[+18] Yin si Yang

[Lexxu]

Hei, hei, hei. Am aterizat si eu pe aici ^_^. In ultima vreme am citit ficuri hentai si brusc mi-a venit si mie pofta sa fac unul reusit(ca doar idei sunt). Sper sa va placa, ficul acesta si, fara alte introduceri va prezint primul capitol.


Varsta minima: +18
Gen: hentai(are de asemenea si putina tenta yuri), drama, viata de liceu. (poate si putina actiune:-")
Limba: Romana
Observatii cu privire la continut: scene hentai, limbaj vulgar.
Tipul de comentariu solicitat: De care vrea cititorul.




[center] Yin si Yang
Capitolul 1[/center]



Soarele rasarise de ceva vreme, incercand sa incalzeasca pamantul cu razele sale si, daca putea fi posibil, sa topeasca gheata din inima unora. In Tokio agitatia precum si emotia cuprinsese orice, copil care urma sa mearga in clasa a9a. Toti erau bucurosi fiindca scapasera de generala, insa in aceelasi timp doar o faptura dintre toate sufletele, era indiferenta situatiei. Ochii sai negri precum doua abisuri analizau fiecare chip in parte, fiecare bradulet, gard sau orice altceva, in minte intiparindui-se totul. Buzele micute si roz, ramasesera asa neschitand nimic. Copila fusese instiintata de catre director ca uniforma era necesara, insa ei nu-i pasa de nimic. Partea de jos ii era acoperita de pantaloni rupti si negri, in timp ce partea de sus fusese astupata de un maieu tot negru. Ca accesoriu isi alesese nelipsita zgarda cu tepi, cercei in forma de cap de mort si lantul de asemenea ce fusese din aceelasi set cu, cercei. In timp ce parcurgea cu privirea fiecare persoana isi dadea seama ca toti de aici erau niste persoane neinteresante. Niste oameni simpli buni de nimic sau niste jucari ale altor fapturi care, erau mult mai puternici decat ei. Strambase din nas scarbita de atatea fete zambitoare, si continua sa-si astepte sora ce parea sa intarzie de minute bune.
In partea din spate a scolii, un tanar destul de atragator „chinuia” o roscata, asaltand-o cu, atingeri interzise. Privirea lui patrunzatoare de culoare verde inchis, o privea intens pe cea din fata sa, nedorindu-si sa isi scape prada.
In spatele scolii se afla un teren de baschet, amenajat destul de dragut, pe marginea lui putin mai departe de acesta fiind situat un fel de mini „stadion” pentru privitori. De asemenea, iarba era destul de bine ingrijita, avand o culoare verde-deschis. Orice trecator admira gazonul liceului si, orice, copil si-ar fi dorit sa intre in aceasta scoala. Cladirea unde aveau sa invete timp de 4 ani elevi, era vopsita in alb si putin negru pentru numele scolii. Indiferent din ce parte privea oricine, nu putea sa nu observe mare „Mao”.
Satenul prinsese fata de umeri, impingand-o in peretele din spatele ei. Aceasta scancise usor, insa nu se temea. Vroia ca satenul sa treaca la urmatorul pas, ca ea sa-i poata simti buzele carnoase asezate peste ale sale. Baiatul nu statuse pe ganduri deloc, ci dupa ce admirase decolteul destul de generos al roscatei, isi asezase mainile pe langa capul ei, sarutand-o violent. Avea impresia ca si-n aceasta scoala avea sa lase inimi sangerande, din cauza frumusetii sale si a experientei in domeniul numit „femei”. Baiatul vrusese sa treaca si la altele, insa isi aminti unde se afla cand un ragusit ii tulburase urechile. Abandonandu-i buzele roscatei, tanarul isi zarise cel mai bun prieten batand din picior enervat.
- Jin, tu niciodata nu te lasi pagubas cand vine vorba de fete, nu? intrebase blondul, dandu-si pletele din fata ochilor sai galbejiti, asa cum ii placea satenului sa-i spuna.
- Vinovat. Spuse ridicandu-si mainile in semn ca-si intareste spusele.
Cei doi plecasera de acolo fara a o mai baga in seama pe roscata, si asa ea fusese dusa pe alta lume de catre sarutul lui Jin. Amandoi isi tarara picioarele pana in clasa lor, ce de acum inainte avea sa fie 9d. Zambisera amandoi deodata. Toate privirile fetelor ii atinteau, imaginandu-si fel si fel de atingeri sau posibile relati intime, iar altele mult prea visatoare se gandeau deja la casatorie. Dirigintele clasei intarzia de aceasta data din nu stiu ce motiv. Cei doi isi alesesera banca din spate, pentru a putea sa priveasca pe geam si ca sa-si delecteze privirile cu, colegele lor bineinteles. Blondul nu era o fire foarte perversa, insa Jin era. Lui chiar nu-i pasa de ce se atinge atata timp cat arata bine si, cat se simte bine.
La umbra unui copac din curtea scolii, bruneta inca astepta, neclintindu-se din loc. Privirea rece atintea cerul, scufundandu-se tot mai mult in lumea ei, insa tocmai cand se gandea ca nu o sa mai apara surioara sa, aceasta o atinsese usor pe umarul drept.
- Yin... soptise, atragandu-i atentia fetei. Intorcandu-se inspre ea, ii acaparase buzele intr-un sarut pasional. In mod normal, ceea ce ele facea era considerat un pacat, insa brunetelor nu se parea sa le pese de asa ceva. Yin isi trecuse limba peste buzele celeilalte, facand-o sa le intredeschida, astfel putand sa-si delecteze gustul cu gura dulceaga a fetei. Inspectase ce inspectase, insa se opri amintindu-si totusi de ore. Ea nu era adepta punctualitatii de obicei, dar pentru sora ei mai mica, cu cinci minute, facuse un sacrificiu intrerupandu-si somnul si ucizandu-si lenea. In timp ce Yin isi alesese o tinuta mai intunecata, Yang isi alesese o fustita alba ce-i ajungea pana la genunchi, impreuna cu un maieu tot alb. Singurele accesori ce limpseau era aripile, caci la ce bine arata si la cat de blanda e, sigur va ajunge inger.
- Hai sa mergem. Soptise fata al carui nume era Yin, prinzand-o de mana pe Yang, tragand-o dupa ea. In scurt timp ajunsesera in clasa. Toata galagia ce se auzise pe coridor inainte de-a intra, incetase. Parca toti si toate incremenira, timpul oprindu-se in loc pentru ei. Yang capatase o noanta rozalie in obraji, punandu-si palmele pe fata. Nu-i placuse niciodata sa fie privita de ceilalti intr-un mod mai ciudat, fiindca...
- Gemenele! Unde-s gemenele?! Strigase un domn mai invarsta, cu parul auriu, dand buzna in clasa.
Yin isi drese glasul, apoi pe un ton superior si nepasator, rostise:
- Mosule, suntem aici. Daca nu ne vezi mai bine ia-ti o pereche de ochelari. Toti colegi isi atintisera privirea spre Yin, ce parea destul de degajata. In comparatie cu sora ei Yang, ea era total opusa. Nu se rusinase in viata ei, nu se daduse in loc pentru nimeni, nu-i fusese frica de nimeni si nimic, si nici nu avea de gand sa-si schimbe comportamentul rece, indiferent si degajat. Ei pur si simplu nu-i pasa de nimic, inafara de sora ei mai mica Yang, pentru care se bagase mereu in altercati. Nu intelesese niciodata cum poate fi asa timida si blanda, insa intotdeauna bagata in necazuri.
Profesorul scos din sarite, se indreptase cu pasi rapizi in directia gemenelor, insa in loc s-o prinda de mana pe Yin, facuse marea greseala sa o atinga pe Yang. Bruneta nu mai asteptase nici un moment, caci ii daduse un pumn in dantura blondului, astfel ca el cazuse pe jos priviind uimit. Se intreba cum de o fata poate lovi asa, la fel cum se intrebasera si colegi in mintile lor, privind-o infricosati.
- Voi! Spuse Yin aratand cu degetul inspre' toti, insa nu apucase sa termine ce avea de zis fiindca surioara sa mai mica o prinsese de mana pe bruneta facand-o sa se calmeze. Profesorul nu mai spusese nimic. Pentru prima data de cand predase fusese lovit, pus la pamant. Insa nu de oricine, ci de o fata. Ramasese mut de uimire.
Dupa ce, circul incetase surorile ocupasera locurile din spate de pe randul din mijloc. In spatele clasei, lumina ajungea destul de greu, astfle ca pe Yin o incanta, insa nu si pe Yang. Cu toate ca asemanarea lor era asemeni unor picaturi de apa, erau diferite din punct de vedere sufletesc si la caracter. In timp ce Yin se invatase cu intunericul, Yang cauta tot timpul lumina, pe Yin nu o incantase nimic niciodata, cand pe Yang... o incantasera florile, nori, fluturii, animalele si tot tacamul. De afectiune nu duceau lipsa niciodata, avandu-se mereu una pe alta.
Din spatele clasei, la geam o pereche de ochii verzui priveau gemenele intrebator. „Cum pot doua persoane sa fie atat de diferite? si totusi... in aceelasi timp atat de... la fel? ” Vocea celei care vorbise ii se paruse plina de raceala si indiferenta, in timp ce, cealalta fata reusise sa trimita blandete doar prin privirea sa neagra ca noaptea.
Profesorul incepuse sa se prezinte, insa brunetele nu fusesera atente din cauza sarutului pe care amandoua il alimentau. Pana ajunsesera la randul lor, nu se oprisera defel, placerea fiind prea mare.
- As dorii sa va prezentati si voi, si sa ne spuneti cate ceva despre voi. Spuse dirigintele, uimirea inca, citindui-se in ochii.
Se parea ca nimeni nu observase cand acestea isi „trimisera” afectiune una alteia.
- Sunt Yang, Mmm, sunt cam timida, imi plac multe lucruri, nu urasc nimic si cel mai mult o iubesc pe sora mea geamana Yin. Spuse aceasta, obrajii capatandu-i o noanta rozalie.
- Ma cheama Yin. Nu imi place nimic, urasc multe si singura de care-mi pasa e sora mea Yang, iar daca va prind pe unul din voi incercand s-o suparati sau altele, va distrug. Spuse aceasta tragandu-si sora mai aproape de ea, patrunzandu-i in cavitatea bucala... lasandu-i pe toti masca...

[Alexandra Miau]

Oh, sunt prima care comenteaza.
Imi place titlul si ideea in sine. Doua gemene atat de diferite si totusi identice, suna promitator. Ideea cu sarutul intre ela a fost genius, numai tu te puteai gandi la asa ceva. :))) Si mi-a placut faza cu profesorul, cand l-a pocnit Yin.
Yang este foarte linistita, dar nu prea. Adica face ea pe timida si linistita, dar se saruta cu soara ei mai mare cu cinci minute. Nu prea cuminte, zic eu.
Yin este o rebela autentica din toate ! punctele de vedere. Singura de care ii pasa este sora ei.
Hmmmm ! E oarte interesant pana acum, m-ai facut foarte curioasa. Chiar vreau sa aflu ce se va intampla cu cele doua pana la sfarsit.
So, succes si sa ma anunti cand pui next-ul ! >:D<

[Lexxu]

Amooorule, merci, ca-mi comentezi ficul. ^.^ sper sa mai animez sectiunea +18 cu povestea asta, ca e cam gol pe aici. Mmmm, fara s-o mai lungesc atat. Next:




[center]Capitolul 2.
~ E doar o amintire! ~ [/center]



Vantul adia usor, mangaind pielea fina a femei, care dormea linistita in bratele sotului sau. Toamna tocmai incepuse, iar ea se gandea cu regret ca barbatul sau avea sa plece din nou pe alte meleaguri din pricina afacerilor. Se ridicase usor din pat, fara a face zgomot, indreptandu-se spre geam. Il rabatase, parasind intr-un final incaperea, insa inainte de asta luand telefonul brunetului ce se aflase sub perna sa. Reusise sa-l "fure" fara sa fie descoperita. Se gandea cu disperare la distantarea dintre ei doi, si asta durea... si inca, cat!
Cugetase de multe ori la treaba aceasta si constatase cu tristete ca el o insela.
In unele nopti nici nu ajungea acasa, iar cand aceasta il intreba "de ce" mereu ii trantea replica "nu te intereseaza". Se temea... se ingrozea la faptul ca avea sa piarda cel mai scump si pretios sentiment din cauza lui, sentimentul numit; dragoste. Ajunsese la parter, priviind in jur pentru a se asigura ca nimeni nu o vede. Isi daduse seama ca era weekend si nimeni nu se afla in casa inafara de ei si gemene. Respirase usurata, asezandu-se pe canapea.
O gramada de sentimente incoltisera de indata in inima ei. Teama amestecata cu ura si dragoste in aceelasi timp. Tremurand deblocase telefonul, intrand la mesaje. Trecuse repede de primele ce erau primite de la un anume coleg de servici, insa gasise mesaje de asemenea, ce nu aveau de-a face, cu asta. O anume 'Rose' ii spusese in cateva randuri ca-l asteapta la ea acasa pentru o noapte de amor intens. Dupa ce terminase de citit, scapase telefonul pe jos, acesta spargandu-se. Siroaie de lacrimi incepusera sa curga din cele doua abisuri, sfarsind in materialul subtire al tricoului alb ce-i invelea partea de sus a corpului. In acel moment ceva se rupsese inauntrul ei si, durea... durea enorm de mult. In loc de aceea dragoste imensa aparuse un nou sentiment; ura. Toata inocenta si puritatea femeii, impreuna cu bunatatea se spulberasera. Totusi, doua fetite precum doua picaturi de apa se apropiasera de ea, zambiindu-i inocent.
- Mami, s-a intamplat ceva? Rostise Yang la unison cu Yin.
Femeia isi sterse darele umede de pe fata, apoi le luase in brate pe ambele fete, incercand sa se calmeze.
- Mami e bine... voi cum sunteti? intrebase femeia, pe un ton bland.
Fetitele in varsta de 5 anisori ii marturisise ei ca tatal sau le cumparase jucari noi si cat de bucuroase sunt, insa cum nu totul iese bine, in living isi facuse aparitia barbatul.
- Tu! spuse apropiindu-se de femeie. Tu nu ai nici un drept sa-mi controlezi telefonul! strigase, uitand ca in incapere se aflau si doua fetite.
Isi scoase cureaua de la pantaloni, incepand s-o loveasca pe cea care ii fusese si ii era in continuare sotie, fara pic de mila. Lacrimile lui Yang se multiplicara la auzul tipetelor ce le producea insasi mama lor si la vederea imaginii demne de mila. Micutele perle se sparsesera la contactul cu parchetul si-un mic tipat din partea fetei, ii facusera pe toti sa impietreasca.
- Tata, nu!

Se trezise brusc din somn, descoperind doua abisuri adanci. Inima ei plina de fericire si dragoste, se intunecase din momentul in care-si amintise acea intamplare veche. O lacrima ii evadase strabatandu-i un obraz si... facandu-se nevazuta la contactul cu perina sa. Se ridicase in fund, oftand prelung. In ultima vreme avusese numai astfel de vise, amintiri care-i produceau o durere sufleteasca enorma, ce nu putea fi dusa in carca de un copil asa inocent precum ea. Nu-i spusese nimic despre asta surorii sale mai mari, Yin, nedoriind sa se planga sau s-o ingrijoreze. In 'viziunea' ei se putea descurca si singura, oarecum.
In dreptul usii sale, Yin o urmarea pe sora ei cu atentie. Pentru scoala isi alesese o pereche de pantaloni negri si-un tricou la fel, cu o inscriptie pe spate, sangerie. Yang observase prezenta sa si se repezise sa se imbrace. Cum starea ei de spirit nu era una tocmai buna isi alese pantaloni albastri inchisi si un tricou negru, simplu. Sora sa mai mare ridicase din spranceana, insa nu o intrebase nimic. O cunostea pe Yang si nu avea de gand s-o preseze ca sa-i spuna ce ofuri are pe suflet, in fond daca era ceva grav, avea sa apeleze singura la ea.


- Jin, uite, au venit. Ii spusese prietenul sau cel mai bun, insa destul de tare pentru a auzi si ele.
Yin nu parea deloc interesata de ce avea sa-i spuna, insa Yang daca se afla intr-o stare mai buna ar fi fost curioasa... dar asa, nu avea chef de nimic si de nimeni. Nici nu stia de ce venise la scoala, constienta fiind ca putea ramane acasa. Defapt stia, nu dorea in nici un chip sa fie luata la intrebari si nici s-o ingrijoreze pe Yin.
In fata lor isi facuse aparitia Jin, dandu-si pletele satene ce se incapatanau sa-i cada pe frunte. Ochii sai de un verde inchis le atintira pe amandoua fetele, incercand sa-si dea seama care era cea buna si care era domnisoara morocanoasa, caci da, el o vedea pe cealalta o fata mofturoasa, morocanoasa, rece. Se apropiase de ele amenintator.
- Hei tipelor, am nevoie de-o prietena. Care se ofera? spusese satenul pe un ton suav.
Intr-o fractiune de secunda o gramada de fete nebune se adunasera in jurul lor, tipand care mai de care cine stie ce traznai, insa in principal mesajul avea ca mesaj "eu".
Yin nici macar nu-l bagase in seama, trecand pe langa el. Pentru ea acel tip nu insemna nimic si nici nu avea sa insemne. Era de parere ca existenta lui nu-si are rostul si ca, consuma aer degeaba. Nu avea sa-si faca griji in privinta lui, caci nu reprezenta un pericol pentru ea.
- Or sa se intoarca ele. Toate se intorc! tipase satenul, incercand sa le inteleaga in aceelasi timp.
"De ce nu-mi dau atentie? De ce nu sunt ca, celelalte tipe?" se intrebase de multe ori, insa nu gasise raspunsul, dar avea sa afle. Cat de curand avea sa afle...
Vantul adie usor, insa lacrima ce-o scapase Yang ajunsese pe obrazul lui Jin, din cauza ca ea nu se indepartase mult. Isi stransese ochii cu putere, in incercarea de-a opri si celelalte perle sa iasa la iveala, repetandu-si de mai multe ori in minte 'E doar o amintire...!'




^.^ sper sa va placa!

[Alexandra Miau]

My loveeeeeeeee ! Se pare ca te-a lovit inspiratia din nou. Este reusit capitolul, nu e deloc varza si ca de obicei ai descris frumos, cursiv, fara sa te grabesti. Nu am vazut greseli si cred ca o sa-ti dau capitolele mele sa mi le citesti de acum inainte, pentru ca eu nu mi le vad niciodata pe toate. T.T
Bun, se pare ca micuta Yang nu este chiar asa de vesela lipsita de griji precum parea in primul capitol. Si Jin, este atat de uimit ca nu primeste atentie din partea gemenilor. Ghinion fraiereeeee ! =))))

Spor la scris, sweety. Astept urmatorul capitol ! :* Ily. <3

[Lexxu]

Amorule, ca de obicei, merci pentru comentariu si ma bucur ca-ti place. Se pare ca sectiunea asta e mai mult moarta decat vie ^.^ totusi, o sa incerc o aduc la viata:)). Poate reusesc...
Next:




[center]Capitolul 3
~ Lasa-ma in intuneric ~ [/center]


Ce se intampla atunci, cand un suflet pur si inocent cade intr-un intuneric vesnic? Ce se intampla cu acea persoana fragila si buna in acele momente? Este cuprinsa de indiferenta; de o durere nesfarsita pe care-o tine in interiorul sau, nedorind sa o impartaseasca, cu absolut nimeni. De ce se intampla asta? Deoarece persoanele bune intotdeauna ajung sa plateasca pentru nesabuinta altora, provocandu-le amintiri urate, chinuitoare chiar... ce lasa cicatrici adanci pe inima lor, si din aceasta cauza ele niciodata nu vor mai fi la fel... Niciodata...


*


Orele incepusera, insa Yang nu prea fusese atenta la mai nimic. In clasa se afla profesoara de fizica, punandu-i pe elevi sa rezolve probleme la tabla.
Parul ei lung si ciocolatiu ajungea pana la fund, iar ochii sai verzi si sinceri erau acoperiti de o pereche de ochelari. Era destul de tanara pentru o profesoara de fizica, caci bruneta isi imaginase ca toate profele de fizica sunt batrane scortoase gata sa-ti sara in cap.
Isi lasase capul pe banca, punandu-si mainile pe el. Se simtea atat de obosita incat isi inchisese ochii si adormise cu gandul la parinti sai. Se gandea mereu la ei, caci pana la urma ii iubea nespus de mult, chiar daca tatal sau era cum era. Mama sa se dedicase lui, trimitandu-le pe ele aici in Tokyo pentru a studia si bineinteles pentru ca ei sa aiba mai mult timp unul de altul. Pana la urma isi rezolvasera problemele si uitasera certurile de dinainte. Insa Yang nu uitase nimic. Fiecare palma sau pumn ce-o atinsese pe femeia care ii daduse viata ii ranea inima, producandu-i rani ce nu aveau sa se vindece niciodata. Se considerase norocoasa ca avea o sora mai mare, pe Yin, dar asta nu insemna ca mai avea sa se bazeze doar pe ea. Se hotarase sa nu mai fie o plangacioasa si acum regretase tot timpul cand traise cu iluzia ca totul e roz si bine. Se inselase amarnic iar acum din cauza aceasta se adancea din ce in ce mai mult in lumea ei. Se adancea intr-un intuneric vesnic si nemilos. Nu mai avea nici o cale de scapare...
Simtise cum o lacrima calda ii evadase, strabatandu-i obrazul drept. Si-o sterse rapid, nedorind s-o descopere nimeni. Trebuia sa fie puternica de dragul surorii ei, de dragul de a ramane in viata chiar daca nu mai avea sa rasara nici un zambet cat de mic pe fata-i angelica.
- Yang, la tabla. Strigase profesoara pentru a se face auzita.
Fata isi indreptase privirea inspre' ea, aratandu-i o pereche de abisuri reci. O pereche de gauri negre ce aveau s-o inghita pe veci.
O raceala o invaluise pe femeie privind-o, insa repetase si a doua oara, iar Yang se conforma. Pasea alene printre banci, uitandu-se absenta la tabla.
Ajunsa in fata clasei se servise cu o bucata de creta si o rupsese in fata profesoarei. Aceasta o privea socata pe fata, deschizandu-si gura pentru a putea vorbi, dar bruneta i-o taiase rapid;
- Daca tot te crezi profesoara, rezolva tu problema. -facuse o scurta pauza- Eu nu am chef. Spusese pe un ton superior, intorcandu-se la locul ei si luandu-si ghiozdanul.
- Nu o sa te trec Yang! Zbierase profesoara spumegand de furie.
Fata nici nu o bagase in seama si prinzandu-i surorii sale chipul in palme, isi lipise buzele de ale ei, lasandu-i pe toti masca; din nou. Apoi parasise clasa fara a mai adresa vreun cuvant in plus.

*

In clasa Yin privea fereastra gandindu-se la sora ei. Se schimbase intr-un timp atat de scurt insa ea stia de ce. Amintirile nu-i dadeau pace. Amintiri dureroase ce aveau s-o transforme intr-o copie exacta ei; fara sentimente, indiferenta si degajata. Nu se speria cand o auzise vorbind asa cu profesoara, dar o socase putin. Se intreba daca era bine s-o lase asa. Sa ii permita sa devina o fiinta precum ea, sa permita sa-i dispara caldura ce-o purtase in suflet pana acum. „Oare e bine s-o las asa?” se intrebase oftand prelung.
Intunericul in care se cufundase ea era nemilos. Nimeni nu mai putea ajunge in inima ei de cand devenise asa, cu exceptia surorii sale Yang. Locul acela ascuns inghetase acum multa vreme si nu avea sa mai fie cu fusese niciodata sau poate ca pur si simplu nu mai avea sentimente.
La inceput ii fusese greu si ei, insa cu timpul se obisnuise asa. Tot timpul singura, fara prieteni, doar cu sora ei. Se obisnuise sa traiasca asa... sa fie lasata in intuneric, din propria ei vointa.

*

In spatele scolii, la umbra unui copac, sedea Yang. Se gandise mult sa-si ucida toate sentimentele precum Yin. Isi dorise sa ajunga precum sora ei, isi dorise din tot sufletul sa nu mai simta niciodata pe pielea-i fina acele perle fierbinti.
Voia doar sa fie lasata in intuneric, precum fusese lasata si Yin. Ceruse asa de mult?
Degeaba incercase in clasa sa para atat de indiferenta, degajata si rea, fiindca in momentul de fata ii parea rau pentru cum actionase. Nu putea fi precum sora ei, fiindca aveau personalitati diferite. Nu putea...
- Firai tu sa fi de inima! strigase, ducandu-si mana la piept, strangand de materialul ce-i invelea partea de sus a corpului. De ce? De ce nu pot fi si eu lipsita de griji? De ce...? Intrebase fiind constienta ca nimeni nu avea sa-i raspunda la intrebari.
Isi stransese genunchii la piept, lasand drum liber lacrimilor ce voiau cu desavarsire sa iasa la suprafata. Suspina puternic, dand frau liber sentimentelor sa se risipeasca in aer. Sa plece departe...
Doua brate puternice o cuprinsera pe copila intr-o imbratisare, iar ea tresari. Isi ridicase ochii umezi, observandu-l. Ochii lui galbeni straluceau in lumina soarelui, la fel si parul auriu. Fata angelica ii era de culoarea laptelui, pe care rasarise un zambet trist.
Acesta isi mari ochii, precum cepele neintelegand de ce ii pasa baiatului de ea.
El ii sterse darele umede cu degetul mare, privind-o intens. Parea chiar frumoasa si cand plangea.
- De ce plangi, micuto? Intrebase tanarul pe un ton bland, facand-o pe ea sa se cutremure.
Nu-si dorise mai mult decat sa fie lasata in pace. Sa fie abandonata in intuneric, dar nu. Se parea ca lumina continua s-o bantuie, din cauza numelui sau; Yang.
- Odata ce am inceput... nu ma pot opri. Spuse printre suspine, afundandu-si chipul in pieptul blondului.
Baiatul nu avea o expresie tare multumita de tristetea fetei si ii cuprinse fata cu doua degete, facand-o sa il priveasca. Simtea cum se cufunda tot mai mult in cele doua abisuri si... a sarutat-o fara ezitare. Isi unise buzele cu a copilei, insa o atinse timid, nedoriind s-o sperie. Ramasese uimita de gestul lui, dar il primise in lacasul sau umed. Limbile lor se mangaiau usor, incepand un joc pasional.
Cristalele incetasera sa-i mai curga, lucru ce-o socase.
- De ce eu? Intrebase imediat ce gura ii fusese lasata libera.
O privise un moment, dupa care urmase o tacere insuportabila, apoi ii raspunse.
- Pentru ca sunt indragostit de tine.
Atunci isi simtise inima batand mai tare ca niciodata si chiar incepuse sa creada ca avea sa se stinga, sa inceteze sa mai existe... din cauza aceasta... din cauza acelui organ in care adapostise sentimente de-a lungul timpului si care acum, nu voia sub nici un chip sa se linisteasca.




Sper sa va placa ^.^ (spun la plural pentru ca poate cititi si alti inafara de amorul meu<3). Ja ne!

Ps; capitol necorectat.

[Alexandra Miau]

My, love ! Uite-ma din nou aici. Ti-am mai spus ca imi palce ideea acestui fic, foarte originala, dar toti ne-am obijnuit deja cu asta. <3 Chiar daca e necorectat eu nu am vazut nicio greseala.
Chiar imi pare rau de Yang, si Yin care chiar nu stie ce sa faca in legatura cu soara ei. Si iata cum apareprintul pe cal alb si o aduce pe Yang spre lumina, a fost atat de dragut ! <3
Haide-ti bai, ati lasat sa moara sectiunea ? Chiar nu mai trece nimeni pe aici ? O.o

Bravo, iubire! Tine-o tot asa ! <3