Citate memorabile

[Imparatul-Zeu]

Moartea nu se afla la polul opus al vietii, ea face parte din viata.


Padure Norvegiana de Haruki Murakami


Mintea credinciosului e o minte care stagneaza.

Ar trebui sa existe o stiinta a nemultumirii. Oamenii au nevoie de suferinte si de oprimare ca sa-si dezvolte muschii psihici.
Dune de Frank Herbert

[Teh]

De cand nu am mai dat pe aici, am adunat o multitudine de citate... si pt. ca am decis sa imi relaxez putin mintea- nu extraordinar de exersata, ce-i drept, dar invalmasita de idei peste idei, lol - am zis ca ar trebui sa bother and write them down. It's going to take a while, lol, but I love quotes. Imi pare rau doar ca memoria mea nu este prea buna, altfel as vorbi in citate toata ziua *laughs*


Sons and Lovers
D.H. Lawrence

'Didn't my father buy you anything?'
'Yes- one half pound of apples - and that was all - every penny he spent on me, before we got married'
'Why?'
'Because I was silly. And when he said "What should I buy thee?" I told him "Nothing". But bring me anything! -it never occured to him.'

'If I were a man, nothing would stop me.'

'You know mother -when I'm away from her, I don't care for her a bit - I shouldn't care if I never saw her again.- But when I'm with her in the evenings, I'm awfully fond of her.'

'The world is a wonderful place, she said, and wonderfully beautiful.'

'Nothing's as bad as a marriage that's a failure. Mine was bad enough, God knows, and ought to teach you something.'

'I want to do something, I want a chance like anybody else. Why should I because I'm a girl be kept at home and not allowed to be anything.'

'I don't want to be a woman, he replied thoughtfully. And I don't think I could be a woman better than a woman is one herself.'

'You don't care about Herbert Spencer.'
'No' was the sad reply 'And you won't at my age'
'Well, but I do now -and Miriam does'

'You are old, mother, and we're young.'

'I want a woman to keep me, but not in her pocket'

'And afterwards he loved her, he loved her to the last fibre of his being. He loved her. But he wanted, somehow, to cry.'

'And if he kills you?'
'I should be sorry for his sake and mine'

'And you would bet a woman does as she likes?'
'Yes - I'll see that she likes to love me. If she doesn't- well, I don't hold her.'

'That's how women are with me', said Paul. 'They want me mad, but they don't want to belong to me.'

Pygmalion
George Bernard Shaw

'I never swear. I detest the habit. What the devil do you mean?'

'But you mustn't. I'm serious, Henry. You offend all my friends: they stop coming whenever they meet you.'

'Oh, I can't be bothered with young women. My idea of a loveable woman is something as like you as possible. I shall never get into the way of seriously liking young women, some habits lie to deep to be changed'
[Rising abruptly and walking about, jingling his money and his keys in his trousers pockets]
'Besides, they are all idiots.'

'If people would only be frank and say what they really think! [...]'
'What they ought to think is bad enough, Lord knows, but what they really think would break up the whole show.'

'Do you mean that my language is improper?'
'No, dearest: it would be quite proper - say on a canal barge, but it would not be proper for her at a garden party'

'[...] The difference between a lady and a former girl is not how she behaves, but how she is treated'

'He treats a flower girl as if she was a duchess.'
'And i treat a duchess as if she was a flower girl.'



Nimic nou pe frontul de vest
Erich Maria Remarque

-Sa vezi ma ca o sa pierdem razboiul fiindca nu stim sa salutam prea bine.

(...) omul nu e in primul rand decat un animal, uns pe deasupra cu putina civilizatie.

-Din toate astea nu mai stim acum mai nimic. Nici nu ne-a folosit vreodata. Vezi ca la scoala nu ne-a invatat nimeni cum se aprinde o tigara pe timp de ploaie si vant, cum se face foc cu lemne ude sau ca este mai bine sa vari baioneta in burta, pentru ca acolo nu se intepeneste ca in coaste.

-Razboiul ne-a stricat. Nu mai suntem buni de nimic.
Are dreptate. Nu mai suntem tineri. Nu mai vrem sa cucerim lumea. Suntem niste fugari. Fugim de noi insine. De viata noastra. Am avut 18 ani, am inceput sa indragim lumea si viata, dar a trebuit sa tragem cu pusca in ele. Primul obuz care a explodat ne-a lovit direct in inima. Suntem izolati de activitate, de nazuinte, de progres. Nu mai credem in ele, credem in razboi.

Tot atat de inspaimantator cum pot fi lovit de moarte, tot astfel raman in viata. Intr-un adapost blindat pot fi facut ciulama, iar pe camp deschis sa stau 10 ore sub baraj de joc si sa scap nevatamat.
Fiecare soldat ramane in viata numai datorita unui numar nesfarsit de hazarduri si fiecare soldat crede si se increde in hazard.

-Camarade- ii vorbesc mortului din celalalt colt, insa pe un ton calm si resemnat, astazi tu, maine eu.

Ma simt murdar ca un porc. Cum sa ma culc acolo.
- Pai o sa se...
Ma opresc.
- Murdareasca? intreaba ea cu un suras imbietor. Nu face nimic. O sa-l spalam.
In fata acestui asalt de civilizatie sunt cu totul dezarmat.
-Daca dumneata ai putut sta in transee, putem si noii sa spalam un cearceaf.

Arta conversatiei
Ileana Vulpescu

Dragostea cea fierbinte de la inceput, nu tine cat lumea - important e cu ce ramai cand s-a stins vapaia. Dragostea e o stare exceptionala. Iar starile exceptionale nu pot tine. Evolutia dragostei e comparabila cu evolutia unei boli. Si intr-o boala, criza nu e poate tine-o viata.

- Nu e vorba de el , e vorba de noi. Desi ne numaram printre cei care au luat atitudine de partea evreilor in vremea prigoanei, avem un sentiment ciudat al culpei.
- Culpa? De ce?
- Mario, daca poporul tau intr-o zi ar face o nedreptate altui popor, tu care n-ai avea nicio vina, totusi nu te-ai simti deloc, dar deloc vinovat?

E mai usor sa fii patetic intr-o limba straina.

Ion
Liviu Rebreanu

Iubirea are totdeauna un scop egoist. De aceea, la sfarsit, iti lasa un gol in suflet.

Se apleca, lua in maini un bulgare si-l sfarama intre degete cu o placere infricosata. Mainile ii ramasesera unse cu lutul cleios ca niste manusi de doliu. Sorbi mirosul, frecandu-si palmele.
Apoi incet, cucernic, fara sa-si dea seama, se lasa in genunchi, isi cobori fruntea si-si lipi buzele cu voluptate de pamantul ud. Si-n sarutarea aceasta grabita simti un fior rece, ametitor...
Se ridica deodata rusinat si se uita imprejur sa nu-l fi vazut cineva. Fata inca ii zambea de o placere nesfarsita.
Isi incrucisa bratele pe piept si-si linse buzele simtind neincetat atingerea rece si dulceata amara a pamantului. Satul, in vale, departe, parea un cuib de pasarti ascuns in vagauna de frica uliului. Se vedea acum mare si puternic ca un urias din basme care a biruit, in lupte grele, o ceata de balauri ingrozitori. Isi infipse mai bine picioarele in pamant, ca si cand ar fi vrut sa potoleasca cele din urma zvarcoliri ale unui dusma doborat. Si pamantul parca se clatina, parca se inclina in fata lui...


Fii demn!
Dan Puric

-(...) lumanarea poate sa faca ceea ce soarele nu poate! (...)
- Poate sa lumineze pe intuneric!

Apoi, crescand mai mare, le-am dat lor, celor ce ma priveu de dupa gard, sufletul meu. Iar ei il dadeau de-a dura prin colbul vietii si mi-l inapoiau strivit, lovi si fara de viata. Trist, imi luam propriul sufletul in brate si-l mangaiam. Apoi, cand se refacea, ma parasea si se arunca naiv in bratele pofticioase ale celor din jur. Si din nou zdrobit de valurile vesele, dar necunocute ale vietii, se intindea obosit langa picioarele mele, spunandu-mi ca este pentru ultima oara. De atunci imi ingrop si dezgrop propriul zbor sufletesc ca pe un blestem.

(...) odata un tanar ajuns sa o cunoasca, s-ar putea sa inceapa s-o iubeasca in mod absolut.

Frankenstein
Mary Shelley


God raises my weakness and gives me courage to endure the worst. I leave a sad and bitter world.

'Why did you form a monster so hideous that even you turned from me in disgust? God, in pity, made man beautiful and alluring, after his own image, but my form is a filthy type of yours, more horrid even from the very resemblance. satan had his companions, fellow devils, to admire and encourage them, but I am solitary and abhorred. '

Candida
George Bernard Shaw

'Wicked people means people who have no love: therefore, they have no shame. They have the power to ask love because they don't need it, they have the power to offer it because they have none to give.'

'Oh, well, if you want otiginal conversations, you'd better go and talk to yourself.'

'That is what all the poets do: they talk to themselves outloud and the world overhears them. But it's horribly lonely not to hear someone else talk sometimes.'

Augustus Does His Bit
George Bernard Shaw

'Hell, they say, is paved with good intentions'

'Well, upon my soul! You are not ashamed to stand there and confess yourself a disgusting drunkard.'

'If you want soldiers, you must have children. You can't buy 'em in boxes, like toy soldiers.'

The Philanderer
George Bernard Shaw

'You might have married him, not because you loved him, but because you didn't love anybody else. When one is young, one marries out of mere curiosity, just to see what's like.'

'No woman is the property of a man. A woman belongs to herself and nobody else.'

'But are you earnest? Will you keep your word?'
'Now, you're becoming unreasonable.'

'I'm fond of everybody, so I don't count.'


Androcles and the Lion
George Bernard Shaw

'A martyr, Lavinia, is a fool. Your death will prove nothing.'
'Then why kill me?'

'I'm glad he's hungry. Not that I want him to suffer, poor chap! but then he'll enjoy eating me much more. There's a cheerful side to everything.

'No, really: I can't fight. I never could. i can't bring myself to dislike anyone enough.'

Ivanoff
Anton Cehov

'The life of a man is like a flower blooming gaily in a field. Then, along comes a goat, eats it and then the flower is gone!'

'A naive man is nothing better than a fool, but you women continue to be naive in such a way that in you it seems sweet and gentle and proper and not as silly at it really is.'

'It's better to live down a scandal, than to ruin one's life.'



- bine ca exista butonul UNDO altfel postul meu era fuxed up ^^"

[Niska]

Asa.. deci, am revenit cu altele noi si foarte impresionante:

(Memoriile unei gheise
- Arthur Golden -)

"Noi, oamenii, suntem numai o particica din ceva mult mai cuprinzator. Mergand, putem strivi un gandac sau putem crea un curent de aer care sa faca o gaza sa ajunga intr-un loc unde astfel n-ar fi ajuns. Iar daca ne gandim la acelasi exemplu, dar cu noi in rol de insecta si universul in rolul nostru, devine limpede ca suntem zilnic afectati de forte asupra carora nu avem mai mult control decat are bietul gandac asupra piciorului urias pe care-l calca. Trebuie sa folosim orice metoda pt a intelege miscarile universului si a ne planui faptele in asa fel incat sa nu luptam contra curentului, ci sa ne lasam ajutati de el."

"Lumea noastra nu e cu nimic mai durabila decat un val care se ridica din ocean. Oricare ar fi chinurile si triumfurile noastre, oricat de mult am suferi, mult prea curand se imprastie toate, ca tusul prea subtire pe hartie."

"Ne traim viata ca apa care curge, mergand intr-o directie, pana ne izbim de ceva care ne forteaza sa gasim un nou curs."

"Nu-i poti cere soarelui mai multa lumina sau ploii mai multa apa."

"Nu cred ca putem vorbi deschis despre suferinta noastra decat dupa ce ea s-a sfarsit."

[fleeting ray]

pentru amatorii de dureri de cap (nu garantez, still... am gasit cartea in clubul "brain pain" de pe goodreads XD).. eu una nu sunt amatoare .. de dureri de cap, I mean XD.
Vorbesc despre "Valurile" de Virgina Woolf ^_^. Faceti cunostinta cu...

Louis
"Tin in mana o tulpina. Eu sunt tulpina. Radacinile mele se intind in jos catre adancurile lumii, strapungand pamant uscat ca lutul ars, si pamant umed, printre vine de plumb si de argint. Sunt alcatuit numai din fibre. Toate zguduirile ma patrund, iar povara pamantului imi apasa coastele."

Bernard
"Ne ridicam cu toii. Plecam cu totii. Dar eu mai zaboveam, uitandu-ma la salcie, si in timp ce priveam in ziua aceea de toamna frunzele aramii si galbene, s-a alcatuit ceva. M-am alcatuit eu. A cazut un strop; eu, produsul unei trairi complete."


Neville
"Dar daca intr-una din zile nu vei veni la mine dupa micul dejun, daca intr-una din zile voi vedea, in oglinda, ca iti fug privirile dupa altul decat dupa mine, daca telefonul nu va suna lung in camera ta pustie, atunci - fiindca nebunia inimii nu are margini - voi cauta si voi gasi pe altcineva, deosebit si asemeni tie. Dar pana atunci, sa nimicim cu o singura lovitura ticaitul care masoara timpul. Vino mai aproape."

"Eu", spuse Susan, "ca un pui de pasare mai casc inca ciocul, asteptand sa mai prind ceva care mi-a scapat."

Jinny
"Incep sa incaruntesc; sa nu mai fiu ceea ce eram; dar ma uit la chipul meu, stand dinaintea oglinzii in plina lumina, si imi observ cu mare atentie nasul si barbia, si gura care se deschide prea mult, lasand sa se vada gingiile. Dar nu mi-e teama."

"Domnisoara Hudson", spuse Rhoda, "si-a inchis cartea. Acum incepe groaza. Ia o bucata de creta si scrie cifre: sapte, opt, si apoi o cruce, si apoi trage o linie pe tabla. Care-i raspunsul? Ceilalti privesc; privesc intelegand. Louis scrie; Susan scrie; Neville scrie; Jinny scrie; pana si Bernard incepe sa scrie, Eu insa nu pot sa scriu. Vad doar niste cifre. Ceilalti predau rezultatele, unul cate unul. Acum e randul meu. Dar eu n-am rezultat."

[Saravis]

Au fost cateva citate foarte interesante in Iubim de Octav Dessila, deci m-am gandit sa le impartasesc si eu:

"- Am, nu poate! Am intotdeauna dreptate, numai tu nu mi-o recunosti." *atat de mine*

"In cadrul vietii studentesti 'colega' are dreptul la orice. Fara avertisment si fara protocol. Colega nu are indatoriri de pantalon si nici drepturi de fusta. Colega poate fi considerat drept un al treilea sex. Un sex care iti da libertatea sa intri cu cotul in pieptul unei fete, fara pic de cracnire din partea victimei, si care, de asemenea, iti impune sa rabzi cu resemnare islamica(asa trebuie sa fie) apasarea vreunui toc de pantof feminin, care iti striveste cu nepasare piciorul."

"Salile pline de tinerete mai au un aspect, al lor numai. Simti in ele sanatatea de cum intri. O sala plina numai de tinerete, nu te oboseste. Respiratia ei, oricat de calda ar fi, nu e greoaie. Nu are nimic din bolnaviciunea salilor de concerte sau de teatru, in care traiesc imprastiat, in aer, intalnindu-se si ciocnindu-se, toate semnele oboselii. Si mai au salile pline de tinerete o nota numai a lor. Te leaga de ele. Si cateodata, te iau si te duc cu ele."

"In imprejurarile in care tristetile sunt laolalta amestecate cu veseliile, biruinta e a acestora din urma. Cele cateva lamuriri date de Gheorghita Mirza, in guga sculatului de la masa, privitoare la boala necrutatoare a unui profesor, client si prieten al lui, nu au putut impiedica nicidecum rasul starnit de 'goma' Anicai. Ca la un etaj mai sus si exact deasupra camerei in care se aflau moare un om, a insemnat in discutia lor hazlie ceea ce inseamna o virgula pusa in siragul cuvintelor. O oprire de o secunda, in care si-au inchis mai mult o mirare decat o tristete, ca apoi, cu moartea pre moarte calcand, rasul sa-i cuprinda iar in buna lui dispozitie.
Dintre toti numai unul singur parea ca adanceste un gand. Era poetul Mihai Padureanu. Verifica o data mai mult un adevar spus candva tot de el la o masa de prieteni. Colectivitatile n-au tristeti." *din pacate adevarat*

"Dar timpul nu sta in loc. Timpul te invata, pe masura ce te infunzi in el, sa aduni ce-i al tau si sa privesti cu dispret, cu ura sau cu gelozie, ce-i al altuia."

" Si si-a mai dat seama cu timpul Dana, ca nu e aur pe lume care sa valoreze cat poate sa insemne un zambet, o privire, sau chiar un singur 'da', cand 'da' vrei sa fie raspunsul pe care il astepti."

[Lia]

The Stupidest Angel

Christopher Moore

Winter denial: therein lay the key to California Schadenfreude, the secret joy that the rest of the country feels at the misfortune of California. The country said: "Look at them, with their fitness and
their tans, their beaches and their movie stars, their Silicon Valley and silicone breasts, their orange bridge and their palm trees. God, I hate those smug, sunshiny bastards!" Because if you're up to your navel in a snowdrift in Ohio, nothing warms your heart like the sight of California on fire. If you're shoveling silt out of your basement in the Fargo flood zone, nothing brightens your day like watching a Malibu mansion tumbling down a cliff into the sea. And if a tornado just peppered the land around your Oklahoma town with random trailer trash and redneck nuggets, then you can find a quantum of solace in the fact that the earth actually opened up in the San Fernando Valley and swallowed a whole caravan of commuting SUVs.

"'Oh, I am a bad, bad dog.' No, wait, the Emergency Backup Food Guy was scratching
his ears. Oh, that felt good. He was fine. Doggie Xanax. Never mind."

"Oh yeah, oh yeah, oh yeah!" Molly cried from her seat astraddle the town constable, who was squirming on an uncomfortable bed of plastic roses a few feet above a dead schoolteacher.
"They always think they're the first ones. Ooooo, let's do it in the
graveyard," said Bess Leander, whose husband had served her foxglove tea with her last breakfast.
"I know, there are three used condoms on my grave from this week alone," said Arthur Tannbeau, citrus farmer, deceased five years.
"How can you tell?"
They heard everything, but their vision was limited.
"The smell."

They'd heard it all, the dead: crying children, wailing widows, confessions, condemnations, questions that they could never answer; Halloween dares, raving drunks-invoking the ghosts or just apologizing for drawing breath; would-be witches, chanting at indifferent spirits, tourists rubbing the old tombstones with paper and charcoal like curious dogs scratching at the grave to get in.
Funerals, confirmations, communions, weddings, square dances, heart attacks, junior-high hand jobs, wakes gone awry, vandalism, Handel's Messiah, a birth, a murder, eighty-three Passion plays,
eighty-five Christmas pageants, a dozen brides barking over tombstones like taffeta sea lions as the best man gave it to them dog style, and now and again, couples who needed something dark and
smelling of damp earth to give their sex life a jolt: the dead had heard it.

Author's Warning
If you're buying this book as a gift for your grandma or a kid, you should be aware that it contains cusswords as well as tasteful depictions of cannibalism and people in their forties having sex.
Don't blame me. I told you.

"We just buried my ex-husband," Lena said.
"Sure, sure, but then we delivered Christmas trees to the poor. A little perspective, huh? A lot of people have buried their spouses."
"Not personally. With the shovel they killed him with."
"You may want to keep it down a little." Tuck checked the diners at the nearby tables to see if they were listening, but they all seemed to be discussing the pine tree that had just driven by. "Let's talk about something else. Interests? Hobbies? Movies?"
Lena tossed her head as if she didn't hear him right, then stared as if to say: Are you nuts?

"You're a child," said the blond man.
Josh stopped kicking for a second and looked into the impossibly blue eyes of the stranger, who was now studying him in much the same way a bear might examine a portable television while wondering how to get all those tasty little people out of it.
"Well, duh," said Josh.


"Our Heavenly Father," Josh began. You never used God's first name that was like a commandment or something. "This is Josh Barker, six-seventy-one Worchester Street, Pine Cove, California nine-three-seven, five-four. I saw Santa tonight, which was great, and thank you for that, but then, right after I saw him, he got killed with a shovel, and so, I'm afraid that there's not going to be any Christmas and I've been good, which I'm sure you'll see if you check Santa's list, so if you don't mind could you please make Santa come back to life and make everything okay for Christmas?" No, no, no, that sounded really selfish. Quickly he added: "And a Happy Hanukkah to you and all the Jewish people like Sam and his family. Mazel tov."

[Saravis]

Deci, am gasit un fragment care mi-a placut la nebunie din Rem si nu era posibil sa nu-l scriu. O sa am ceva de tastat, dar voi face totul cat mai scurt:

" Un mare scriitor nu este altceva decat un scriitor. Diferenta este de nuanta, nu radicala. Toti saritorii in inaltime sar, sa zicem, doi metri. Unul sare doi metri si cinci centimetri si este un mare sportiv. Nu, nu merita osteneala nici sa te gandesti macar sa ajungi doar un biet mare scriitor, doar un parlit de autor genial. Ia cele mai bune carti scrise vreodata. Abia daca sunt ceva mai rasarite decat cartile mediocre. Fundamental sunt tot carti, nimic altceva. Iti vor da, la citire, o placere estetica ceva mai intensa. Ca o cafea un pic mai dulce. O sa le lasi din mana dupa treizeci de pagini ca sa-ti faci un sandvici sau ca sa te duci la baie. Ai sa le citesti in paralel cu cine stie ce carte politista. Peste cateva mii de ani vor fi si ele praf si pulbere. In conditiile astea, sa-ti propui tu, un om, o fiinta careia i s-a dat sansa nebuneasca de a exista si de-a reflecta asupra lumii, sa ajungi, doar un geniu este umilitor, este infim. E ca si cand ai lasa totul balta si te-ai cufunda din nou in padure. In fiecare om exista posibilitati fata de care ambitia de-a fi cel mai mare scriitor dintotdeauna al lumii este pur si simplu dezonoranta prin facilitatea ei. Caci ce miracol mai conteaza fata de miracolul de a exista si de-a stii ca existi? De aici si pana la a fi omul cel mai bogat, cel mai puternic, cel mai talentat din intreaga lume e ca de la un miliard la un miliard unu, si chiar mult mai putin. Nu, nu vreau sa ajung un mare scriitor, vreau sa ajung Totul. Visez necontenit la un creator care, prin arta lui, sa ajunga cu adevarat sa influenteze viata oamenilor, a tuturor oamenilor, si apoi viata intregului univers, pana la stelele cele mai indepartate, pana la capatul spatiului si-al timpului. Iar apoi sa se substituie universului, sa devina el insusi Lumea. Numai asa cred ca un om, un artist, si-ar putea indeplini menirea. Restul e literatura, colectie de trucuri stapanite mai bine sau mai rau, bucati de hartie mazgalite cu gudron, pe care nu da nimeni doi bani, oricat de geniale ar fi randurile de semne grafice, care, curand, tot nu vor mai fi intelese.[...] Dar cei mai multi dintre oameni - sau, hai sa zicem, dintre scriitori- nu vor ajunge totul. Nu vor ajunge nici macar genii. Nu vor ajunge nimic. Eu... sunt unul dintre ei. Dar eu macar stiu asta si prin tot ce scriu incerc sa-mi exprim neputinta. Stiu ca nimic nu poate fi spus, ca nimeni nu asteapta de la tine sa spui ceva, dar si ca trebuie sa spui. Stiu ca trebuie sa te impotrivesti cumva nedreptatii de a fi om si de a nu putea sa fii Totul. Si eu o fac din toate puterile. Uite...' Se ridica de pe scaunul cu furnir galben, pasi pe deasupra castelului de cuburi si deschise larg cele doua usi minunat impodobite ale marelui scrin. Era mai incapatoare decat ai fi putut crede. Un lemn rosu, placut mirosito, ii captusea adancimea. Tot interiorul era ocupat de cateva teancuri groase de hartie de scris, mii de pagini stivuite unele peste altele. Cand, infingandu-si degetele in ele si rasturnandu-le pe covor, Egor le-a ravasit prin toata odaita, am putut vedea ca erau acoperite cu un scris egal, ciudat de inexpresiv. Dar abia cand am incercat sa citesc cateva randuri din opre alungitului, am inteles oroarea imensa pe care aceasta o continea: pe mii si mii de pagini, cu o rabdare si tenacitate de furnica, Egor scrisese un singur cuvant, repetat mereu, de zeci de ori pe o pagina, intr-o succesiune fara inceput si fara sfarsit. Era cuvantul nu. 'Scriu de la saisprezece ani si abia am trecut de cincisprezece mii de pagini. Scriu uneori si opt ore pe zi, dar in alte zile nu pot scrie nici macar un rand. Poate o sa razi, dar cateodata ma poticnesc si, cu toate ca poate ti se pare usor sa scrii asa ceva, cunosc crize care aproape ma fac sa ma las de scris. Cunosc si frica de sterilitate, si pe aceea de-a nu mai putea sa tii pasul cu tine insuti. Pentru ca eu nu scriu mecanic. Vreau ca fiecare, dar fiecare din acesti nu sa fie simtit si gandit pana in maduva lui. Sa fie trait cu toti neuronii, cu toata carnea mea. Sa nu crezi ca e simplu. Cateodata se intampla sa meditez si cate-o saptamana intreaga pana sa mai adaug un cuvant, pentru ca vreau ca opera mea sa fie perfecta, sa ma reprezinte desavarsit.'"

[fleeting ray]

Am terminat "Un veac de singuratate" de Gabriel García Márquez. E o carte minunata, si se merita pentru final s-o citesti toata, pentru acea clipa de revelatie suprema. Ah!

"Il cautase multa vreme. Ii intrebase despre el pe mortii de la Riohacha, pe mortii care veneau din Valea Upar, pe aceia care veneau dinspre mlastini, dar nimeni nu-i putea da vesti pentru simplul motiv ca Macondo fusese un sat necunoscut de morti, pana in ziua sosirii lui Melchiade, care ii semnala pozitia printr-un mic semn negru pe hartile baltate ale mortii."

"Generatiile urmatoare, care nu aveau sa lase sa se stinga niciodata aceasta candela, ramaneau descumpanite in fata fetitei cu fusta plisata, cu ghetute albe si cu o panglica de ograndi in par, pe care nu o puteau identifica cu imaginea traditionala a unei strabunici."

"Sensibilitatea Amarantei, tandretea ei discreta, insa invaluitoare tesusera, incetul cu incetul, in jurul logodincului o panza nevazuta de paianjen pe care el trebuia s-o indeparteze materialmente cu degetele sale palide si lipsite de inele, pentru a parasi casa cand bateau ceasurile opt."

"Oamenii din Macondo isi gasisera un obiect de distractie noua in aceste plimbari de-a lungul aleilor umede, interminabile, strajuite de bananieri, unde tacerea parea ca vine din alta parte, o tacere care nu se rodase inca si care era, din aceasta pricina, tare greoaie in a transmite glasurile. Uneori nu se auzea bine ceea ce se rostise la o jumatate de metru distanta, dar aceleasi cuvinte se auzeau perfect la celalalt capat al plantatiei."

"Scuipa peste gramada spectaculoasa de monede, umplu cu ele trei saci de panza si-i ingropa intr-un loc ascuns, asteptand ca, mai curand sau mai tarziu, cei trei necunoscuti sa-i ceara indarat. Mult mai tarziu, in anii intunecati ai ultimei batraneti, Ursula se amesteca din cand in cand in conversatiile numerosilor calatori care treceau atunci pe la ei si-i intreba daca in timpul razboiului n-au lasat in paza un sfant Iosif din ipsos, pentru perioada cat vor dura ploile."

"-Ah, striga el, asadar, nici dumneavoastra nu credeti?
-Ce sa cred?
-Ca faimosul colonel Aureliano Buendía a purtat treizeci si doua de razboaie civile si le-a pierdut pe toate, raspunse Aureliano. Ca armata a impresurat si a mitraliat trei mii de lucratori si ca s-au incarcat lesurile intr-un tren de doua sute de vagoane pentru a fi aruncate in mare."

[K.V.]

Alchimistul - Paulo Coelho

"Caci oamenii se lasa fascinati de tablouri si cuvinte si ajung sa uite Limbajul Lumii."

"Maktub."

"Cand oamenii ma consulta, eu nu citesc viitorul: ghicesc viitorul. Fiindca viitor ii apartine lui Dumnezeu si numai El il dezvaluie in imprejurari deosebite. Si cum reusesc eu sa ghicesc viitorul? Din semnele prezentului. In prezent sta tot secretul; daca vei da atentie prezentului, vei putea sa ti-l imbratisezi. Iar daca iti vie imbratisa prezentul tot ce se va intampla ulterior va fi de asemenea bun. [...] Fiecare zi poarta in sine vesnicia."

Love Water- Venio Tachibana

"Two things that people want more than sex or money are recognition and praise."

"He wasn't sad. He was only miserable."

Si inca ceva care sincer, habar n-am prin ce carte l-am citit.

"Where have you been all my life? "
"Around."

[Saravis]

Alchimistul- Paulo Coehlo

" Când vrei ceva, tot Universul conspiră pentru ca tu să obtii ceea ce doreşti."

" Pe fiecare om de pe fata Pamântului îl aşteaptă o comoară undeva, îi spuse inima. Noi, inimile, obişnuim să vorbim putin despre aceste comori pentru că atunci oamenii nu mai vor să le gasească.Vorbim despre ele numai copiilor. Apoi lasam viata să-l îndrepte pe fiecare spre destinul sau. Dar, din nefericire, putini urmează drumul care le este trasat, adică drumul Legendei Personale şi al fericirii. Ei cred că lumea este un lucru ameninţător, şi de aceea lumea devine ameninţătoare.
Şi atunci, noi, inimile, vorbim din ce în ce mai încet, dar nu tacem niciodată. Şi evitam ca vorbele noastre să fie auzite: nu vrem ca oamenii să sufere pentru că nu şi-au urmat inimile.
- De ce inimile nu spun oamenilor că trebuie să-şi urmeze visele?
- Pentru că, în cazul acesta, inima suferă cel mai mult. Iar inimilor nu le place să sufere."

" Înainte să împlinească un vis, totdeauna Sufletul Lumii hotarăşte să pună la încercare tot ce visatorul a învăţat pe parcurs. El face asta nu pentru că ştie mai multe, ci ca să putem, împreună cu visul nostru, să posedam şi lectiile pe care le-am învăţat urmând drumul catre vis. Este momentul în care cea mai mare parte a oamenilor renunţă. Este ceea ce numim noi, în limbajul deşertului, 'să mori de sete când curmalii au aparut la orizont'. O cautare întotdeauna cu Norocul Începatorului şi se termină totdeauna cu Proba Cuceritorului."

"- Ca să-ţi arat o simplă lege a lumii acesteia. Când ne aflam în fata marilor comori, nu le vedem niciodată. Şi ştii de ce? Pentru că oamenii nu cred în comori."

"- Marea continuă să se mai afle în această scoică, pentru că este Legenda ei Personală. Şi niciodată n-o va parasi, până ce deşertul se va acoperi din nou de apă."

" A stat toată după-amiaza acelei zile privind deşertul. Şi-a ascultat inima. Iar deşertul i-a ascultat frica.
Amândoi vorbeau aceeaşi limbă."

"- Ce înseamnă iubire? întrebă deşertul.
- Iubire este atunci când şoimul zboară peste nisipurile tale. Pentru el, tu eşti un câmp verde de pe care nu s-a întors niciodată fară vânat. El îţi cunoaşte stâncile, dunele, muntii, şi tu eşti generos cu el.
- Ciocul şoimului ia pietrele din mine, raspunse deşertul. Ani în şir eu îi întretin vânatul, cu putina mea apă îl hranesc, îi arat unde este hrana. Şi într-o zi coboară şoimul din cer chiar atunci când simt mângâierea vânatului pe nisipurile mele. Şi-mi ia tot ce am crescut.
- Dar pentru asta ai crescut vânatul, raspunse flacaul. Pentru a-l hrani pe şoim. Iar şoimul îl va hrani pe om. Şi într-o bună zi, omul îţi va hrani nisipurile, şi vânatul va rasari din nou. Aşa se mişcă lumea.
- Şi asta înseamnă iubire?
- Asta e iubirea. Este ceea ce face ca vânatul să devină şoim, şoimul să devină om, şi omul din nou, deşert."

" Flacaul s-a cufundat în Sufletul Lumii şi a vazut că Sufletul Lumii era o parte a sufletului lui Dumnezeu şi a vazut că sufletul lui Dumnezeu era propriul lui suflet. Şi că putea deci să facă minuni."

" Tot ce se întâmplă o dată, poate să nu se mai întâmple niciodată. Dar tot ce se întâmplă de două ori, se va întâmpla cu siguranţă şi a treia oară."