Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Back To Black

#1
Disclaimer: Nu detin niciun personaj din anime-ul/ manga-ul Naruto si nu fac profit de pe urma acestor personaje.


[center]~~~~ Back to black ~~~~
Chapter 1 : Amintiri neplacute

Cand eram mica, mama obisnuia sa-mi spuna povesti cu zane si monstri si, ca orice copil, imi puneam intrebarea daca exista asa ceva. Raspunsul mamei era mereu negativ dar, doar ma amagea cu vorbe goale.

Acum ea este un monstru manipulat de o bestie, un om fara inima, pe care-l consideram cel mai bun prieten, un nemernic care s-a oferit sa ma ajute fara a ma intreba daca-i vreau ajutorul. Stiu, am zis monstru care ma ajutat, om fara inima si insusiri groanice, dar inainte de a ma turna parintilor nu s-a gandit ca o sa ajung aici unde sunt. Aici unde zac, unde nu pot respira aer curat, unde totul miroase a vechi si e putred.

Da oamnei buni, am ajuns sa ma droghez si sa beau pentru ca m-am saturat de viata asta plictisitoare. Am vrut ceva mai tare, mai puternic, sa simt ca traiesc. Dar... pentru ca mereu exista cate un exemplar... scumpul meu prieten, Naruto, a intervenit si nu m-a lasat sa mor drogata fara nici o grija. Trebuia el sa se amestece si sa-mi supere parintii. Probabil ca sunt dezamagiti si daca m-ar vedea acum in starea asta de rahat ar face infart.

Acum sunt la desintoxicare, unde probabil nu ma voi droga, adica nu voi avea acces la droguri, bautura, tigari si altele. Cine a crezut asta s-a inselat amarnic. Pentru ca acum stau nemiscata pe gresia alba a baii si mai dau un paharel pe soseaua gatului. Nici nu am observat cat de frumos este acest loc. Asa rece si oarecum, confortabil . Totul e alb, precum prima zi de ninsoare. Totul portelanat, clar, fara imperfectiuni. Nu stiu de ce mi se parea ca e o harababura de spital sau dez...into...xicare. Pfiu, si ce efect are acest whiskey.

Dar iate-uita ! Brusc un sunet ma scoala din visare si ma aduce cu picioarele pe pamant. Eu, nici ca dau prea mare atentie persoanei ce a intrat pe usa. Dar sunt curioasa din fire asa ca imi ridic usor privirea sa vad cine ma viziteaza. Se pare ca e un tip inalt, blond... ba nu, roscat, sau poate putin din ambele, deci are parul portocaliu. Si niste ochi albastrii verzui ... stai, stop cadru, e ceva neinregula cu tipul asta . Ma frec putin la ochi, clipesc de cateva ori si deschid larg ochii apoi tipul portocaliu se pare ca nu exista. Erau doar Naruto si Gaara. Vechii mei prieteni. Gaara este roscatul cu ochi fragezi ca iarba, iar Naruto, blondul cu ochii albastrii precum cel mai senin cer. Foarte frumosi de altfel.

Ii vad cum dau negativ din cap si parca din priviri ma cearta. Naruto navaleste asupra mea si-mi smulge sticla de whiskey din mana si o arunca in cea mai apropiata cabina de baie, spargand-o.
-Saraca. Sa-i fie tarana usoara si sa-i ierte Dumnezeu toate pacatele. Amin! Ma inchin cum se cuvine si vad ca si celor doi amici le pare rau pentru ca si ei fac acelasi lucru.
-Tu ai inebunit de-a bine-lea ?! ma intreaba roscatul pe un ton rastit, de parca am facut o crima.
-Ha ! Ce sa-ti povestesc. Sunt ficatii tai ?! Ha, ia zi ?! ma rastesc de doua ori mai tare decat el si ramane socat .
Asa ca ma ia de mana si ma duce direct in biroul directorului. Probabil e o fosila nedescoperita. Cum ajungem in fata usii Gaara ciocane politicos apoi intram.

OMG ! Ce bunaciune de baiat. Si eu credeam ca-i fosila. Ce ipocrita sunt. E un preafrumos print, care ma lasa masca. Are niste ochi abisali, reci care nu exprima nimic, si asta ma face sa-l plac asa mult. Se vede de la o posta ca are o personalitate misterioasa care nu te lasa sa o descoperi asa usor. Ah, ce n-as da sa fie al meu. Si revenind la descriere, are un par la fel de negru precum noaptea, lung care se duce in jos pe spate, prins intr-o coada de cal. O fata alba si fina cu doua cute pe lateralele nasului. Ceea ce-mi spune ca nu e chiar asa tanar.

Se ridica in picioare si ne saluta policos apoi ne intreaba ce s-a intamplat. Naruto cu o voce severa pe care nu am descoperit-o pana acum il roaga pe brunet sa ma inchida intr-o camera fara cai de scapare. Iar Tach, caci asa-l cheama pe brunet, ridica intrebator din spranceana. Gaara continua fraza lui naruto si spune ca m-au gasit in baie beata crita.
-Si ce ? Nu are omul voie sa se delecteze ? auzi la el, daca asta mi-e libertatea.
-Si are un tupeu mult mai nesimtit decat inainte. Deci va rog sa faceti ceva. Nu vrem sa o pierdem pentru ca s-a saturat de „viata plictisitoare” , asa cum spune ea.
-Va asigur ca nu se va mai repeta. Monique, te rog du-o pe domnisoara in Camera Alba.
-Desigur Domnule Itachi. cine ? parca era Tach , sau am omis eu „i”-urile.

Monique imi spune sa o urmez si fac cum imi cere. Ajungem in fata unei usi mari albe, care ascunde dupa ea o camera imensa. Tavanul boltit era departe, sus. Parca se afla sub copola unei catredrale inalte. In mijloc, o coloana inalta isi urca trupul lucitor spre tavan. Camera era goala si avea ziduri reci, drepte. Podeaua era din marmura iar cateva firide spargeau pe-alocuri zidurile. Parea o sala a tronului dintr-un vechi palat. Continui sa-mi rotesc ochii prin incapere si intr-un colt observ un pat simplu, de campanie. Era singura mobila din spatiul inconjurat de marmura. In lumina amurgului, in raceala zidurilor, lovit de umbra trufasa a coloanei , patul parea o incercare si un inceput de profanare. [/center]
[Imagine: 82s.png]
When you look into my eyes, tell me what you see,
Do you feel my love for you, makes you HAPPY, sets you free?


#2
Piticoooooooot! Cat ma bucur ca incepi alt fic, desi sunt suparata ca nu le-ai terminat pe celelalte*sad face*. Tu mica si simpatica creatura, cum de ne lasi in suspans? Cum iti permiti? Cine e personajul principal? Cine T_T? Adica serios, ar putea fi oricine, desi ma gandesc ca poate e... Defapt nu mai zic*laugh*. E un inceput promitatooor, sau nu chiar "inceput", avand in vedere numele capitotulului. Apropo de nume, imi place titlul la nebunie <3! "Back to Black", mie chiar imi suna supeer.
Actiunea in sine a decurs bine, dar cred ca e doar putin grabita la un moment dat. Dialogul e si el simpatic si restu'. Si legat de personaje... Cam protectiv Naruto asta, poate prea protectiv, cred ca ascunde ceva*laugh*. Gaara e si el acolo, dar pana acum nu am o parere despre el. E doar prezent si aproba ce zic ceilalti. Nici de Itachi nu stiu ce sa zic, pana acum e descris ca deobicei, ca fiind Fat-Frumos, dupa care orice fata se topeste. Sper ca protagonista nu o sa ii cada atat de usor in brate. Ce veni vorba de ea, ai conturat-o destul de bine. Momentele ei de betie sunt geniale, amuzante si creative. Auzi la ea, "Tach" :)), chiar am ras la faza aia. Totusi ai fi putut accentua putin mai mult descrierea, dar doar putin. Ca prea multa descriere a plictisitoare dupa parerea mea.
Pai astept cu nerabdare capitolul urmator si te rog dulce ca o savarina sa ma anunti cand il pui ^_^[ce retardata sunt:]], "dulce ca o savarina" ? Cat de expirata e chestia asta *laugh*]
[Imagine: eKyCOTm.png]

If I could tear you from the ceiling,
I'd freeze us both in time.
And find a brand new way of seeing,
Your eyes forever glued to mine.


#3
Salutare! Pot spune inca de pe acum ca imi va placea ficul asta. Titlul a fost acela care mi-a atras prima oara atentia, iar continutul nu m-a dezamagit. Inca din primul capitol mi se pare foarte interesant, deloc plictisitor, chiar daca e un fel de introducere in poveste.
Deci... Itachi, ha. Ti-am mai spus ca te ador? Il ador pe omul ala.
Pai... cu figurile de stil stai bine. Sincer, asta e primul fic pe care il citesc de la tine, pentru ca am inteles din comm`ul anterior ca mai ai si altele, si imi place chiar foarte mult.
M-ai facut, ce-i drept, foarte curioasa in legatura cu protagonista. Abea astept sa aflu cine e si ce-ti mai trece prin cap pentru ca sunt sigura ca ne vei surprinde, cel putin pe mine.


Ei bine... cam atat am avut de spus deocamdata. Pa-pa si spor la scris in continuare.

#4

~~~~ Back to black ~~~~
Chapter 2 : Oare sunt eu?

Acum inteleg de ce se numeste „camera alba”. Totul este alb, numai eu sunt singurul contrast. Par un mic gunoi, o scama, pe langa toata albeata asta. Hainele negre imi scot in evidenta chipul alb ca varul ce poarta doua buze rosii. Cel putin asa mi le amintesc.

Pasesc pe marmura lucitoare si ajung langa patul uitat de lume. Ating cu varful degetelor cearceaful alb si simt o mica mangaiere. E un material fin care as vrea sa-mi invaluie trupul firav. Imi dau jos hainele aruncadu-le la capul patului. Raman in lenjeria neagra si trag cearceaful pe mine. Simt o invaluire brusca care-mi provoaca placere. Inchid ochii si inspir mirosul cearceafului cu atata lacomie. Parca plutesc. E mult mai bun mirosul asta imbietor decat toate drogurile pe care le-am luat. Asa dulce, cu o aroma inocenta, putin mister si multa dragoste. E aroma perfecta a vietii.

Usa se deschide si in cadrul ei apare brunetul meu. Tresar usor si ma apropi de el. Il imbnratisez si ii soptesc incet vorbe pe care doar el le intelge.
-Ai venit sa ma salvezi ? intreb in timp ce ma joc cu parul lui. Ma intreb de ce nu spui nimic. adaug trista cu o voce stinsa.
Tresare din nou si ma indeparteaza de el. Ma respinge. Oare nu-i plac? Sunt asa urata?
-Imi pare rau dar nu inteleg ce vrei sa spui. Nu-ti inteleg gesturile. Te rog sa nu mai actionezi asa cand ma vezi. Venisem sa-ti urez pofta buna.

Zambeste larg si pleaca apoi Monique imi aduce o tava mare cu mancare, in coltul careia se afla paharul cu apa si pastila. Bruneta imi spune ca trebuie sa iau pastila inainte de masa asa ca fac cum imi spune apoi pleaca. Si chiar credea ca am de gand sa ma indop cu pastile ? Nici de cum. Dupa ce inchide usa, scuip pastila si o arunc sub pat. Daca o sa-mi mai dea multe calmante o sa fac un covor de asa ceva.

Incep sa gust din fiecare mancare, deoarece am doua feluri la dispozitie. Sa vedem: hamburger cu snitel si cartofi prajiti. Mancarea mea pe timp de scoala. Doar asta mancam. Insa m-am saturat asa ca trecem la felul urmator. Mancare de cartofi cu pulpe. N-am de gand sa mananc nici asta.Deci raman nemancata. De parca ar fi o crima. Nici inainte nu mancam. Ciudat e ca mi-au dat hamburger. Oare de ce ? Poate s-au gandit sa ne satisfaca pofetele o data in viata. Pana acum nu am primit asa ceva.

Eh ! Oftez scurt si ma apropi de oglinda ce zace pe peretele vis-a-vis de pat. Ma apropi tot mai mult dar vreau sa ma opresc pentru ca vad ceva groaznic. Insa continui sa merg si ajung in fata oglinzii. Imi ridic mana dreapata la nivelui fetei si mi-o mangai usor. E aspra, cutata si foarte alba care capata o culoare galbuie. Buzele-mi sunt vinete. Candva aceste mici petale erau rosii ca ciresele dar cu timpul s-au ofilit si au devenit uscate, fara culoare, din cauza tigarilor. Ochii imi sunt umflati cu niste cearcane mari, vizibile. Tot minunatii mei ochi nu mai sunt verzi, cruzi ca iarba, sunt uscati ca frunzele de toamna. Inchisi la culoare fara nici un sentiment. Pielea obrajilor nu mai este rozalie, usor devine galbena. Parul meu matasos, lung si ingrijit, pare un smoc de paie.

Parca sunt un aliment strica[/size]t, care odata era ceva valoros. [/i]
[Imagine: 82s.png]
When you look into my eyes, tell me what you see,
Do you feel my love for you, makes you HAPPY, sets you free?


#5
Te rog sa treci pe la Reguli generale Fan Fiction si de asemenea pe la Ghidul incepatorului si sa te conformezi. Nu este mult de citit, si trebuie aplicate de fiecare data cand mai postezi ceva, indiferent daca este oneshot sau poveste in sine.

Multumesc.
[Imagine: tumblr_m95uonbiuU1re9dfoo1_500.gif]

#6

~~~~ Back to black ~~~~
Chapter 3 : Lacrimi amare


O liniste de mormant domneste in incapere, dar in sufletul meu este un zgomot insuportabil, o lupta de neoprit intre intrebarile ce nu-si gasesc raspuns. Imi inchid ochii pret de cateva secunde apoi ii redeschid si imi vad din nou chipul fantomatic. Parca sunt rupta dintr-un film horror. O stafie ce nu-si gaseste linistea.

Cu o privire scrutatoare imi analizez din nou reflectia din oglinda. Si incep sa gandesc ca un barbat. Hm ... o imagine urata, o parere urata. Un comportament ciudat, o sansa ratata. O greseala din viata mea, o respingere. Totul e clar. Respingerea lui Itachi e clara, are logica. Cum puteam eu sa cred ca lui i-ar place de o drogata ca mine? Trebuie sa fii bolnav sa crezi asa ceva. Si eu sunt.

Micile cristale cu gust sarat traseaza linii drepte,transparente pe obrajii mei. Pentru un moment nu gandesc actiunea ce urmeaza sa o fac si-mi izbesc cu putere pumnul firav de oglinda pârdalnică. Pe suprafata oglinzii s-au format crapaturi ce mi-au penetrat mana. Sangele rosiatic nu ezita sa apara si incepe sa curga in acelsasi ritm cu lacrimile amare.

Simt cum durerea pune stapanire pe tot corpul meu. Creierul imi este invadat de o gramada de predici. Eu pe mine ma cert, si-mi spun ca nu trebuia sa ma droghez. Puteam sa-mi continui studiile si sa fiu in continuare silitoare. Un elev model, si un om demn de laude. Acum sunt barfita si jignita de toti, precum „alcoolica aia”. De parca as fi ultima carpa. Cum am putut sa fiu asa inconstienta ? Si inca sunt. As lua-o de la capat, dar dupa aceste ziduri mari, care ma despart de civilizatie, e mult mai greu.

Durerea si tristetea dispar, fiind inlocuite de o furie necontrolabila. Cum pot ei sa ma considere un nimeni ? Tot om sunt si eu. Parca „din greseli invata omul”. Toti spun asta cand gresesc si sunt iertati. Dar eu ? Pe mine de ce nu ma iarta nimeni? De ce nimeni nu-mi daruieste alinarea lui ? De ce nimeni nu ma ajuta sa ies din groapa in care am intrat ? Naruto ? De ce nu m-ai oprit? De fapt, de ce nu te-am ascultat ? De ce nu ai fost mai insistent?
-De ce ?! Graiesc incepand din nou sa plang.

Simt cum mi se inmoaie picioarele iar corpul cedeaza durerii. Ma las furata de un somn brusc si intru in necunoscut. Invaluita de intuneric si plina de regrete, incep sa visez la o lume mai buna. O lume in care nu exista greseli ... .

♥♥♥♥♥ Dupa cateva ore ♥♥♥♥♥

- Domnisoara Sakura, va simtit bine? Aud intrebarea ce mi-a fost pusa si vad printre genele lungi chipul ingrijorat al Dominiqai.
Raspund intrebarii cu un „Da” molesit apoi imi inchid din nou ochii. Bruneta, crezand ca am patit ceva, incepe sa ma strige din nou.
-Sunt bine ! ma rastesc cu o voce ragusita, iar Dominiq pleaca.

Usa se inchide si linistea iar pune stapanire pe tot ce ma inconjoara. Cand vroiam sa-mi fac ordine prin ganduri usa se deschide zgomotos iar individul ce a deschis-o, ma prinde de mana sarutand-o. Buzele-i catifelate se adancesc tot mai mult. Deschid incet ochii si imaginea devine tot mai clara. Mama statea in genunghi pe podeaua rece si-mi strangea mana intr-a ei. Lacrimile-i curgeau siroaie pe obrajii rosiatici iar cateva gemete de durere se strecurau printre buzele ei. Oare din cauza mea este asa indurerata ?
- Mama ... ce ai patit ? la intrebarea mea ma ia in brate si-si adanceste capul in pieptul meu dand frau liber unui sir de lacrimi.

Incepe sa urle de durere si lacrimile devin tot mai abundente. [/i]
[Imagine: 82s.png]
When you look into my eyes, tell me what you see,
Do you feel my love for you, makes you HAPPY, sets you free?


#7

Asta este a doua oara cand iti zic. A doua avertizare, mai ai una.

Te rog sa treci pe la Reguli generale Fan Fiction si de asemenea pe la Ghidul incepatorului si sa te conformezi. Nu este mult de citit, si trebuie aplicate de fiecare data cand mai postezi ceva, indiferent daca este oneshot sau poveste in sine.

Multumesc.
[Imagine: tumblr_m95uonbiuU1re9dfoo1_500.gif]

#8
Buna Zummy ^_^, ce faci?

Dupa cum ti-am zis am avut cateva probleme cu internetu', dar acum mi-am revenit si sunt gata sa las comm`uri *laugh*. Pana acum ai avut capitole cam scurte, din care nu am aflat prea multe. Stim doar unde e Sakura, de, cu cine, etc... Ai putea incerca sa scrii mai mult. Ai destula descriere, dar in comparatie cu marimea capitolului este putin, putin, putin de tot cam multe si actiunea mult prea putina. Mi se pare putin cam prea dramatic ce ai scris pana acum, adica sigura exista si lucruri care o pot face pe Sakura sa zambeasca, nu doar sa planga:). Mi-au placut ultimele doua capitole, dar ti-am zis, au fost prea scurte. Astept cu nerabdare next`ul si te rog sa ma anunti cand il pui *kisses*
[Imagine: eKyCOTm.png]

If I could tear you from the ceiling,
I'd freeze us both in time.
And find a brand new way of seeing,
Your eyes forever glued to mine.




Subiecte de discuție similare...
Subiect: Autor Răspunsuri: Vizite: Ultimul răspuns
  Until you come back Drama Queen 18 9.381 27-07-2011, 08:02 PM
Ultimul răspuns: LoLix


Utilizatori care citesc acest subiect:
1 Vizitator(i)