De ce Kyle se baga si de ce tot il bate pe Frankie? Bine, deja m-am rpisn si totusi sa-l lase in pace ca mie nu imi convine, imi e mila de saracul baiat, off de ce tu cruda soarta, de ce el? *sad face*
Ma omori cu zilele, vi si tu cu nextul din luna in luna si eu stau si fierb in suc propriu pe scaun cu ochii holbati la ecran. Sper sa vi mai repede cu urmatorul capitol, oricum nu vreau sa te grabesc, adica cand ai timp. :']
Mie imi place si asa imi vine sa-i manac pe cei doi porumbei, iar felul cum a reactionat Frankie la sentimentul de iubire m-a lasat asa cu gura deschisa la propriu, cat de mult il doreste si il vreau pe Zack. Owwww, imi tresare inima in piept.

Astept nextul, succes in continuare si multa inspiratie Gabi! *tighthug*

[Justine]

Oh,buna!Uite ca am ajuns si eu sa comentez la noul tau capitol,care mi-a placut mult.Imi pare foarte rau ca Frankie nu vrea sa-i spuna lui Zack cum sta treaba de fapt...poate ar reusii sa fie in sfarsit impreuna in adevaratul sens al cuvantului:3 Ma repet,ca si in comm-ul anterior,sunt ataat de kawai impreuna incat n-ai cum sa nu-i placi<3
Oh..lasand asta la o parte,nu inteleg ce se intampla cu Kyle.Adica de ce brusc ii vine ideea asta stupida cum ca Frankie il furase pe Zack?Oh,si cum poate saracutul de el sa-i reziste lui,care e un barbat cu mult mai puternic decat el.Oare ce se v-a intampla in continuare?Oh,sunt atat de nerabdatoare,deabea astept capitolul urmator<3. Multumesc mult pentru ca m-ai anuntat,si ..daca ai putea s-o faci din nou,eh.. :o3
Multa imaginatie in continuare si spor la scris >:d<