I'll kill you tonight

[Camelie.]

Heya there xD Ma bucur ca ai adus nextul, chiar il asteptam.
Mi.a placut descrierea facuta de Alexis lui Samuel, a fost usor sa mi.l imaginez si pot zice ca este damn cute. Din cate am inteles (la sfarsit) Samuel a facut rost de acele dovezi care dovedeau vinovatia unciului baiatului, nu.i asa? Era de asteptat, insa nu inteleg de ce e asa de suparat. Da, sentimentele lui au luat.o razna si se simte din ce in ce mai atasat de Alexis si asta doare, intr-un fel sau altul, dar sa fie tot timpul suparat? Hmm, depinde intr.adevar de personalitatea lui, so las alta deoparte. Hmm o mare mica intrebare : toti din grup au ochii albastrii si parul brunet sau blond? Doar aceasta mica chestie imi este inca neclara. Din ce povestea Ernest, interesant nume, btw, el este indragostit de Samuel, sau ma insel? Anyway, sunt curioasa cum vor fi cei doi tipi noi si cum se vor descurca, asta daca vor reusi sa treaca de initiere.
Inca un capitol interesant in care aflam mai multe despre personajele care ne plac atat de mult. Greseli - de orice tip - parca nu am zarit, nu m.am uitat dupa ele si sincer puteau sa fie si la fiecare doua cuvinte caci sunt cam somnoroasa si tot nu le.as vedea. Anyway, sper sa aduci cat mai curand urmatorul capitol.

Zbye and see ya later.

[LoLix]

Buna, uite ca iar comentez of doamne ca numai de asta sunt in stare. Capitolul asta nu a fost nici plictisitor dar nici prea interesant adica ai povestit despre ce face organizatia din care face parte Samule si ai descris parerea lui Alexis despre casa dar sincera sa fiu cred ca Vestile pe care i le va da Samuel il va face pe blond sa ramana fara nici-o speranta de scapare dar decat sa imi dau cu parerea prefer sa astept next-ul deci spor la scris bye bye.

[Addeh]

Deci un nou capitol xD

Să înţeleg că Alexis n-o să se bucure deloc când îi va auzi veştile lui Samuel... Ehh, pentru mine nu ar fi nicio problemă, dar nu aş avea aceaşi siguranţă şi pentru el.
Btw, am sesizat că l-ai descris mai bine pe Ernest, da, chiar dă bine imaginii ficului această descriere. * laughs * Oh, şi mă cam nelămureşte o fază din acest capitol... Acea treaba cu " noi-veniţii " în grupul lor să zic aşa :-? Poate că şi ei vor avea ceva în legătură cu micul Ale.
Well, aştept următorul capitol ofc ^^ Baftă .

Xoxo Ady .

[yaoi maniac]

Ridică treptele? What? Is SuperMen and I did not know? o.o Oh, my! I have to learn. Shit. :-<
You're welcome and... don't matter, you get used. Each is original in his way, take me as an example to me, wonderful and original of me and everything you want, in a good way. ^^
Rape on the horizon, beatings, some findings? Nothing interesting ... than the rape and the beating, but Ernest is not able of this, unfortunately good. :-?? Good luck -nothing more to say. ^^

[Wolves]

Alexis
Alexis
Alexis
Samuel
Ernest

Vă mulţumesc mult pentru comentarii.
ps: Imaginile cu celelalte personajele le voi pune puţin mai târziu şi voi mai controla capitolul de greşeli, căci acum nu reuşesc - am treabă. Imaginile pe care le-am pus şi pe care le voi pune, reprezintă perfect personajele din mintea mea. Pe Samuel l-am ales special aşa, nu i se vede bine faţa - aici trebuie să vă lucreze imaginaţia vouă deja.
Scuze de dublu post.

Capitolul 9

Au trecut cinci zile de сând au făcut pariul şi de atunci Samuel nu s-a atins de băiat. Intra foarte rar în cameră şi nu-i vorbea blondului, care la rândul său tăcea şi el din gură. Era perfect pentru dânsul, să nu fie violat, să nu fie abuzat, să rămână singur şi să aştepte. Când îl vedea pe Sam, se încorda şi aştepta să se întâmple ceva oribil, dar bărbatul nu-i dădea nici cea mai mică atenţie. Era nervos, rece şi distant. Oare a uitat propriile sale cuvinte, care sunau aşa:
"- Doar ştii că nu ai niciun drept să pui condiţii, dar de data asta îţi voi îndeplini pofta. Pe cuvânt, dacă nu am dreptate, te las să pleci, dar până atunci să nu-ţi uiţi locul".
Erau vorbele lui Samuel şi Alexis a crezut în ele, dar până acum nu s-a întâmplat nimic. Oare ce putea să fie? Blondul devenea din ce în ce mai suspicios şi se gândea la lucruri urâte. Pesimismul îl învăluia cu lanţuri fierbinţi şi simţea că se sufocă. Dacă unchiul său într-adevăr urmărea alte scopuri şi nu îl caută? Dacă are dreptate cel care l-a făcut să sufere pe parcursul ultimilor zile? Nu va rezista dacă lucrurile vor lua o astfel de întorsătură, va muri de nefericire şi de neputinţă. Acum realiza, într-adevăr ştia că nu vrea să moară! Era atât de tânăr şi avea atât de multe de făcut în viaţă... dacă va scăpa de aici, sigur va fi alt om. A învăţat să aprecieze ceea ce are şi să nu caute peripeţii, a învăţat să iubească viaţa cea pe care o avea, până la răpitorii săi.
Fusese copleşit de aceste gânduri şi nici nu şi-a dat seama când uşa s-a deschis şi vinovatul ideilor sale nebunatice apăruse în faţa lui. Samuel a intrat şi a închis uşa după el. Avea o expresie ciudată pe chip, dar nu a zis nimic. A păşit pănă la biroul din spatele dormitorului şi a luat scaunul, ce era acoperit cu o bucată groasă de material, dar foarte fină şi l-a pus în faţa patului unde stătea aşezat Alexis. S-a aşezat pe el, a pus picior peste picior şi l-a privit direct în ochi, pregătindu-se să zică ceva. Alexis a înghiţit în sec. Iarăşi îl privea pe acest ticălos şi nu înţelegea de ce i se pare atât de cunoscut. Acum că şi-a revenit şi nu mai era într-un profund şoc emoţional, amintirile, gândurile şi ideile sale erau mult mai clare. Dar de unde naiba tipul ăsta era acolo, prezent în acele amintiri?
- Tu... mă cunoşti? întrebă el, fără să aştepte.
A fost prima dată când cineva din ei a rostit vreun cuvânt, timp de cinci zile. Samuel a ridicat o sprânceană în mod ironic şi a răspuns:
- Dar tu cum crezi? Nu ţi se pare că e imposibil să nu cunosc un băiat atât de frumos ca tine, care mi-a satisfăcut poftele de atâtea ori.
Ale s-a strâmbat la auzul acelui compliment slinos, care l-a provocat şi mai mult.
- Nu despre asta vorbesc! Cred că ne cunoaştem de altundeva... îmi aminteşti de cineva, dar nu pot să-mi aduc aminte acum, scrâşni el printre dinţi.
Samuel s-a încordat şi faţa lui a devenit extrem de serioasă.
- Cred că începi să ai halucinaţii. Ţi-a fost dor de mine? întrebă el şi întinse mâna, ca să-i mângâie faţa.
Prima intenţie a băiatului a fost să se ferească, dar nu a făcut-o. Trebuia să rabde, dacă nu dorea să complice situaţia. L-a privit pe bărbatul blond din faţa lui cu indiferenţă şi nu a mai zis nimic. Nu avea rost să-i dea întrebări, oricum nu le răspunde niciodată normal. Dar de ce le-ar răspunde? Cine e Alexis pentru el? O simplă curvă, pe care o fute când are chef.
Samuel şi-a dus degetele de la mâna dreaptă la obrazul palid al băiatului şi l-a mângâiat uşor, iar apoi a zâmbit şi a spus pe un ton amăgitor:
- Am o veste bună şi una proastă, cu care vrei să încep?
- Nu mă interesează, începe cu care vrei, zise Alexis, dar simţi că-i îngheaţă sângele în vene.
Ce fel de veşti? El aştepta doar una, care trebuia să fie bună. Dar cea proastă de unde s-a luat? Dumnezeule, îl irita la culme când cineva vorbea în aşa mod cu el, jucându-se cu cuvintele. Era mai chinuitor decât o palmă peste faţă. Exact, mai bine ar primi o lovitură, ar primi-o cu braţele deschise, numai nu bătaia asta de joc.
- Aha, nu vrei să alegi. Cu atât mai bine, voi începe cu cea proastă. Peste o săptămână vei muri.
S-a lăsat o linişte mortală şi două perechi de ochi se priveau intens, unii plini de răceală şi alţii plini de neîncredere şi de speranţă deşartă.
- Văd cu nu ai cuvinte, să continui cu vestea cea bună: te las să alegi modalitatea prin care vei muri. Ce preferi? Să fii împuşcat, înecat sau ai voi ceva mai original? întrebă Samuel cu note de veselie în voce.
Îşi bătea joc şi se vedea de la o poştă acest lucru. Cum putea să facă una ca asta? Chiar nu simţea niciun pic de milă, nu avea nicio remuşcare? Acum Alexis se întreba, oare câţi oameni a omorât acest tip cu propriile sale mâini? Sigur era murdar de sânge nevinovat până peste cap. Dar ce mai conta? Nu mai conta nimic, e finalul aici, se termină totul. Măcăr vorbele despre unchiul său erau minciuni, asta îl calma.
- Probabil nu înţelegi de ce spun toate astea şi crezi că am uitat de pariul nostru. Am adus dovezile pe care mi le-ai cerut.
- Nu eu le-am cerut, singur te-ai oferit să le aduci şi să-mi dovedeşti, zise băiatul pe un ton metalic.
- Excuse-moi, prinţişorule, ai dreptate de data asta, eu singur m-am oferit şi m-am ţinut de cuvânt, zise Samuel amăgitor de calm şi s-a ridicat de pe scaun.
S-a apropiat de masa pe care a lăsat un rucsac negru când a intrat şi s-a apucat să scoată ceva de acolo, dar pe Alexis nu-l mai interesa nimic, absolut niciun detaliu, nicio dovadă, nimic! La moment i s-a ivit în minte o amintire clară, aproape o imagine ideală, scoasă din ecranul televizorului.

Când era micuţ, nu ţinea minte exact ce vârstă avea, tatăl lui a venit cu un tânăr bărbat necunoscut acasă, pe care l-a prezentat ca pe prietenul său şi a spus că acea persoană va locui o bucată de timp la ei. Alexis avea un tren mare, cu tot cu peron - extrem de frumoasă jucărie, cu care adora să se joace, dar atunci l-a lăsat, în favoarea acelui bărbat. Devenea foarte interesat când vedea persoane noi, pentru că părinţii nu aduceau pe nimeni în casă şi nici pe el nu îl scoteau afară. A fost aşa o perioadă şi ţine minte bine momente de atunci, pentru că l-au marcat extrem de mult. Când părinţii l-au trimis la joacă, ca să nu le încurce, a făcut ce i s-a spus, fără să plângă sau să facă scene, aşa cum copii au obiceiul să procedeze. Altă dată acel bărbat a venit, s-a aşezat lângă el şi a cerut permisiunea să se joace împreună. Ale era încântat, pentru că niciodată, nimeni nu i-a propus aşa ceva. Unchiul cu pricina a zis că se numeşte Samuel şi în câteva zile a devenit preferatul lui Alexis. Unchiul Sammy, aşa cum obişnuia să-i spună mai mereu, îl vizita în fiecare zi şi se jucau cu trenuleţul, iar uneori îi mai povestea şi câte o istorioară foarte interesantă. Într-o zi li s-a alăturat şi tatăl său şi la un moment dar a spus o frază stranie de tot:
- Samuel, observi că ochii tăi seamănă foarte mult cu ochii fiului meu? Sunt la fel de limpezi şi sunt albaştri.
- Nu e o raritate, dragul meu prieten. Seamănă, dar totuşi ai lui Alexis sunt mai deschişi decât ai mei, ca ai Milenei, a spus tânărul bărbat, trecânduşi mâna prin părul blond, pe atunci mult mai scurt şi s-a ridicat de jos.
- Cred că vă ajunge pentru azi atâta joacă, Ale, trebuie să te culci, unchiul Samuel merge cu mine, avem o discuţie foarte importantă.
- Dar tata!!! a exclamat băieţelul nemulţumit peste măsură.
Atunci Samuel l-a mângâiat uşor pe cap şi a rostit:
- Excuse-moi, prinţişorule, sunt foarte ocupat, dar mă voi întoarce la tine. Acum trebuie să dormi.
Alexis a dat din cap, resemnat şi bărbaţii au ieşit din cameră. Sigur că nu s-a culcat, dar stătea şi îşi aştepta prietenul. A trecut mult timp şi el tot nu venea, de aceia a ieşit tiptil din dormitor şi s-a pornit spre sufragerie. Acolo nu era nimeni, dar se auzeau voci şi strigăte stranii din hol. S-a dus până acolo şi a scos capul de după colţ, ca să-şi vadă mama plângând, tatăl roşu de furie şi pe unchiul Sammy gata de plecare. A fugit spre el şi l-a îmbrăţişat cu ambele mâini de picioare, făcându-l să se oprească şi să-i zâmbească. Tatăl său l-a smuls de acolo şi mai mult nu ţinea minte nimic. Pustietate.

Acum că tot îl privea pe răpitorul său, îşi dădea seama că e aceeaşi persoană. Imposibil. De necrezut. Serios, nu-i venea să creadă. Acum avea părul mult mai lung, era mai bine-făcut şi avea un chip schimbat peste măsură, dar cu toate astea, era acelaşi. Trebuia să-i spună pe nume, să-i vadă reacţia.
Samuel s-a apropiat de băiat, cu o cameră video în mână şi cu o mapă mare. Acelea erau dovezile, pe care trebuia să le vadă băiatul şi să-şi scoată toate speranţele din cap. Aşa va fi mai bine pentru el. I le-a aruncat în faţă şi a spus:
- Le las aici, sper să vezi tot până revin.
Nu a explicat unde pleacă. Niciodată nu a făcut asta, pentru că nu simţea nevoia să-i dea explicaţii unei târfe.
- Bine, unchiule Sammy, mă voi uita neapărat. Ah, da, deja ştiu cum vreau să mor - nu contează cum anume, dar în acel moment vei fi nevoit să mă priveşti în ochi, zise micuţul, zâmbi sarcastic şi după asta îl ignoră complet, căci era ocupat cu lecturarea actelor din mapă.
Desigur a reuşit să vadă mirare pe chipul lui Samuel. Bărbatul rămase de-a dreptul stupefiat.
***

[Addeh]

Ok, chiar acum am terminat de citit şi pot spune că a fost plin de fascinaţie şi de mister ;]] Vestea cea rea a lui Samuel m-a cam şocat, ce-i drept; şi sunt sigur că şi pe Alexis - well yeah, ai descris bine sentimentele băiatului.

Hmm, deci într-un final i-a adus dovezile lui Ale; sunt curious ce faţă va avea când va descoperi că totu-i real - tot ce-a spus Sam - da, mă aştept să fie real * laughs * Şi probabil că, pariul e deja câştigat, ofc ~ toţi ştim de către cine : ))
Anw, succes în continuare; te descurci xD

[LoLix]

Buna sa stii ca eu am cele mai pure intentii si chiar imi place ficul tau si inca foarte mult. Pai ideea cu Alexis care decide sa moara e interesanta si ar fii mers numa o mica exceptie baiatul si-a amintit cine e Samuel si sincer mor de curipzitate sa vad ce reactie va avea (adica cred ca nu il va omora la urma urmei intr-un capitol a dat dovada de sentimente fata de pusti daca tin eu bine minte) Pai eu chiar vreau sa vad ce va avea de spus Samuel si pentru asta trebuie sa astept next-ul bye bye.

[.: Em :.]

Deci draga mea am citit şi eu acest fic, şi nu regret deloc. Este superb, îmi place la nebunie. Acţiunea este lentă, ideea este captivantă. Tot ce trebuie se află pus în oala aceasta cu numele de " I'll kill you tonight ( +18)". :]] Eu şi legile mele.

De menţionat că am citit ficul în vacanţă, cât eram la mare. :]] Doar nu stăteam la plajă fără să fac nimic, no ? :]]

Deci am rămas WTF ?! când am aflat că Samuel este unchiul lui Alexis. Serios. :| Nu mă aşteptam.

Deci ce pot să mai spun ? Vreau să văd nextul, deci nu o lungii prea mult.

x.o.x.o

[Wolves]

Capitolul 10

Samuel îl privea pe băiat, iar ochii săi exprimau neîncredere. Degeaba tot încerca să-şi stăpânească emoţiile, degeaba îşi alunga orice urmă de mirare de pe chip, degeaba se străduia să pară indiferent, căci Alexis deja a înţeles ceea ce trebuia de ştiut. Cum de şi-a dat seama? Doar era atât de micuţ atunci, nu avea de unde să ţină minte acele momente! Şi totuşi şi-a amintit. Prima sa intenţie a fost să joace teatru în continuare, să-şi nege identitatea, dar apoi s-a gândit şi a hotărât că nu mai are rost să facă asta.
- Nu mă aşteptam să-ţi aminteşti, dar cu atât mai bine pentru noi, zise el rece şi făcu câţiva paşi spre Alexis.
Cel din urmă zâmbi ironic şi îl privi provocator. Nu mai simţea niciun fel de frică, nicio urmă de teamă nu-i rămăsese în suflet, doar dezămăgire amară.
- Greşeala ta, nu trebuia să-mi spui "excuse-moi, prinţişorule", spuse adolescentul și rânji arogant, continuând să răsfoiască actele din mapă.
Samuel ridică sprâncenele uimit și îl privi preț de câteva secunde. Încerca din răsputeri să ademenească idei excelente, care l-ar putea ajuta să iasă din încurcătura asta, dar nimic nu-i veni în cap, cât nu s-a străduit. Până la urmă a decis să nu-și schimbe comportamentul și să nu-i permită mucosului ăsta să se simtă în siguranță. De ce? Pentru că nu era nici pe departe așa!
- Văd după expresia feței tale că te simți mult mai bine acum, dar nu crede că s-a schimbat ceva. Tot ce ți-ai adus aminte tu, s-a întâmplat demult și nu mai are niciun sens. Par eu așa sentimental, încât te fac să crezi că ai căpătat o armă împotriva mea? întrebă el și surâse rece.
Atât de rece, încât dacă ar fi concurat cu cel mai mare ghețar din întreaga lume, ar fi învins Samuel cu zâmbetul lui sticlos. Alexis s-a încruntat.
- Crezi că mă interesează explicațiile tale? Crezi că mi-e frică? Să știi că nu e așa, deja nu mai e. Uite, un singur lucru vreau să știu, atunci când te jucai cu mine, păreai foarte sincer și în ochii mei erai un prieten de aur, chiar dacă am fost alături de tine puțin timp. Emoții de copil mic și naiv, dar totuși... erai și atunci un pedofil ticălos? Ai fi putut să-mi provoci durere în halul ăsta? Te atrăgeam sexual?
Samuel se repezi spre el și îl apucă de gât, făcându-l să tacă și să înghită în sec. Ale și-a dat seama și singur că și-a permis prea multe și nu e în acea ipostază-n care ar putea vorbi liber.
- Niciodată nu m-am atins de copii și nu sunt pedofil! Dacă mai aud vreodată ceva de genul din gura ta, îți tai limba. Să nu crezi că glumesc. Procesul va fi dureros atât pe plan fizic, cât și pe plan psihic. Ai înțeles?
Alexis nu făcut nici o mișcare și deschise gura să zică ceva, dar nu se putea hotărî dacă face să riște sau nu.
- Spune! strigă Sam enervat și îl lăsă liber.
- Sunt minor, iar asta înseamnă că ești pe... că ești ce mi-ai interzis să zic, doar te-ai culcat cu mine, ai profitat de corpul meu, de mine...
- Serios? Și dacă ești minor, asta nu mă face pe mine pedofil. Credeam că ai deja optesprezece ani, nu m-am gândit, dar nu contează asta deja, nu mai contează nimic. Vrei să zici că erai virgin? Chiar vrei să cred că nimeni nu a futut o curvă simpatică ca tine până acum?
- Nu sunt gay! strigă Alexis pe un ton dur.
- Și ce dacă? întrebă Samuel amuzat.
Alexis se făcu roșu de furie. Tipul ăsta credea că toți sunt niște perverși ca și dânsul? Credea că Alexis a făcut sex cu băieții încă de când era la libertate? Era nemaipomenit. Își zise în sine că trebuie să se calmeze și să nu se lase provocat, mai ales de el, cel pe care-l urăște enorm.
- Poți să mă lași singur acum, dacă tot mi-ai adus chestiile astea. Aș vrea să știu pentru ce mor.
Samuel îl privi în ochii săi albaștri, atât de curajoși și se gândi că îi place mai mult să-l vadă așa. Era așa de senzual în toată nevinovăția lui. Blondul știa perfect că băiatul era virgin, căci a fost primul care a pătruns în corpul lui fierbinte. I-a spus toate acele vorbe doar ca să-l enerveze.
- Știi, lasă camera și vino la mine, spuse el încet, cu vocea foarte schimbată și îi luă aparatul din mâini.
Dădu și hârtiile de pe pat la o parte și îl trase pe Alexis în brațele sale. Băiatul chiar nu mai înțelegea ce se petrece și ce-i cu schimbarea asta bruscă. Trebuia să tacă din gură și acum nu era să suporte toate aceste mângâieri periculoase. Samuel îl apucă de talie și îl săltă spre el. Acum piepturile lor erau lipite, erau foarte aproape unul de altul. Bărbatul s-a culcat pe pat, trăgându-l pe Ale după el, impunându-l să facă același lucru. Totul se petrecuse într-o secundă sau două, foarte repede, iar atmosfera deveni extrem de tensionată. Sam a făcut o simplă mișcare și acum se afla deasupra băiatului, iar părul lui căzu peste fața lui Alexis, care închise ochii și se încruntă. Tremura ușor, se vedea că i-e frică. Samuel surâse și făcu o mișcare lejeră cu mână, ferindu-și părul blond.
- Încă nu mi-ai plătit pentru aceste dovezi, acum e momentul, zise el pe un ton răgușit.
Singur nu știa din ce cauză s-a excitat atât de mult, dar avea impresia că i se vor rupe blugii din cauza erecției puternice.
- M-aș fi mirat eu, oftă băiatul și îl privi cu ură.
Samuel surâse și începu să-l dezbrace de haine, iar fiecare bucată de piele care se dezgolea, urma să fie sărutată de buzele lui uscate și fierbinți. Acum dorea să-l facă pe băiat să geamă de plăcere.
- Ți-a fost dor? întrebă în șoaptă, frecându-și obrazul palid de sfârcul drept al băiatului, iar apoi îl apucă ușor cu dinții și îl mușcă, făcându-l pe cel din urmă să-și muște limba.
Alexis își dădu seama că Samuel a început un alt joc și nu dorea să-i facă pe plac. Era sătul de umilință, iar acum trebuia să se țină tare și să nu scoată vreun geamăt sau vreun oftat. Și totuși era foarte greu să se abțină, mai ales când simțea acele degete lungi și subțiri ce-i mângâiau corpul. Parcă erau niște degete de sculptor, iar corpul lui era predestinat pentru a fi modelat tocmai de ele. Bărbatul se năpustise asupra lui, îl atingea peste tot, îl săruta și îi lingea pielea, făcându-l să tremure.
- De ce faci asta? Chiar nu ai pic de suflet în tine? șopti blondul în gol.
Samuel ridică capul și zâmbi șiret, apoi zise:
- Unde ai mai văzut tu demoni cu suflet? Nu se leagă, nu ți se pare?
După spusele astea Alexis nu mai găsi ce replică să dea și închise ochii, iar Sam își continuă ocupația ce-i aducea atâta plăcere. După o serie generoasă de mângâieri și atingeri îndrăznețe, bărbatul se ridică puțin și-i ordonă lui Ale să se întorcă pe burtă. Alexis făcu așa cum i se spuse, fără să uite să arunce o privire plină de venin. Ar fi dat orice pentru puterea de a omorî doar cu privirea. Îl sărută ceafa, omoplații și cobora cu buzele tot mai jos, iar mâinile sale masau fesele băiatului. Peste câteva clipe, Alexis simți ceva rece și umed, pătrunzându-i anusul, dar sigur nu era penisul bărbatului. Atunci ce... nu se poate!
- Vrei ză zici că nu săruți o curvă ca mine pe buze ca să nu te murdărești, dar acolo ești în stare să o faci? E dezgustător! zise el și încercă să se ferească, alungând senzația de plăcere ce îi străpunsese corpul. Nu era adevărat, asta nu putea să fie plăcut!
- Totuși nu ai uitat, știam eu. Chiar atât de mult vrei să te sărut? întrebă Samuel amuzat.
- Nu vreau! Doar am făcut o comparație, încercând să explic... să... eu...
- Dacă nu îți place rimmingul nu voi mai face asta, iar acum stai cuminte și nu mai scoate niciun cuvânt, zise Sam dur și îl forță să se așeze în poziția în care a stat până acum.
"De parcă te interesează pe tine ce îmi place mie și ce nu. De parcă mai contează ceva, doar mă vei ucide la sfârșit" gândi Alexis și simți cum lacrimile încep să-i curgă pe obraji.
Își ascunse fața în perna moale și răsuflă din greu, încercând să se liniștească. Atunci simți cum două degete îl pătrunseră și îl penetrau fin. Samuel îl pregătea pentru sex. Făcea asta pentru prima data. Era insuportabil, nu avea nevoie de mila lui și de toate astea!
Dar nu zise nimic.
Degraba totul va lua sfârșit, va închide ochii și va scăpa de lumea asta. A zis mai înainte că nu vrea să moară, dar acum încerca să găsească plusuri în deces. Și le-a găsit. Va scăpa de acest monstru.
În următoarea secundă a simțit cum degetele îl părăsesc, ca mai apoi să fie înlocuite cu ceva mai mare.
Durere. Din nou.

***

[Kimera]

Ma bucur ca a aparut dupa o lunga asteptare, acum in prag de sarbatori capitolul. Spuspanus creste din ce in ce ami mult si sincer daca tot ficul se termina cu o drama, eu o sa tai frunze la caini vreo doua zile [echivalentul pentru a plange] dupa care ma impusc. Samuel are schimbari oarecum ciudate de comportament. El sustine ca nu-i pasa de Alexis, dar nu este asa. S-a atasat mult mai mult decat crede. Cat despre Alexis, el ar trebui sa vada ca a inceput sa tina la acest 'monstru' cum il numeste [deoarece chiar noteaza si analizeaza tot ce face Samuel] si decesul nu este o obtiune. In concluzie bafta la scris, cum am ami spus si ma repet sper sa nu iasa o drama uriasa din tot si un Craciun fericit!