Tendințe Interzise (+18)

[σχуgєη]

Scuze că nu am mai comentat, I'm a bad girl, mă duc în camera mea. Uh, stai, sunt deja. XD
Uh, 3 capitole mari şi bunăbilicioase.:>
Vezi că ai rătăcit un emoticon pe acolo, nu are ce căuta în fic.
ÃŽntr-o parte i-a spus "Christian" ÅŸi nu "Chris". De ce? De ceeeee?
Mi se pare doar mie sau ăştia doi sunt idioţi? Nu, serios...se plac şi totuşi se ignoră. Alooo, vrem yaoi, băieţi! :-w
Presimt deja că unul dintre ei va ceda şi se va lăsa cu o partidă nebună. :> Yeah, dacă tot vine Sfârşitul lumii, măcar să mor citind ceva bun. :]] Auzi, sfârştitul lumii...ce prostie!
Sunt curioasă de ce se v-a întâmpla mai încolo, vreau să văd ce-şi spun.
Ai zis ceva de un personaj nou, preferatul tău, de altfel. Să înţeleg că Alex sau Chris [unul dintre ei] va dispărea din peisaj? Saaau...personajul ăsta nou îi ajută să se împace?
Pff, aşteptăm următoarea parte. >:D<

[Wolves]

Multumesc mult pentru comenturi şi pentru corectări. Postez acum un capitol mic şi data viitoare ajungem la personajul nou. Vor fi mai multe personaje şi nu, Chris şi Alex - nu se bagă nimeni între dânşii, cel puţin acum. Doar nu va fi interesant dacă vă spun, nu?

Capitolul 18 - Alex

Când am văzut cum Chris se ridică din bancă şi iese din cabinet, am rasuflat uşurat şi l-am urmat la rândul meu. Toţi colegii, de parcă nu aveau ce face, ne priveau pe noi doi. Ah, de-ar ştii ei adevărul! Ar fi un subiect numai bun de bârfă pentru mult timp încolo.
Dar într-un sfârşit am scăpat de privirile lor curioase şi am rămas absolut singuri. Păşeam în tăcere pe coridorul pustiu şi la un moment dat Chris s-a oprit şi s-a întors spre mine. Şi-a încrucişat mâinile la pipet şi a rostit cât putea de incolor:
- Te ascult.
Mi-am îndreptat spatele şi i-am răspuns, privindu-l insistent în ochi:
- Vreau să-mi cer iertare pentru tot răul pe care ţi l-am făcut. Ştiu că e greu pentru tine, dar aş da orice numai să mă ierţi!
Chris mă privea puţin mirat. Dar la ce se aştepta? Să îl ignor sau să râd de el?
- Am nevoie de tine ca niciodată, Chris, şi...
- Te-am iertat, Alex.
Am tăcut îndată şi l-am privit uimit peste măsură.
- Ce?
Credeam că nu am auzit bine.
- Te-am iertat demult.
Am păşit spre el şi l-am îmbrăţişat strâns, lăsându-mi capul pe umărul lui stâng. Simţeam o aromă foarte plăcută de mango. Probabil acest fruct divin era componentul principal al gelului său de duş. Dumnezeu mi-e martor că înainte nu mă gândeam la aşa ceva când îmi îmbrăţişam prietenul.
Dar totul nu era aşa perfect cum mi s-a părut la început. Chris deveni foarte încordat şi nu mi-a răspuns la îmbrăţişare... dar nici nu s-a ferit. Nu ştiam ce să cred, dar mi-am dat seama foarte repede.
- Scuze, i-am spus cu părere de rău şi m-am ferit.
A ridicat din umeri, dorind să pară indiferent ca o stană de piatră, dar eu am sesizat alarma din privirea sa.
- Scuze, nu mi-am dat seama că dacă te voi atinge...
Nu am reuşit să termin vorba, căci el m-a întrerupt:
- Nu vreau să mă înţelegi greşit. Pot să-ţi jur că vreau să fiu prietenul tău în continuare, dar relaţia noastră nu va mai fi ca înainte, nu putem fi cei mai buni prieteni, înţelegi?
Avea note de disperare în voce, dar cu toate astea a rostit acele cuvinte blestemate pe care nu doream să le aud sub nici un chip. M-am aşezat pe un pervaz şi mi-am rezemat fruntea de geam. Nu doream sa vadă durerea din ochii mei.
- S-au întâmplat prea multe. Amintirile vor roi prin mintea noastră mereu şi asta ne va împiedica să fim ca mai înainte. Dar trebuie să încercăm, eu unul nu vreau să te pierd.
M-am întors spre el să văd dacă nu râde de mine, dacă nu minte. Ultima frază pe care a rostit-o m-a dat gata. Acele cuvinte au fost atât de intime, personale, sincere... nimeni nu mi-a zis aşa ceva niciodată. Chris nu doreşte să mă piardă, dar ce să mai zic de mine?
- Nici eu nu vreau, Chris, nu vreau să te pierd! Eu... eu... Chris...
M-am oprit înainte să rostesc acele trei cuvinte, deoarece era prea devreme. Chris nu trebuia să ştie despre sentimentele mele. Nu voiam să mă urască.
- Alex? întrebă el neînţelegător.
"Dar trebuie să încerci! Dacă nu faci acum asta, îţi va părea rău toată viaţa ta!" îmi şopti o voce în minte.
- Dacă nu putem fi prieteni, hai să încercăm să...
Iar m-am oprit. Am închis ochii pentru o clipă şi nu îmi venea să cred că eram gata să îi spun aşa ceva lui Chris, tocmai lui.
- Alex, spune odata! mă îndemnă el puţin nervos.
Am sărit de pe pervaz şi am întins mâna, făcându-i semn să mă lase să o ating pe a sa. S-a încordat iar, dar m-a apucat de mână. I-am strâns-o şi mi-am ridicat privirea la ochii săi neînţelegători, rostind:
- Dacă nu putem fi prieteni, hai să încercăm să fim iubiţi. Nu te voi grăbi în nimic şi tu vei lua toate deciziile, doar să fii lângă mine.
- Alex, şopti Chris cu neîncredere.
- Nu spune nimic acum, nu vreau să te pierd. Eu te iubesc, i-am zis şi i-am lăsat mâna liberă.
M-am întors cu spatele la el şi am închis ochii.
Pe de o parte eram fericit că am avut curajul să zic asta, mă simţeam uşurat, dar pe de altă parte nu ştiam care va fi reacţia lui şi asta mă punea pe jar. Dacă avea de gând să mă respingă - avea să mor.
Şi atunci i-am auzit vocea tremurândă.
***

[.Dudiii]

De ce te-ai oprit?!!!!!! Esti nebuna? Fac infarct, deci care e raspunsul sau? O sa-l omor pe Chris daca-l face pe Colin sa sufere, insa o sa-l si las in viata daca o sa ramana cu Alex :> Sincer nici nu stiu ce sa fac mai intai :]]
- Nu vreau să mă înţelegi greşit. Pot să-ţi jur că vreau să fiu prietenul tău în continuare, dar relaţia noastră nu va mai fi ca înainte, nu putem fi cei mai buni prieteni, înţelegi? cand am citit fraza eram deja WTF?O__O si-mi venea sa ma dau cu capul de pereti, insa m-am calmat cand a spus restul cuvintelor :X
- S-au întâmplat prea multe. Amintirile vor roi prin mintea noastră mereu şi asta ne va împiedica să fim ca mai înainte. Dar trebuie să încercăm, eu unul nu vreau să te pierd.

[Reine]

Dupa ce mi-am luat teapa cu sfarsitul lumii( =)) ) si eram si eu fericita a trebuit sa imi strice ceva ziua dis de dimineata :grr: .Cum ai putut sa te opresti chiar cand era mai important? Nu putei sa mai scrii doua randuri in plus? :mean:
In orice caz chiar sunt curioasa sa aflu ce ii va raspunde Chris lui Alex, mai ales ca si el il iubeste.
A fost un capitol grozav si astep next-ul!
Kiss you!:-h

[alexutzy97]

Hi! Nu prea am mai avut timp sa trec pe aici, scuze pentru asta.:d(Perioada asta cu tezele si examenul, ma omoara:( )Mai, chiar m-ai facut curioasa cu personajul acela nou pe cvare-l indragesti tu asa mult, ce va aparea in urmatorul capitol....daca tie i-ti place asa mult, inseamna ca este super. Totusi nu as vrea sa influenteze intr-un sens negativ relatia inca "neformata" inca a cdelor doi :p
Kapitolul a fost ok....ma intreb ce raspuns va da Chris...desii banuiesc ce ar spune.:x
Pai cam atat....astept nextul...poop

[October]

meow meow meow meow meow meow meow!! so sweet! just sweet! era si timpul sa se intample asta! of, de ce a trebuit sa-i ia lui Alex atata timp sa-i marturiseasca? de fapt, stai, am uitat ca abia s-au regasit. dar stiu ce o sa-i raspunda Chris (chiar daca nu stiu cu ce cuvinte) si am o presimtire ca in capitolul urmator si mai multa lume o sa devina fericita :x. La fel si eu :x (asta pentru ca acum sunt suparata pe toata lumea, care s-a dus la gratar fara mine [pentru ca n-am vrut eu sa merg, dar asta-i partea a doua {si acum o sa-i ude pentru ca incepe ploaia >:) si tuna si fulgera :x}]). Acum ajunge cu aberatiile din partea mea si iti urez mult succes mai departe, si eventual mai scrie si continuarea, asa, ca sa nu te plictisesti :*. Bye-bye! >:D<

[Wolves]

Din păcate sau nu, în acest capitol nu am vorbit despre Chris şi Alex, aşa că va trebui să mai aşteptaţi puţin până ve-ţi vedea reacţia lui Christian. Apare personajul meu preferat şi vorbesc din partea lui Colin. De acum încolo aşa va fi, căci cum am spus când am început să postez, în ficul acesta sunt mai multe personaje principale. Mulţumesc mult pentru commuri, ele chiar mă fac să vreau să scriu. Şi bine că nu a fost sfârşitul lumii, nu voi mai crede în aşa prostii!
:zuppy02:

Capitolul 19 - Colin

Toată viaţa am încercat să fiu cât mai optimist, vesel şi sigur pe sine. Mi-au reuşit multe, mai ales că aveam aşa atitudine. Exact când am împlinit 18 ani, părinţii mei m-au chemat pentru o discuţie serioasă. Mi-au spus că trebuie să-mi câştig singur pâinea. Aveam voie să locuiesc în casa noastră, dar la bani de buzunar nici să mă gândesc nu trebuia să-mi permit. M-am întristat enorm, mai ales că se purtau aşa rece cu mine, dar în acelaşi timp îi înţelegeam perfect. Eram patru copii în familie şi eram săraci. Mama şi tata lucrau zi şi noapte, din greu, pentru a ne întreţine, iar noi învăţam. Toţi ştiam că ne va fi greu în viaţă şi nu ne permiteam să ne distrăm sau să lenevim în faţa televizorului. De fapt nici nu aveam un televizor.
La şcoală eram priviţi ca nişte tocilari, dar nu asta era cel mai important. Din cauza sărăciei nici eu şi nici fratele meu mai mic nu aveam parte de iubire. Fetele se fereau de noi ca de ciumă. Atunci mi se părea că dragostea nu există şi totul constă în bani. Mi-am pus un scop clar: să învăţ excelent şi să-mi creez un viitor frumos. Doream să nu fiu sărac şi să am succes în viaţă, să-mi ajut familia şi să nu mai simt că nu sunt bun de nimic.
Eram obsedat de aceste gânduri, chiar uitam să mănânc uneori. Mereu născoceam planuri şi nu în zadar. Am terminat liceul cu cele mai bune rezultate şi cu diplomă. Mare mi-a fost dezămăgirea când ai mei au ridicat din umeri şi mi-au spus:
- Asta nu-i cel mai important, mai bine lucrai toţi aceşti ani, doar ştii cât de grea e situaţia. N-ar fi fost în plus ceva bani.
Vorbele acestea nu m-au descurajat deloc, dimpotrivă, am hotărât să învăţ mai departe şi să le arăt că ceea ce fac nu e de prisos. Am optat pe o facultate de limbi străine. Pe atunci vorbeam perfect germana, franceza şi spaniola. Mai studiam şi limba rusă. Adoram să mă ocup cu asta, să învăţ cuvinte noi şi să studiez, era mult mai mult decât un simplu hobby.
Din păcate nu puteam intra la facultate imediat, căci nu aveam banii necesari. În acea zi eram atât de trist! După ce am fost refuzat, parcă s-a ruinat lumea în faţa mea. Mi se părea că a murit viitorul la care visam şi toată silinţa de care am dat dovadă la şcoală nu-i de folos. Banii erau totul! Îi doream, dar în acelaşi timp îi uram nespus de mult. Nu era cinstit.
Ţin minte cum m-am aşezat pe o bancă în parcul de lângă prestigioasa instituţie. Priveam nişte copii cum se joacă, iar părinţii lor îi priveau şi zâmbeau fericiţi. Am zâmbit şi eu, dar fără să vreau mi-au dat lacrimile. Era pentru prima dată în viaţa mea când am început să plâng. Nu înţelegeam de ce nu am noroc, doar mă străduisem atât de mult!
- Eşti bine? se auzi o voce puţin răguşită de bărbat.
Am ferit mâinile de la faţă şi l-am privit. S-a aşezat lângă mine şi mă examina atent. Nu înţelegeam ce doreşte şi în loc să-i răspund, îi studiam profilul. Era brunet, înalt, bine făcut şi avea un chip frumos, dar pe obrazul stâng puteam observa clar o cicatrice cam urâtă, ce îl făcea să pară dur. Era îmbrăcat într-un costum elegant, de culoare neagră şi ţinea în mână o servietă strălucitoare, de aceeaşi culoare.
Văzând că nu îi răspund, a ridicat o sprânceană în semn întrebător şi m-a întrebat:
- Cum te numeÅŸti, tinere?
- Colin Burks, i-am răspuns eu cu neîncredere.
De fapt nici acum nu îmi dau seama de ce am făcut asta. Puteam să mă ridic şi să plec, căci nu era normal să vorbeşti cu necunoscuţii, dar ceva m-a oprit. Simţeam nevoia să mă descarc, să vorbesc cu cineva.
- Colin, drăguţ nume. Îmi spui de ce plângi?
- Eu nu plâng! m-am revoltat şi automat mi-am şters lacrimile de la ochi.
El a râs cu poftă, probabil păream extrem de naiv şi copilăros.
- Mă numesc Kiril Swarovski, se prezentă şi-mi întinse mâna.
- Sunteti de origine rusă?
- Da, am locuit primii şapte ani din viaţă în Rusia, îmi zise pe un ton aproape trist.
- Интересно (interesant), i-am zis eu şi am zâmbit larg.
Eram fericit că pot vorbi cu cineva această limbă pe care o studiam cu atâta ardoare. Se părea că l-am uimit extrem de mult.
- Ты говоришь по русски? (Vorbeşti rusa?) intrebă el intrigat la culme.
- Учусь (învăt), i-am zis eu serios.
- Câte limbi cunoşti? a întrebat după o pauză lungă de tăcere.
- Mai cunosc germana, franceza şi spaniola, iar rusa o studiez acum, mai am mult până ajung la un nivel înalt.
- Esti bravo, chiar foarte. Înveţi aici? mă întrebă, arătând cu mâna spre locul unde se afla Universitatea.
M-am întristat brusc, iar el a observat imediat.
- Nu înveţi aici, era să observ aşa băiat ca tine.
În această frază se ascundeau multe, dar eram cu gândurile în altă parte şi nu mi-am dat seama.
- Sunt directorul acestei instituţii, a spus el plictisit, de parcă cine ştie ce lucru simplu era, pe când eu am început să tuşesc de uimire.
- Ai mâncat azi ceva?
Am dat dezaprobator din cap.
- Deci mergem să mâncăm, a zis el şi s-a ridicat de pe bancă.
Nu ştiam ce să fac, dar văzându-i zâmbetul încurajator, l-am urmat.
Totul era prea frumos ca să fie adevărat, dar totuşi am riscat.
***

[.Dudiii]

In sfarsit vorbesti si din perspectiva lui Colin :x Waaa e personajul meu preferat si il ador, deci nu va fi trist cand Chris va pleca cu Alex, nu? Oricum nu-mi pasa de cei 2, desi au fost momente in care numai puteam sa astept sa vad ce se intampla in captiolul urmator, oricum eu tot de partea lui Colin sunt si vreau sa-ti multumesc muuult de tot ca vorbesti din perspectiva lui si ca il faci sa aiba si el pe cineva, altfel ma intristam rau ^^"
So....astept capitolul urmator si... ah, era sa uit, am vrobit eu cu Sfarsitul Lumii si i-am facut programare, si-a cerut scuze si a spus ca nu te va mai intrerupe din scris, in plus a mai zis ca ii place fic-ul, cred ca Apocalipsei chiar ii place yaoi-ul :-?
Anyway bafta in cotinuare >;d<

Edit: Alessia merci de incurajare, am si uitat sa-ti multumesc >.<

[October]

cuuuuuuute!! :love: ador, ador, ador, ador! bine, adevarul e ca nu Colin e personajul meu preferat, dar imi place sa vad ca lucrurile prind si mai mult contur. deja cam am idee in legatura cu cateva lucruri, dar asta nu inseamna ca ficul e previzibil. din cate vad eu, acum prezinti doar cum s-a ajuns la situatia de fata, deci nu e nimic in neregula. though, imi pare rau ca nu avem Chris x Alex in capitolul asta, sper ca apar si ei in urmatorul, chiar sunt curioasa cum o sa-si marturiseasca Chris sentimentele.
So good luck si mult spor, vad ca deja ai, dar eu iti doresc si mai mult! >:D

P.S.:nu stiu ce tot vorbiti voi despre sfarsitul lumii, din cate stiu eu era programat pentru 2012, dar din partea mea ii bag ceva in fund si-l trimit de unde a venit cu programarea lui cu tot. sâc.

[Rain]

Oh, Doamne, de cand nu am mai dat pe aici!! Adevarat, am fost plecata ceva timp, dar vreau sa imi cer scuze T^T
Pai o sa incep cu capitolul 18, caci chiar vreau sa spun ceva despre el.
Am avut atatea emotii cand Alex vorbea cu Chris. Este adevarat ca la inceput il uram pe Alex pentru comportamentul lui, insa acum mi se pare asa sensibil si… Nu stiu, dar imi place. Si eu sunt curioasa de ce va spune Chris in legatura cu sentimentele lui Alex, poate vor accepta sa fie impreuna si… :> :-“ Ehh xD
Eniuei, nu stiu cum sa iti zic mai mult, dar capitolul 18 a fost perfect din punctul meu de vedere pentru ca am simtit acele emotii de teama pe care le-a avut si Alex.

Acum sa trec la ultimul capitol postat, pentru ca si aici am ceva de spus. In primul rand ma bucur ca ai scris ceva si din perspectiva lui Colin, acum sunt mai sigura pe modul in care gandeste el.

Mi-am pus un scop clar: să învăţ excelent şi să-mi creez un viitor frumos. Doream să nu fiu sărac şi să am succes în viaţă, să-mi ajut familia şi să nu mai simt că nu sunt bun de nimic.

Are mare dreptate, chiar imi place cum gandeste tipul asta.
In al doilea rand, sunt bucuroasa ca ai mai bagat si alte personaje si ca ai spus si despre viata lui Colin. Si el este unul din personajele preferate din ficul tau ^^. Acum sunt curioasa ce a patit Colin, o fi intrat la facultatea aia in final, pentru ca de invatat, invata foarte bine.
Ma intreb de ce a riscat…
Si ficul tau e plin de mister, cel putin acum, ma face sa il ador din ce in ce mai mult :X Nu am ce sa fac decat sa iti urez bafta in continuare la scris.

PS: Si pe mine m-au speriat stirile cu sfarsitul lumii -_-