Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Chestionar: Ce personaj va place?
Daimon
100.00%
5 100.00%
Cameron
0%
0 0%
Roland
0%
0 0%
Total 5 vot(uri) 100%
* Opțiunea ta. [Arată Rezultatele]

Realitatea o halucinatie a lipsei de droguri

#1
Am revenit cu un nou proiect - chiar foarte curand (am o imaginatie prea bogata )
Varsta minima: 18
Gen: yaoi, sf, actiune, horror
Limba: romana
Observatii cu privire la continut: limbaj neadecvat celor sub 18 ani pe alocuri
Tipul de comentariu solicitat: simplu si avansat (depinde de cel care comenteaza)


Capitolul 1 - DAIMON


Valuri, valuri de negura mi se succed in fata ochilor. Simt ca-mi pierd ratiunea, ratacesc pe undeva intre lumea pe care o stiu si un vid infinit. E frumos acolo, nicio senzatie ciudata, nici foame, nici sete. Mi-ar surade iseea sa ramn acolo. Pe Pamant ce ar trebui sa vad? Am numai slabiciuni. Foame, sete niste nevoi pe care organismul nu le poate suprima. Vulnerabilitatea specifica fiecarie persoane imi face greata! Vaneaza sau o sa fii vanat! Totul depinde de personalitatea si de taria de caracter a fiecaruia. Eu sunt pradator. Nu-mi permit sa ma atasez de nimeni si de nimic. Iubirea si afectiunea sunt slabiciuni. Ca sa poti sa traiesti in lumea asta trebuie sa fii puternic, iar ca sa fii puternic nu trebuie sa ai slabiciuni. Cele mai mari greseli pe care le fac oamneii ma streseaza. In primul rand asocierea unei persoane cu o alta confirma apartenenta sa la un grup. Oricat de restrans ar fi, tot grup se numeste. Incepi sa nutresti sentimente fara sens fata de cei pe care ii consideri prieteni! Sentimentele te trag in jos, cauzand nimic mai mult decat distrugerea totala. Nepasarea este cea mai buna arma impotriva societatii. La urma urmei toti mor. Oamenii au o ascnesiune, un punct in care se plafoneaza, un declin si apoi moartea. Iminent. Singurul care-i leaga pe toti oamenii. Cei slabi sunt folositi de cei puternici pentru a le fi bine celor de pe urma. Asta a inceput inca din perioada Creatiei. Eva l-a folosit pe Adam sa-si atinga scopurile, sarpele a facut acelasi lucru. Nu stau sa enumar toate momentele care m-au facut sa realizez ierarhia aceasta. Simt ca pierd contactul cu lumea, membrele imi sunt imobilizate. Nici frig nu mai simt desi, vag imi aduc aminte raceala de gheata a peretelui de care sunt rezemat. Tot ce fac este sa zambesc, un zambet fals. Obiceiul meu prost, zambesc aratandu-mi dintii. Printre acesti dinti albi ca cel mai fin si alb portelan se ivesc firisoare de sange prelingandu-se pe buza inferioara si pana in ambele colturi ale buzelor. Sunge umana, dar nu este al meu. Inca simt mirosul pericolului din aer, dar imi spun mereu ca a trecut. Era singura fraza care nu ma lasa sa alunec in inconstienta. Sa nu ma mai trezesc mi se pare tentant...

Singurul nume pe care mi-l amintesc este Kreuz. Desluseam printre umbre o silueta inalta, atat.
Cand m-am trezit, mai multe persoane se aflau in jurul meu pe scaune in jurul patului. Un singur barbat statea insa pe pat. De fapt nu pot sa-l numesc barbat, nu era trecut de saptesprezece ani. Imi punea o compresa pe frunte in timp ce toti ceilalti priveau cu teama. Ce priveau cu teama? Pe mine? Stiam ca erau persoane care se temeau de mine, dar pe astia nici macar nu-i cunosteam, nu i-am vazut in viata mea, iar pustiul de langa mine se poarta de parca ar fi "infirmiera" mea, dar el nu se teme. Imi tine mana din cand in cand si-mi vorbeste vrand sa afle daca sunt constient. Mormaiam ceva ce doar el intelegea pentru ca dadea aprobator din cap. Probabil intelegea sau doar vroia sa para politicos si sa nu ma mai intrebe inca o data. Nici starea in care eram nu-mi permitea sa ma repet, dar chiar si vazandu-ma asa toti cei din camera se temeau. Stateau cu capetele plecate, unii stand rezemati de spatarele scaunelor, dar niciunul nu indraznea sa ma priveasca in fata. Judecand dupa aspectul fizic al cestora comparativ cu al meu, aveau de ce sa le fie frica. Eram cu un cap sau doua mai inalt decat oricare dintre acestia si aveam un trup destul de bine facut, acum ca stateam sa observ ca eram la bustul gol sub cearceaful care ma acoperea.

Camera parea sa fie ca cele din cabane. Totul era din lemn, iar singurlele lucruri din camera ce ma faceau sa-mi amintesc de distrugerea laptopului meu erau un calculator si un televizor asezate strategic in fata patului. As fi vrut sa pot sa ma foiesc pe toate partile in patul ala pentru ca perna ma deranja, dar orice as fi incercat sa fac toate membrele erau tot la locurile lor parca m-ar fi tintuit niste catuse. Ar trebui sa rup perna in doua din cauza nervilor pe care ii am, ii simt pana in maduva oaselor si ma tortureaza cu fiecare secunda care trece. Vreau sa ma eliberez cumva, dar nici sa vorbesc nu pot. As fi putut sa ma descarc zbierand zdravan, iar cei de langa mine m-ar fi considerat nebun. Poate asa cineva de pe aici s-ar incumeta sa-mi explice cum de am ajuns in halul asta sau unde sunt. Era cald in incapere si un miros imbietor mi-a patruns in fosele nazale facandu-mi simturile sa vrea sa identifice locul de provenienta. L-am tras de maneca incet pe baiatul de pe pat care avea grija de sanateatea mea, iar el fara sa zaboveasca pret de o clipa s-a aplecat spre mine sa poata intelege ce vroiam sa-i spun.

- Supa? M-a intrebat de aindata ce am pomenit despre mancare. Mi-a aratat cu degetul aratator masuta din lemn de stejar de langa pat si un bol de portelan crem grabvat cu un simbol kanji auriu. Deci, nu plecasem din Japonia, mi-am spus. Dupa accentul infirmierei as fi crezut ca era vorbitor nativ de limba engleza, dar cateva silabe ii dadeau de gol apartenenta la un grup nativ de engleza. Probabil el era singurul care vorbea japoneza si de asta avea grija de mine. Mai multe simboluri din camera m-au facut sa ma linistesc si sa cred cu tarie ca eram in tara. Pana si ziarul de pe masa era cotidianul "Viata in Kanto". Imi dadea o senzatie de siguranta ca inca eram pe meleaguri rasaritene.

Se ridicase de pe pat si luase bolul departandu-se cu el in brate intr-o camera alaturata. Faceam ochi mari crezand ca pustiul nu intelesese ca imi era foame.

- S-a dus sa-l incalzeasca. Raspunsese un tip de vreo douzeci si sase de ani intr-o japoneza perfecta.

Baiatul s-a intors cu bolul aburind pe o tava din metal. Mi-a pus tava pe picioare si s-a departat, dar eu am dat negativ din cap iucercand sa-mi misc degetele mainii drepte. El a inteles imediat ca nu puteam sa-mi misc bratul si nu aveam cum sa mananc. Mi-a zambit cald, si-a pus tava in poala. Cu o miscare delicata a luat lingura si a suflat usor asupra lichidului pe care il continea. Pe semne incerca sa- l raceasca suficient cat sa-l pot inghiti. Ideparta lingura usor de buzele lui si ma indemna sa deschid gura. Ma incanta idea ca voi primi mancare calda. Mi se parea ca nu ma mai hranisem de zile intregi. Corpul probabil incepuse sa-si ceara tributul, probabil, de asta si reactia mea cand am simtit mirosul. Mana lui sigura manuia lingura pana ce lichidul imi disparuse in cavitatea bucala. Puteam sa simt aroma tuturor ingredientelor din cauza foamei si am reusit in sfarsit pentru prima oara in viata sa apreziez ceea ce mancam. Nu reusisem niciodata sa fiu pe deplin multumit, dar acum era perfect. Savoarea imi inunda gura, iar pustiul vedea cu satisfactia intiparita pe fata ca ma bucuram de mancare.

- O sa-ti mai fac daca iti place. Spunea baiatul incantat.

Deci el era bucatarul. Daca as fi putut vorbi clar mi-as fi putut exprima laudele pentru el. Nu credeam ca baietii si mai ales cei trecuti de anii adolescentei gatesc atat de bine.

Singura care imi gatea pana acum fusese bucatareasa mea, doamna Kim. Era o femeie trecuta de cincizeci de ani, cu parul negru ca al unei papusi si putin cam corpolenta. Matusa mi-a recomandat-o cand au murit parintii si aveam nevoie de cineva sa-mi gateasca. Eu eram groaznic in bucatarie. Cu ce gateam eu nu cred ca as fi supravietuit o luna. Numai cafeaua si ceaiul mi le pregateam singur. Ea mi-a spus de la inceput ca nu aveam sa fiu multumit de cum le prepara ea. Si avea dreptate, o singura data imi facuse cafeaua cand era sa intarzii la birou si fusese un esec. Cafeaua sfarsise fara sa am vreun regret in chiuveta, iar dupa in scurgere. Nici nu mi-a pasat. Atitudinea rece a lui Kim de dupa nu m-a facut sa ma razgandesc. Datoria ei e sa-mi gateasca, nu sa-mi poarte ranchiuna. Imi venea sa zibier la ea si sa o fac sa se simta mult mai mizerabil dect se simtea deja. Doar am oftat si m-am dus in camera trantindu-ma pe pat. In acest moment tanjesc dupa zilele alea in care putea sa arunc si sa trantesc tot ce-mi iesea in cale. Acum neputinta ma facea sa-mi amintesc momentele in care ma suparam. Era precum un flashback si ca un feedback in acelasi timp. M-am purtat rau si acum am ajuns imobilizat la mila pustiului care ma ingrijeste, trista soarta. As fi preferat sa mor. Nici nu-mi amintesc cum am ajuns asa, asta ma deranjeaza de fapt, nu amorteala in sine a intreg corpului meu. Pustiul isi dadea silinta sa-si duca treaba la final, iar supa disparu cu repeziciune din bol in stomacul meu. El imi arata sugestiv bolul gol.

- Mai vrei? Ma intreba cu acelasi suras radiant.

- Nu...Am murmurat intr-un final. Se pare ca oricat as fi crezut ca imi era de foame, uriasul recipient cu supa imi fusese de ajuns.

Acum eram din cale afara de binedispus. Mi se incalzise stomacul si oricum gandeam mai bine cu el plin decat gol. Parca mi se mai dezmortisera si mainile. Imi incordam si-mi relexam degetele sub cearceaf, doar doar voi reusi ceva. De stat in picioare inca nu se punea problema. Ma gandeam disperat ce va fi cand voi vrea la toaleta. Nu aveam de gand sa ma ajute cineva. Fir-ar sa fie! Nevoile astea fiziologice...De asta spuneam ca organismul uman este neputioncios, asta e una din acele situatii.

Persoanele din camera incepeau una cate una sa se faca disparute odata cu lasarea serii. In sfarsit plecau si nu mai aveau sa fie zeci de priviri atintite asupra mea. Singurul care nu parea ca vrea sa se clinteasca pana ce nu ma dau jos din pat era "infirmiera". Era somnoros, dar statea pe scaun langa pat ca acum jumatate de zi. Atipea din cand in cand, dar se trezea cand ma foiam ca sa vada daca am nevoie de ceva, ba chiar ma intreba din cand in cand.

Ma holbam la el cand atipea si-l studiam din cap pana in picioare. Avea gene lungi, buze pline si un par de culoarea nisipului pe timpul verii in Soare, atat era de stralucitor. Simteam nevoia sa-l ating ca sa-mi confirm ca era moale pe cat speram. Mi-am indepartat cearceaful de pe bratul drept si am luat o suvita intre degetul mare si cel aratator pipaind usor.

- Este moale. Am raspuns spre surpriderea mea si a lui, care s-a trezit brusc facand ochii mari de uimire ca am vorbit cat se poate de clar. Deci pana la urma aveam nevoie doar de odihna si hrana si puteam sa ma recuperez spectaculos de repede.

- Mai zi ceva. Spunea el cu multumirea citindu-i-se pe fata. M-a luat de mana cum facuse in restul zilei.

- Vreau la baie! I-am raspuns calm.

- Grozav. Poti sa vorbesti cum trebuie.

- Nu, serios, vreau la baie! Aproape strigam eu la pusti.

Baiatul s-a conformat si de data asta m-a sprijinit mai putin ca sa merg.

Acum cateva zile pot spune ca ma cara efectiv. Incepusem sa-mi folosesc dupa o lunga absenta membrele inferioare. Mereu e asa, nu realizezi cat de importante sunt unele lucruri. Realizezi abia cand le pierzi.
[Imagine: Sugizogif.gif]

http://animezup.com/forum/showthread.php?tid=30338 Cel mai nou fic "Furtuna numita adolescenta"

#2
Heyaaa! sunt primaa, deci cam asa e sa fii prima, in orice caz imi place mult de tot pana acum. Pare foarte interesant, imi place descrierea desii nici nu stiu cum arata prea bine acest micut bolnavior sau locul unde se afla, sau personajele din jurul sau...ei bine stiu ca-i in Japonia dar acolo cum e? ninge?ploua?bate vantu'? nu cred ca voi afla pana ce nu-mi divulgi tu, dar imi place "infirmiera";). Se pare ca naratiunea decurge destul de usor dar nu-mi place ca se ridica atat de repede si, greseli de scriere am observat una sau doua, dar se pot rezolva cu putina atentie si dialogul nu mi se pare mai deloc sec. Faza cu "vreau la baie" chiar mi-a placut.
Imi place mult mult de tot. Pai sper ca vei pune urmatorul capitol la fel de frumos si la fel de plin de insipratie si atentie, anunta-ma bine? Merciii.

3.Nu este admis limbajul messenger şi nu scrieţi cu CAPS LOCK. Pe internet se înţelege că ţipaţi la persoana respectivă şi suntem siguri că nu vreţi să ţipaţi .

25. Nu mai aveti voie cu quote, decat cand vreti sa evidentiati ceva cu bold. Un exemplu bun dupa cum se poate aplica, ar fi aici, post-ul lui Cyber. In rest, doar ca sa va mariti postul si sa spuneti ''oh, ce frumos, ce romantic!'', numai este acceptat.

Ok, citeste regulamentul >.<. Ai incalcat doua reguli intr-un singur post, este prima avertizare. Ti-am sters eu quote-ul, sa nu se mai intample.
~~ Just because You know my NAME doesn't mean you know Me!~~
\TrUsT YoUr CrAzY iDeAs/

L, did you know Death Gods only eat apples??

#3
Ai incheiat primul capitol asa brusc desi a fost lung as fi vrut sa scri mai mult ca sa am ce citi... Pentru un prim capitol este foarte interesant si abia astept sa aflu intreaga poveste! M-ai bagat in ceata cu unele lucruri si sper sa ma lamuresti in urmatoarele capitole. De asemenea, descrierea despre Daimon nu a fost prea ampla si nu mi-am putut crea o imagine clara asupra lui. In rest totul a fost ok, ce sa zic?! Ai avut si cateva mici greseli, cam atat. Deja astept yaoiul! Da, stiu, sunt nebuna! Nici macar n-am aflat personajele care vor participa la actiune..
Multa inspiratie si nu uita sa ma anunti, te rog!

#4
Al 4-lea fic si totusi nu poti sa citesti si tu regulamentul?
Citeste Regulile sectiunii precum si Ghidul incepatorului, ambele fiind postate in sectiunea principala Fan Fiction, si aplica ceea ce ti se cere acolo.
[Imagine: 14wyiz6.jpg]

Pentru intrebari sau orice alte interactiuni cu mine, folositi cu incredere mesajele de profil. Contrar opiniei populare eu nu musc...si chiar daca as musca, am toate vaccinurile facute.

#5
Ceau! :3 Cât mă bucur că ai postat un nou fic şi pot spune că îmi place, adică totuşi ceva este simbat - stilul cred, ai adăugat unele cuvinte care s-au îmbinat perfect cu restul.
Câteva lucruri mă deranjează şi acelea sunt fragmentările dese, acum sincer sunt în mare de acord cu ele, dar ai cam eşit din tipar cu asta, prea multe şi mai ales la dialog, nu cred că era necesar.
Ai mai avut câteva repetiţii, mai ales la a doua fragmentare cred, acolo le-am găsit pe cele mai abundente. Observ că ai făcut şi o salată de timpuri, mie una cel puţin aşa mi se pare şi cred cu tărie în asta, fiindcă sunt multe pasaje unde am găsit aceste schimbări bruşte de timpuri.
Detalii ai dat, însă până la urmă m-am cam încurcat şi nu prea am înţeles despre ce este vorba, dacă sângele acela nu era a lui, atunci a cui era? Şi ce i s-a întâmplat?
Bine aceste întrebări le pot afla doar în următorul capitol, e bine că ai lăsat şi mister, dar şi aşa mi se pare cam prea misterios şi nu se înţelege mare lucru.
Cred că atât şi mă bucur că am reuşit să trec aşa cum am promis.
Mi se pare interesant, la idee nu mă pronunţ fiindcă nu ştiu despre ce este vorba. Aşa că îţi urez succes cu următorul capitol. <3

#6
Capitolul 2 - Poezii pentru mine


E mai usor cand unele lucruri iti lipsesc de la nastere. Deja am inceput sa ma mai linistesc , o sa ma recuperez si o sa plec de aici. Acum ca ma gandesc mai bine ar trebui sa-i cer "infirmierei" niste explicatii. M-as simti mai bine daca mi-ar spune cum il cheama si nu l-as mai striga intr-una "pustiul" sau "baiatul". Imi lipisem o palma de spatele sau si m-am uitat pe fereastra, era deja dimineata. Tipul nu plecase de o saptamana de langa mine si nu cred ca avea sa plece curand. Singurele momente in care eram scutit de prezenta lui erau cele in care mergea in camera alaturata sa-mi aduca sau sa-mi incalzeasca mancarea. Nici cand eram mic si in crestere nu cred ca imi umpleam stomacul ca acum. Incepusem sa ma igrijorez ca poate am luat in greutate cat am stat tintuit in patul ala si ca "patratelele" mele vor ajunge sa fie doar o amintire a ceea ce erau odata. Jur ca atunci cand voi fi capabil sa ma indepartez de patul asta nenorocit o sa ma transport pe banda de alergat din sala de fitness. Am ajuns sa nu mai sufar lipsa de miscare. Cand eram pe picioare treceau saptamani fara sa ies din casa. Norocul meu este ca sunt propriul meu sef si pot lucra si de acasa pe laptop, binecuvantat fie wireless-ul. Am fost inspirat sa-mi cumpar inca un laptop, cel nou-nout e la vila, iar cel vechi mi-a fost distrus. Cel putin asa mi-a zis pustiul. El mi-a spus ca am fost foarte norocos ca in urma loviturii la cap nu m-am ales cu o amnezie. Sunt perfect sanatos daca vorbim de facultatile mele mintale. Ma cheama Daimon, am douazeci si cinci de ani, nu am niciun fel de prieten, parintii au murit, am o menajera. Nici nu-mi bat capul sa socializez foarte mult cu ceilalti. Nu duc lipsa de iubite, dar nu m-am atasat niciodata indeajuns de vreuna si nici nu voi incepe acum. Va trebui sa-l rasplatesc pe baiat ca m-a repus pe picioare. In sfarsit mi=a pus intrebari legate de mine, nu de sanatate.
- Cum te cheama? Intreaba el sfios.
- Asta ar trebui sa te intreb eu pe tine. Imi esti dator cu multe explicatii. Ii aruncam priviri glaciale in timp ce ma ridicam in capul oaselor.
- Iarta-ma, dar credeam ca m-am prezentat pana acum.
- Daca ai fi facut-o, acum nu ne-am mai fi aflat in situatia asta. Ii replicam mereu incercand sa fac pe desteptul.
- Pai sunt Cameron si dupa cate vezi aici ne ascundem "noi".
- Care "noi"? Si mai precis de ce va ascundeti? Ii spuneam incontinuare. Ca sa-ti raspund la prima intrebare, ma cheama Daimon, Daimon Avalon.
- "Noi" insemnand gasca "Thousand Dollars". Imi raspundea intr-o engleza perfecta. La cealalta intrebare iti raspund alta data. Imi adresa el un zambet cuceritor.
- Cand? Eu imediat ce ma insanatosesc plec de aici, mai bine imi spui acum. Incercam sa il indulsesc putin.
Cameron nu a mai scos niciun sunet si a plecat asa cum face de obicei in camera alaturata sa-mi incalzeasca mancare. Puteam sa merg la baie singur, nu mai era problema baiatului. Acum trebuia sa mai aflu unde sunt si dupa aia puteam sa-mi iau lejer zborul de acolo.

***

"Un suflet, o amintire,
Doua suflete, o singura simtire."
Citeam cu sufletul la gura caietul vechi, gros plin de versuri. Se putea observa cu ochiul liber stangacia cu care posesorul a asternut emotii si trairi la inceput si evolutia sa. Isi grupase poeziile pe capitole, sa fi fost acolo vreo douazeci, dar subiectele lui principale erau dragostea si moartea. Caietul avea foi subtiri, ingalbenite putin de trecerea vremii, iar cotorul era gravat cu simbolul "ikiru", "a trai" tradus in limba mea natala. Pe prima pagina erau doua initiale scrise in romanji, un "C" mai mare si un "V" timid dedesubt. Am dedus ca ar trebui sa fie vorba despre posesorul caietului. Citeam pagina cu pagina pana cand am vazut usa deschizandu-se si pe Cameron strecurandu-si capul inauntru cu acelasi zambet caracteristic. Obisnuiam sa cred ca si atunci cand ii va sosi ceasul ranjetul acela va ramane tot acolo, impasibil. S-a indreptat spre masa si acum sta, priveste locul unde era caietul, apoi spre mine cu subinteles. Poate nu ar fi trebuit sa-l citesc. Din felul in care ma privea el era posesorul.
- Numai niste prostii. Se plimba el prin camera incercand sa para calm.
- Prostii de calitate. I-am intors-o eu cu privirea fixata spre ochii lui tulburi. De ce plangi?
- Nu plang! Protesta Cameron stergandu-si ochii cu maneca hanoracului rosu. M-as simti mai bine daca mi l-ai da.
I-am inapoiat caietul, iar el a iesit pe usa aproape trantind-o, nici nu am putut sa-l intreb care eram motivul vizitei sale. M-am ridicat din pat si am tulit-o dupa el. Nu am iesit din camera asta de doua saptamani si am descoperit ce era in cealalta incapere. Era ca un fel de living, iar pe mini-frigider era cuptorul cu microunde. Cameron statea pe canapea stergandu-si o lacrimioara de pe obraz. Isi ascundea fata in palme pentru ca m-a observat intrand. M-am indreptat spre el cu mainile in buzunarele jeansilor mult prea stramti pe care mi-i alesese el in dimineata aia. M-am asezat langa el si mi-am pus o mana pe umarul lui.
- Hei, stii ce? Vorbeam entuziasmat. Stiu cum sa-ti multumesc ca m-ai ajutat si vreau sa-mi cer si scuze pentru mai devreme.
- Stiu ca nu e bine sa reactionez asa. E in regula. Ma linstea el oferindu-mi zambetul lui cald.
In clipa urmatoare nu m-am mai putut abtine si i-am luat fata in palme. Capetele noastre erau la un milimetru distanta unul de celalalt. Mi-am trecut limba sugestiv peste buza superioara, iar apoi am gustat tandru buzele acelea pline care imi ofereau un suras radiant de fiecare data. El nu era deranjat de loc de ce faceam. Asta poate sa-mi spuna ori ca era nerabadator, ori ca avea experienta unui sarut precedent cu vreun barbat. Isi deschisese buzele ca sa ma lase sa explorez in voi lacasul lui umed si multumitor si el facea acelasi lucru pentru mine. Ma trceau toti fiorii cand ii simteam limba moale mangaind-o pe a mea ca intr-un joc. Ii muscam buza inferioara si el mi se asezase in poala cu mainile impreunate la ceafa mea. Doar acum puteam sa vad clar diferenta fizica dintre noi doi. El era foarte slab, cu muchii abia in formare, dar la mine se vedeau cativa ani de tras de fiare.
- Asa multumesti tuturor? Ma intreba el intrerupand sarutul.
- Nu multumesc asa baietilor, dar acum e un caz mai special. Sa nu crezi acum ca nu m-as mai fi sarutat cu vreun barbat, am mai facut-o din vina unor pariuri. Ma aparam eu.
- Si eu m-am mai sarutat cu barbati, dar pana acum ai fost singurul care a reusit sa ma excite. Imi spunea tanarul strecurandu-si o mana sub tricoul meu ca sa-mi mangaie muschii abdominali.
- Nu ma intelege gresit, nu vreau mai mult de atat. Sarutul a fost deajuns ca sa pot sa te platesc. M-am repezit eu cand am vazut ca imi tinea intre degete si masa unul dintre sfarcuri (deja trada ca sunt excitat, era intarit). El doar a zambit mai frumos ca oricand si s-a dat jos de pe mine.
- Hai sa mananci. Mi-a spus el.
Cat am mancat si seara nici eu si nici el nu am mai adus vorba despre ce s-a intamplat in living, dar tot ce pot sa spun e ca imi placuse si-l vroiam mai mult (o sa credeti ca sunt nebun, eu un om matur sa vreau un adolescent, dar incurcate sunt caile iubirii).
[Imagine: Sugizogif.gif]

http://animezup.com/forum/showthread.php?tid=30338 Cel mai nou fic "Furtuna numita adolescenta"

#7
Hey, multumesc ca m-ai anuntat:*. Nu prea am ce sa spun. Imi place mult de tot, ai scos armamentu' din dotare?:)).
1. Descrierea este buna, si mi-a placut ca pe alocuri ai descris si sentimente. Zic ca se putea usor de tot mai multa descriere, dar este foarte buna dupa mine si asa, atat cat este.
2. Naratiunea a decurs usor, frumos iar asta se poate observa pentru ca ai descris cam tot ce era necesar.
3. Dialogul mi s-a parut foarte bine plasat, nu a fost sec, dar totusi mergea ceva mai palpitant. Un picut de tot, oricum ai facut progrese mari dupa mine de la primul capitol.
4. Greseli de scriere nu am observat si nici de exprimare, chiar nu am avut nici o fraza unde sa ma pierd, sa-mi pierd concentrarea pe ideea fic-ului.
Desii este d-abia al doilea capitol, eu banuiesc ca vei avea succes cu fic-ul tau si mai ales ca din cateva fraze, m-ai captat cu totul. La inceput nu am stiut ce fel de atentie ii voi acorda, dar dupa primele cinci randuri nu mai eram atenta nici la melodia ce rasuna in boxele mele.
~Bafta cu next-ul si sa ma anunti O.K.?
~~ Just because You know my NAME doesn't mean you know Me!~~
\TrUsT YoUr CrAzY iDeAs/

L, did you know Death Gods only eat apples??

#8
Mersi ca m-ai anuntat, sper s-o faci si de acum inainte!
Am sa-ncep cu o intrebare: versurile pe care le citise Daimon, cele din caietul lui Cameron, sunt scrise de tine? Daca da, felicitari, te pricepi, daca nu ... eh, tot mi-au placut! >.<
Perfect, observ ca incet-incet apare si actiune ceea ce ma bucura. Singurul lucru care chiar nu mi-a placut este ca ai reusit sa ma faci curioasa rau in legatura cu motivul pentru care Thousand Dollars se ascundeau acolo dar, voi afla! Cat despre sarutul celor doi, a fost asa adorabil! Desi nu mi-l inchipuiam pe Cameron sa fie asa ... pervers(?) in sensul ca se urcase deasupra lui Daimon, isi varase mana pe sub bluza lui incepand sa-l pipaie parca cerand mai mult ... sau poate mi s-a parut mie.
Multa bafta in continuare si nu uita sa ma anunti!

#9
Capitolul 3 - Ciocolata



Cameron doar a zambit pe parcursul cinei cum face de obicei, dar eu tot aveam impresia ca se comporta altfel cu mine.
Numarul vizitatorilor mei scadea de la o zi la alta, iar cercul se restransese numai la Cameron, Santana si Magira. Pustiul nu ma slabea din privire niciodata, iar ceilalti doi veneau mereu, imi aduceau fructe si ma intrebau cum o mai duc si daca nu imi este dor de casa. Santana vorbea numai spaniola asa ca nu puteam sa ma inteleg cu el decat prin semne, norocul meu era Magira care-mi traducea cuvant cu cuvant frazele argentinianului. Toti cei care intrau in conversatie cu mine detestau, sau mai bine zis evitau discutii despre trecutul lor, nu-i condamn. La urma urmei si eu urasc tot ce este legat de viata mea, cu exceptia banilor mosteniti si un hotel cu cazino in Monte Carlo. Magira era foarte interesat de micile mele istorioare din vacantele la hotel pentru ca era fan impatimit al jocurilor de tip cazino. Mama lui lucrase la unul si-l invatase tot ce stia. Santana spunea despre Magira ca este inzestrat si ca nu a pierdut in fata nimanui. Favoritele lui erau blackjack si ruleta. Expresia lui favorita era "Norocul ti-l faci singur!" In aceste saptamani pot sa ma mandresc deoarece am invatat foarte multa spaniola de la Santy (asa il alinta Magira). Nu strica sa cunosti limbi straine, imi spunea Magira in timp ce eu ma plangeam ca poate voi vorbi doar spaniola din pricina argentinianului. Pariorul este foarte apropiat de Santana, mi-am spus, dar nu aveam de gand sa aflu in ce relatii se aflau cei doi.
Pareau atat de apropiati, iar eu incercam sa-l fac pe Cameron sa-mi destainuie mai multe, insa fara succes. Merg si-mi privesc "infirmiera" cum spala farfuriile in care am luat cina. El chiar arata bine facand pe tipul grijuliu, nu cred ca mi l-as putea inchipui altfel. Ca un gentleman ce sunt ma ofer sa-l ajut, doar nu puteam sa las un pusti sa faca toata treaba si eu sa stau degeaba, se presupune ca eu sunt adultul responsabil in casa asta (de cand am eu vreo legatura cu casa asta?).
- Cam', vrei o mana de ajutor? Il intreb pe blond rezemandu-mi cotul pe umarul lui. Aveam impresia ca l-am dezechilibrat putin facand gestul asta, asa ca mi-am retras bratul.
- Eu? Mai exact acum am o porecla? Zambea Cameron vizibil fericit ca acum ori il strig pe nume, ori ii gasesc vreun apelativ. Oricum era mai bine decat pustiu' sau baiatu', sau oricum dracu ii mai ziceam eu. Sa stii ca inca imi mai e foame. Il atentionez eu. Ce mai ai pe aici?
- Mai e mancare pe raftul de sus in frigider. Dupa ce ma ajuti aici poti sa te servesti.
Sigur ca aveam de gand sa ma servesc pentru ca aveam impresia ca nici macar nu infulecasem cina. Stomacul parca mi se rodea singur, iar corpul simtea nevoia hidratarii, asa ca ma pusesem sa beau apa incontinuu. Trebuia sa beau trei pahare de apa, apoi dupa cinci minute faceam la fel.
- Cat de sarate au fost rulourile de ou? Ma adresez lui Cameron.
- Nu am pus aproape de loc, am vrut sa puna fiecare cum ii place. De ce?
- Imi e sete, atata tot, nu te ingrijora? (auzi tu nu te ingrijora, da ce e el maica-mea?) Brusc, inainte sa pot termina fraza simt un fel de tensiune din camera in care dorm eu. Il las mai intai pe pusti sa plece (a zis ca se duce la magazin), iar acum incerc sa identific sursa nelinistii mele. Arunc un ochi prin usa pe care am reusit sa o deschid doar putin si surpriza mea a fost sa-i descopar pe japonez - Magira si pe Santana -argentinian, in timpul unui sarut pasional. Aveam eu impresia ca astia doi imi ascund ceva. Cei doi erau vizibil infierbantati si excitati dupa cate se parea, ce naiba, recunosteam atitudinea asta si eu am mai avut-o fata de multe tarfe. Dupa sarutul cu Cameron ma simt al dracu de bine cand privesc barbati sarutandu-se, ba chiar m-am uitat la cateva filme porno cu gay cand nu aveam ce face, imi strecurase Magira unu' ultima data cand au mai venit cei doi la mine. Baietii aveau ciocolata pe masuta, semn ca probabil asta a fost arma seductiei. Incerc sa-mi ciulesc urechea, poate aud ceva din conversatie...
-...dar stii ca tu esti mai bun decat ciocolata asta... Ii spunea Magira in spaniola argentinianului, cu pielea de culoarea ciocolatei cu lapte (asta il facea sa arate bestial, tinand seama de ochii lui verzi si arata ca si cum ar fi bronzat mereu).
-...dame un beso... Il aud mai apoi pe Santana cu un accent vizibil innascut. Magira il asculta si-l luat in poala pe canapea cu fata spre el maingaindu-i pielea de pe spate. Nu vreau sa intrerup intimitatea celor doi, asa ca oricat de voyernist as fi m-am indreptat spre masa din centrul bucatariei turnandu-mi un pahar cu lapte - am auzit ca reduce setea, laptele ori merele verzi.

***
Intre timp s-a intors si Cameron de la magazin, iar cei doi s-au indurat probabil sa iasa din camera mea - ce-i drept era o ora tarzie si poate s-au gandit si ei ca trebuie sa dorm. Ei bine, oricum camasa lui Magira era incheiata stramb fata de atunci cand a intrat si nu puteam sa nu-mi imaginez ce au facut ei pe acolo in cam treizeci de minute. Acum obrajii lor erau mai trandafirii si spre deosebire de cum se comportau mai inainte unul cu altul, acum era altceva, se tineau de mana, foarte strans. Cameron se holba intr-una la degetele lor inlantuite, poate era o urma de gelozie, imi spun eu.
Am anticipat gresit pentru ca imediat ce Santana si Magira au plecat, adolescentul mi-a strans mana la randul lui tot la fel de puternic - nu-i de bine, ce crede el, ca daca m-am sarutat in joaca cu el acum poate sa se poarte de parca ar fi iubitul meu? Am incercat sa-mi desprind mana, dar fara folos, nu aveam de gand nici sa-l fac sa se simta prost. Totusi ii datoram multe deoarece a avut grija de mine. Era un strain care m-a adus in casa lui, iar acum daca nu aveam bani la mine, macar corpul meu sa-mi foloseasca la ceva. Nici nu aveam de gand sa profit de situatia asta, eu mai mare decat el, fizic, psihic. As putea chiar sa ma distrez putin cu el! Cred ca tipu' nici nu mai e virgin cu baietii. Nu stiu de ce, dar presimt ca multi au abuzat de curul lui futabil. Ce fantezii sexuale am eu in momentul asta cu el!...Dar pana la urma, cred ca si el murea de nerabdare sa guste putin din "Daimon junior". Blowjob de la un tip, suna interesant - da, da, probabil o sa spune-ti ca sunt o javra, ei bine nu va condamn, asta sunt, profit de pe urma oamenilot si imi place...
Cameron mi-a aratat o scrisoare de la un anume, Kreuz, cum ca gasca lor "Thousand Dollars" are nevoie de un nou lider - mai precis ce legatura am eu cu asta?
- Daimon - kun. Kreuz - sama a spus ca tu esti in masura sa decizi daca vrei sa fii seful nostru.
- Stai putin, piciule, mai pierdut aici. Eu sa fiu bossu vostru? Cred ca glumesti! Si mai exact cu ce va ocupati "voi"?
- Pai, unii asa, altii asa.
- Mai exact...
- Trafic cu orice vrei tu, droguri, tutun, alcool, carne vie etc. etc.
- Si eu care am crezut ca esti un soi de ingeras. Ii spun eu.
- Treci in pat si ai sa vezi cat de "ingeras" pot fi.
Cu asta chiar ca m-a dat pe spate. Acum stiu sigur ca a primit asta la pule, mai ceva ca aia din filme porno. Un adolescent + eu = un futai bestial. Pot sa fac asta acum ca stiu ce am la usa.
- Pustiule, ma bag, dar va trebui sa-mi spui cum decurg lucrurile, sa-mi faci cunostinta cu multi "traficanti" din astia si om mai vedea noi...
- Nu va fi o problema. Am trecut prin pat pe la majoritatea si dau usor de ei. Regret cel mai mult ca in pat la Kreuz- sama nu am reusit sa ajung.
- Dar de ce "- sama"? El a fost seful vostru sau cum? Si parca am mai auzit numele asta...
- Bine spus, a fost si cine nu a auzit de el? Ranjea Cameron. A zis ca se retrage, cica e prea batran. Radea pustiu incontinuare. Arata al dracu de sexy si ei spune ca e batran.
- Si mai exact, de ce eu? Il intrerup pe Cameron din visare.
- Pe tine te-a ales...

Aveam atatea intrebari la care Cameron nu a mai vrut sa-mi mai raspunda. Stiu ca acum m-am bagat in ceva mai mare decat mine, dar nu-mi pasa, ori o duc la capat, ori mor incercand...
[Imagine: Sugizogif.gif]

http://animezup.com/forum/showthread.php?tid=30338 Cel mai nou fic "Furtuna numita adolescenta"

#10
Asa.... Yaoi, droguri, mafie, golani si japonezi. Se poate mai bine? Nu cred. Multumesc ca m-ai anuntat, am citit tot fic-ul in cateva minute, apoi am recitit ca dea, trebuia. Ca de obicei m-am indragostit tocmai de aia secundarii, Magina si Santana ( ce nume are... ).
Nu sunt eu aia in masura sa dau comentarii avansate, dar pot sa spun ca m-ai facut sa inteleg din prima ideea fic-ului, ceea ce e bine. Imi place ca folosesti cuvinte se strada, intotdeauna ma atrag ( si baietii, dar asta e alta poveste ). Intr-un cuvant, mie-mi place, astept next-ul!
[Imagine: vriska_serket_signature_by_sardonicincubus-d5kkvn3.png]
You don't have to 8e a good person to 8e a hero.



Subiecte de discuție similare...
Subiect: Autor Răspunsuri: Vizite: Ultimul răspuns
  Exercitiu de imaginatie. Tema - Halucinatie Lia 9 8.165 13-11-2012, 01:23 AM
Ultimul răspuns: Lia
  Moartea ÅŸi alte droguri. Lust. 6 3.363 22-03-2011, 10:16 PM
Ultimul răspuns: Katniss


Utilizatori care citesc acest subiect:
2 Vizitator(i)