Against me... [TERMINAT]

[Saravis]

First, mersi că m-ai anuntat!
Acum, mie nu-mi place cum sună fraza: "În mai putin de treizeci de minute am fost gata, când si Taru a fost gata am coborât împreună în sala de mese" Repetitia mă deranjează. Şi au mai fost câteva greşeli de tastare, din neatentie sau grabă.
Acum, mă bucur că Ahito a hotarât să meargă acasă, în loc să-şi facă de cap. *ce baiat, nene!*. Şi totuşi, am impresia că parintii l-au tradat. Adică imediat ce le-a plecat fiul, au facut ce au vrut. Nu mi se pare corect să dea deoparte tot ce ţine de celalalt copil al lor, chiar dacă e mort, mai ales că ştiau cât de important este pentru Ahito acel loc. Îi înteleg nervii şi mi se pare destul de normal să reactioneze aşa.
Okey, mi-ai schimbat parerea despre Jayy. Se pare că nici unul nu a avut o zi prea bună. Observ că Jayy e cel batut de toată lumea pe la şcoală şi cât timp Ahito era în peisaj, îl apara. Şi mi se pare normal să fie dependent de el. Adică îl ajuta în legatură cu Maisu şi sunt cei mai buni prieteni de mult timp. Îmi place relatia dintre ei şi că se înteleg atât de bine. Dar tot nu-mi place de Jayy din cauză că e aşa de slab. Totuşi, îl înteleg şi mi-e milă de viata pe care o duce. Din cauza vorbelor tâmpite a cuiva el nu a mai vorbit cu Ahito! Acum m-am prins şi eu.
Pe mine nu m-a deranjat dialogul, pentru că aşa ai caracterizat personajele şi ai evidentiat câteva trasaturi.
A fost interesant şi abia aştept urmatorul capitol. Baftă în continuare!

[Kimera]

Multumesc pentru anunt si nu uita sa ma anunti si data viitoare. Capitolele incep sa aiba din ce in ce mai mult mister, ceea ce ma atrage. Mie una nu mi s-a parut ca este prea mult dialog. Nu ai replici seci, deci este in regula. Jayy cred ca este dependent in alte sensuri, dar din pacate personajul principal nu isi da seama inca. Colegul de camera am impresia ca este un rival al lui Jayy, sau poate doar mi se pare... Sa pseram ca se mai clarifica in next lucrurile. bafta la scris nu uita sa anunti.
Ja ne!

[AbiiShu']

Multumesc pentru camentarii. Acum nextul:

Capitolul 5. Evadarea


Era deja luni dimineaţă, timpul zburase la fel şi weekend-ul, trecuse atât de repede...
Acum eram cu Jayy în drum spre fostul meu liceu. La internat orele începeau la ora zece, deci aveam destul timp pentru a-mi conduce prietenul. După ce ajunsesem în fata institutiei am aşteptat să intre pe portile imense, nu înainte de a se asigura încă o dată ca nu mă voi amesteca în problemele lui. După ce promisesem am pornit la drum. Am parcurs acelaşi drum plictisitor lipsit de peisaje neobişnuite, totul era aşa comun. În mai putin de o jumatate de oră am ajuns la internat, am intrat în cladire mergând pe holul principal ce era cam pustiu. Dând buzna în camera mea şi a blondului, reuşisem să-l sperii destul de rau.
- Scuze, n-am vrut să te sperii, credeam ca eşti în sala de mese cu ceilalti. I-am spus trântindu-mă pe patul moale.
- Nu mi-e foame. Raspunse scurt, privind în gol iar fata sa obosită emana tristete.
- S-a întâmplat ceva? Pari cam abatut.
- Sunt doar obosit, n-am mai dormit de, statu putin pe gânduri, de când ai venit tu aici, weekend-ul asta am ramas cu baietii şi ne-am distrat, n-am avut timp de somn. Spuse chicotind.
- Şi crezi că te vei putea concentra la ore sau vei putea ramâne treaz până de-seară? Îl întreb cascând. Numai privindu-l cum statea pe patul sau, scufundat în salteaua moale, parcă mort, îmi dadea mie o stare de somnolenţă.
- Nu merg la nici o ora, voi sta în cameră toată ziua si voi lenevi. Ai vrea sa-mi ţi companie? Mă întrebă cu subînteles zâmbind şiret.
- Nu trebuie să mă întrebi ş-a doua oară. Şi aşa sunt obosit şi n-am chef mai de nimic. Mă aşez mai confortabil, lasându-mi întreg trupul să se scufunde în moliciunea saltelei, tragându-mi patura subtire ce mirosea uşor a flori din cauza detergentului sau a balsamului cu, care fusese spalată, probabil.
Mi-a povestit cam toate tâmpeniile pe care le-a facut weekend-ul acesta alaturi de ceilalti baieti, facându-mă adesea să chicotesc sau chiar să rad în hohote aşa că timpul trecu destul de repede, nevenindu-mi să cred cât este ceasul când l-am privit. În mod normal, acum se terminau primele două ore. Mi-am ridicat telefonul la nivelul fetei şi am format numarul lui Jayy apoi apropiindu-l de urechea dreaptă. Nu dură mult şi vocea, parcă tremurândă a prietenului meu rasună în difuzorul micutului aparat.
- Da?! Raspunse scurt şi rastit. Puteam să jur că nu citise numele apelantului înainte de a raspunde altfel nu mi-ar fi vorbit aşa, n-o facuse niciodată în acel mod.
- Sunasem să te întreb dacă Maisu ţi-a mai facut probleme... începusem pe un ton iritat tacând brusc când auzisem alte voci la celalalt capat al firului.

- Unde te grabeşti, gay-ule? Recunoscusem acea voce, îi apartinea lui Isu, tipul ce încă din clasele mici îmi batjocorea prietenul iar eu mereu când eram lângă el îi luam apararea. Dar acum... eu nu-l mai puteam aparea. Am vrut să-i mai adresez câteva cuvinte dar singurul lucru pe care l-am putut auzi a fost o mică bubuitură, cel mai probabil produsă de contactul telefonului lui Jayy cu asfaltul apoi un mic semnal sonor ce mă anunţă că apelul fuse întrerupt. M-am ridicat de pe patul moale reuşind să-mi sperii iar colegul sau cel putin asta dedusesem după modul în care tresarise şi el din pat.
- Pe unde pot ieşi fară să fiu luat în vizor? L-am întrebat în şoaptă parcă nevoind ca cineva să ne audă.
- Pai, poti merge în spatele liceului iar apoi sari gardul înalt de aproape doi metri şi eşti liber. Spuse amuzat reuşind să mă enerveze. Într-o astfel de situatie, numai de glumele sale n-aveam chef.
- Asta fiind...? L-am întrebat ridicând o sprânceană privindu-l scos din sarite deşi eram conştient că nu merita, la urma urmei mă ajuta doar. S-a ridicat în picioare spunându-mi să-l urmez.
În doar câteva minute mă aflam în spatele imensei cladiri, primind câteva indicatii de la blond cu privire la ruta pe care trebuia s-o parcurg pentru a întâmpina o zona mai familiara. Îşi împleti degetele ambelor mâini, plecându-se uşor în faţă dându-mi de înteles că-mi pot propti piciorul în suportul creat de el pentru a pute sari gardul mai uşor. I-am multumit apoi, vazându-mă liber am luat-o la fugă urmând indicatiile blondinului, în scurt timp ajungând pe una din şoselele principale. Dacă n-aş fi ştiut atât de bine drumul m-aş fi putut pierde printre stradutele ce ascundeau institutia. Ajunsesem deja în fata liceului, oprindu-mă pentru câteva secunde încercând să-mi revin, se vedea că nu faceam efort fizic regulat deoarece simteam cum abia mai puteam respira iar plamâni şi gâtul îmi luă foc. O luasem din loc fară să-mi dau seama când gândul îmi zbură iar la brunet şi sperând să-l gasesc cât mai repede.
Alergasem împrejurul liceului, grabind pasul chiar dacă simteam că picioarele mai aveau putin şi-mi cedau, când am vazut în departare două trupuri, unul bine facut ce se amuza tachinându-l pe cel slabuţ şi mai firav ca el. M-am oprit din alergat la doar doi-trei paşi distanţă de ei spunându-i lui Maisu:
- Ia-ţi labele jegoase de pe brunetul meu! I-am poruncit pe un ton mârâit, acesta întorcându-şi întreg trupul spre mine parând surprins că mă vede.
- Brunetul tau? Ahito, prietene, nu-mi spune că te-ai luat după parazitu’ ăsta infect, spuse întorcându-şi privirea batjocoritoare spre Jayy apoi iar asupra mea continuând: şi ţi-ai schimbat orientarea? Sunteti împreuna? Întrebă cu un aer superior, privindu-mă de sus.
- Ai grija cum i-te adresezi! Îi spusesem pe acelaşi ton aspru în timp ce mă apropiasem de el dându-i un pumn în abdomen vazând cum îşi înconjură trupul cu bratele sale lungi începând sa tuşească puternic. Când îşi îndreptă iar atentia spre mine, m-am întors spre Jayy cuprinzându-i obraji calzi între palmele mele mari lipindu-mi buzele de ale sale. Am stat aşa scurt timp, vazând că nu reactionează în nici un fel am început a-i linge cu blândete buzele moi. I-am simtit palmele calde urcând spre pieptul meu încercând să mă respingă când limba mea începu s-o maseze pe a sa. Mi-am dezlipit cu greu buzele de ale sale privindu-i chipul plin de uimire cu tente roşii în obrajii fini.
- Ai grija... am lasat propozitia în aer luându-mi prietenul strâns de mână parcă ne voind să-l pierd. Îl împinsesem pe Maisu în gardul fostului meu liceu pentru a avea destul loc să trec alaturi de Jayy. Vazând că privea în jos, îngândurat am facut un pas mai mare întorcându-mă pe calcâie, ajungând la doar câţiva centimetri în fata sa privindu-l cu caldură dar şi în acelaşi timp serios, când îşi ridică privirea spre mine.
- Ce s-a întâmplat? L-am întrebat prinzându-i mâna în a mea strângând-o mai puternic ca-nainte.
- N-Nimic... Spuse întorcându-şi privirea spre dreapta lasând-o din ce în ce mai jos parcă vrând să fugă de a mea. N-am vrut să-l pun într-o situatie proastă, şi anume să-l fortez să-mi spună pentru că ştiam că oricum îmi va spune când va considera el. L-am tras după mine grabind pasul, dorind să ajung cât mai repede acasă sau, mă rog, acasă la el.

Deschid uşa facându-i lui, mai întâi, loc să intre apoi am intrat şi eu, închizând uşa în urma noastră. Am urcat şi eu în camera sa observând cum se aşeză pe salteaua moale a patului învelindu-se cu patura subtire şi albastra ca ochii sai, stând cu fata spre perete. M-am apropiat de el lasându-mă în jos, lângă pat, aşezându-mi o mână pe umarul sau.
- Ce ai păţit? L-am întrebat cu tristete în voce repetând aceleaşi cuvinte încă o data vazând că nu primisem nici un raspuns.
- De ce faci asta? Raspunse taios în timp ce se ridică brusc în şezut parând mai abatut ca-nainte.
- Ăăă, ştiu că mi-ai zis să nu mă bag dar...
- Nu asta! Ţipă el la mine uimindu-mă apoi revenind la un ton mai calm: şi că ţin la tine mai mult decât la un simplu prieten sau frate... de ce m-ai sarutat, de ce ai facut-o dacă nu-ţi place? Parcă erai hetero... spuse aproape în şoapta.
- Nu înteleg care-i problema, nu asta ţi-ai fi dorit şi în plus cine a zis că nu mi-a placut? L-am întrebat cu subînteles, ridicând o sprânceană privindu-l cu un zâmbet imens.
- Care-i problema?! Tu chiar eşti... chiar nu gândeşti înainte de a actiona?
- Calmează-te! L-am rugat vazând cum se enerva treptat-treptat. Nu pot sta prea mult, trebuie să mă întorc până deseară la internat, deci îmi poti spune cu ce am greşit? Am spus pe un ton copilaros mângâindu-i uşor obrazul încercând să-l mai calmez. Îşi lasă privirea în jos oftând adânc apoi îşi întoarse privirea asupra mea, iar.
- Uhmm, începu el ezitând de câteva ori, nu vreau să mă amagesc singur, de când te-ai mutat la acel liceu am observat că ai devenit mult mai apropiat de mine, începusem să cred că poate... facu iar o scurtă pauză mutându-şi privirea din a mea şi observasem cum începu să se roşească în acelaşi timp ce chipul si privirea i se întristase. Dar când m-ai sarutat am ştiut că ai facut-o doar pentru al enerva pe Maisu şi pentru ai arata că ţie nu-ţi pasă dacă râde sau îşi bate joc de tine. Liniştea cuprinse iar întreaga atmosferă, privirea mea se îndreptă automat spre buzele sale când am vazut modul în care îşi umezi buzele uşor roşiatice şi moi pe care nu cu mult timp în urmă le gustasem, le întredeschise pentru a supune ceva. Scuze... nu l-am lasat să termine de vorbit, m-am apropiat de chipul sau lipindu-mi buzele de ale sale atingându-le uşor cu limba parcă cerându-i voie să trec mai departe, liber. Deşi îmi ajunsesem unde am vrut, am oprit sarutul vazând că nu avea de gând să participe şi el.
- Nu mă simt mai bine dacă faci ceva ce nu-ţi place...
- Cine a zis că nu-mi place să petrec timp cu tine, să te ţin în brate, să te sarut? L-am întrerupt prinzându-l în bratele şi strângându-l la pieptul meu. Abia când începu să tremure mi-am dat seama cu adevarat ce spusesem si facusem. Ne blocasem amândoi, el uimit de ceea ce tocmai am zis iar eu gândindu-mă de ce spusesem acele lucruri. Oare chiar asta simteam faţă de cel mai bun prieten al meu?

[Kimera]

Doamne, cel mai frumos capitol, mi-a luminat seara. Nu pot sa cred cate face Ahito pentru Jayy, a fost in stare sa alerge atat doar ca sa ajunga si sa-l salveze. Apoi sarutul a fost fenomenal, in sfarsit poate isi da seama ca il place pe Jayy, uneori le trebuie ceva minte in plus. Jayy a reactionat atat de dragut incat nu-mi vine sa cred, cu siguranta simtea ceva puternic pentru Ahito si cred ca e fericit pentru sarutul ala, desii nu o arata. Multumesc foarte mult deoarece m-ai anuntat si te rog sa nu uiti sa ma anunti si data viitoare cand aduci nextul. Bafta la scris, Ja ne!

[AbiiShu']

Scuze de întârziere, nu prea am avut inspirație.. Am scris două versiuni total diferite dar nu mi-au placut, acum le-am combinat oarecum și a ieșit cât de cât ceva... Sper să vă placă câtuși de puțin și mai sper să nu fi ieșit un mare rahat, ceea ce nu m-ar mira având în vedere că-s treaza de ieri dimineață și ca să fie totul și mai draguț ... în aproape două ore plec la liceu. >.<


Capitolul 6. Univers paralel.

"Respiră, expiră, nu te bucura prea devreme!" îmi spusesem în minte, n-aveam de gand să mă amagesc și să-mi fac speranțe, știam prea bine de ce Ahito îmi oferise ceea ce îmi doream de foarte mult timp - un sarut. O facuse pentru că și Isu era de față, altfel ... dar, tot nu puteam pricepe cu ce scop, ce-i dovedise cu asta? Că și el era gay - n-aveam eu norocul ăsta - și de acum, în loc de unul, avea doi "prieteni" de care să râdă? Îmi mutasem privirea din a sa, poruncind inimii să-și calmeze bataile iar sângelui să nu-mi mai clocotească în vene. Nu știam ce trebuia să cred, încerca să-mi dea de înțeles că nu-i provoc vreun dezgust pentru că eram gay, sau ceva mai mult?
Scuturasem ușor din cap când realizasem că iar încep să visez. Îi atinsesem cu mână dreaptă brațele ce mă înconjurau, dar se pare că-mi înțelese greșit gestul, și le retrasese. Intenția mea fusese de a le pastra acolo, în jurul meu. Se ridicase din pat, de lângă mine și se îndreptase spre ușă. Înainte de a ieși, îmi oferise un zâmbet șters apoi trântise ușa. Mă uitasem lung în direcția aceea, gândindu-mă de ce reacționase așa, nu cred că-l suparasem cu ceva, dacă aș fi facut-o mi-ar fi spus. Sau, cel puțin, așa facea în general. Mă așezasem ceva mai comod pe pat, cu mâinile pe lângă corp, lasând somnul să mă "fure".

Îmi întind mâinile pe bancă, punându-mi capul pe ele. Orele de mate îmi dadeau mereu o stare de somnolență. Era doar a doua oră și ultima pe ziua asta, pentru mine, chiar nu mai aveam chef să stau până la sfârșitul lor.
Îmi ridicasem brusc capul de pe bancă, speriat de zgomotul puternic. Perfect! Adormisem în timpul orei de mate iar unul din "iubiții" mei colegi avusese grijă să mă trezească. Inima îmi batea cu putere în urma sperieturii, lovise cu putere o carte de banca mea. Clipesc de câteva ori încercând să alung ușoara ceata ce învaluia totul. Când totul deveni clar, îl observasem pe Ahito tocmai ieșind din clasă. Îmi iau ghiozdanul și ies din sală, grabisem pasul urmarindu-l pe Ahi. Când ajunsesem în dreptul sau, îl prinsesem de mana, oprindu-l.
- Vreau să vorbim! Nu așteptasem să raspundă sau altceva, o luasem înainte oprindu-mă doar după ce trecusem de porțile liceului. Și el se oprise în fața mea, punându-și mâinile-n sân.
- Ce-i? Îl priveam perplex, nu-l auzisem niciodată vorbindu-mi pe acel ton sclifosit.
- Vroiam să vorbim despre cele întâmplate, sper doar să nu ne afecteze prietenia, aș face orice să fim ca-nainte! Îi spusesem întristându-mă brusc. Ceea ce mă uimise fusese râsul sau.
- Care "cele întâmplate"? Și ce prietenie? Tu-ți bați joc de mine?! Spuse continuând să râde, folosind un ton batjocoritor.
- Acum faci pe prostul? În loc să-mi spui adevaratul motiv pentru care m-ai sarutat, reacționezi precum un copil prefacându-te că nimic nu s-a întâmplat? Ba chiar faci uitată o prietenie de atâția ani? Credeam că te cunosc dar chiar nu te înțeleg... Spusesem aproape cu lacrimi în ochi, de asta mă temusem de la început și încercasem să nu-mi fac speranțe în ceva mai mult decât o prietenie.
- Tu chiar ai înnebunit?! Chiar crezi că te-aș saruta? Poți fi mai scârbos de atât? Vorbele sale îmi strapunseră sufletul, sfâșiindu-l. Speram ca totul să fie o glumă proastă. Încet, ochii mi se umeziseră și începusem să vad încețoșat. Am simțit doua brațe ce ma strânseseră puternic, apoi un sarut pe frunte. Îmi ridicasem brusc capul dorind să vad zâmbetul lui Ahito de "scuze, dar nu m-am putut abține să nu glumesc cu tine" dar, ramasesem stupefiat.
- Ți-am dat eu voie să te mai apropii de ce-i al meu? Vocea groasă a lui Maisu mă trezise din acel șoc. Mă strânse mai puternic în brate, la pieptul sau, apoi mă eliberase. Se duse spre Ahito lovindu-l cu putere în abdomen.
- Lasă-l! Țipasem cuprins de teamă. Îl luasem pe Ahito în brațe încercând să-l ridic din genunchi.
- Ți-e milă de el după câte ți-a facut, iubire?
Mă întrebase, apoi sarutându-mă apasat pe buze. Ramasesem stană de piatră. Totul luase un curs extrem de ciudat. După ce-mi eliberase buzele se apropiase iar de Ahito. Îmi închisesem strâns ochii nedorind să mai vad acea scenă. Lasasem un ușor țipat auzit când percepusem un scâncet slab de durere.

Mă ridicasem din instinct în șezut, ducându-mi mâna pe piept, simțind ritmul alert al inimii. Mă speriase îngrozitor acel vis. Fusese un fel de a doua versiune și, în același timp continuarea zilei de azi, dar într-o variantă mult mai ciudată, ba chiar horror. Nu fusese aşa îngrozitor comportamentul si faptele lui Isu pe cât fusese reactia lui Ahito. De când mă sarutase cu câteva ore în urmă, mă şi temusem să mă gândesc că ceea ce facuse şi-mi spusese în acel vis putea să se şi întâmple.


Ştiu că-i cam scurt, dar mă revanşez, promit!

[Kimera]

Sincer mi-a luat ceva pana sa-mi dau seama ca ala era vis. Am fost putin confuza. Un mic sfat: pune textul ala in stilul de text iliric. Acum, sincer nu cred ca Jayy ar trebui sa se teama atat de reactia lui Ahito, nu cred ca va incerca sa-l evite sau sa isi bata joc de el, ci dimpotriva va realiza ca-l place [cel putin asta sper eu] Visul acela chiar a fost un fel de realitate cu susul in jos avand in vedere reactiile personajelor, dar sunt sigura ca nu va deveni real. Multumesc ca m-ai anuntat, nu uita sa ma anunti si data viitoare si multa bafta la scris. Ja ne!

[AbiiShu']

Uf, n-am mai postat aici de aproape doua luni.. >///<
*Neko-chan*: sincer, ma gandisem o perioasa daca sa diferentiez scrusul in vreun fel, dar am zis ca-i mai "interesant" [pentru mine xD] sa va induc putin in eroare. Multumesc ca inca citesti!

Capitolul 7. Lacrimi.

Weekend-ul trecuse, si incepusem sa regret ca ramasesem aici, cu ceilalti, in loc sa merg sa vorbesc cu Jayy. Nu gasisem motivul pentru care ma comportasem asa cu el. In acea saptamana in care nu vorbisem deloc cu el, mersesem la fiecare ora, respectasem cu strictete fiecare regula. Inca nu-mi schimbasem ideea, aceea de a-i face pe parinti sa regrete ca facusera alegerea de a ma duce la internat.
Stateam intins pe pat, priving in gol si gandind la diverse tampenii. Orele de dimineata se incheiasera deja, iar majoritatea colegilor mei serveau pranzul. La cateva zeci de minute intra si Taru in camera, venind langa mine.
- Te simti bine? Esti cam alb la fata..
- N-am nimic. Sunt bine. Oftasem, ridicandu-ma-n sezut.
- Venisem sa te intreb daca vii la ore.. deci? Nu-i dadusem nici un raspuns, ma ridicasem complet din pat, mergand spre usa. Cand si el venise langa mine, ne-am indreptat spre sala in care urma sa avem ora. Ma asezasem intr-o banca libera, ceva mai in spatele salii, iar Shintaru se asezase si el langa mine. Gasisem o pozitie ceva mai comoda, cufundandu-ma in scaun, gata de somn. Aveam istorie, profesoara vorbea mult si nota romane la tabla, stand cu spatele la colectiv deci puteam dormii linistit. La scurt timp, in clasa intra o femeie in varsta, cu parul gri si-o figura ridata. Se asezase la catedra, in fata noastra, pregatindu-se sa predea. Ma aplecasem usor peste banca, asezandu-mi capul pe ea si inchizand ochii. Gandul imi zburase iar la Jayy, la ultima oara cand ne vazusem.
Cand ora se sfarsise, domnul Colin intrase in clasa, anuntandu-ne ca pentru urmatoarea ora n-aveam profesor, apoi iesise.
- Eu merg in camera.. Iesisem din clasa, mergand neatent pe holurile institutiei, cu privirea-n jos si miscand mainile lent pe langa corp.
De cum ajunsesem in camera, ma asezasem pe pat, punandu-mi mainile sub cap, reusind sa adorm imediat.
Imi desprinsesem lent ploapele, una de cealalta, zarindu-l pe Taru in patul sau, cu un caiet in fata, invatand. Ma ridicasem din pat, mergand langa el.
- Stii, m-am mai gandit si cred ca ai dreptate..
- Tine minte, eu mereu am dreptate! Incepuse sa rada, amuzandu-ma si pe mine. Il salutasem scurt din mana, iesind din camera.
Iesisem din institutie, mergand in spatele acesteia. Sarisem cu greu gardul inalt, iar pasii mi se-ndreptasera spre casa lui Jayy. Ajuns acolo, ciocanisem de mai multe ori la usa, dar nimic.. Ma asezasem in fund, pe unica treapta existenta in fata casei. Imi pusesem capul pe genunchi, gandindu-ma.
Tresarisem speriat cand cineva ma atinse usor pe umar.
- Ahito? Te simti bine? Vocea ingrijorata a lui Alyson ma facuse sa zambesc, o imbratisasem scurt, salutand-o. A doua mama a mea, cam asta o consideram, ma poftise in casa.
- Sa-ntamplat ceva? Nu trebuia sa fii la internat? Spusese in timp ce-mi pregatea ceva de mancare, chiar daca ii repetasem de mai multe ori ca nu doresc nimic.
- Mm, nimic grav, m-am certat, oarecum, cu Jayy acum cateva zile si voiam sa vorbesc cu el. Siiii, legat de internat, ai mei nu vor afla.. nu? Zambisem larg, sperand la raspunsul dorit.
- De la mine..? Sigur ca nu! Imi asezase in fata o farfurie cu, cateva sanvisuri si un pahar cu suc.
- Jayy nu trebuia sa ajunga deja de la ore? Luasem cateva guri din sucul rosiatic, din politete.
- Va ajunge si el acasa putin mai tarziu, spunea ca mai sta pe afara.. Iar tu, il poti astepta in camera lui, te poti odihni putin, pari cam obosit. O aprobasem, apoi urcasem in camera lui, analizand totul. Se pare ca facuse cateva mici schimbari.
Dupa minute bune de asteptare, aparuse in camera Jayy, lasandu-ma pe mine cu gura cascata. Arata bine, dar diferit.
- Ce cauti aici? Parea putin uimit, insa tonul sau rece ma facuse sa ma cutremur.
- Am venit sa vorbim. Incercasem sa pastrez un ton calm si serios, pentru a nu strica "surptiza". Ce-i cu schimbarea asta?
- Am zis sa-ncerc ceva nou. Ce? Nu-mi sta bine? Ridicase o spranceana, ranjind.
- Mm, iti sta alt fel, perfect, iti sta bine! Il privisem atent, analizandu-l, dar privirea mi se opri pe picilarele lui, blugii stramti ii scoteau in evidenta picioarele subtiri. Zambise, rosind usor in obraji cand imi observase gestul.
- Ah, sa vorbim.. despre..? Spusese rusinat, incercand sa ma trezeasca din transa. Il privisem confuz cateva clipe incercand sa-mi amintesc tema discutiei.
- Pai, stii, despre ce s-a intamplat atunci.. S-a mai luat Isu de tine? Rasesem scurt cand il auzisem oftand, probabil se astepta la altceva.
- Mnu.. nu prea l-am mai vazut la liceu.. Spusese pe un ton oarecum dezamagit, reusind sa ma amuze. Venise timid spre mine, oprindu-se la o distanta de aproximativ un metru. De ce n-ai venit weekend-ul asta sa ma vezi? Ma dusesem mai aproape de el, luandu-l in brate. Te-a deranjat ce sa-ntamplat in ziua aia? Se intristase putin.
- Nu.. adica nu cred.. Oftasem, facand pe suparatul, voind sa nu-i dau nimic de banuit. Cred ca exagerasem putin, cand il eliberasem din imbratisare si ma asezasem pe pat, putusem sa observ schimbarea lui, se intristase si mai rau, iar ochii i se umezisera.
- Ahito, te rog.. uitam tot, doar sa ramanem prieteni ca-nainte.. Mersesem langa el.
- Uitam tot, dar nici prieteni nu ramanem.. Folosisem un ton rece, desi nu merita, voiam doar sa-l necajesc putin, insa incepusem sa ma simt mult prea rau cand il vazusem plangand. Ii stersesem usor lacrimile, luandu-l in brate si continuand ce incepusem: vreau sa incercam altceva..
- Ce anume? Soptise, ridicandu-si privirea confuz, inca avand cateva lactimi in ochi.
- Adica.. Ma apropiasem mai mult de el, sarutandu-l lung, dar nu-mi raspunsese la gest. Ma indepartasem putin de chipul lui pentru a-l putea privi. Era putin rosu-n obraji si privea intr-un punct fix, uimit.
- Tot nu m-ai lamurit. Rasese scurt, apoi continua: vrei sa fim impreuna? Zambisem larg cand ii auzisem glasul putin extaziat si dadusem afirmativ din cap. Se agatase timid de gatul meu, apropiindu-si din ce in ce mai mult de chipul de mine, sarutandu-ma. Isi misca lent buzele peste ale mele, iar eu il stransesem puternic in brate, incepand sa-i ling buzele.

[Kimera]

Mersi ca m-ai anuntat. So, imi place ca in sfarsit Ahito isi da seama de sentimentele pe care le are fata de jayy. COlegul de camera mi se pare un copil foarte amuzant si intelept in acelasi timp si cred ca va juca roluri destul de importante in viitor, asta presimt eu si nu stiu de ce. Jayy si-a schimbat infatisarea, insa cine stie poate o facuse pentru Ahito si fraierul nu isi daduse seama. In orice caz sarutul de la final a fost mega-cute deci mie mi-a spart cutecinometru [nu exista da da stiu]. Bafta la scris si astept nerabdatoare next-ul. Ja ne!

[AbiiShu']

Multumesc pentru comentariu, Zmeurica! Si scuze ca te-am lasat sa astepti atat, dar spre sa merite.
Mh, un lucru care am uitat sa-l mentionez de la inceput... dupa ce Jayy ajunge iubitul lui Ahito nu mai sunt prea multe capitole... sa zicem ca ficu-i pe final, sau cam asa ceva.


Capitolul 8. "Vizita".


Stateam in pat, langa Jayy, privindu-l intens. Ma simteam oarecum ciudat, dar intr-un sens bun. Am stat asa, unul langa celalalt, minute bune, jucandu-ma usor in parul lui negru. Isi tinea ochii inchisi, desi nu dormea, iar adesea ii auzeam cate un oftat micut.
- Dormi cu mine in seara asta?
Spuse incet, desprinzandu-si ploapele si privindu-ma fix, cu un zambet inocent pe buze.
- Mh, as vrea, dar nu prea pot, ar fi trebuit sa fiu deja la internat...
- Atunci... poate ar trebui sa te intorci, nu vreau sa ai probleme.
Am oftat, vazand ca se intristeaza. L-am sarutat iar, pe buze, sperand sa-i "transform" zambetul trist intr-unul mai vesel.
- Nu fii suparat, maine am sa vin sa te vad iar!
- Ahi, nu vreau sa ai probleme din cauza mea, defapt, nu vreau sa ai probleme deloc! Mai sunt doua zile pana vine weekend-ul, cred ca pot rezista pana atunci fara tine.
Spuse cu un ton de amuzament in voce, facandu-ma si pe mine sa chicotesc.
- Tu poate rezisti, eu nu vreau sa rezist. E o diferenta! Deci... ne vedem maine.
M-am ridicat rapid din pat, nu inainte de a-l saruta pe nasuc. L-am luat de mana, mergand spre usa pentru a pleca, dar m-a oprit brusc.
- Dupa ce iesi din camera mea, n-am sa te mai pot saruta, nu vreau sa ne vada mama. Asa ca... imi iau acum un pupic mic de "noapte buna".
Se ridicase putin pe varfuri pentru a-mi putea ajunge la buze, si ma saruta lung, tinandu-se strans de tricoul meu. L-am imbratisat cu o singura mana, lipindu-i abdomenul de al meu, oferindu-i mai mult echilibru. Am coborat impreuna scarile, tinandu-ne de mana, pana ce am ajuns in bucatarie, unde era Alyson.
- Eu ma intorc la internat, o seara buna.
M-am apropiat de femeie, sarutand-o pe un obraz, iar ea imi zambi, salutandu-ma la randul ei. Ne-am indreptat amandoi spre hol, acolo unde se afla iesirea din casa, m-am asigurat ca nu mai este nimeni prin preajma si i-am mai furat un sarut dulce, apoi am plecat spre internat.

Dupa aproximativ o jumatate de ora, sau ceva mai mult, am ajuns la internat. M-am chinuit iar sa sar gardul inalt, apoi am intrat neobservat in institutie, gonind spre camera mea si a lui Taru. Cand ma vazu, lasa caietul din mana, privindu-ma fix si zambind.
- Cum a mers?
Parea putin entuziasmat ceea ce ma amuza, asa c-am zis, daca tot am inceput, s-o duc pana la capat, sa-l mai enervez putin.
- Ai avut dreptate si atat.
- Dar... uff, esti rau!
Facu precum un copil mic, la scurt timp incepand sa rada, starnindu-ma si pe mine. M-am asezat pe pat, asezandu-ma pe o parte pentru a-l putea privi.
- Noapte buna.
Am spus cascand de zor. Imi ura si el acelasi lucru, lasand caietul pe noptiera, si stingand lumina.

Eram afara, indreptandu-ma spre o tinta necunoscuta. Afara era inca lumina, dar intunecat, stand sa ploua. Imi grabesc pasii avand un sentiment ciudat ca trebuie sa ajung cat mai repede, chiar daca nu stiu unde. Vantul incepu sa bata brusc cu putere, facandu-mi pielea sa se cutremure de frig. Privesc in urma, simtindu-ma urmarit, dar nu era nimeni. Doar eu. Un sentiment de teama, ciudat, puse stapanire pe mine cand am vazut ca totul in jurul meu se oprise. Continuam sa merg, dar nu inaintam deloc. Am privit in toate partile, asteptand ceva, un semn. Am intors brusc capul in partea opusa, simtind prezenta cuiva, dar acea persoana intunecata disparu imediat, chiar inainte de a-mi da seama cine sau ce este. Am inchis strans ochii, incercand sa-mi indepartez sau, cel putin, controlez tremurul corpului. Mi-era teama de necunoscut. Nu stiam ce avea sa se intample.
- Ya.. Yaruk...?
Am spus aproape in soapta, iar vocea-mi tremura. Imi tremura de teama propriului frate. Dupa ce-i rostisem numele, o umbra nedefinita aparu la cativa zeci de metri in fata mea. Dar stiam ca e el. Imi inghitisem toate cuvintele de spaima. Vibratiile corpului s-au accentuat, stresandu-ma si mai rau. Il priveam atent, incercand sa-l descifrez, dar era o simpla umbra, ceea ce imi trimitea fiori reci pe sira spinarii.
Mi-am intredeschis buzele, voind sa spun ceva, dar am fost intrerupt de un raset ascutit ce parca se auzea in ecou, facandu-ma sa tresar. Am tras aer in piept, tinandu-mi ochii strans inchisi pentru o perioada foarte scurta, iar cand i-am deschis, am observat acea umbra intunecata apropiindu-se de mine cu viteza. Faceam pasi in spate, dar degeaba, viteza lui era mult prea mare. Mi-am inchis ochii, oarecum pregatit pentru ce avea sa se intample. Vazand ca nu se intampla nimic, i-am redeschis, privind stupefiat umbra din fata mea. Era foarte aproape de mine, la doar cativa centimetri distanta, iar asta imi amplifica teama.
- E randul meu, fratioare...
Glasul sau suna atat de inocent incat, pentru un moment, ma facu sa zambesc crezand ca totul e bine. Frica, teama si groaza au disparut imediat.
- ... sa traiesc!
Zambetul imi disparu intr-o clipa, incepand sa ma incrunt. Priveam confuz nimicul din fata mea, parca cerand explicati. Trecu prin mine, facandu-ma sa cad in genunchi. O durere ascutita, asemeni acelor infipte adanc in carne, imi puse stapanire pe intreg corpul, facandu-ma sa urlu.

M-am ridicat brusc in sezut, trezindu-ma. Am privit putin locul unde ma aflam si-am zambit scurt.
- Esti bine?
Vocea ingrijorata a lui Shintaru rasuna in linistea camerei, enervandu-ma. Am ramas in aceiasi pozitie, privind fix inainte, ignorandu-l. Vazu ca nu-i raspund si ma imbratisa strans, fortat, repetandu-si intrebarea.
- Desigur, sunt bine! Sunt foarte bine, defapt.
Am spus ranjind. I-am respins brutal imbratisarea, impingandu-l de langa mine, nemutandu-mi privirea din acel punct.
- Esti sigur? Te comporti cam ciudat...
Spuse ezitand de cateva ori, facandu-ma sa ma amuz de comportamentul lui. Mi-am intors brusc capul, spre el, privindu-l fix, dar nu normal, ci precum un psihopat. Am dat afirmativ din cap, dandu-ma jos din pat, apropiimdu-ma de locul in care se afla el.
- Ahito, ma sperii. De ce ma privesti asa? Inceteaza cu gluma asta acum, e amuzant doar pentru tine!
- Mai bine taci! Vorbesti mult si ma cam enervezi.
M-am asezat deasupra lui, pe podea, privindu-l rece. I-am inconjurat gatul cu palmele mele, strangandu-l usor pentru inceput. Incepu sa se agite, prinzandu-ma de incheieturi si incercand sa se elibereze, dar reusea doar sa ma enerveze si mai tare, inrautatindu-si situatia. Am amplificat forta cu care-l tineam de gat, bucurandu-ma de scancetele sale si incercarile esuate de a ma indeparta pentru a putea respira. L-am privit fix, vazand cum se zbate, si-am zambit rautacios, apoi m-am ridicat, trantindu-ma-n pat.
- Dispari, vreau sa fiu singur.
Am spus plictisit, privindu-l cu scarba, ca pe o tarfa ce nu stie sa satisfaca bine. Ma privi cu teama si iesi numaidecat.




!!! Umbra [in cazul lui Yaruk] = corp nedefinit, intunecat, semi-transparent; nu umbra obisnuita [scuzati lipsa de inspiratie, dar alta asemanare decat „umbra” nu i-am gasit...].

[Kimera]

Nu pot sa cred! Asta e o idee geniala! Deci Yaruk a intrat in corpul lui Ahito?! Iesi de acolo frate badaran, prost si idiot! Mars! Nu pot sa cred ca l-a strans de gat pe Shintaru. ma intreb cum o sa se comporte cu Jayy, dar nu stiu de ce totusi nu vreau sa aflu. Am o presimtire urata si pot sa zpun ca ideea a adus un nor negru peste pacea din fic pe care o credeam. Sper ca Yaruk sa-si vada cat mai repede de treaba deoarece ar cam trebui sa inteleaga ca el nu are ce cauta in viata fratelui sau. Multa bafta la scris si nu uita sa ma anunti cand aduci next. Ja ne!
PS: Mersi ca m-ai anuntat.