[Yaoi] Between The Sheets

[AbiiShu']

Ultimul capitol?! Stii, ma simt prost, din cauza mea l-ai terminat sau il aveai scris inainte sa vorbesti cu mine pe mes aseara? Uh, toti cititorii tai ma vor uri! >.<
Imi pare rau de Mamoru, el era preferatul mea. Mi-ar fi placut sa mai lungesti putin actiunea poate pana ce aparea si acel copil adoptiv. As fi vrut sa-i vad pe cei doi si in ipostaza de parinti. Frumos finalul (vreau si eu pozele de la nunta! xD) Cat despre noul fic, este acela de care mi-ai spus si care urmeaza sa primesc detaliile? Eu, una, te astept cu bratele deschise pentru noi idei si fictiuni. Multa bafta cu 'proiectele' actuale, si adu-le pe zup cat mai repede!

[hiimera]

De data aceasta nu îţi mai als critică, poate pentru că nu merită capitolul acesta.
Totul a fost repezit, zgomotos, vulcani şi atât de real. Bravo, un final bun, dar scurt şi pot adăuga la asta că ar fi trebuit să descrii mai mult, dar doar atât. <3
Deci mi-a plăcut şcena cu plesnitul peste faţa lui Mamoru, merita din plin şi îl învinovăţea degeaba pe Miki, sincer - cu toate că acum depinde şi felul în care dorea ei să fie respectos şi bun cu tânărul, asta poate la determinat să creadă că Miki se dădea la el... nu ştiu.
Un final interesant. Mi-a făcut plăcere să citesc, chiar dacă a fost scurt ficul.

[YuneSugihara]

Stiu ca multi dintre voi au fost dezamagiti din cauza ca am sfarsit asa de repede ficul, dar a fost doar sezonul 1. Deci, am revenit cu sezonul 2.





Varsta minima: 18

Gen: yaoi

Limba: romana

Observatii cu privire la continut: limbaj neadecvat celor sub 18 ani pe alocuri

Tipul de comentariu solicitat: simplu si avansat (depinde de cel care comenteaza)

Between The Sheets Sezonul 2

Capitolul 1

(MIKI)

Nu mi-as fi inchipuit niciodata ca ma voi aseza la casa mea si voi avea aproape de mine persoana iubita in fiecare zi a vietii mele. Ma umple acest sentiment de vesnica fericire de un an intreg, sau mai precis de cand eu si Mori ne-am unit destinele. Presa nu a fost implicata deloc in poveste si sper ca nici nu o va face. Nu m-as simti deloc prost, dar toate ziarele de scandal si toate posturile tv ar avea un subiect fierbinte de discutat.

- Miki, stii ce? Ma intreaba Mori stand cu capul pe pieptul meu in pat dupa o partida fierbinte.

- Ce este? Ii raspund degajat in timp ce-mi duc o tigara spre buze.

- Am mai discutat asta si nu vreau sa cred ca nu ai de gand sa facem pasul asta. Acum Mori chiar era serios, vrea sa discutam un subiect important.

- Este vorba din nou despre inca un suflet care sa zburde pe aici? Il intreb eu vesel.

- Da. Cand vrei sa ne materializam ideea?

- Daca tot ai adus vorba, maine ar fi perfect. Glumeam eu incontinuare in timp ce incepusem sa incep un joc de-a gadilatu'.

- Eu chiar vorbesc serios! Se revolta Mori iritat de comportamentul meu, nu ca mie nu m-ai fi suras ideea unui copil in viata noastra.

- Si eu am spus foarte serios, iubitule. I-o intorc eu aplicandu-i aceea privire de te-topesti-daca-te-uiti-la-mine. Acum un an el era doar un foarte bun prieten, iar acum ajunsesem sa-i spun chiar "iubitule", nici nu-mi mai amintesc de cate ori am facut dragoste in anul care a trecut. Put si simplu nu puteam sa ma mai satur de el. Il aveam si el ma dorea la fel de mult cum il doream si eu.



- Mikiii! Ma striga Mori de jos in timp ce eu imi trageam pe mine blugii. Vino, odata sau vom intarzia la intalnirea pentru adoptie.

Cel care se ocupa de centrul pentru adoptii imi era bun prieten si a fost chiar incantat cand a aflat ce planuiam eu si "sotul" meu. In plus, stia ca viitorul nostru copil va avea parte de un mediu optim in care sa creasca si de toata dragostea de care eram eu si Morikawa capabili sa i-o oferim. Tocmai terminam sa-mi inchei camasa cand din bucatarie m-a izbit mirosul ispititor al unui mic dejun facut de Mori. Daca eu credeam ca regretata mea mama facea mancare buna, atunci ma inselasem, Morikawa stia exact ce si cum vroiam sa mananc. Cobor treptele in graba, cu camasa pe jumatate descheiata si-mi sarut iubitul pe frunte.

- 'Neata. Ma intampina el la fel de binedispus ca de obicei.

- Hai sa dam gata repede ce ai pregatit si sa plecam. O fi tipul de acolo prieten cu mine, dar nu cred ca poate sa ne astepte pe noi.

Mori se conformeaza si imi intinde farfuria cu oua, bacon, rosii si-mi turna un pahar de suc de portocale. Aveam de gand sa-l fac fericit si nimic nu ar fi putut sa stea intre noi si adoptia aia.

In treizeci si ceva de minute eram in fata centrului de plasament si Natsume ne astepta in timp ce-si termina o tigara Black Stone. Ne conducea inauntru, iar eu il tin de mana pe Mori a carui inima o luase deja la galop.

- Am pentru voi ceva ce o sa va placa. Ranjea Dr. Natsume ca un psihopat. O facea de parca era un traficant de copii, nu cineva care ar fi trebuit sa ne incredinteze o faptura fragila. Este un baietel de sase luni. Stiu ca nu ar trebui sa va dau un adolescent sau asa ceva pentru ca nu s-ar obisnui cu statutul unei familii tata-tata. Pe bebe o sa-l modelati voi cum doriti si veti avea o satisfactie mai mare cand il veti vedea crescand si educat de voi. El chiar avea dreptate. Eu intentionasem oricum sa adoptam un bebelus nu un copil cu o educatie deja formata. Actele ni le va aduce sora Satsuki si voi veti vedea bebelusul in timp ce ea se va ocupa de formalitati.

Cand am spus despre inima lui Morikawa probabil am fost prea bland in legatura cu sentimentele pe care le avea, sau mai precis, le aveam. Nu conta cum va arata copilul, tot ce conta e ca urma sa fie al nostru. Il vedeam pe superbul meu brunet cum se framanta in interior si-si musca buza inferioara, strandansu-ma incontinuare cu putere de mana. Ne indreptam spre locul in care erau hraniti bebelusii ,iar o asistenta deja ne explica nutritia unui nou-nascut si evolutia ei odata cu varsta. In camera era acel iz de alcool mentolat specific spitalelor, maternitatilor si tuturor astfel de intitutii medicale. Brusc, am inceput sa ma induiosez cand am vazut patuturi unul langa altul si copii plangand. Ei sunt singuri, nu au pe nimeni care sa-i aline. Macar o sa am inima impacata stiind ca am salvat macar unul dintre acei copii. Morikawa isi rotea ochii prin toata incaperea si simteam nervozitatea lui. Sora ne conducea deja spre un pat aflat pe la mijlocul camerei. Un bebelus mai micut decat ceilalti, cu o fetisoara dragalasa in forma de inima si piele alba precum spuma laptelui. Dormea ca un ingeras, iar sora spunea ca e unul dintre cei mai cuminti bebelusi. Ca nu scanceste prea mult si ca gungureste ceva deja. Iubitul meu se uita atat de neputincios parca si mi se parea ca abia acum realizase uimitoarea responsabilitate ce urma sa o aibe cand micutul va fi al nostru. Acum isi deschide ochii luminosi si ne priveste temator. Mori a fost uimit de ochii albastrii ai bebelusului. De obicei japonezii au ochii de culori inchise. Rar vezi ochi albastrii sau verzi naturali, iat copilul avea aceea combinatie mortala de par negru ca taciunele si ochii albastrii ca cerul. Ni se parea ca a trecut o vesnicie cat am observat copilul si doar cateva secunde atunci cand am semnat actele. Acum eu conduceam masina si Morikawa tinea in brate pe scaunele din spate mica faptura. Vedeam cat de speriat era.

- Mori, o sa ne descurcam. Incercam sa-l linistesc in timp ce parcam la un targ cu produse pentru nou-nascuti.

Am procurat produse pentru igiena bebelusilor, lapte, scutece, un patut si un carut. Am facut un efort supraomenesc indesand tot ce am achizitionat in masina. Ajunsi acasa, tata-Miki si-a luat sarcinile in serios si a montat patutul si aranjat toata camera copilului. Aveam chiar si animalute de plus si lucruri de joaca pentru bebelusi de la o nepotica de a verisoarei mele. Morikawa deja incepuse sa se mai destinda si se schimba in dormitor in timp ce eu ma jucam putin cu cel mic.

[hiimera]

Inafara de faptul ca m-am bucurat ca ai adus continuarea acestui fic, care pentru mine este unul foarte bun. Am simtit cum inima mi se inmoaie la pasul cel mare pe care cei doi barbati doresc sa-l faca - un copil, e atat de scumpa ideea asta. Owww~
Pacat totusi ca ai grabit mult prea repede totul, puteai sa mai detaliezi si scena aceea fierbinde de amor dintre cei doi unde este? *stares at you with fury in the eyes* Chiar si asa traiesc cu impresia ca au sa mai fi scene nebune intre Miki si Mori, doar ca micutul baietel ii va intrerupe... hi, hi, hi. Gata, tac!
Pe langa scena de care nu ama vut parte ma voi cam lega si de detaliile prea putine. Desigur e un prim-capitol in a II-a parte, insa cateva amanunte mai ample se puteau adauga, consider.
Oricum e bine si asa am simtit cum inima mi se umple de fericire si iubire, owww~ are sa fie super.
Astept nextul, succes. *hug*

[YuneSugihara]

Capitolul 2

(MORIKAWA)

In sfarsit mi s-au implinit visele, sunt casatorit (exceptand faptul ca e tot cu un barbat) si acum am si un copil, de fapt, avem. Miki m-a convins ca sunt suficient de matur in ultimul an asa ca pasul asta trebuia sa-l facem de mai de mult. Cand m-am vazut in fata patutului la centru nu mi-a venit sa cred ca urma sa am grija de o alta fiinta. Inima imi batea gata sa-mi sparga pieptul, iar Miki simtea acelasi lucru. Nu mi-a spus niciun cuvant pana in masina, cand a incercat sa ma linisteasca si sa ma asigure ca suntem pe deplin pregatiti sa devenim parinti. In rest in majoritatea timpului petrecut in centrul de plasament ne-am tinut strans de mana si am putut simti cum ne transmiteam unul altuia incordarea si emotia.
Miki si-a luat sarcinile de tata in serios si am mers la cumparaturi pentru copil. Sunt sigur ca ce am luat noi pe acolo nu ne va ajunge decat o saptamana sau mai putin, dar nu sunt ingrijorat. Vazandu-ma acasa m-am mai relaxat. Cred ca am sa ma imbrac mai lejer de data asta avand in vedere cat "sport" urmeaza sa facem cu micutul, du-te incolo si incoace, vezi sa nu planga, schimba-l, da-i de mancare si alte asemenea corvezi. Ma trantesc pe pat incercand sa-mi mai limpezesc putin gandurile si ma imbrac. Imi trag pe mine e pereche mai uzata de jeansi gri si un tricou rosu lalau, nu suport hainele care ma strang, cu exceptia jeansilor, pe aia nu-i port stramti decat cand merg prin club. Acum ca ma gandesc mai bine, nu am sa mai apuc sa ajung prin vreunul. Daca spuneam ca inainte nu aveam timp de mai nimic, acum era ceva foarte important. Copilul avea sa ne ocupe toata perioada de ragaz pe care o aveam dupa munca. Mai era si problema cautarii unui babysitter, noi nu putem sa stam oricum toata ziua cu cel mic. De acum nu mai stau peste program la birou si cu atat mai mult Miki. El trebuie sa fie cu mine si sa aiba grija in aceasi masura de cel mic. Am de gand sa aiba o educatie adecvata. Nu vreau ca atunci cand va fi mare sa ajunga un delicvent. O alta mica-mare problema e ca va trebui sa inteleaga ca are doi tati. Cand va intra intr-un alt mediu social, de pilda, gradinita va observa ca ceilalti copii au o mama si un tata. Nu vreau sa fie confuz. O, Doamne, dar asta e ultima problema pe care ar trebui sa o solutionam. Acum trebuie sa avem grija de cresterea si ingrijirea lui.

Acum ca sunt imbracat merg jos sa vad cum se descurca "tati" cu ghemotocul de dragalasenie. Cobor in graba si-l vad pe Miki stand rezemat pe canapeaua din living leganandu-l usor pe cel mic.
- A adormit. Se pare ca Miki ma observase, iar expresia lui fericita nu as fi putut sa o inlocuiesc pentru nimic in lume.
- Am fost si am vazut si cum ai aranjat camera lui. M-am asezat langa el si mi-am rezemat capul de umarul lui. Cum crezi ca ar trebui sa-l cheme, tati? Il intreb eu facand ochii mari de catelus.
- Pai mie imi place primavara. Mi-a raspuns Miki.
- Si ce-i cu asta si mie imi place. Incercam eu sa fac pe nestiutorul.
- Nu te mai preface ca nu intelegi, nu m-am cuplat cu tine doar pentru ca arati bine, am facut-o si pentru ca esti destept. Ce zici sa-l numim Haru?
- Imi place...Haru...Spuneam eu in timp ce-i mangaiam lui Miki bratul cu degetul aratator. Stiai ca nu o sa mai ai timp de sala? Il intrebam eu razand.
- Stai linistit, Mori. O sa fac cu copilul suficient de mult sport, orele de fitness or sa mi se para o nimica toata. Ranjea el in timp ce-mi expunea punctul lui de vedere.



Prietenul lui Miki, doctorul si asistenta ne-au spus ca Haru era singurul cel mai linistit copil, dar acum nu vreau sa stiu cum este cel mai agitat dintre ei. De doua saptamani incoace ne trezeste la interval de o ora jumatate in fiecare noapte. Devine foarte stresant, din ce in ce mai mult. Am vrut sa sper ca se va linisti, dar devenea din ce in ce mai agitat. Mergeam mereu la nutritionist sa ma asigur ca mananca ce trebuie, murdarea scutece din plin, Miki facea slalom intre canapea si masuta incercand sa-l linisteasca atunci cand plangea, faceam cu schimbul noaptea de veghe. Deja am impresia ca nu mai arat atat de atragator. Colegii la servici ma intreaba mereu ce fac noaptea. Am niste cearcane uriase sub ramele ochelarilor. Ma pudram din plin ca sa le ascund, dar deveneau din ce in ce mai adanci. Atatia ani petrecuti pe la dermatolog ca sa nu arat ca un babalac pe la cincizeci de ani urmau sa se duca pe apa sambetei. Tot ce puteam sa fac era sa sper ca se va linisti intr-un final. Dimineata plangea, ziua plangea, noaptea plangea. Ma trezeam ca prostu noaptea avand impresia ca el plangea, dar nu era asa. Grozav, deveneam si paranoic acum. Constiinta imi spunea mereu ca era prea tarziu si ca nu puteam sa dam inapoi. Trebuia sa rezistam stoic la toate provocarile. Miki era cel care statea dimineata cu el o ora in plus, eu plecam devreme la AXL. Cand el nu era foarte ocupat il mai lua si la birou cu el si se inarma cu biberoane si suzete ca sa nu-si alerteze toti colegii. Singurul care stia de existenta lui Haru era bineinteles Noriaki, cel mai bun prieten al lui Miki. Devenise babysitter in timpul lui liber, dar se vedea ca nici el nu facea fata. Ne trebuia cineva cu mult timp liber, dar cine putea fi "norocosul"?

- Mori, am pus anunt in ziar. Spunea Miki.
- Ai innebunit? Si ce ai scris "Morikawa Toshiyuki si Miki Shinichirou cauta babysitter pentru copilul lor"?
- Nu. Am pus ceva de genul "Familie iubitoare, cauta babysitter intre orele paisprezece si nouasprezece in fiecare zi a saptamanii exceptand weekend-urile." Stai, primesc deja un telefon! Se alrma Miki. Aloo?

- Miki-channnn! Se pisicea vocea de la celalat capat al firului. Am aflat de mica ta mare problema si eu sunt persoana potrivita.
- Stai putin...Ma...Mamoru? Spunea Miki socat. Tu ai mai avut grija de copii?
- Cum sa nu, colega, eu am multe rude care au nascut de curand si ma implora sa le ajut. Voi fi la tine acasa maine, ok?
- Okeey...Rasapundea Miki nesigur in timp ce Mamoru deja inchisese.
- Mamoru? Dupa cate probleme a facut? Strigam eu alarmat.
- Stai linistit, nu a fost decat o neintelegere atunci. Va fi bine, iti promit. Imi zicea iubitul meu si-mi da un sarut pe frunte cu copilul in brate. Haru radea. Sper ca el chiar nu intelegea ce se intampla pentru ca urmatorul lucru pe care la facut Miki a fost sa-mi acapareze buzele intr-un sarut dulce si minunat ca de obicei.


- Ai pus copilul in patut? Ma asigur eu. I-ai pus un scutec curat? L-ai invelit? i-ai luat ursuletul ca sa nu-l pape?

- Am facut toate cele de mai sus si inca cateva lucruri minore. Ranjea Miki si ma lua in brate. Acum pot? Intreba el cu un aer inocent.
- Se aproba. Imediat ce el a fost sigur ca eu nu aveam sa-i tai elanul a inceput sa ma mangaie tandru. Urma sa o facem, dupa vreo doua saptamani in care abia m-am putut abtine? Eu sper ca da pentru ca daca nu ar fi luat el initiativa m-as fi aruncat eu asupra lui.
- Ar trebui sa ne abtinem mai des. Spunea Miki razand si apoi isi strecura mana pe sub tricoul meu negru cu inscriptia "Peace in the world". Imi indeparta repede materialul de pe mine si-mi trasa cu degetele linia claviculei. Tanjeam dupa el si el dupa mine, o simteam in tot trupul. Am scapat un scancet cand i-am simtit sexul umflandu-se sub mine si apasandu-se asupra mea. Ii sarut gatul, el face la fel pentru mine, imi suge si musca pe alocuri pielea fina Ii inlatur si eu camasa si in treacat il mangai cu varfurile degetelor mugurii intariti de pe piept. Ne sarutam, iar el geme din gat facandu-ma sa ma infierbant mai mult decat eram deja. Imi maseaza gatul usor, imi saruta pieptul si-si gaseste drum catre sfarcurile mele incepand sa le dezmierde cu limba lui umeda si fierbinte. Ma fixeaza cu privirea, stiu ca e avid de mine si-l las sa faca ce vrea din mine. Se juca cu cureaua blugilor mei in timp de eu trasam cerculete cu limba in jurul sfracurilor sale. Vroiam atat de mult sa-mi eliberez organul din stransoarea jeansilor si boxerilor. Imi lepada blugii cu tot cu boxerii si-si ungea degetele cu lubrifiantul care asteptase cuminte pe masuta. Trasa cerculete pe marginea anusului meu si ma patrundea grijuliu cu ele.
- O vreau in mine, Miki. Gemeam eu. El se pregatea sa ma umple, dar aceea clipa fatidica a stricat totul.
- OOOOaaaaaOaaaa!!!!
- Ahhh...Ma plangeam eu. In ritmul asta nu o sa mai avem parte de nicio partida. Miki se ridica vizibil furios de langa mine si se indrepta spre baie. Stiam ca m-a lasat pe mine sa merg sa vad ce-i cu Haru. Nu am de gand sa-mi imaginez nici pret de o secunda ca acum el se masturbeaza in baie din vina copilului. Imi iau repede pe mine boxerii si un tricou pe care-l gasesc mai in apropierea patului si pornesc de-a lungul coridorului spre camera micutului.

[hiimera]

Aww nextul. Stii, m-am holbat la "Ooaaaaoooaa" la de nu stiu cate ori fiindca la inceput am crezut ca e geamat, apoi la final cand am recitit mi-am dat seama ca plangea copilul. Asta chiar a fost amuzant, dar ce ma incita pe mine si mai mult este ca saracutii de ei trebuie sa se abtina atat de mult din cauza lui Haru, scumpetea mica si dragalasa. Owww~ Totusi sunt sigura ca vor avea parte de dragoste impreuna prin alte parti asa mai salbatice, cine stie.
In comparatie cu celalat capitol si acesta a avut greseli de tastare dar cred ca maxim trei sau patru, nu mare lucru, se poate corecta.
Mori m-a dat pe spate cu replica lui de - "O vreau in mine, Miki" - si noi il vrem pe el in tine, dar ce sa facem daca autoare strica totul cand incepe copilul sa planga, dar chiar si asa ai facut bine. Ai reusit, spun eu, printr-o propozitie sa redai intreaga dorinta de al avea pe Miki langa el si in el... da, suna ciudat. Mi-a placut, sincer.

Astept nextul, succes.

[Liar]

Scuze ca nu am venit mai devreme dar nu sunt acasa si calculatorul verisoarei mele e un crap total >.< Anyway, ma bucur ca ai decis sa continui acest fic spelndid. Nu am sa ma prea bag in detalii pentru ca e traziu, sunt obosita si nici nu am inspiratie. Ideea mi se pare dreguta ... un copilas. Am citit cu mare atentie ce ai scris si mi-a placut. Sper ca Mori si Miki sa nu cedeze nervos dar se vor descurca ei ... oarecum *laugh*. Bebelusul le-a cam stricat placerea ... In fine, sincer nu mai sunt in chestia asta cu yaoi de mult timp, a inceput sa mi se para lame (mai ales animeurile) dar din cand in cand un fic bine realizat nu strica (si asta e cam singurul fic yaoi pe care-l mai citesc). Bafta dear si scuze ca nu am fost aici mai devreme ^^

[YuneSugihara]

Capitolul 3

(MIKI)

In clipa aia imi venea sa-l fac pe Haru sa dispara, dar daca ne-am luat o raspundere o ducem pana la capat. La urma urmei Mori va sta langa mine mereu pentru ca suntem casatoriti si o sa putem noi sa recuperam momentele de tandrete. Macar am reusit sa ma mai descarc putin inainte sa inceapa copilul sa planga. Nici macar nu stiu ce crede iubitul despre mine ca l-am lasat singur sa aiba grija de Haru si eu am tulit-o la baie, dar am nevoie de apa rece ca sa ma mai dezmortesc putin. Fac un dus rapid si merg sa-l ajut pe Morikawa. Nu ma intereseaza nici ca nu am niciun fel de prosoape la baie sau haine. Pur si simplu am intrat in cabina de dus, iar apa rece a inceput sa-mi picure pe tot corpul. In felul asta poate am sa reusesc sa scap si de excitarea pe care am acumulat-o cu el in pat. Imi trec mainile peste tot pe corp, dar n-am reusit sa fac decat sa ma simt mai incitat aminindu-mi de dusurile cu Mori. Atunci cand puteam sa ne lipim trupurile unul de altul sub imbratisarea apei, sa ne atingem, sa ne mangaiem si sa uitam de toate. Trebuie sa-mi iau gandul de la astfel de tandreturi momentan. Cum am reusit sa nu ma gandesc la o viata sexuala activa inainte, cand nu il aveam pe Mori, asa o sa fac si acum. Ce naiba, sunt suficient de matur incat sa pun ce e mai important pe primul plan, nu propriile mele dorinte.
De indata ce am terminat cu dusul m-am indreptat spre dormitor unde mi-am pus repede pe mine o pereche comoda de pantaloni de pijama si am luat drumul coridorului spre camera lui Haru. Deschid usa usor pentru ca nu am sesizat niciun zgomot venind de inauntru, probabil Morikawa l-a facut sa adoarma. Mereu eram uimit cat de repede adoarme in bratele lui. Cu mine copilul nu facea decat sa stea mai treaz decat de obicei si sa gangureasca.
- Cum este, a dormit? Ma asigur eu in soapta.
- Da. A bolborosit el ceva inainte, dar acum e bine. Raspundea iubitul meu in timp ce-l legana pe Haru.
- Mori, ar trebui sa mergi sa te odihnesti. Ii propun eu. Tu pari mai obosit decat mine. Nu cred ca vrei sa-ti afecteze munca. Lasa-ma pe mine acum.
- Ai dreptate, Miki. Am niste cearcane mai mari decat China probabil. Cei de la AXL ma intreaba deja cam cat de mult dorm noaptea.
Dupa mica discutie Mori paraseste incaperea. Miki, trebuie sa fii puternic! Ma imbarbatez eu. Trebuie sa am grija de ce simt ceilalti. Dupa ce ma asigur ca Haru a adormit ma indrept usor spre camera noastra si eu. Slava Cerului ca pana dimineata nu au mai fost alte incidente si bebelusul a dormit mai bine ca niciodata. Poate a fost o prioada mai grea de acomodare.

A doua zi, Mori a fost la prediatru care a spus ca nou-nascutii sufera de colici, dureri la nivelul abdomenului. Copii mici nu se pot exprima prin cuvinte. Ei nu pot sa ne explice ca ii doare undeva sau ceva, ei pot doar sa ne atraga atentia prin planset. La Haru durerile se manifestau pe timpul noptii si doctorul ne-a asigurat ca va inceta cat de curand dupa ce ii vom schimba alimentatia. Acum ca tot veni vorba despre ingrijirea copiilor, tocmai mi-am amintit ca Mamoru trebuie sa faca pe babysitterul cu el. Sper ca el chiar stie ce face, nu am de gand sa-l las pe Haru pe mana unui nepriceput. Ajuns cat mai repede acasa de la birou il gasesc pe Mamoru cu cel mic in brate. Se acomodase probabil pentru ca radea. Mamoru purta o conversatie cu Morikawa, ceea ce e foarte straniu. Acum un an el il ura pe Mori pentru ca se cuplase cu mine, iar acum discutau de parca erau cei mai buni amici. Probabil timpul le rezolva pe toate, mi-am spus eu.
- Miki-chaan! Se pisicea Mamoru in timp ce se ridica de pe canapea sa ma ia in brate. Nu ne-am vazut de muuult.
- Asa e. Il aprob eu, iar el isi incolaseste bratele in jurul gatului meu. Deci, te-ai acomodat cu Haru? Incerc eu sa ma desprind din imbratisarea lui.
- Da. Cred ca este cel mai dulcic baietel pe care l-am vazut. Cred ca ati dat vreo comanda speciala. Radea Mamoru. Par negru si ochii albastrii, japonez, ce poti sa-ti mai doresti? Si uite-te la el ce zambetel dragalas are! Voi chiar sunteti familia perfecta! Exclama Mamoru fericit. Ce o fi cu atata veselie pe el? Ma intrebam eu. Probabil el chiar iubeste copii. Da, asta trebuie sa fie. Voi nu trebuie decat sa va faceti treaba. Ne asigura Mamoru.
- Asta o sa si facem. Mori parea foarte incantat de entuziasmul tanarului Miyano.
- Te duc eu cu masina la sediu. Ma ofer eu.
- Multumesc foarte mult, iubi! Raspunde Mori si-mi saruta fugar buzele.
- Nu va suparati daca o sa ma ajute si OnoD, nu? Ne intresupre Mamoru.
- Nu, chiar deloc. Ma relaxez eu. Imi placea Daisuke. El e un seiyuu foarte bun, ba chiar a castigat cel de-al patrulea premiu seiyuu pentru rolul lui Sebastian Michaelis in Kuroshitsuji. Spune-i lui OnoD ca poate sa manance cate migdale vrea din cosul de la bucatarie. Ii spun eu lui Mamoru in timp ce ies pe usa dupa Morikawa. Stiu ca sunt favoritele lui.
- Nu va ingrijorati. Vom avea grija de el... Propozitia lui Mamoru s-a irosit, caci eu si brunetul deja parasisem vila.

[hiimera]

Nu stiu cum faci, dar esti rapida.
De data asta sesizez ca actiunea a fost ceva mai dinamica, insa tot scurt - ok, asta e stilul tau, nu am ce comenta.
Chiar si asa din moment ce povestesti din perspectiva a doua personaje ar trebui sa fie mai usor sa expui mai multe detalii, dar nu e nici atat de usor caci trebuie sa te hotarasti care din ei va spune aia sau aia. Oricum sincer... nu am multe de comentat, nu prea am de ce sincer. Ideile sunt frumoase, dar consider ca pot fi si mai dezvoltate de atata.
Astept nextul, oricum o sa vin odata cu un com ceva mai lung, dar pana atunci urmaresc evolutia personajelor in capitole. Succes.

[AbiiShu']

Oh, Doamne, ce-mi dai tu de citit in Sambata Mare! Ce mai conteaza acum? Ce conteaza e ca mi-a placut foarte mult! Am citit intreg ficul, de la capat, incepand cu primul sezon pentru ca nu-mi aduceam prea bine aminte personalitatea pe care le-ai creat-o fiecaruia... Dar acum mi-am reamintit tot! Cand am inceput sa citesc sezonul al doilea, am ramas putin cu gura cascata si mi-au trecut multe prin cap. Ciudat este ca joc un rp cu o prietena, si rezumatul primelor doua capitole al noului sezon se aseamana aproape in totalitate. Daca ma gandesc mai bine, nu-i deloc ciudat ca avem cam aceleasi idei, stii tu mai bine la ce ma refer. Si cel mai mult ma bucura ca Mamoru apare si in acest sezon, el este seyuu-ul meu preferat, si nu ca arata bine, pentru ca nu-i prea dragut... Si sunt sigura ca va fi la fel de "cuminte" ca si in sezonul precedent. Presimt ca iar va interveni el in cuplul MikiMori. Are rost sa mai mentionez cat de adorabil mi se pare faptul ca au adoptat un baiete? Sunt de partea micutului Haru (ii ador numele), mi s-a parut asa amuzant cand, in cel mai culminant moment, i-a intrerupt, plangand. Bravo Haru! Sper sa apara curand si o scena yaoi, ca tot are grija preferatu' meu de micut, si asta le ofera mai mult timp liber.
Multa bafta in continuare si nu uita sa ma anunti!