Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Chestionar: Personajul preferat?
Chris
36.84%
14 36.84%
Ales
18.42%
7 18.42%
Colin
26.32%
10 26.32%
Jean
10.53%
4 10.53%
Kiril
5.26%
2 5.26%
Claire
2.63%
1 2.63%
Total 38 vot(uri) 100%
* Opțiunea ta. [Arată Rezultatele]

Tendințe Interzise (+18)

Wow, nu am cuvinte. Prima dată probabil văd atâtea comentarii la rând, sunt mirată şi încântată. Mulţumesc pentru ele şi pentru că citiţi, vin cu un capitol nou şi... e cel mai trist din punctul meu de vedere, nu ştiu de ce am aşa senzaţie, dar m-a cuprins mila şi pe mine. Sper să nu-mi daţi cu nimic în cap.
later: Fără Idei, bine ai venit printre cititori. M-a bucurat comentariul tău şi faptul că nu eşti indiferentă. ;)

Capitolul 9

Chris fugi din casă, fără să se gândească că a lăsat un tip străin în dormitor. Dar ce fel de gânduri putea să aibă, când o mulţime de ace i-au pătruns inima, iar răsuflarea i se făcea din ce în ce mai grea, astfel că nu mai putea să tragă aerul preţios în piept? Deja ştia că Jean nu mai e un necunoscut - e propriul său frate. A văzut totul în ochii acelei femei pe care o numea "mamă". Cum au putut să îi ascundă una ca asta? Oare nu avea dreptul să ştie că a fost părăsit într-un orfelinat? Acum înţelegea perfect de ce părinţii s-au purtat rece cu el în tot acest timp, mai ales după moartea surioarei. Sigur că nu îl lăsau să moară de foame, nici nu-l băteau, chiar mai mult, îi dădeau şi bani de buzunar, se purtau frumos, dar... acum acest "dar" a ieşit la iveală. Plini de răceală, nici nu se interesau de situaţia lui şcolară, nici nu i se băgau în suflet când avea nevoie de asta. Nu l-au întrebat niciodată în viaţă despre visele sale, despre viziunea lui de viitor. Parcă trăiau cu prezentul, un prezent numai al lor, unde Christian era o jucărie, o decoraţie în casă, pentru oaspeţi - să vadă lumea ce familie fericită sunt! Acum totul s-a dus de râpă, tot! Nu dorea să creadă în ceea ce i-a spus Jean, pentru că era absurd, oricine în locul său s-ar fi gândit la asta... oricine... şi atunci în faţă i-a apărut chipul mamei, îngrijorat şi vinovat. Parcă l-a dat cineva cu capul de perete, de multe ori la rând. Se simţea oribil, era distrus. În aşa moment ar fi preferat să simtă căldura corpului lui Alex, să simtă cum blondul îl mângâie pe cap, cum îi cuprinde faţa cu mâinile şi-l sărută, spunându-i că totul va fi bine şi că el îi va fi mereu alături. Chiar durea, durea până-n adâncul sufletului şi nu putea face nimic cu asta.
Nu-şi mai putea permite aşa lux, pentru că Alex nu mai era. L-a trădat, l-a călcat cu picioarele şi i-a scuipat în suflet. Soarta nu ţinea deloc cu Chris, de parcă a greşit cu ceva şi nu i se mai putea ierta niciodată. Dar cu ce, cu ce a greşit, Dumnezeule? Oare mai putea isprăvi? Era neajutorat şi unicul lucru pe care îl dorea cu adevărat era să trăiască. Să-şi ducă viaţa în linişte şi să nu mai întâlnească oameni ce au tendinţa de a-l răni. Să facă tot ce vrea şi să nu mai audă noutăţi şocante ca aceea de astăzi. Nu mai dorea nimic de genul, nimic.
Nici nu a observat cum a ajuns în părculeţul din apropierea casei sale. Doamne, cât se poate? Gândurile iarăşi l-au dus la îngerul blond, şi-a amintit cum s-au sărutat acolo prima dată, iar copacii falnici din jur şi păsările zvelte au fost spectatorii acelei pasiuni. Pasiune ce s-a stins.
Iritat, a scos telefonul mobil din buzunarul de la blugi şi a apelat un număr, pe care îl ştia foarte bine.
- Ce faci? Eu sunt în parc, pronunţă el, fără să observe cum vocea i se rupe şi lacrimile îi curg nepăsătoare, arzându-i obrajii înfierbântaţi.
- Nu, totul e bine... doar am vrut să te văd... am nevoie de tine mai mult ca oricând. Te aştept, sunt în parcul de lângă casa mea, am mai fost aici.
A închis telefonul şi şi-a şters ochii cu mâneca de la bluză. Ura perioadele în care devenea atât de fragil şi plângea ca un copil mic, ca o fată. Era băiat şi trebuia să reziste, dar cât nu încerca să se ţină-n mâini - nu putea. Era prea emoţional, prea sentimental şi asta îl păgubea mereu. Lumea vedea cât de slab este şi profita de asta din plin.
Nu a trecut mult timp până a venit cel pe care îl aştepta cu nerăbdare. Fără să aştepte să fie observat, s-a dus spre maşină, făcându-i semn cu mâna să nu iasă. A urcat la locul de lângă şofer şi a îmbrăţişat imediat persoana de acolo, cel la care ţinea atât de mult şi cel care nu l-a trădat niciodată.
- Nu mai pot! Colin, spune-mi ce să fac, de ce toate aceste lucruri groaznice se întâmplă cu mine? De ce tocmai eu, nu mai înţeleg nimic, scânci brunetul ascunzându-şi faţa la pieptul bărbatului, iar cel din urmă îl îmbrăţişa strâns şi avea o expresie ciudată pe chip, plină de îngrijorare şi încă ceva de neînţeles.
- Plângi, iubitule, îţi va fi mai uşor. Nu ştiu ce s-a întâmplat, dar am impresia că e ceva foarte rău de data asta. Calmează-te şi apoi vom vorbi, sunt aici cu tine, zise Colin şi îi sărută creştetul capului.
În următoarele zece minute, cine trecea prin parc şi dădea atenţie lucrurilor din jur, putea urmări o scenă foarte intimă. Într-o maşină frumoasă, un bărbat îmbrăţişa un tânăr şi îi şoptea ceva, apoi îl mângâia pe cap şi îl săruta uşor. Chris s-a liniştit mai repede decât credea şi ridică ochii înroşiţi, împăienjeniţi de lacrimi uscate, la Colin, spunându-i pe un ton jalnic:
- Toată viaţa mea a fost o minciună.
- Ce te face să crezi aşa? întrebă Colin confuz şi îl privi atent.
- Mama şi tata nu sunt părinţii mei adevăraţi, de fapt, iar eu mai am un frate. El m-a găsit şi a scos totul la iveală. Nu vreau să lungesc vorba, căci sigur ştiu că e adevărat tot ce mi-a spus Jean. Nu ai idee ce mutră a făcut mama când a auzit ce-i spuneam. Şi eu, naiv, credeam că e o glumă de prost gust. Ziua de azi a fost cea mai groaznică zi din viaţa mea, o urăsc din suflet! şopti el cu emoţie.
- Nu eşti naiv, Chris... nu ştiu ce să spun, de data asta m-ai uimit. Nu ştiu cu ce pot să te ajut, sunt neputincios faţă de astfel de situaţii.
- Ascultă-mă, de asta am nevoie acum. Mai este ceva, care spre frustrarea mea, mă doare mai mult decât faptul că părinţii mei de fapt nu sunt cei pe care îi credeam, zise Chris şi îşi poziţionă frumos bărbia pe umărul lui Colin, lipindu-şi corpul şi mai mult de a-l său. Era cald, simţea protecţie şi devotament. Se simţea comod, pentru prima dată azi.
- Lasă-mă să ghicesc: eşti singur, trist, iar Alex nu e cu tine. Înseamnă că el e cauza? întrebă Colin, vizibil nemulţumit.
- Da, dar nu vreau să deschid amănuntele. Cert e că... totul s-a terminat, Colin.
- Vrei să vorbesc cu el? întrebă Colin atent, dar în suflet simţi o ură nemaipomenită.
- Nu trebuie! Totul s-a terminat între noi şi te rog... lasă-l în pace, uită de el, aşa cum încerc eu să procedez.
- Chris, bietul meu Chris, ÅŸopti Colin ÅŸi-ÅŸi lipi buzele de ale sale.
I le contură uşor cu limba, cerând permisiune pentru aşa un gest intim, dar băiatul îi răspunse fără să se gândească prea mult. Avea nevoie de asta, se simţea iubit şi ocrotit, doar aşa. Îşi puteau permite această alinare. Colin îi înconjură talia cu mâinile şi îl trase mai aproape, adâncind sărutul. Era mai sălbatic ca niciodată şi nu conta că îşi loveau dinţii de cei ai partenerului, nu conta nici durerea ascuţită pe care a simţit-o Chris când Colin i-a muşcat buza inferioară, iar gustul metalic de mai apoi putea fi doar savurat de ambii. Lacrimi vărsate şi nevărsate, tristeţe neînvinsă şi susţinerea mult dorită - erau ei doi.
***

çwç nuuu, saracutul de Chris [vino la mama ca am io grija de tine :3]
cum ai spus si tu chiar e un capitol trist, dar sincera sa fiu ce s-a intamplat la sfarsit mi-a placut, adica nah... <w< Chris si Colin stau bine impreuna, mai ales ca Colin e mult mai protector fata de Chris decat e Alex.
si eu care credeam ca il sunase pe Alex x3

;3 bafta in continuare la scris

Bună ! Bine te-am regăsit !

Acest capitol este trist , cum ai spus şi tu , însă felul în care i-ai descris sentimentele lui Chris m-au emoţionat şi rar mi se întâmplă aşa ceva . Cât despre Colin ... e atât de înţelegător , protector , e un adevărat prieten şi mă bucur că personajul Chris şi-a pus toată încrederea în el în această situaţie şubredă .
Cât despre momentul de la final ce pot să zic ? Îmi place , deşi nu este aceeaşi "magie" ca între Alex şi Chris .
AÅŸtept continuarea :D

Nu mi s-a parut chiar asa trist, sorry T^T Asa sunt eu..lucrurile banale ma fac sa plang, dar cand vine vorba de ceva cu adevarat trist ma uit si spun: "meah..nu-mi place", capitolul chiar a fost dragut, mai ales ca [,] Chris isi gaseste alinarea in bratele lui Colin <3 Stiu el e ingerul pazitor, el il salveaza mereu!! Doar el <333 El, el, el, el , Coliiinnn!! >__<
As avea si eu nevoie acum, in momentele astea, pacat ca e doar un personaj T^T, anyway scena de la sfarsit a fost chiar draguta, pasiune si putin curaj sa faci asta, amandoi iubesc persoane diferite, dar isi gasesc alinarea in bratele altuia >__<
Nu stiu ce sa spun mai mult, sunt in stare proasta si pauza de idei >_>
[center][Imagine: BIG+BANG.png][/center]
[center]Always a proud V.I.P <3 [/center]
[center]Stay stong DaeSung everything will be okey in the next year<3
Stay strong G-Dragon the real V.I.P's still love you, because you're a GOOD PERSON and you have a PURE HEART <3[/center]

Next-ul yaaay. Nu e deloc trist e super trist. Cand ma gandesc ca naivul de Chris se saruta cu Colin in loc de Alex. Si totul dintr-o neintelegere. Sa il ia dracu pe Sempley ala sau Mark sau cum il cheama pe idiotul ala :die: Numai vina lui. Te rog linisteste-ma si spune-mi ca se vor impaca repede Chris cu Alex. Ca eu Chris si colin nu pot vedea. Daca nu se intampla asta cred ca inebnunesc :crazy: adica un final in acre Chris si Alex sa fie despartiti ... YADA :yada: Ei cam atat am avut de zis despre acest capitol. Tine minte : " Orice Alex si Chris impreuna, ori I kill you :die:" Mai bine nu ca atunci cine mai face capitolele.

Bun capitol si succes in continuare :bv:

´Ello there ^^ Da, este prima data cand trec pe aici si tin sa mentionez ca citisem toate capitolele astazi. Imi atrasese de mult timp atentia ficul, insa, sincer, mi.a fost lene sa incep sa citesc x.x Gome, acum realizez ca facusem o mare greseala.
Revenind, imi place modul in care scri, stii sa tii cititorul in suspans si sa imbini cuvintele, iesind ceva super. Imi place ca (,) combini dramatismul, sadicitatea, santajul (mai nou, desi inca nu a aparut), dragostea, fericirea si scenele amuzante. Nu multi reusesc sa faca asta si tin sa te felicit ^^
Personajele: Well, primul personaj care este inca preferatul meu, de la inceput, este Alex, desi se afla la egalitate cu Jean. Imi place atitudinea lor si o da, mai este si Colin, si Chris, si chiar si Claire. Imi place atitudinea ei, e asa naiva, inocenta uneori si are acel caracter obraznic, la fel ca mine :x
Capitolele au dimensiunea potrivita, sunt dragute si scrise frumos. E mai mult dialog si asta e interesant caci te ajuta sa.ti formezi o parere mai ampla despre caracterul fiecarui personaj. Astept sa aduci nextul cat mai curand, noul cititor asteapta.

Prevad o saptamana plina de soare si multa inspiratie. Alungati gandurile rele si penele de inspiratie, acoperindu.va trupul cu o mare prelata care sa impiedice razele raufacatoare sa ajunga la voi. Atat de aici, din Beñicarlo. Dizzy a voastra va saluta.
Have a good day, zbye
Time you enjoy wasting, was not wasted.

Nuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu!!:yada: :nh: Stiam euuu! Nu e bine, nu e corect :(. Adica nu sunt impotriva unei relatii intre Chris si Colin, mai bine zis nu as fi fost daca nu aparea ALEX intre timp! Stii cum, imi statea pe limba chestia asta, si culmea e ca singurul moment (adica primul) in care imi trecuse prin cap posibilitatea era cand iti scriam celalalt comm, si nici atunci nu mi se parea adevarat. :-<. Of. Complicat. Dar o sa se rezolve ele lucrurile.
In schimb, mor de ciuda cand vad ca ajungi la o parte interesanta cu o parte din protagonisti si fix atunci schimbi scenariul. Nu zic ca nu-mi place, dar pur si simplu ma ucide. Pateam la fel cand ma uitam la Junjou Romantica, dar nu-i nimic, imi trece, mai ales ca stiu ca tu vii repede cu capitole noi si bune de papat :*. Btw, cum spuneau si alti oameni, povestea asta e buna de facut film. E buna rau de tot >:).
Nu mai fac speculatii cu privire la s-ar putea sau nu intampla si in niciun caz nu am sa te rog sa-i impaci mai repede pe Chris si Alex (motiv pentru care as taia toate fraza daca m-ar lasa codul site-ului :P). Am sa astept ca un copil cuminte continuarea, in liniste (da, vezi-ti de treaba, eu si copil cuminte in aceeasi fraza =)) ). Dar nu ma lua in seama. Vreau doar sa stii ca eu astept cu nerabdare capitolele si le citesc de fiecare data calde, abia scoase din cuptor :*.

Altceva nu siu ce sa mi zic, si asa, suficient cu poliloghia. Astept cu nerabdare nextul, dar la viteza ta, pariez ca n-o sa astept mult! :*
There's only one way to get rid of temptation, and
that's to yield to it. (Lord Henry Wotton) - Picture of Dorian Gray, Oscar Wilde


Blog - October Nights

Eu am avut impresia ca ai primit alte comentarii, nicidecum ca ai pus nextul. Mai sa fie, imi pare rau ca ajung asa tarziu O.O Bine macar ca am reusit sa comentez capitolul si nu am venit la urmatorul, apoi ma miram cine stie cum ca nu se leaga povestea :))

Citat: În aşa moment ar fi preferat să simtă căldura corpului lui Alex, să simtă cum blondul îl mângâie pe cap, cum îi cuprinde faţa cu mâinile şi-l sărută, spunându-i că totul va fi bine şi că el îi va fi mereu alături.
Replica asta cred ca a fost preferata mea, pe langa ultimul paragraf cu sarutul. Il inteleg pe Chris, se simte singur si neajutorat, mai ales dupa vestea aia bomba, dar acum e Colin aici... Iar eu ma bucur atat de mult :x
Nu stiu daca am mai spus-o, dar imi cam place cuplul asta *blush*. Sunt sigura ca Chris se va intoarce la Alex ( care, saracul, nu are nici vina ~_~ ) insa eu ar cam trebui sa ma bucur de momentele lui Chris cu Colin pentru ca stiu ca nu o sa dureze pentru totdeauna :)):-<
Ma bucur ca i-ai adus pe amandoi asa aproape, chiar e un vis implinit pentru mine. Poate asa pot afla mai bine sentimentele lui Colin pentru el, caci la incepu am fost cam nesigura in privinta lor.
Poate uni useri ar dori sa ma stranga de gat, dar DA, ador cuplul Chris si Colin si mi-as dori sa ramana impreuna, dar sincera sa fiu, nu cred ca s-ar putea intampla asta... Chris e facut pentru Alex...

Doamne, ce împiedicată sunt. Îmi vine să mă dau cu capul de toţi pereţii. V-am răspuns tuturor la comentarii şi am scris mult, iar la sfârşit nu ştiu pe ce buton am apăsat şi s-a închis Opera. Browser idiot sau laptop idiot. Să mai încerc încă o dată.

Ayame Chan, asta a şi fost intenţia mea, să credeţi că Chris pe Alex l-a sunat. Mă bucur că mi-a ieşit cât de cât
Fără idei, ai dreptate, nu e aceeaşi magie, dar voiam să conturez relaţia lor de prietenie, să o fac mai intensă. La urma urmei, Colin e un personaj plăcut şi a ieşit aşa fără să plănuiesc. E un bun prieten.
.Dudiii, eşti regina iernii, cu suflet de gheaţă. Eh, voi încerca să scriu un capitol dur pentru tine, te voi anunţa şi dacă nici atunci nu ţi se va părea trist, nu mai ştiu ce pot să fac ;))
xByAnKax, mă bucură mult faptul că laşi comentariu la fiecare capitol, nu mă aşteptam. Ce ţine de Chris şi Alex, nu pot să te mint, mai este până la împăcare, cam multişor aş zice. Dar cu viteza mea, după cum a menţionat October, o să vină repede momentul... poate.
Đizzy, sunt happy să te văd printre cititori. În acest capitol va apărea şi şantajul de care pomeneai, iar Jean... sper să nu te dezămăgească. Ce ţine de mult dialog... aşa e stilul meu, aici încă e puţin, dar uneori p iau razna şi nu mă pot opri. Nu o duc bine cu descrierea.
October, hey! Ştiu că nu e bine ceea ce se întâmplă, mi-e milă şi mie de Alex, dar dacă totul ar fi pufos şi roz, nu ar mai fi interesant. Îţi garantez happy-end. Ah, schimb scenariul pentru că vreau să scriu despre toţi şi îmi place să vă ţin în suspans. *blush*
Crazy.Fani, nu trebuie să te scuzi pentru absenţă, pentru că nimeni din noi nu e robot şi nu e programat să lase comentarii automat, lol. Eu înţeleg perfect şi nu mă supăr, pentru că singură fac aşa. Depinde de chef. Mă bucur că ţi-a plăcut capitolul, ultimul, ştiam că vrei să vezi aşa ceva ;)

Vă mulţumesc tuturor pentru comentarii, nu aveţi idee cât de bine mă simt când le văd. Şi încă ceva, m-a inspirat piesa asta:
Click

Capitolul 10

Kiril s-a hotărât să se ducă foarte devreme la universitate, pentru că avea două întâlniri importante cu nişte părinţi insistenţi. Se apropia şi sezonul sesiunii, iar asta avea să-i aducă mari bătăi de cap. Decanii se isprăveau perfect, iar secretarul general, Martin, aproape că îl înlocuia la locul de muncă, dar uneori trebuia să apară şi el pe acolo, măcăr să facă faţă. Trebuia să apară la instituţia dată peste fiecare trei zile sau când se întâmpla ceva ieşit din comun.
Se salută cu Martin, care îi înmână o mapă albastră, mare şi groasă, iar Kiril o luă resemnat. Va trebui să se uite şi prin contracte, să le verifice valabilitatea, iar asta ura cel mai mult, căci era plictisitor din cale-afară. Îl rugă frumos să-i prepare o cafea şi intră în cabinetul său, aruncând mapa cât colo pe birou. Se aşeză pe scaun şi începu să se gândească la diverse lucruri, dar fetiţa aia zvăpăiată îi apăru chiar şi acum în minte. În ultimul timp situaţia cu Claire se ameliorase, dar alaltăieri Kiril a dat-o în bară, din nou. Nu dorea să fie atât de insistent, dar nu putea nici să-şi blocheze dorinţele. Ideea cu lenjeria aceea perversă nu a fost bună, şi-a dat seama şi singur de acest fapt. Va încerca să se abţină de la astfel de cumpărături pe viitor. Gândurile sale au luat o nouă întorsătură, au făcut un salt înalt şi l-au dus la Colin, care ieri nici măcăr nu l-a sunat. Înainte îl telefona în fiecare zi şi Kiril s-a obişnuit... oare încă era supărat? Oare de data asta, cu aşa condiţii grave, Colin va accepta să fie împreună în continuare? Trebuia să vorbească despre tot şi să clarifice lucrurile o dată şi pentru totdeauna.
- Domnule, poftim cafeaua, e tare şi fără zahăr, cum vă place.
- Mulţumesc, Martin, zise Kiril şi dădu aprobator din cap.
- Domnule, un student vrea să intre, urgent. I-am spus că sunteţi ocupat şi nu primiţi studenţi astăzi, dar insistă...
- Cine e? întrebă Kiril cu riscul de a auzi un nume necunoscut.
Era imposibil să-i cunoască pe toţi cei care învăţau acolo, dar nu se plângea de memorie. Pe o mare parte îi ştia perfect, chiar dacă doar vizual.
- Jean D'Ori, din anul doi.
Kiril se încordase, simţind cum îi îngheaţă sângele în vene. Acesta era studentul care l-a văzut sărutându-se cu Claire şi clar că voia să-l şantajeze. Nu avea nevoie de probleme, trebuia să scape mai repede de acest mucos, care probabil voia garanţia notelor bune sau permisiunea de a nu se prezenta la ore deloc şi fără consecinţe. Visuri studenţeşti. Şi totuşi, nu îi putea permite unui tip ca ăsta, mai mic cu cincisprezece ani ca Kiril, să-i joace festa. Şi oare de ce numele ăsta de familie îi era atât de cunoscut? Pe Jean l-a văzut prima dată la o conferinţă cu nişte profesori din Franţa, unde a prezentat un proiect din partea grupului său, de aceea şi îl ţinea minte perfect, dar numele lui de familie... hmm, trebuia să se gândească mai bine la faptul dat.
- Invită-l, zise Kiril rece.
Martin dădu din cap şi ieşi. Peste câteva clipe uşa se deschise şi francezul păşi galant în cabinet. Se aşeză pe scaunul din faţa biroului, fără permisiune desigur şi zâmbi aproape inocent. Kiril ridică o sprânceană, uimit, dar nu zise nimic, aşteptând să înceapă micul adversar.
- Nu mă serviţi cu un ceai? întrebă tânărul, de parcă nici nu-şi dădea seama unde se află.
Kiril pufni şi îl privi ca pe un nebun de legat, iar apoi zise:
- Nu e cazul, sunt foarte ocupat. Ce-ai dorit? răspunse el cu răbdare.
- Domnule director, ţin să precizez că discuţia noastră va fi lungă şi tensionată, ar fi mai bine să mă serviţi cu un ceai. Ah, da, lăsaţi cafeaua la o parte şi turnaţi-vă wiskey, mă tem că nervii nu vă vor ţine, zise Jean pe un ton obraznic.
Kiril încă mai rezista, se ţinea în mâini, dar simţea că încă puţin şi-i crapă răbdarea.
- Nu cred că e cazul, am mai spus o dată şi nu am de gând să repet. Treci la subiectul principal şi nu-mi pierde timpul, zise el dur.
- Oui, oui, înţeleg că vă deranjez, dar sunteţi nevoit să mă ascultaţi până la ultimul cuvânt. În primul rând vreau să vă spun că mi-a plăcut amanta dumneavoastră, fierbinte fetiţă.
Kiril răsuflă din greu, îşi încrucişă mâinile la piept şi zise, cu note de dezgust în voce:
- Dacă vorbele tale vor avea acelaşi ton şi mai ales dacă nu ai altă problemă mai serioasă, părăseşte cabinetul.
- Nu, nu! Va fi interesant, în orice caz pentru mine. Am o întrebare şi nu vreau să o ocolesc prea mult timp. "Claire" e un nume frumos foc. Dumneavoastră l-aţi ales sau nu aţi fost atunci lângă mama fetei?
Kiril rămase stupefiat, blocat, cu gura căscată, cum vreţi. Încă nimeni şi niciodată nu a reuşit să creeze pe chipul său o asemenea expresie.
- Mai repetă o dată! Ce tot îndrugi? se răsti Kiril enervat.
- Mai încet, dacă nu doriţi ca dialogul nostru să fie auzit de toţi colegii voştri, ce servesc ceai în cancelarie. Sau poate ieşim acolo să continuăm? Sunt sigur că le va plăcea spectacolul!
Kiril trase aer în piept, încercă să se calmeze şi îşi astupă faţa cu mâinile. Jean surâse, vizibil mulţumit de reacţia pe care a creat-o. Băiatul continuă sigur pe sine:
- Deci Claire, fiica dumneavoastră sau amanta, cum vă convine...
În acest moment Kiril se repezi peste masă şi-i apucă gulerul cămăşii, roşu de furie.
- ... e foarte drăguţă şi nu merită să aibă aşa un tată ticălos. Aţi înţeles ce am în vedere?
- Cum îţi permiţi, căţelule? şopti Kiril, privindu-l insistent în ochi, de parcă dorea să găsească acolo ceva important.
- Îmi permit şi nimeni nu îmi va interzice, luaţi-vă mâinile de pe mine, vă rog, zise Jean cu dezgust şi se smunci din strânsoare.
Kiril se linişti şi întrebă cât se putea de calm:
- Spune ce vrei şi terminăm odată şi pentru totdeauna cu asta.
- Ce vreau eu? întrebă Jean şi începu să râdă în hohote.
Directorul nu răspunse, încerca să se relaxeze cât de cât, dar acel râs îl dispera. Nu mirosea a bine, deloc.
- Vreau să te distrug, iar tu mă vei ajuta, zise Jean şi zâmbi tăios.
Asta a fost ultima picătură, declaraţie de nebun. Nebun de legat. Lui Kiril nu-i venea să creadă ceea ce aude.
***

Din cauza asta am incurcat data trecuta capitolul cu comentariile, pentru ca ai postat foarte repede xD Dar nu intelege gresit, e un lucru foarte bun. Chiar aveam un mare chef sa citesc continuarea, indiferent de ce personaje aveai sa ne vorbesti, mai ales ca ma dor mainile de la atata scris hiragana -.- Oricum, m-am relaxat citind, dar m-am si amuzat ^^
Ma bucur ca exista cineva care il poate enerva atat de mult pe Kiril. Nu ma asteptam ca acest cineva sa fie Jean, dar e bun si el. Si spuneai ca aduci vorba de santaj, cred ca pana la urma tot in capitolele viitoare o sa ma conving excat depsre ce ai vrut sa zici xD Chiar vreau sa vad despre ce e vorba >:) Haha, maleficul de Jean. Kiril o sa se autodistruga imediat >:) ( i hope >.>" )
Umm... Se pare ca vom mai astepta cred ca doua capitole, sau unul, pana vei aminti din nou de ei, dar nu e nimic :3 Multa, multa imaginatie in continuare :* ... si poate... bataie?! :-"



Subiecte de discuție similare...
Subiect: Autor Răspunsuri: Vizite: Ultimul răspuns
  [Yaoi] Placeri interzise Prevented :D 1 2.464 17-10-2013, 09:53 PM
Ultimul răspuns: Nero19
  ♂Pe Culmi Interzise ♂ (+18) alexutzy97 35 13.539 08-08-2011, 06:58 PM
Ultimul răspuns: Rain
  Viata de ninja presarata cu iubiri interzise [+18] RouXiss Đx 5 4.364 10-06-2011, 10:05 PM
Ultimul răspuns: DiamondZ
  Zei printre muritori ~Vise interzise~ Strawberry*Lipstick* 0 2.504 18-12-2009, 12:05 AM
Ultimul răspuns: Strawberry*Lipstick*
  Sunetul unei iubiri interzise(shounen-ai) Mitsukai Yoru 5 4.821 18-08-2008, 09:58 AM
Ultimul răspuns: Nidryne


Utilizatori care citesc acest subiect:
2 Vizitator(i)