Tendințe Interzise (+18)

[Wolves]

Vă mulţumesc mult pentru comentarii, vă ador. Azi am avut o zi oribilă şi ca să mă relaxez am mai redactat ceva. Mâine e ultima zi de facultate şi apoi voi sta acasă şi nu contează că vin examenele, timp liber voi avea. Voi încerca să scriu mai mult şi la toate ficurile.
Mâine sigur nu pun cont, căci voi dormi (recuperare de somn), dar vedem ce fac poimâine.

Capitolul 20 - Chris

- Îţi dai seama despre ce vorbeşti? am rostit eu cu vocea tremurândă.
Pur şi simplu nu puteam să o controlez. Abia-mi conduceam mişcările, dar gândurile mele erau prea încurcate. A spus "te iubesc" şi era imposibil, fără logică.
Alex a tăcut şi m-a lăsat să continui.
- Vrei să zici că după ce m-ai luat cu forţa, ai realizat că ai sentimente faţă de mine? Tu îţi dai seama ce îndrugi?!
S-a întors cu faţa la mine şi m-a privit îndelung, iar apoi a rostit pe un ton calm:
- Nu m-ai înţeles corect. Îţi voi explica totul, dar hai să plecăm de aici. Nu e locul potrivit pentru astfel de discuţii.
Nu ştiam cum să procedez. Pe de o parte eram foarte curios şi cuvintele lui mă provocau. Doream să văd cum gândeşte, ce crede despre ultimile evenimente... mai doream să-i spun cât de îngrijorat am fost când l-a lovit maşina aia nenorocită...
"Dumnezeule, ce să fac?!"
- Mergem unde vrei tu, orice cafenea sau bar...
- La tine acasă este cineva? l-am întrerupt eu.
De ce nu era nimeni lângă noi să-i vadă expresia feţei? Nu cred că cineva dintre cunoscuţii noştri a mai văzut aşa ceva pe chipul său. Era pierdut, uimit, neîncrezător.
- La mine... acasă? a întrebat de parcă nu auzise bine şi accentuă ultimul cuvânt în mod deosebit.
- Da, e vreo problemă? am întrebat indiferent, sau doar doream să par aşa.
- Îţi baţi joc de mine? mă întrebă Alex puţin nervos şi în acelaşi timp dezămăgit.
Ştiam foarte bine de ce a avut reacţia asta. S-a mirat că am propus să discutăm la el, în locul unde m-a violat.
- Ştiu perfect despre ce vorbesc. Dacă totuşi avem de gând să începem o relaţie, trebuie să o începem din apartamentul tău sau mai bine zis... am nevoie să intru acolo fără să-mi fie frică, fără să-mi aduc aminte, chiar nu înţelegi?!
Cred că în acel moment am roşit. Urăsc când mi se întâmplă asta. De ce roşesc mereu ca o fată? Între timp Alex a rostit, privindu-mă straniu:
- Mama e acasă, dar nu e nici o problemă. Mergem la mine.
A păşit încet în direcţia casei sale şi eu l-am urmat rapid. Când am ajuns în dreptul său, i-am spus aproape-n şoaptă:
- Când am spus că te-am iertat nu am minţit. Am făcut asta fără să vreau, de fapt... nici nu cred că te-am urât nici după ce... vom ajunge la tine şi îţi voi explica. Am şi eu multe de spus, dar sper că nu ai glumit când mi-ai spus că...
Nu am reuşit să termin vorba, căci el s-a oprit şi s-a apropiat de mine. Nu m-a atins, dar era atât de aproape încât îi simţeam căldura corpului.
- Te iubesc şi îmi pare rău că mi-am dat seama în aşa fel, a spus el şi a zâmbit trist.
Am ajuns la el acasă foarte repede. Conducea automobilul cu o viteză nebună, dar nu i-am zis nimic. Ştiam că totul va fi bine. Unica problemă era că mi-am lăsat lucrurile la şcoală, dar Alex mi-a promis că ne vom întoarce în câteva ore şi le vom lua.
"După ore trebuie să mă văd cu Colin, dar până atunci sper să mă clarific cu Alex" mi-am zis în gând, în timp ce aşteptam ca el să-i explice mamei sale de ce nu e la şcoală.
Nu auzeam ce îi spune, dar eram sigur că se va descurca.
Mă iubeşte! Eram gata să uit totul, doar pentru această declaraţie. Naivitatea mea nu se compara cu nimic, dar eram atât de fericit atunci!
***

Capitolul 21 - Colin

În acea zi l-am cunoscut pe Kiril, mi-am cunoscut norocul - aşa cum credeam eu în primele clipe, dar nu era nici pe departe aşa de simplu. Eram impus să aleg între două lucruri: să învăţ la instituţia la care visam şi unde domnul Swarowski era director sau să se ducă toată munca mea pe apele sâmbetei, din simplul motiv că nu aveam să fiu admis acolo.
Am mers cu el într-un apartament străin mie, ceea ce era şi logic. Kiril a zâmbit frumos şi m-a invitat să iau loc pe canapeaua din sufragerie. Mi-a zis politicos să mă simt ca acasă, ceea ce era imposibil. A comandat nişte sucuri şi pizza. Până a ajuns comanda la destinaţie, mi-a dat o mulţime de întrebări. I-am povestit despre toate - familia mea, şcoala la care am învăţat, viaţa mea...
Mă asculta vizibil interesat şi chiar nu aveam idee de ce se purta aşa cu mine, până la un moment dat. După ce am mâncat, Kiril a trecut la subiectul care îl interesa şi a fost atât de direct!
- Te admit şi nu va trebui să plăteşti nimic, dar cu o condiţie: vei fi amantul meu.
Am căscat ochii de uimire şi îl priveam cu neîncredere. Nu înţelegeam nimic! Mai auzisem eu pe atunci că există bărbaţi care o fac cu alţi bărbaţi şi femei care se iubesc cu alte femei, dar eu să fac aşa ceva? Simţeam că încă puţin şi vomit acolo, pe podeaua din lemn lucios.
Probabil asta-mi era scris pe chip - dezgust.
- Nu e nimic rău în asta. Probabil eşti virgin, iar după câte mi-ai povestit tu despre familia ta, părinţii tăi nu au vorbit deschis cu tine despre sex.
- În primul rând nu sunt o curvă, iar într-al doilea sunt... băiat, am pronunţat eu dezămăgit.
Kiril surâse ironic, de parcă se aştepta la o reacţie de genul. S-a ridicat de pe fotoliu şi s-a apropiat de mine. Inima mea a devenit cât un purice. Eram foarte speriat şi deja îmi părea rău că l-am urmat în locuinţa aceasta. Cine ştie ce dracu avea în cap.
- Să nu-ţi fie frică, sunt bisexual, nu nebun. N-am de gând să sar acum pe tine. Nu ai deloc experienţă şi de aceea o să-ţi dau la dispoziţie trei zile, să te gândeşti.
A ridicat mâna şi mi-a mângâiat obrazul drept. Desigur am roşit imediat şi încercam să înţeleg ce simt în acel moment. Ce-i drept, în capul meu era o adevărată încurcătură.
- Nu am nevoie de trei zile, putem verifica acum... nu te supăra, dar vreau să văd dacă vomit sau nu, am zis eu serios.
Kiril a început să râdă cu gust. După ce se potoli, zise pe un ton vesel:
- Şi cum ai de gând să verifici asta?
Ridică o sprânceană şi aştepta să vadă ce-i voi răspunde de data asta. M-am apropiat timid de el şi mi-am luat aer în piept. Kiril surâse iar, chiar şi eu îmi dau seama cât de comic eram atunci. Am închis ochii şi mi-am apropiat buzele de ale sale. Am trecut cu limba printre ele şi am înţeles imediat că nu e neplăcut. Buzele, le avea fine şi moi.
- mmm, gemu Kiril şi înainte să mă retrag de lângă el, mi-a cuprins faţa cu palmele sale şi m-a sărutat aşa cum se cuvine.
În acel moment m-am pierdut complet, m-am pierdut în senzaţii de vis. Atunci am realizat că ador să fiu dominat de cineva... o fată niciodată nu ar putea face una ca asta.
***

[.Dudiii]

Eu am citit direct capitolul 21, apoi dupa ce mi-am facut curaj am citit si 20, foarte interesanta faptul ca Alex, in sfarsit, dupa 100 de ani, are curajul sa-i spuna ce gandeste. Aleluliiaaa [ingerii din pod].
Chris chiar a avut un curaj nebun sa spuna ca vrea la Alex acasa, adica dupa ce a fost violat nu cred ca o persoana normala s-ar mai fi intors acolo, din contra oriunde altundeva, dar numai acolo nu!
Sa revenim la Coliiiin :x [tot ingerii din pod <3] Wow amant? Astept sa vad cum s-au despartit, caci cred ca au avut o relatie interesanta, insa sigur s-au despartit altfel acum nu mai era cu Chris, nu? <3
Deci sper ca n-a fost ceva tragic si dupa ce Chris va fi cu Alex, relatia lui Colin cu Kiril [nici nu stiu cum se pronunta:]] se va reintregi, oh si mai sper sa... um... fie fericit? Da! :D Colin <3 as putea sa oftez dupa el toata viata, nici nu mai conteaza cum arata daca e asa cute din punct de vedere al personalitatii sale ^.^"

So...succes darling ;3

[Rain]

De abia ce am citit capitolele trecute si acum ai venit deja cu altelele. Hehe, asta e Rai curat >:) Mi-au placut si astea pentru ca ai schimbat total locul, personajele si actiunea de la un capitol la altul, nu stiu de ce dar ma atrage, chiar daca niciunul din capitole nu a fost plictisitor.
Sincer, au fost cam scurte, dar avand in vedere ca ai pus doua nu am avut nicio problema ^^ Mi-a placut mult cel cu Colin, cred ca incep sa il admir din ce in ce mai mult pe tipul asta, oricum, Kiril a fost cam... Ehm, nu stiu, ma asteptam sa il violeze sau ceva de genul insa am fost intelegator dar DIRECT. Oricum ma asteptam la alte reactii din partea lui Colin ;))

Eh, cat despre Alex si Chris, sunt atat de draguti :3 Sper sa se lamureasca treaba asta si Chris sa recunoasca ca il iubeste. Cam atat am avut de spus ^_^ Deci pana data viitoare numai bafta >:D<

Chuu~

[alexutzy97]

Nu ma gandeam ca vei posta asa repede!!! E bine.:p(Din cate am inteles aici, Kiril e noul personaj, asai?)
Sa vedem....Kiril....e direct, asta am observat. Infatisarea e buna, comportamentul sau il ador, functia sa e buna, am uiotat ceva???? Nu cred.
Sunt curioasa ce va fii intre Colin si Kiril....cu siguranta Colin nu i-a dezvaluit totul cu Chris.:)
Cat despre Alex...a dat Domnul....ca daca o mai tinea mult asa, ca "sunt baiat", ca "te iubesc" sau nu (???), ma enervam rau de tot pe el:d
Mie una i-mi plk, tine-o tot asa!
ByeBye!!!:x

[Mizuki Lulu]

Heei ! Am citit toate capitolele ! Se ce as putea sa zic?! Sunt GROZAVE ! Cred ca titlul m`a facut sa intru sa citesc >.< . La inceput am fost putin in ceata (sunt cam zapacita ;)) ) , dar acuma am inteles toata actiunea \:d/ . ai un fel de a scrie care pur si simplu te atrage :d . eu pun foarte mult accent pe descrieri. adica intr`un fic, mie`mi place ca descrierile sa fie maxime \m/ . si tu chiar ai reusit sa faci unele superbe ! . cat despre personaje ce sa mai zic? :)) . Cred ca preferatul meu e Alex :x. mai ales dupa ce am citit ultimelecapitole in care`si da seama ce simte pt el..am plans la capitolul cand a avut accidentul de masina (parca XD). la partea cand statea si se uita la baietii aia care se tineau de mana . iar cand i`a declarat lui Chris ca il iubeste am fost : XD Sugoii ! . Chris e asa de naiv si kawaii ! >.< . Il ador :x . si mai e si Colin . Chiar merita titlul de 'prieten adevarat' . si chris si`a dat seama de asta . ^^ .
Pliiiiiz ! Posteaza urmatorul capitol mai repedeee ! TREBUIE sa vad ce se intamplaaa :o . Si daca poti..sa ma anunti si pe mine cand il postezi :'> ;* .

[Wolves]

Hey, un grand merci pentru comentarii.

Capitolul 22 - Alex

I-am explicat mamei din fugă de ce nu sunt la şcoală şi m-a crezut. Urăsc să mint, dar uneori fără asta nu se poate. Am intrat în dormitor şi m-am întors spre Chris. El a închis uşa şi mă privea extrem de calm. Totul mi se părea fals. Nu înţelegeam cum poate fi liniştit, pe când mie-mi fierbea sângele în vene. Mă simţeam prost, foarte prost. Chris a păşit încet spre pat şi s-a aşezat.
- Te ascult, zise el încet, aproape-n şoaptă.
- Nu cred că era o idee bună să venim aici, am răspuns eu sec.
- Mie ar trebui să-mi fie frică, nu ţie, a spus el şi a surâs.
Atunci am sesizat cât de nervos era de fapt. Mâinile îi tremurau uşor şi vorbea încet.
"Oare crede că sunt în stare să-i mai fac ceva? " m-am gândit eu puţin confuz şi am mers spre el.
Am vrut să mă aşez lângă dânsul, dar am renunţat, căci atmosfera devenea din ce în ce mai încordată. M-am rezemat de perete şi am vorbit:
- Chris, vreau să fim împreună. Vreau să-mi ispăşesc vina...
- Adică ţi-e milă de mine? Nu-mi trebuie mila ta, zise el şi se încruntă.
- Nu, nu crede aÅŸa! m-am corectat repede.
Mă privea atent şi aştepta să continui, ceea ce şi-am făcut.
- Nu mă întrerupe te rog şi nu-ţi crea răspunsuri bizare în minte. Ascultă-mă pe mine. Am realizat că te iubesc, cred că ţi-am repetat asta de o mie de ori deja, dar nu pot altfel. Poate te gândeşti de ce oare rostesc aceste cuvinte atât de uşor, dar e purul adevăr! Am realizat asta după ce-am făcut cea mai mare greşeală din viaţa mea.
Cred că şi-a dat seama despre ce vorbeam. Ambii ştiam asta, dar nu rosteam cu voce tare.
- Nu vreau să mă înţelegi greşit, dar ţi-ai dat seama că eşti gay după ce... după ştii tu ce... ai realizat că mă iubeşti? E amuzant şi nu e logic, a zis el şi şi-a plecat capul la pământ.
Chiar dacă a susţinut că ceea ce vorbesc eu e amuzant, nu se râdea şi nici măcăr nu zâmbea.
- Ce vrei să fac ca să mă crezi? am întrebat eu brusc.
- Nimic.
- Fac orice! Dacă vrei mă arunc sub o maşină, orice...
Vorbeam şi gesticulam ca un disperat. Chris părea speriat şi nu asta am vrut să obţin cu spusele mele. Era foarte aproape, îi simţeam căldura corpului şi aproape simţeam cum tremură.
- Să nu faci asta niciodata! Deci atunci... atunci ai făcut-o intenţionat?! Nu îmi vine să cred! Eram atât de îngrijorat, înebuneam, dar tu te-ai aruncat în faţa maşinii din cauza căreea ai stat în spital? Doamne, Alex, eşti un ticălos! Ai idee cât am plâns? Îmi venea să mor! Eşti nebun cu totul!
Mi-a strâns gulerul cămăşii şi credeam că mă sufoc. Nu se mai oprea din strigat şi se pare că asta a fost culmea pentru dânsul, dar nu m-a înţeles corect! Ochii i-au dat în lacrimi şi cuvintele-i erau pline de ură şi îngrijorare, în acelaşi timp. Niciodată nu m-aş fi gândit că accidentul meu l-a adus în aşa hal.
- Nn..u e cee...a ce crrezzi, i-am răspuns cu greu.
Atunci şi-a dat seama că mă strânge de gât şi mi-a dat drumul, imediat îmbrăţişându-mă.
- Iartă-mă, a murmurat el.
Şi-a ascuns faţa la pieptul meu şi răsufla din greu. Încerca să se calmeze, iar eu am ridicat mâna şi l-am mângâiat uşor pe cap. Apoi încă o dată şi încă o dată.
- Şşş, iartă-mă tu pentru tot. Te iubesc, i-am zis eu sigur pe sine.
L-am apucat de bărbie şi i-am ridicat capul. Mă privea cu ochii săi mari şi frumoşi, parcă cu speranţă în ei.
- Pot să te sărut? am întrebat eu nesigur.
Privirea i-a devenit tulbure ÅŸi a dat aprobator din cap.
Nu putea vorbi, dar ştiam sigur că nu simţea frică.
Mi-am lipit uşor buzele de ale sale. Erau reci şi fine. A scos un geamăt înăbuşit. Am vrut să mă înlătur, căci mă speriasem, dar el m-a strâns în braţe şi nu m-a lăsat, adâncind sărutul. Atunci am înţeles că a oftat de plăcere. Am continuat să mă joc cu limba în gura lui şi am sesizat că e dulce, iar. I-am cuprins faţa cu mâinile şi l-am sărutat mai apăsat. În acel moment îmi doream să se oprească timpul în loc, să rămânem doar noi - sărutul nostru şi noi doi.
***

Capitolul 23 - Chris

În acel moment mi se părea că zbor şi mereu mi-au plăcut senzaţiile de genul. A fost de neuitat. Primul nostru sărut adevărat îl voi ţine minte toată viaţa mea. Aş deveni un criminal dacă l-aş da uitării. Mi-a lins buzele cu tandreţe şi apoi le-a muşcat uşor, făcându-mă să tremur de excitare. Mâinile sale s-au acomodat pe talia mea, iar eu îi mângaiam obrazul cu una şi cu alta mă jucam în părul lui. Părului lui blond era fin, parcă brodat cu mătase şi îl adoram, mai ales în acel moment. Şi-a dezlipit buzele de ale mele şi am scâncit dezămăgit. L-am privit în ochii săi albaştri ca cerul, care s-au întunecat şi mi-am dat seama din ce cauză. Era foarte excitat şi eu la fel, dar nu puteam să-mi permit mai mult, nu atât de repede.
- Chris, ce faci din mine? a întrebat pe un ton aproape disperat.
- Nu am idee, dar dacă simţi tot ce am simţit eu toţi aceşti ani...
"Doamne, ce vorbesc?!"
- Care ani? Despre ce vorbeÅŸti?
- Eu...
Nu era cazul să-i spun despre sentimentele mele. În acel moment îmi era nespus de frică să nu-l pierd. Am alungat cuvintele care erau să mă dea de gol, le-am închis undeva adânc în minte şi l-am sărutat din nou - mult mai pasional. Doream să-i arăt că-mi aparţine doar mie, că ţin la el şi nu aş mai putea trăi dacă ar pleca, dacă mi-ar frânge inima.
Alex m-a îmbrăţişat strâns şi eram aşa aproape unul de altul! Parcă nu-mi ajungea aer, iar el era atât de dulce - oxigenul meu dulce. Nu ca zahărul sau ca mierea... era dulce ca fericirea. Şi mi-a lipsit această fericire, oh cât mi-a lipsit! Mă întreb şi acum cum de am putut să vieţuiesc fără ea. De acum nu voi mai putea, odată ce am gustat-o. Mi-am dat seama că sunt obsedat de acest demon blond. Oare e gata să se transforme în înger pentru mine? Sau mai bine nu trebuie, îl iubesc aşa cum este - l-am iubit mereu. Poate a trecut o veşnicie, poate doar câteva minute când m-am dat la o parte şi i-am zis cu părere de rău:
- Cât de mult îmi doresc să te sărut încontinuu, dar e riscant, mama ta e acolo, am zis eu cu vocea puţin răguşită.
El mi-a luat mâna în a sa şi m-a privit cu blândeţe.
- Sunt gata să strig în gura mare că te iubesc la nebunie, mi-e indiferent.
L-am privit şocat. Oare chiar simţea asta?
- Alex, nu trebuie. Nu acum, în orice caz. Nu ai idee cât de greu e să duci aşa o viaţă, când în jur sunt numai homofobi disperaţi, care îţi fac rău fără să se gândească. E groaznic...
S-a albit la faţă în acel moment, dar eu l-am îmbrăţişat şi i-am zis:
- Nu, nu eşti unul din ei, sunt situaţii mai groaznice şi vom fi în afara oricărui pericol dacă vom ţine relaţia noastră în taină.
- Cât timp eşti lângă mine - eşti în siguranţă, înţelegi? Nu voi lăsa pe cineva să îţi facă rău, stai fără grijă.
Când a rostit acele cuvinte părea extrem de sigur pe sine şi l-am crezut. I-am zâmbit fericit şi i-am spus:
- Acum trebuie să plec, trebuie să vorbesc cu cineva...
- Merg cu tine?
- Mai bine nu, trebuie să vorbesc cu Colin, am zis eu şi am lăsat ochii în jos.
S-a lăsat o linişte mortală. Se auzeau doar bătăile inimilor noastre, care erau gata să sară din piept.
- Te conduc cu maşina şi te aştept, a spus el într-un sfârşit.
- Bine.
Căzusem de acord, nu doream să complic situaţia care abia se reglase. Trebuia să mă pregătesc moral de discuţia cu Colin şi speram să mă înţeleagă, mai ales că nu doream să îl pierd în nici un caz.
***

[Mizuki Lulu]

Vaii ! Iti multumesc ca ai facut un capitol asa BUN ! . nici nu stiu ce sa zic >.< . alex e asa grijuliu cu chris = u = . fac un cuplu perfect ! :x . Sper ca v`a intelege si colin, iar la cum am vazut ca se comporta, nu cred ca se va supara asa mult :3 . doar a zis`o cu gura lui ca il iubeste pe chris ca pe un frate ^^ . plz posteaza umatorul capitoool repede ! :o3 .

[Rain]

Da, da, da, sunt asa happy ca ai venit cu inca doua capitole atat de repede >:D<
Pai o sa incep sa le comentez pe fiecare in parte pentru ca am ceva de zis despre amandoua. La primul am sesizat decat o greseala de exprimare, ai zis undeva 'nu se râdea' si corect este 'nu râdea'. Am vazut multi care folosesc expresia asta, dar nu e corecta [-(
Acum... Il inteleg pe Chris ca este nesigur, dar Alex pare atat de convingator si decis pe sentimentele sale, ar fi pacat ca bietul Chris sa nu realizeze ca spune adevarul.

- Pot să te sărut? am întrebat eu nesigur.

Replica asta mi-a placut enorm, m-ai facut sa o citesc de mai multe ori :"> iti dai seama. La fel si sarutul, a fost foarte frumos.


Cat despre al doilea capitol, unde ai vorbit din perspectiva lui Chris... Nu stiu daca ma crezi, dar imi vine sa il omor pe tipul asta. De ce nu ii spune odata ce simte pentru el? Sunt sigura ca Alex nu ar zice sau face ceva rau, cel putin asa sper :-s. A fost cam scurt, dar asta e , ma bucur oricum ca pui doua :] Acum sper ca nu va fi nimeni gelos pe nimeni, mai ales ca se vor duce la Colin x.x

Bafta cu scrisul si sa vii la fel de repede ca pana acum >:D<.

[October]

Nu stiu cum faci, dar de fiecare data cand apare un capitol nou, nu am rabdare sa il citesc, ochii imi fug mai jos, peste replicile lor, pur si simplu nu am rabdare. Ca sa nu mai vorbesc de starea pe care mi-o dau, ma simt ca un calorifer. As vrea sa mai spun si alte lucruri, dar acum sunt obosita si e tarziu, asa ca revin maine cu un edit.

P.S.: Ma innebunesti! :x

[.Dudiii]

Eu?!! Ultima?!! Deobicei eram prima, nuuuu!! :((
Naspa :|
Oricum, ma bucur ca ai adus un capitol nou, defapt doua ^^"[da si eu vin la sfarsit >.>]
Totul parca a sunat dintr-un film siropos la care nu m-as fi uitat niciodata, insa as citi romanul :|
Discutia dintre cei 2 mi s-a parut pur si simplu mirifica :X
Fiecare detaliu descris asa amanuntit
Eh...eu tot pe Colin il iubesc, transmitei ca sunt fana lui nr 1 :]] O sa iau si o pancarda, poate atunci o sa ma creada :-?
Momentan n-am nici 10 bani in pusculita, dar strang eu :]][peste 2 ani o sa-mi permit maxim un creion:]] glm ^^"
- Care ani? Despre ce vorbeÅŸti?
Gata! Simplu! I-a inchis gura cu un sarut:]]
Sunt multe fraze geniale, dar momentan o sa ma rezum doar la cea de sus :D

In sfarsit primul lor sarut, astia nu se mai opreau daca nu-si aduceau aminte de viol :]] Sigur se inghiteau unul pe altul, deci... Colin nu va avea nimic impotriva, in plus el trebuie sa fie cu Kiril 8->

Succes dear *hugs*