Catuse fara lanturi

[Alisha]

Varsta minima: 13+ (se poate schimba pe parcurs)
Gen: Fictiune/Mister
Limba: Romana
Observatii cu privire la continut: ------
Tipul de comentariu solicitat: ...Avansat?

----------------------------------------------------------------------
~Nu este loc sa te poti ascunde. Nu este loc sa nu te pot vedea. Orice ai face, soarta iti va fi legata de a mea!~

*****

Te-ai simtit vreodata constrans, legat, incatusat chiar de necunoscut? Ti-ai simtit orice miscare analizata? Studiata asemenea unui soricel de laborator, vulnerabil si neajutorat in fata unui inamic nevazut?

Ai simtit vreodata adrenalina zvacnindu-ti prin vene si sudoarea rece scaldandu-ti tamplele? Ai tresarit la orice miscare, la adierea vantului sau la fasaitul slab al frunzelor?

Nu? Bucura-te atunci! Traieste-ti viata patetica, inconstient de tenebrele acestei lumi. Hai, zambeste! Pentru ca nu vei cunoaste niciodata disperarea, nu vei simti respiratia rece a mortii in ceafa si cu siguranta nu vei privi niciodata in ochi intruchiparea celor mai sinistre si intunecate temeri ale tale!

~Sa te blestem in noapte

Sa ti-l spun in soapte

Sa ma asculti fara suflu

Numai frica sa-ti rasuflu…~



E aici deja. A ajuns. Cat de repede a trecut timpul…

Capitolul 1

`O noua viata, un nou inceput`

-Scumpule, esti sigur ca asta e drumul bun? Adica, nu stiu…imi pare ca mergem in directia complet opusa!

-Iubito, asta e pentru ca tii harta invers. Spuse barbatul zambind la expresia rusinata a logodnicei lui. Dadu usor din cap in timp ce manevra cu usurinta furgoneta pe strazile aglomerate ale diminetii. Nu s-a schimbat deloc, isi spuse el. Acelasi zambet copilaresc, aceeasi piele de portelan, acelasi trup mladios ce ar putea sa innebuneasca orice barbat. Coti automobilul pe un drum launtric ce i-ar scuti de cateva ore bune de condus si o umbra i se abatu pe chip. Nu, nu e adevarat. Ceva e diferit. Zambetul ei nu-i mai aprindea ochii de un albastru intens, iar orajii ei catifelati nu se mai imbujorau de emotie. Privirea ii era mereu distanta si rece in pofida incercarilor ei de a ascunde totul in spatele unui suras fals.

O privi trist cu coada ochilui. Moartea tatalui ei a afectat-o mai mult decat si-ar fi putut imagina el vreodata. Stranse volanul masinii pana cand incheieturile degetelor i se albira. Se ura pentru asta, isi ura neputinta, faptul ca se inchisese in ea. Si-ar fi dorit sa-l faca martorul suferintei ei, sa-i poata alina cumva tristetea. Si-a vazut tatal ucis in fata ochilor ei si tot ceea ce el putea face pentru a o ajuta era sa o scoata din orasul ala blestemat. Sa o duca departe, acolo unde nici un rau nu o va putea atinge vreodata.

Parca masina in fata unei case inalte, tip cabana, cu o frumoasa gradinita de flori. Deschise portiera si iesi lasandu-se imbatat de miresmele trandafirilor.

-Am ajuns!

-Huh? Deja?

-Da. Asta va fi noua noastra locuinta. Iti place? O cuprinse de mijloc si o trase mai aproape de el ascunzandu-si fata in parul ei de abanos. Ade ii stranse la randul ei mainile si isi lasa capul pe spate sprijinindu-se de pieptul lui.

-E mirifica Sergiu. Dar esti sigur ca ne putem permite o asemenea casa? Tanarul ii citi ingrijorarea din voce si isi plimba usor mainile de-a lungul taliei fetei pentru a o linisti.

-Nu iti fa griji Ade. Am rezolvat eu cu totul. Ai incredere in mine.

-Asta nu ma face sa ma linistesc deloc Sergiu. Spuse fata cu scepticism in glas. Barbatul o intoarse in brate si o privi prefacandu-se ranit.

-Asta a durut iubire. Oare ti-am dat eu vreodata un motiv sa te indoiesti de mine si de spusele mele?

-In saptamana asta? Spuse tanara neafectata de expresia lui de catelus ranit. Sergiu isi scutura capul dezaprobator si pasi pe langa ea in casa.

-Asta a fost sub centura Ade. Fata chicoti si il urma.

Desi nu mai locuise nimeni acolo de ani buni totul parea curat si ordonat. Probabil ca Sergiu a avut grija ca cineva sa treaca pe acolo inaintea sosirii lor, se gandi fata punandu-si geanta pe masuta din hol. Il urma pe logodnicul ei in living lasandu-si privirea sa cutreiere in voie. Un covor verde cu imprimeuri florale decora podeaua din lemn. In stanga intre doua fotolii, un semineu ,iar in dreapta o biblioteca si un birou frumos decorat unde ea ar fi putut lucra in serile tarzii. Il lasa pe Sergiu luptandu-se cu un semineu incapatanat si urca scarile. Doua dormitoare si o baie modest mobilate. Nimic extravagant, nimic sclipitor. Atat doar cat sa poata avea o viata placuta. Iesi din dormitor tragand usa in urma ei. In fundul coridorului zari inca o usa. Pasi incet admirand picturile ce atarnau pe pereti. Puse mana pe clanta si usa se deschise cu un scartait de protest. O pereche de brate o cuprinsera de mijloc si tanara tresari. Isi ridica privirea si dadu peste fata blanda a lui Sergiu.

-Stii, spuse el aratand spre camera, daca va fi baiat ii vom picta peretii in albastru si ii vom atarna de tavan tot felul de rachete si navete spatiale. Iar daca va fi fata…va trebui sa imi cumpar o pusca pentru a-i speria pe eventualii pretendenti. Ade il lovi usor in umar si el ranji in raspuns.

-Bun plan Sergiu, numai ca avem o mica problema. Nu sunt insarcinata. Barbatul paru pentru o clipa uimit si isi incrucisa bratele in semn de repros.

-Atunci nu avem timp de pierdut. Spuse acesta si o lua pe tanara pe sus. In dormitor cu tine!

Cateva ore mai tarziu si seara ii gasi pe cei doi in fata semineului, capul fetei odihnindu-se pe pieptul lui, in timp ce bratele lui puternice o inconjurau protectiv. Obosita dupa calatoria lunga si activitatile anterioare, Adelaide adormi. Logodnicul ei o ridica cu grija in brate si o duse in dormitor, unde atent sa nu o trezeasca o aseza pe pat. Dupa un sarut scurt pe frunte se strecura si el sub asternuturi si stinse lumina, lasandu-se amandoi purtati in visare.

[Ryuu]

Nu am mai trecut pe la sectiunea asta de ceva vreme, dar m-am gandit sa vad ce se intampla pe aici si am nimerit de topicul asta. M-a atras genul ficului, si chiar in momentul asta, pentru ca acum am citit, titlul. Sper sa fie unul interesant, pentru ca asta e primul fic citit dupa 2 ani, cred, si am ramas placut surprins.
Desigur, fii mai atenta la semnele de punctuatie. Uneori trebuie puse unde trebuie. In fine. Pentru primul fic aici[nu?] dupa parerea mea, te-ai descurcat foarte bine si deja mi-ai cuprins toata atentia. Mi s-a parut doar ca e putin grabita actiunea, si ceva imi aduce aminte de American horror story, dar sper sa fie doar imi mintea mea asta... Ar fi pacat sa semene.
Hai cu doiu'!

[Alisha]

Bine ai venit in zona crepusculara Ryuu! Sincer, e cam prima data cand scriu ceva de genul asta si sper sa iasa totul bine. Am recitit capitolul de atatea ori, insa trebuie sa recunosc ca e destul de greu sa identifici greselile ca autor :( dar, o sa iti ascult sfatul si o sa fiu mai atenta si in ceea ce priveste punctuatia. Intr-adevar e primul fic serios postat aici, si da, desi urasc sa recunosc asta (sunt orgolioasa, n-ai ce-mi face) actiunea e un picut grabita si poate putin plictisitoare, dar uneori cititorul trebuie introdus usor in poveste si nu sa-i dai cu actiunea in cap direct. Nu am vazut American Horror Story, ideea pentru fic a fost inspirata de visul unei prietene. Dar mersi, chiar nu stiam ce sa vad in seara asta :))
Continuarea va veni si ea in cateva zile, so don't forget to drop by again!

[Alisha]

Capitolul 2

`Cand intunericul se lasa`

Acorduri de chitara puternice, asurzitoare pluteau in aer. Atmosfera devenea din ce in ce mai apasatoare ingreunandu-ti respiratia. Incerca sa se miste insa o regreta in curand, simtind cum fiecare fibra din corpul ei tipa de durere. I se parea ca o mie de ace ii strapungeau trupul iar si iar si iar. Cu un efort supraomenesc isi inalta capul sprijinindu-se in mana stanga. Gafai epuizata si cu greu isi deschise ochii. Capul ii vajaia puternic si nu isi putea mentine echilibrul. Se prabusi pe pamantul rece si privi neajutorata cerul intunecat. Se uita in stanga si in dreapta insa nu putea sa vada nimic. Doar pustietate. Pustietate si raceala. Isi inchise ochii si respira adanc simtind cum o tona de caramizi ii apasa pe piept cu orice inhalare de aer.

O voce aparuta din neant, murmurand un cantec sumbru o facu sa tresara. Isi deschise ochii si se uita imprejur. Nu departe zari un stejar batran a carui coroana stufoasa era mangaiata de adierile vantului. Inghiti in sec si se ridica in picioare, acea voce misterioasa chemand-o asemenea unui farmec stravechi. Cu pasi greoi ajunse langa stejar si isi intinse mana tremuranda spre el. Abia ii atinse scoarta aspra cand acesta lua foc. Nori de fum s-au ridicat spre cer si totul paru scaldat in sange. Fata se retrase inspaimantata urmarind cu ochi infricosati cum din pamant izvorau rauri purpurii acompaniate de gheizere de foc si tipete de disperare.

Dadu sa fuga insa se impiedica si cazu lovindu-si incheietura mainii. Acelasi cantec grotesc rasuna in apropiere, insa de data aceasta mai inflacarat, mai plin de ura…

~Sa te blestem in noapte
Sa ti-l spun in soapte
Sa ma asculti fara suflu
Numai frica sa-ti rasuflu

Sa te urmaresc in vis si-n realitate
Sa nu ai pace’n zi si’n noapte
Sa plangi cu lacrimi de sange
Sa simti cum inima ti se frange

Cum sufletul vrea sa plece
Cum sarutarea iti e tot mai rece
Cum lumea te uraste
Nimeni nu te mai priveste

Toti sa te uite in noapte
Si eu sa-ti spun cu soapte
“Catusele fara lanturi”
Blestem in mii de dansuri~


Corpul ii tremura iar ochii ii erau scaldati in lacrimi. Auzi un chicot macabru si isi ridica privirea. O pereche de bocanci negri si o pereche de panlatoni de camuflaj rosi de timp imbracau un trup solid. Sangele curgea siroaie imbibandu-se in haine si formand o balta stacojie ce luneca sper ea. Vru sa se ridice, sa fuga, sa se ascunda insa trupul refuza sa se miste. Simti cum o mana rece ii prinde barbia intr-o stransoare ferma fortand-o sa il priveasca in ochi.

Un tipat sfasietor strapunse zarea urmat de un ras nebun.



-Ade! Ade, iubito, trezeste-te! Gata, gata…sunt aici, totul e bine. A fost doar un vis urat. Sergiu rasufla usurat si o stranse pe Ade la piept leganand-o incet. Incepuse sa planga si sa se zvarcoleasca in pat, baiguind cuvinte de neinteles. Ingrijorat incerca sa o trezeasca din visare. Nimic nu i-ar fi putut ingheta inima, insa, asa cum o facuse tipatul ingrozit al fetei. Ii mangaie parul ud de traspiratie si o saruta prelung pe frunte soptindu-i cuvinte linistitoare. Fata se opri din plans si cu un zambet plin de recunostiinta ii stranse mainile iubitului ei fara, insa, a-i spune ceva.

-Inceteaza cu asta! Fata il privi nedumerita. Nu intelegea motivul iritarii lui si de ce ochii lui negri o priveau plini de repros. Vorbeste cu mine, Ade!

-Sergiu, nu inteleg unde vrei sa ajungi cu asta.

-Ba eu cred ca intelegi destul de bine! La naiba Ade! In mai putin de sase luni ne vom casatori si totusi tu nu ai incredere in mine. De ce te ascunzi? De ce te prefaci ca totul este in regula cand e evident ca suferi?

-Sergiu, e tarziu. Cred ca discutia asta poate astepta pana dimineata. Si fara a astepta vreun raspuns se intoarse cu spatele la el si stinse lumina. Tresari cand auzi usa dormitorului trantita si lasa sa-i scape un oftat. Asa era mereu. Inca de cand tatal ei a murit s-a exteriorizat de lume, de prieteni…de Sergiu. Stia ca el poate vedea prin masca ei si era constienta de faptul ca sufera, insa, nu putea sa ii spuna ceea ce simte. Nu putea sa ii destainuie temerile ei chiar daca si-ar fi dorit asta.

Pentru prima data intr-o lunga perioada de timp isi lasa masca sa cada. A permis tristetii si ingrijorarii sa ii alunece pe chip si cu o mica ezitare isi masa incheietura mainii stangi care ii zvacnea de durere. Un vis. E doar un vis! Isi spuse in gand in timp ce o lacrima sarata i se prelingea pe obraz.

Inchise ochii lasandu-si chipul scaldat de razele lunii ce treceau prin fereasta.

E doar un vis…

Prin aceeasi ferestra, ascunsa in desisul coroanei unui stejar batran, o silueta invaluita in intuneric o privi. “Iti e teama de intuneric, copila? Prostuto, nu de intuneric ar trebui sa-ti fie frica, ci de ceea ce se ascunde in negura noptii. De ochii ce te privesc din umbre scanteind salbatic. De ghearele reci ce zabovesc asupra fiinite tale inaintea de ivirea zorilor. De asta ar trebui sa-ti fie teama! Dar acum dormi copila…”

[Alisha]

Capitolul 3
`Si asa incepe totul. Straina`

Odata cu rasaritul soarelui, orasul adormit prinse iarasi viata. Soferii grabiti goneau pe strazi claxonand nervosi. Un caine vagabond prinse a latra fara motiv, iar vecinul vesnic moracanos isi incepu tirada obisnuita de tipete.

-Pramatii nesabuite, va invat eu minte sa va mai jucati in poarta mea! Dispareti de aici vagabonzilor!

Linistea dormitorului a fost brusc sparta de fosnitul hainelor si fredonarea lina a unui cantec de dragoste. Adelaide gemu plapand si isi scufunda partea stanga a fetei in perna moale. Isi deschise ochii pe jumatate, incruntandu-se la lumina puternica. Clipi de cateva ori pana ca ochii se obisnuira cu aceasta si zambi indreptandu-si privirea catre silueta ce se perinda in fata oglinzii.

Isi musca usor buza de jos admirand cum muschii se incordau si se relaxau sub camasa subtire ce parea a-i complimenta trupul zvelt si tenul masliniu.

La cei aproape treizeci de ani ai sai, Sergiu era un barbat atragator. O partida buna. Insa nu fizicul sau demn de un gladiator i-a atras atentia. Si nici parul saten matasos ce ii peria umerii. Ci ochii lui. Acele orbite castanii ce iti putea privi in suflet. Mandria si hotararea ce se reflectau in ei contrastandu-se placut cu trasaturile proeminente ale fetei.

Isi lasa privirea sa-i cutreiere trupul nestingherita, tresarind cand cineva isi drese glasul. Rosi, jenata ca a fost surprinsa holbandu-se la posteriorul barbatului si se ascunse sub asternuturi.

Sergiu rase amuzat si se aseza pe marginea patului. Isi propti bratele de o parte si de alta a femeii si isi apropie buzele de urechea ei. Atat de aproape incat ii putea simti respiratia calda mangaindu-i obrazul.

-Buna dimineata iubire! Ii sopti acesta scaldandu-i fata cu sarutari. Adelaide inchise ochii bucurandu-se de senzatie.

-Neata! Raspunse aceasta intr-un final.

-Stii, as putea sa intarzii cateva ore azi…spuse barbatul lasandu-si ochii sa coboare pana in dreptul sanilor ei ce se inaltau sfidatori sub camasa de noapte. Fata ii arunca o privire ucigatoare si isi trase patura mai aproape de trup.

-Du-te Sergiu! Acesta rase din nou si se ridica de pe pat aranjandu-si pentru o ultima data camasa in oglinda. Dupa o scurta pauza, Sergiu isi intoarse capul pe jumatate catre logodnica sa.

-O sa fii bine? O intreba incet, ingrijorarea citindu-i-se in voce. Ade schita un zambet si incuviinta din cap. Se ridica mladios si ii aseza cravata in pozitia corespunzatoare. Se ridica pe varfuri si il saruta linistitor.

-Voi fi bine Sergiu. Poate voi da si pe la redactie. A trecut ceva timp de cand nu am mai scris ceva. Ziarul din Oriso pare a fi in cautare de redactori si reporteri. Sergiu ii stranse mainile in ale sale si se indrepta catre usa.

–Ai grija de tine!

-Si tu la fel. Tanarul ii ridica barbia cu doua degete si se apleca pentru un sarut caruia fata ii raspunse imediat.

Inchise usa dupa el si simti cum un fior ingrozitor ii strabate coloana. Se intoarse rapid scrutand cu privirea coridorul. Aerul a devenit dintr-o data mai rece si mai dens. Inghiti in sec inaintand cu pasi mici, nesiguri. Apuca o umbrela din cuier simtind cum inima ii bate cu putere in piept.

Odata ajunsa la capatul coridorului, se uita precauta in ambele parti. Aproape ca scapa umbrela din mana cand zari usa camarii leganandu-se. Dar eram sigura ca era incuiata aseara. Ii era din ce in ce mai greu sa respire, iar genunchii ii erau ca de gelatina. Trase aer in piept si stranse arma improvizata cu hotarare. Apuca cu mana-i tremuranda clanta usii si o deschise cu putere. Un tipat terifiant ii scapa printre buze si se prabusi la pamant.

Miau…Miau…Miau!

Ade se ridica in capul oaselor si privi cu ura ghemotocul negru de blana ce parea a ii rade in fata.

-Firai tu a naibii de mata! Marai tanara incercand sa apuce pisica de ceafa, insa, fiind mai rapida, felina se feri cu agilitate din calea ei si disparu afara pe usa din dos. Bolborosind injuraturi Ade isi scutura hainele de praf si se grabi in baie pentru un dus.

Enervata la culme si cu inima inca batandu-i cu putere, trecu pe langa usa camarii fara a auzi rasul infundat sau a observa ochii scanteietori ce o priveau amuzati, ascunsi printre rafturile pline de conserve.

Orele dupa-amiezii o gasira pe fata intinsa sub o tufa de trandifiri ascultand cantecul tandru al unor randunele. Asemenea unui copilas mic, a cercetat fiecare coltisor al noii lor locuinte, incercand sa-i descopere toate secretele, toate chichibusurile. Asa ca, dupa cateva ore de alergat din stanga in dreapta isi alese cateva mere rosii si suculente din fructiera si se indrepta catre gradina ce a vrajit-o inca din primul moment. Se aseza pe iarba verde, iubind cum aceasta ii dezmierda pielea catifelata. Dupa ce termina de rontait marul, isi inchise ochii si isi impreuna bratele sub cap inspirand adanc. Iubea natura si linistea. Iubea mai ales aceea pace sufleteasca indusa de aerul proaspat.

Auzi sunetul unor pasi in apropiere insa nu s-a ridicat. Nu reprezentau o amenintare. Hotari ea si isi incrucisa picioarele.

~Sa te blestem in noapte

Sa ti-l spun in soapte

Sa ma asculti fara suflu

Numai frica sa-ti rasuflu~

A recunoscut cantecul inca cu primele note. L-ar fi putut recunoaste dintr-o mie. Ochii i se deschisera instantaneu insa trupul ii era incremenit de groaza. Respiratia i se iuti considerabil si se ridica sovaielnic. Pe bancuta din fata casei vecinilor zari o tanara ghemuita. Era imbracata intr-o rochie lunga, alba ce parea cu doua numere mai mare. Parul roscat inchis ii aluneca pe spate in valuri dese, acoperindu-i fata. Se legana dintr-o parte in alta, rupta parca de lume, fredonandu-si cantecul. Nu se opri nici cand o simti pe Adelaide apropiindu-se de ea. De fapt, nici nu parea ca ar fi observat-o pana cand aceasta nu se afla la doi pasi de ea.

Ii zari pantofii negri si isi inalta privirea catre ea. Adelaide isi duse socata o mana la gura. Nu parea a avea mai mult de cincisprezece ani, insa fata ii era mult mai matura. Ochii ii erau lipsiti de orice emotie. Goi si reci. Iar pielea era alba asemenea unui cadavru. Adelaide schita un zambet si o intreba pe un ton prietenesc.

-Buna! Ce faci? Copila o privi insistent si pentru o clipa se indoi ca va spune ceva. Ce cantai adineauri? Incerca ea iar, insa si de data asta tacere. Copila isi inclina capul spre stanga si cu un salt rapid era in picioare. Isi intoarse pe jumatate privirea si ii facu semn Adelaidei sa o urmeze. Cu o usoara ezitare aceasta o urma.

Mersera in tacere una in spatele celeilalte amestecandu-se cu usurinta printre trecatori pana ce ajunsera in fata unei cladiri abandonate. Aici fata se opri pentru un moment, dupa care se strecura printr-o usa improvizata. Adelaide ramase in urma tematoare. Isi inclesta pumnii si cu pasi nesiguri o urma inauntru.

Incaperea era slab iluminata. Doar o lampa sparta si cateva lumanari insirate pe ici pe colo. In mijlocul odaii, asezata turceste pe o perna zdrenturoasa o zari pe tanara. Aceasta avea un zambet ciudat pe fata si, cu o voce ce parea a fi strabatut lumea de apoi, o intampina.

-Buna Adelaide, bine ai venit acasa!

[kida's mistery]

Am ajuns si eu pe aici intamplator si ce sa zic un fic destul e interesant. Mie si filmele cu mistere imi plac deci acest fic trebuie sa fie pe gustul meu. Pana acum povestea mi se pare destul de originala. Si sincer e primul fic de acest gen pe care il citesc.
Imi place cum descrii, iar geseli de ortografie nu prea sunt sau ma rog nu prea am vazut. Actiunea mi se pare in regula iar dialogul nu este sec, chiar deloc.
Mult noroc in continuare si astept urmatorul capitol.

[Alisha]

Capitolul 4
`Un secret tainuit de sange`

In siguranta locuintei sale, culcusita pe canapea si acoperita cu o patura pufoasa, Ade privea absenta la televizor. Un grup de actori nu prea talentati incercau sa faca haz de situatia precara a tarii, insa umorul lor negru o lasa rece. Clipi incet si isi intinse mana catre paharul de vin rosu inca neatins de pe masuta de cafea. Nu a mai apelat de mult la alcool pentru a uita de teama sau de cosmaruri, insa intalnirea cu aceea tanara misterioasa a tulburat-o profund. Lua o inghititura si isi inchise ochii, lasandu-si trupul incalzit de licoare. Isi privi reflexia in lichidul sangeriu si un geamat ii scapa printre buze in timp ce imaginile o navaleau.

***

-Buna Adelaide, bine ai venit acasa! Straina continua sa-i zambeasca dar nu exista nici o emotie in ochii ei. Adelaide a incremenit si s-a dat un pas inapoi luata prin surprindere. Nu isi amintea sa-i fi spus numele copilei. Nu isi amintea sa o mai fi vazut-o vreodata. Cu toate acestea era ceva in acei ochi reci, in aceea privire lipsita de viata care o indemna sa continue, sa afle mai multe despre ea.

Se aseza pe o alta perna in fata ei si o privi lung asteptand ca aceasta sa-i vorbeasca din nou.

-Esti atat de frumoasa…la fel ca ea! Nu e de mirare ca ai fost aleasa. Sopti tanara incantata. O mana alba se intinse catre parul ei, iar Ade o evita. Gazda paru nemultumita de gestul ei dar se schimba rapid si orice emotie a disparut de pe chipul ei.

-Cine esti? Vocea ii tremura din cauza puhoiului de emotii ce ii strabateau trupul.

-Eu? Eu sunt o nimeni. Sunt o naluca. O fantasma ce perinda intunecimea lumii fara o punte de siguranta. Sunt peste tot si totusi nicaieri. Dar mai important, cine esti tu? Copila se apleca brusc in fata, ochii ei stralucind ca doua flacari in intuneric. Ii apuca mana cu brutalitate si o ridica la nivelul fetei. Ade incerca sa si-o retraga fara succes din stransoare. A vrut sa tipe insa cuvintele ii erau mute. Simti cum teama o cuprinde si o sfasie ca o gheara ascutita.

Cu fruntea scaldata de sudoare privea neajutorata cum fata isi plimba degetul absenta deasupra cicatricii de pe incheietura mainii stangi. Oare cand devenise atat de proeminenta?

-Nu inteleg ce vrei sa spui…

-O sa intelegi, draga mea. O sa intelegi foarte curand. Ai impresia ca totul este intamplator? Moartea tatalui tau, mutarea ta aici, demonii ce iti bantuie somnul. Draga mea, nu exista coincidente! El vine. Si nu exista nici o modalitate sa i te impotrivesti. Un ranjet dracesc ii aparu pe buzele subtiri si slabi stransoarea. Ade isi smuci mana si tasni speriata afara. Nu era constienta de lacrimile ce ii siroiau pe obraji si nici de privirile incruntate ce o urmareau.

Alerga fara o tinta anume strangandu-si incheietura ranita la piept. Ajunse acasa si se prabusi pe hol epuizata.

***

Trase sovaielnic aer in piept incercand sa-si tina lacrimile in frau. Era tarziu, iar Sergiu trebuia sa apara din clipa in clipa, si ultimul lucru pe care si-l dorea era ca el sa o vada plangand. Stia ca isi face griji pentru ea si se simtea vinovata pentru tristetea ce ii umbrea privirea in fiecare dimineata. Se concentra astfel asupra respiratiei. Inspira. Expira. Inspira. Expira. Cand bataile inimii revenira la ritmul lor normal, Ade isi deschise timida ochii. Ridica paharul de vin rosu si privi fascinata cum umbrele dansau in lumina difuza a televizorului.

Auzi ca prin vis cum usa de la intrare se deschide si cum o pereche de pasi isi croiau metodic drum in sufragerie. O busitura, urmata de o serie de injuraturi infundate o rupsera din visare. Se intoarse si izbucni in ras. La intrarea in sufragerie, imprastiat pe podeaua rece, Sergiu se lupta din rasputeri cu mult iubitul cactus al Adelaidei. Intr-un final reusi sa se dezlipeasca de malefica planta si se ridica in picioare. Isi scutura pantalonii de praf si isi aseza cravata. Se intoarse catre Ade si o saluta solemn din cap. Fata il saruta usor pe obraz si se indrepta spre bucatarie. Sergiu o urmari cu privirea si de indata ce fata disparu din campul lui vizual se intorse catre dusmanul sau tepos aruncandu-i o privire plina de ura ce promitea o moarte lenta si dureroasa. O urmari pe fata in bucatarie unde mirosul imbietor al mancarii proaspat gatite il intampina si il facu sa saliveze. Isi trase grabnic un scaun si se aseza asteptand asemenea unui baietel cu ochii mari si rugatori.

Adelaide zambi si cu o eleganta innascuta aseza tacamurile si farfuriile pe masa. Sergiu trase aer in piept savurand aroma pastelor italienesti. La fel ca la mama acasa, se gandi el in timp ce lua prima imbucatura. Cinara in liniste, fiecare adancit in propriile ganduri. Desi avea doar douazeci si opt de ani, Sergiu avea o minte sclipitoare ce ii obtinuse un post de expert criminalist in orasul Oriso. Nici nu ar fi fost prea greu avand in vedere reputatia si recomandarile excelente primite de la fostul sau comandant, renumitul Fabian Vinulescu a carui viata Sergiu o salvase intr-un atac terorist. Cu toate acestea nici o fiinta omeneasca nu este imuna la suferinta, iar incruntarea adanca si ridurile din jurul ochilor erau dovada vie ca nici Sergiu nu reprezenta o exceptie. Ororile pe care le infrunta zilnic isi lasasera amprenta adanc asupra sa. Adelaide zambi trist si ii prinse mana stanga strangadu-i usor degetele. Sergiu isi ridica privirea si ranji rautacios. Se ridica in picioare si o trase pe fata in bratele sale puternice. Ade chicoti si se lasa condusa de catre iubitul ei pana la capatul scarilor, unde acesta o sprijini de perete lasandu-si mainile suspendate pe talia ei subtire. Isi lipi fruntea de a ei atingadu-i jucaus nasul. Un suspin ii scapa printre buze si Ade isi inchise ochii lasandu-se cuprinsa de placere. Mainile ei isi croisera instinctiv drum catre el, inclestandu-se la baza gatului intr-o incercare disperata de a-i aduce trupul mai aproape, de a-i simti buzele moi pe ale sale. Sergiu zambi arogant si dadu curs dorintei fetei, lasandu-si buzele sa coboare pe ale ei, contopindu-se intr-un sarut pasional.

Intinsa pe cearceaful moale, Adelaide ii zambea, jucandu-se innocent cu breteaua camasii de noapte invitandu-l parca in asternuturi. Cu ochii urmarindu-i fiecare miscare, tanarul se urca in pat si se intinse alaturi de ea. Ii prinse mana stanga si o duse galant la buze. Un fior de placere strabatu corpul Adelaidei si Sergiu ranji rostogolindu-se deasupra ei si tintuindu-i mainile deasupra capului. Isi apropie fata indeajuns incat sa ii poata atinge usor buzele insa nu destul pentru a o saruta, iubind felul in care ea ii raspundea. Cum isi intindea gatul pentru a-i oferi mai mult acces de fiecare data cand rasuflarea lui calda se scalda pe pielea fina si alba a fetei si cum isi arcuia spatele lasandu-si sanii vulnerabili spre deliciul tanarului. Cu respiratia intretaiata, isi ridica privirea catre ochii plini de dorinta ai Adelaidei. Scoase un sunet gutural si o saruta posesiv, un sarut careia tanara ii raspunse numaidecat.

Linistea noptii fu intrerupta brusc de soneria stridenta a unui telefon mobil. Sergiu mormai somnoros si, fara tragere de inima, puse mana pe micul dispozitiv. Ofta inca o data si il duse la ureche. De indata ce raspunse ochii i se deschisera larg si se ridica in sezut.

-Unde? Da, voi veni imediat. Nu, nu este nevoie, stiu zona. Fara a astepta un raspuns de la interlocutor, Sergiu inchise si isi intoarse privirea catre tanara din patul lui. Zambi lenes tragand asternuturile peste umarul ei gol si se imbraca in cea mai mare liniste. Dupa ce a scris un scurt bilet pe care l-a asezat cu mare grija pe noptiera, se apleca si isi saruta iubita pe frunte. Nu isi dorea sa o lase singura, mai ales dupa cele petrecute cu numai cateva ore inainte, insa nu avea de ales. Isi puse arma la brau si iesi, ascunzandu-si emotiile in spatele unei masti reci si nepasatoare.

Inapoi in dormitorul celor doi, Adelaide gemu in somn. Avea fruntea incruntata si ochii strans inchisi. Se zvarcolea in patul mare si gol, neputand sa isi gaseasca linistea. Un scancet neputincios ii scapa printre buze in timp ce lacrimi sarate ii siroiau pe obraji.

-…nu…nu…opreste-te te rog…NU!!! Se ridica brusc in sezut plangand in hohote. Isi stranse genunchii la piept tremurand, simtindu-si trupul rece. Se clatina jos din pat si merse impleticindu-se in baie. Cu puterile sleite, se prinse cu o mana de chiuveta privindu-si reflexia in oglinda. Ochii i se umplura de dezgust privindu-si chipul spalat de lacrimi. ‘Esti o proasta. Ai ajuns sa te temi si de umbra ta. Esti de-a dreptul patetica, stiai?’ Isi pleca capul respirand furioasa. Intoarse robinetul si isi lasa mainile sub jetul de apa rece sperand ca aceasta ii va curata si purifica mintea. Ca va spala imaginile dureroase ce o bantuiau. Sange. Atat de mult sange. Se sprijini de peretele rece privindu-si mainile tremurande. Nu si-ar fi putut imagina niciodata atat de multa durere, atat de multa teroare si neajutoarare. Era un vis, stia asta. Insa parea atat de real incat s-ar fi asteptat sa vada urmele taieturilor adanci de pe brate, sa-si simta trupul zvacnind si inconvoindu-se in spasmele durerii. Trase aer in piept si isi trecu mana prin par. Era un cosmar, si ea l-a trait secunda cu secunda. A simtit lama ascutita a cutitului despicandu-i trupul si cum sangele ii siroia din rani, insa nu putea face nimic pentru a se salva. Era inchisa intr-o carcasa omeneasca ce nu mai raspundea la comenzi. Singura si neajutorata in fata mortii iminente. O moarte cu chip omenesc, ce o haituia in vis si in realitate. Iar ea pierdea din ce in ce mai mult teren cu fiecare ticait al ceasului.

Isi amintise cum mana rece a ucigasului o prinse de par si o ridica plin de cruzime. Cum isi apropie buzele de urechea ei si ii sopti intunecat: “Nu are rost sa mi te impotrivesti. Mai devreme sau mai tarziu vei fi a mea, si nimeni si nimic nu te va putea salva. O sa imi accepti imbratisarea, sarutarile si ma vei pofti in patul tau unde voi lua ce mi se cuvine de drept mie.” Un fior rece ii strabatu sira spinarii si se impinse de langa peretele de faianta. Indeajuns! Isi spunse cu hotarare si deschise cabinetul de medicamente. Lua primul flacon de calmante gasit, il deschise in graba si isi turna doua pastile in palma. Se uita lung la ele si le inghiti band lacom dintr-un pahar de apa. Se intoarse in dormitor si porni televizorul. Se uita absent pe noptiera si zari biletul lui Sergiu. Il citi in graba fara a fi prea atenta la cuvintele frumos asezate pe hartie si il puse inapoi. Isi intoarse privirea catre ecranul televizorului unde o reporterita cu parul ciufulit de vant incerca sa isi pastreze mina profesionala in timp ce vorbea despre, ceea ce parea a fi, o crima oribila. Imaginea se schimba, cameramanul oferind cateva imagini de la locul faptei. Atentia ii fu atrasa imediat de pasarela podului ce facea legatura cu orasul Oriso. Recunoscu desenele fara gust ce imbracau pilonii gri si simti cum i se taie respiratia. Totul se potrivea cosmarului ei…pana la cel mai mic detaliu, inclusiv tufa de trandafiri salbatici ce se inalta pe o mica colina nu departe de locul crimei. ‘Nu…nu se poate…’ Isi spuse ingrozita, privind cu ochii larg deschisi trupul mutilat de arsuri si taieturi adanci, pe brate, pe picioare…pe abdomen, urmand acelasi tipar sinistru din vis. Un portret al victimei aparu pe ecran in speranta ca tanara fara identitate va fi recunoscuta. Adelaide privi lung la portretul victimei, la acei ochi lipsiti de orice emotie ai copilei misterioase pe care o intalnise in ziua precedenta. Nu mai avea vlaga sa tipe, nici macar sa scanceasca. Simti doar cum totul in jurul ei a inceput sa se invarta intr-un ritm alert si apoi nimic. Se prabusi, lasandu-se invaluita de intunericul necrutator.


A.N.: Imi cer scuze pentru eventualele greseli de tastare sau de exprimare. Capitolul este unul destul de lung, pentru mine cel putin, si acum sunt foarte obosita. Voi incerca sa revin maine cu o corectare. Va multumesc pentru intelegere! :)