Ati plans la vreo nota xd ?

[i Ramenn.]

Sincera sa fiu , nu sunt mandra de mine .
Pai, pe cand eram o plangacioasa in clasa a6a . Stiu ca a fost anul trecut, dar m-am schimbat . Da. Acum plang doar la chestii triste o.o'. . . Dar, foarte rar . Cred :]]
Revin.
Un 4 la Romana. x .x . Nedrept, a fost Nedrept <. < . Toata, nu . Aproape toata clasa luase 4 , deci dc sa scap eeeu ? >w<
Acum, rad cand imi amintesc :]] .

[Rose ^^]

Da am plans. Defapt cam la orice nota mica pe care o luam ma busea plansul. Nu eram multumita de mine, simteam ca e o nedreptate. Asta era prin generala. Mereu prietena mea daca ma vedea trista sau ca mai aveam putin si dadeam apa la soareci stia ca nota e mica si deja incepea sa ma calmeze. Dupa scoala urma si misiunea "spunele parintilor tai" si acolo alta runda de bocit :]]. Pfoai Doamne, eram dezastru. Am plans si la un 5 -.-", pentru ca atunci mi s-a parut ceva nedrept si nu puteam concepe ca la cat am invatat sa iau o asa nota.
Hmm, acum la liceu, nu mai plang la notele mici, ca deh... sunt mare si am priceput si eu ideea ca nu merita. Trebuie sa incerc mai mult, am devenit putin, defapt mai mult, poate prea mult, nepasatoare si nu ma mai afecteaza asa tare. Insa, in sinea mea - cu toate ca neg in fata multora - mor de ciuda si imi vine sa plang.

Asta e viata, cu bune si rele.

[*|Dea|*]

Da,am mai plans cand am luat note mici.Am plans cand am luat primul meu 5 in a 7-a si dupa aceea nu am mai plans.Dar imi aduc aminte ca atunci cand eram a 8-a am plans destul de mult pentru un 6 la chimie pentru ca stiam ca proful nu a fost drept si ca sa ma simt si mai bine,o colega de a mea a luat tot 6 dar i-a trecut 7 si atunci m-au apucat alti nervi.Oricum acuma nu prea mai plang cand se mai intampla(rareori).Nu ca nu mi-ar pasa dar ma consum degeaba si tot eu ma simt rau dupa aia.

[Grubbie]

Deh,n-am plâns niciodată. Până la urmă,notele se repar,pot să-mi scot media. Când am luat şase în semestru unu,2011 am fost puţin agitată.Ştiam că mama îmi va face un scandal monstru ptr că ea aşteaptă să fiu la fel ca soru'mea. [ şi ţin să precizez că soră-mea n-a luat nici măcar un şapte în toată viaţa ei ] Da' apoi m-am gândit că nu are rost să mă enervez şi că trebuie neapărat să mă calmez. Aşa că atunci când am ajuns acasă ,i-am spus mamei şi tatei şi mi-au spus ceva'n genu' : Neh,lasă acum,o să-ţi repari tu nota,nici nouă nu ne-a plăcut fizica.
Aşa că am zâmbit toată ziua atunci ptr. că profa' se aştepta ca la următoarea oră să fiu tristă ori smth like that...dar...ţeapă!

[Lexxu]

Sa plang la vreo nota? O_o Niciodata. Sincer, prima data cand am luat un 4 la biologie pe a 6a m-am enervat, dar nu am plans. Oricum profa mi-a trecut 8 b-). De obicei cand i-au o nota mica, colegi incep sa aplaude si sa-mi zica 'ce taree esti si eu i-au 2' si faze gen 'ooo da boss' si profa se enerveaza pe noi ca in loc sa invatam si sa luam note mari facem misto de teste si de notele pe care ni le da. Pfuuua' da oricum, la romana cand am luat 2 am facut misto de profa intr-un ultim hal, pentru ca l-am luat pe nedrept. Eu aveam tema si mi-a dat 2. Si-n plus era si corecta . Muhahaha. Dar, in general asa facem noi si la fel faceam si-n generala cu, colegi, tipam si ne intreceam in note mici. Bineinteles, cel care avea 1 era campion . Apropo^^ de 1. Proful de fizica i-a dat unui coleg 0 in catalog O__O e voie asa ceva?! (bine, i-a pus 0 pentru ca l-a prins cu tigara electronica in timpul orei lui). Da' totusi? 0?

._.

[Unia]

Am plans o singura data, cand am luat un 6 la mate. 6. La mate. Eu. Inca nu-mi vine sa cred cand ma uit in catalog. Bine, nu eram la scoala cand am aflat, m-a sunat o colega sa imi zica si am profitat de faptul ca eram singura, ca altfel nu ma dadeam in spectacol. Mi-a trecut supararea initiala cu Metallica si tumblr, dar tot ma deranjeaza. Nu atat nota in sine, cat faptul ca invatasem pentru nenorocitul ala de test si tot am gresit ca proasta. Asta ma enerveaza pe mine, ca nu ma pot concentra ca lumea, ca notele nu sunt chiar asa importante.

[Ciquita]

Am plans o singura data si acum nu inteleg de ce am facut-o. A fost in a 5a prin semestrul intai, pentru ca am luat un 9 la geografie O.O" Nu ca as fi vreo tocilara, am note bune pentru ca stiu ca imi trebuie si bla bla dar sincer urasc scoala. Ehh, acum ce sa fac, eram si eu mica, tocmai intrasem in clasele 5-8 In rest am mai plans deoarece ma contrazisasem cu nu stiu cine in pauza pe nu mai stiu ce tema si eram deja destul de suparata si cand a inceput ora de romana a trebuit sa scriu un text gigant la tabla. Iar eu scriu urat, asa ca l-am scris.. aiurea, de nu mai intelegeam nici eu ce e acolo Si nu stiam nici sa fac exercitiul si a inceput profa sa se rasteasca pe acolo. Eu din fire mai emotionala si usor de suparat am inceput sa plang si se uita la mine si zicea rastit ca trebuie sa-mi indrept scriu si zicea sa nu mai plang si ma uitam si eu la ea si cand o vedeam parca imi venea sa plang mai rau, si tot asa a trecut o ora groaznica din viata mea. XD

[Fata cu par de foc]

Singura data cand am plans a fost intr-a 9-a, la un 6 la chimie, numai pentru a juca putin teatru in fata parintilor mei, sa nu creada ca ma doare undeva de situatia de la scoala. In rest, am infruntat esecurile (care nu au avut tocmai o gravitate foarte mare, nu am ajuns in situatie de corijenta - nici macar undeva pe aproape) cu fruntea sus, oricat de tare ma ofticam. Imediat ce luam o nota mica, imi si venea in minte cum s-o indrept; ori pur si simplu nu mi-a pasat. N-am nicio ambitie personala, nu tin mortis sa fiu printre primii din clasa, singurul lucru ce ma unge pe suflet e sa iau minim 9.50 pentru a primi bursa. In rest, chiar nu ma afecteaza asa tare notele, cu exceptia celor pe care le consider luate pe nedrept - si ca sa nu fiu ipocrita, sa iau nota mare desi nu prea merit, nu ma incurca cu nimic; dar sa iau o nota mica, desi consideram ca puteam mai mult si nu reprezinta valoarea mea, asta clar ma calca pe nervi.
Insa chiar n-am mari aspiratii in domeniul asta - ma intereseaza doar sa trec liceul cu brio in anul ce urmeaza, apoi va incepe ,,ascensiunea'' la facultate, punct din care voi incerca sa ma implinesc pe mai multe planuri.. social, familial, si nu in ultimul rand, profesional.

[Fiction]

Daca am plans? Nu pot spune c-am plans in adevaratul sens al cuvantului. In cel mai rau caz am lacrimat de nervi, de cele mai multe ori avand draci pe mine ca n-am fost in stare sa ma concentrez mai tare, sa nu gresesc din neatentie and so on. Au existat si dati cand profii au corectat aiurea si n-am primit nota pe care o meritam. De unde stiu asta? Am comparat lucrari intre ele si era cam evident, ce pot sa zic. N-am avut eu cine stie ce note mici pana acum, sa vedem ce va fi in liceu. Oricum, n-am plans si e putin probabil ca o sa recurg la asa ceva, decat sa vars lacrimi inutil mai bine imi pastrez mintea limpede si vad ce si cum ca pe viitor sa nu mai fac aceleasi aiureli. Nuff said.

[Hetalia]

Din cate imi aduc eu aminte (exceptand perioada claselor primare, care este aproape total absenta din capul meu), n-am plans niciodata la o nota mica, dar am fost suparata, sau uneori, culmea, bucuroasa ca imi mai variam si eu notele la anumite materii. In generala nu prea aveam note mici, mai ales pe 4 nu l-am intalnit niciodata in perioada aia. Dar am facut cunostinta cu el in liceu, si tare nesuferit imi era si imi este saracul. Prefer sa iau doi de 5 decat un 4 si un 6 (aici ma refer la materiile pe care chiar nu le suport). Am fost suparata de cateva ori pentru note mici in liceu, dar, paradoxal, mama, cea care m-ar fi certat zile intregi in generala pentru astfel de note, m-a consolat mereu si a zis ca asta e, daca nu am facut acum bine, voi face altadata. Ideea e ca ii spun mereu notele mici, si de aia nu ma cearta. Prefer sa fac asa decat sa le afle la sedinta.