Exist, insa nu sunt aici

[Muffles]

ok, deciii... asta este prima mea tentativa de a posta o creatie proprie pe un forum, insa nu ma deranjeaza critica dura absolut deloc, deoarece incerc sa imi perfectionez stilul. stiu ca e scurt, dar nu am avut mai multa inspiratie. nu stiu ce sa mai zic... sper sa placa :*


Sunt aici


„Sunt aici!” Traiesc. Exist. Respir. „Sunt aici!” imi scapa un strigat mut de pe buzele strans lipite. „Sunt aici! …”, insa nimeni nu-mi aude cererea pentru atentie. Doar eu si subconstientul meu. Durerea surda ma macina, ma chinuie si nu-mi da pace. Insa ce pot face? Cum pot scapa? „Sunt aici...”,dar scancetul ce-mi evadeaza de pe buzele stranse ca-ntr-o menghina nu pare sa afecteze pe nimeni. Lumea isi continua mersul normal, fara a ma lua pe mine in seama, fara a tine cont de trairile mele refulate. Atunci realizez. Si realizarea este crunta. Sunt doar un mic punct insignifiant in Universul nesfarsit. Si lumea nu se va opri in loc doar pentru mine.
Toata lumea sufera, intr-o mai mica sau mai mare masura. Si celorlalti nu le pasa. „De ce?” te intrebi. „De ce le-ar pasa?” este o intrebare mai logica. Fiecare este o persoana, complexa si cu probleme, fericiri si trairi mai mult sau mai putin placute. Fiecare persoana este propriul sau univers ascuns, o adevarata lume necunoscuta ce asteapta sa fie explorata. In fiecare moment, descoperi ceva nou despre tine, incepi sa te cunosti mai bine, realizand apoi ca ai mai descoperit doar o piesa din puzzle. Un puzzle ce-ti solicita toata viata pentru a fi terminat, caci cu fiecare secunda, te schimbi. Sau altii te schimba. Dar asta nu schimba cu nimic faptul ca, odata cu fiecare minut trecator, odata cu fiecare secunda trecatoare, devii o persoana noua. Un nou si imbunatatit „tu”. O persoana pe care experienta, oricat de mica si neimportanta a parut, a schimbat-o, insa daca in bine sau in rau depinde. „Depinde de ce?” rasare o intrebare in strafundul mintii mele. Greu de spus. Depinde pur si simplu. De persoana, de moment, de experienta, de impact... Depinde de tot. Ca intr-un joc de carti, nu stii niciodata ce ti se rezevrva pentru viitor.
Si totusi, Universul isi continua existenta imun la cererile noastre de a fi luati in seama, continua sa existe mult timp dupa ce disparem noi, diupa ce existenta noastra efemera este curmata. Nu-i pasa, nu le pasa, nimanui nu-i pasa. Si totusi... Ganduri contradictorii ma ataca spargand in bucati toata credinta de o viata, de moment, nici eu nu mai stiu. Afectiune si nepasare. Ambele prezente si opuse. De neconceput? Lumea este cladita pe acestea doua, sentimente ce apar in acelasi timp si se contrazic, incercand sa sfasie cu coltii orice urma de ratiune si gandire logica, orice sentiment, fie el de singuratate sau de implinire prieteneasca.
„Sunt aici...” si totusi, nu sunt. Pentru multi nu sunt. Insa exist. Cer sa mi se recunoasca existenta, sa fiu luata in seama, sa se tina cont de mine. Ca o straina de lume, privesc un film ce se deruleaza prea rapid pe retina mea, totul este trecator, fara rost, insa...vai, cat de important este totul...

EDIT: rog un admin sa stearga threadul sau sa-l mute la oneshoturi deoarece nu are mai multe capitole(eu nu reusesc sa-l sterg). multumesc.