[Naruto] Jail is my home

[i Ramenn.]

Ihii.
Pentru ca m-ai anuntat trec si eu pe aici cu un comentariu, desigur.
Sa vedem .
Momentul cu Itachi se poate spune ca a fost romantic daca nu se oprea prostu` in mijlocul drumului :]]. Aww, dar totusi a fost dragut ^.^
*unele faze au fost chiar funny! . :]]
Ador faza cu :" viitoarea Uzumaki" .. Aww, Hinata si Narutoo, Hinata si Narutoo!. Hihii.. ii ador ce pot sa zic.
Sasuke m-a surprins cu limbajul lui mega uaa!. :]] Dar, imi place. E si cuminte si si si.. De data asta imi place de Sasuke. Dar, in alte fic-uri.. Poate nu, poate da.
Mi-a placut foarte mult capitolul, ce pot sa zic.
Astept cu nerabdare next. :*
:bye:

[^Ciresica^]

Ooo dar vaai ce comoară! :]]
Hellăăău Ayumi. Mă bucur tare că ai adus nextu` care mi-a plăcut la nebunie. Aşa deci şi prin urmare lui Konan îi e dor de droguri. E clară treaba! :]] Şi Sasuke văd că tot îi spune că Pain merită o şansă. Haide mă Konan nu da acuma cu bâta-n baltă, merită băiatu` nu ca şi Itachi. Şiii apropo... unde e verdele-n cap? Pe bune că am să te sec la cap până ai să îl pui :]]
So aştept nextu nerăbdătoare, deci ţine minte! Verde în cap [glumesc doar:)] Pupici!*

[Miranda.]

hellooo
Sunt o arivista... Dar sa trecem... Cum e posibil sa intarzii atat de mult ? Eu nu am constinta ? Unde a zburat ea atata timp ? Doua capitole ma cereau, doreau sa vina sa scriu aici cate ceva, iar eu stateam bine mersi la mine in camera si invatam... Cate greseli facem in viata. Capitolul este bun, imi place cum decurge actiunea. Putin cam vulgar dupa mine, nu te supara, dar de fapt, este +18 si eu gresesc... Tin-o tot asa !

:bye:

[SnowFlake.]

Aha.. să încep cu începutul, adică titlul ficului. Îmi place cum sună şi este sugestiv, dar nu trebuia să pui punctele de suspensie. Ar fi arătat mai bine fără.

Capitolul unu: " ma indrept spre fereastra mea roz din camera mea roz. " - nu-mi place repetiţia cuvintelor, sună urât când le citeşti cu atenţie. Puteai modifica: mă întrept spre fereastra din camera mea roz.
" langa celula mea? " - nu cred că e întrebare; nu trebuia semnul întrebării ci punct.
" nuuu " - fără aşa ceva; adică nu mai "înmulţi" numărul vocalelor.
" portocaiu " - portocaliu
" sunt un fel de portocaiu catre pfff …nu stiu, portocaliu! " - sună mai bine până la "descriu", fără partea asta.
" al acelui loc parca fara suflet " - parcă neînsufleţit .-.
" s-a purtat frumos pe mine " - nu prea are cum să se poarte frumos "pe" tine, ci "cu" tine.
" deobicei " - de obicei

Capitolul doi: " si wow chiar ma lasa sa vorbesc. " - în locul lui "wow" puteai spune: şi spre surprinderea mea...
" intosesem " - întorsesem
" 14 " - litere, fără cifre.
" asa ca ma indreptam " - m-am îndreptat
" vrobim " - vorbim
" telecomnda " - telecomanda
" déjà " - de ce cu accente? nu ai zis " déjà vu"
" si dau nas in nas cu mama, in sfarsit a venit acasa mama! " - care în sfârşit ajunsese sau venise acasă
" de un negru intens ca cei mai negrii taciuni " - de un negru intens la fel ca sau asemănători tăciunilor ( se cam ştie că tăciunii sunt negri o.o )
" Imi place si aceasta culoare " - negru e nonculoare.
" Brusc un sunet ciudat se aude!,acel sunet vine din stomacul meu… " - venind dinspre stomacul meu
În dialogul cu mama sa, ai folosit de prea multe ori cuvântul " dragă ". Puteai să-l înlocuieşti cu " scumpo ".
" indreapta " - în dreapta
" trebuiasa " - trebuia să
" iar distruge " - i-ar
" faculatate " - facultate
" inselato " - înselat-o

Capitolul trei: " nicio vorba cu jigodia care m-a numit pe mine jigodie " - ăhm.. nu puteai găsi un adjectiv pentru "jigodie" în primul caz? de exemplu: nenorocitul. :- ??
" Ma bucur sa ii vad pe… " - chiar mă întreb pe cine; adică ştiu pe cine, dar mă întreb cum sunt; şi ca să nu fi lăsat propoziţia neterminată puteai adauga un pronume personal: " ei " la sfârşit scris cu italic.

Capitolul patru: " m-a parasise " - mă, nu m-ă
" lacrimile inceteaza sa apara. " - nu încetează să apară; dacă curgeau puteai spune că încetează să mai curgă; aici ar fi mers mai degrabă : lacrimile se sfiesc să apară
" podeaua era mai moale, deci adorm pe podeau. " - podea de două ori; adorm pe ea
" in locul asta mizer " - mizerabil era.

" -Pentru ultima data blondule: a trecut ora de vizita! Pleaca acasa!
-„ Pentru ultima data” cretinule: nu ma intereseaza! Vrem sa il scoatem azi pe Pain de aici! Ce dracu nu intelegi? Of Doamne, tu esti mai blond decat mine. "
Hahahaaa! : )))) Criminală faza!
" Fraieru… o " - fraierul şi fără punctele acelea.

Capitolul cinci: " untr-un " - într-un
" mainile nu ma ajuta deloc. Puff. Am cazut " - ai fi putut scăpa de puff ăla şi să legi propoziţiile.
" se uita la mine si nu intelegeam ce am patit, nici eu nu stiam. " - nu întelegea
"Nu stiu. Nu stiu. Nu stiu. Nu stiu." - puteai să scrii o singură dată şi să scrii după: am spus eu cu disperare sau disperată.
"sefu" - pe şeful meu; sefu aşa scris simplu sună urât.
" si ma infig " - defapt îţi înfigi degetele în cămaşă, nu pe tine.
" daca mai face " - dacă mai faci
"imbecile" - imbecilule
" sa se vrobeasca " - vorbească
" il refuse. " - refuze
" la curvele lui si imi dau seama dupa zambetul pervers " - fără "şi" nu mai are sens.
" luxoasa ca doar e sefului " - ca doar e a şefului sau că doar e şeful.

Capitolul şase: Wow, wow, stai ce? Jiraya şi Tsunade? : )) Bună idee.
" Omul asta sigur e bolnav! Cum a putut sa puna un tablou in care iti face cu ochiul pe un perete opus WC-ului? " - mor de râs.
" masina ce este a lui Pain " - maÅŸina ce este: nu.. maÅŸina care este: da
" famaliei " - familiei
" stazile " - străzile
" Brusc se aud o melodie enervanta: “ I am perfection” , sau ceva asemanator. Melodia vine de la telefonul lui Sasuke, “ wow” , ce surpriza. " - halal surpriză xD

Capitolul ÅŸapte: "
"Tricou decoltat alb, mai mult transparent ca sa se vada ca “ printesa” are sutien cu push-up, pantaloni scurti roz bine mulati si niste pantofi gri foarte inalti, prea inalti deci reformulez: niste picioroange gri " - deci faza asta e gen: wow. Epic!
" sarbatotiiiiim " - sărbătorim
" PLEACA " - fără caps. o_o
"doua pizde" - ăhm.. două organe sexuale mai bine.
" Ela " - el

Capitolul opt: " sa o fut " - să o pătrund, am, penetrez .. orice doar nu ăla, te rog.
" cat de curva" - cât este de curvă.
" sigur va intra cineva aici, sper. " - "sau aÅŸa sper"
" in care am fiert de dracii ce-i aveam " - fiert? o_o poate murit de draci.. şi la tine în context e la plural.
" ma vreau la fel de mult " - mă vrea

Capitolul nouă: " pas ace " - pasă ce
" avertisez " - avertizez
" dun " - din
" Nopate " - noapte, şi eu mai scriu aşa când mă grăbesc. -.-
" parasite " - părăsit
" deschis " - deschid

Capitolul zece: " ma amagesc degeaba. Degeaba sper ca cine " - mă amăgesc singură; ca să nu se mai repete.
" pot fi curva de o noapte a lui Pain "
" spunundu-mi " - spunându-mi
" covintelor " - cuvintelor
" incepe sa rada, dar se abtine. " - nu are cum să şi râdă să se şi abţină, deci: îi vine să râdă, dar se abţine.

Capitolul unsprezece: " imbrate " - în braţe
" sa maid au " - să mai dau
" intrege " - întregi
" varianata " - variantă
" support " - suport
" Relatiile genu asta " - relaţiile de genul ăsta
" t@rfa " - fără @
" tonul pe care am zis-o este destul de iritat si iritant. " - tonul este iritant nu iritat.. în plus înseamnă aceleaşi lucru doar că sunt folosite în mai multe contexte asociate diverselor substantive.
" abitnem " - abţinem
" Semafarul " - semaforul
" masina cu viteza egal Pain .. " - maÅŸina cu viteza mare

Capitolul doisprezece: " ceva ce cel putin ma .. " - "ce cel" sună puţin cam aiurea; "care cel"
" tine la Hinata daca tine atatea " - dacă are.
" Pain iubeste alcool " - alcool-ul
" porfiti " - profiţi
" Ar terbui " - ar trebui

Aşa; am început cu greşelile de tastare şi de exprimare căci m-am obişnuit să le spun primele. Cât despre naraţiune este bună, dar în câteva cazuri ( destul de puţine ) e fugărită de cai. Ar trebui să mai bagi puţină descriere în unele locuri, dar nu zic că acum nu ar fi bună. Am spus doar că o poţi îmbunătăţii.
Iar la dialog nu am ce comenta.
Îmi place povestea; nu am mai întâlnit-o până acum şi chiar e originală, deci aştept next-ul să văd ce vei mai face pe aici cu Pain şi Konan. Mă întreb cum a putut să se îndrăgostească de Itachi .-.
Sau în fine să-i placă; fă-i odată pe ăştia doi să fie împreună ( P şi K ); nu de alta, dar dupa cum l-ai descris tu pe el cu siguranţă poate fi schimbat, în bine logic.
Ah şi era să uit: nu pui toate virgulele. Fi mai atentă cu ele că le pierzi pe drum.
Succes cu următorul capitol.

[Ayumi Michaelis]

Capitolul XIII

~Konan~

Arunc ce a mai ramas din tigara si ies din masina. Incerc sa pasesc lent si feminin asa cum m-a invatat Hinata si cred ca ma descurc destul de bine.
Discutia cu Sasuke m-a pus pe ganduri. Eu si Pain? Nu prea cred. Omul asta isi petrece jumatate din viata beat, iar in cealalta jumatate face si el ce poate. Si oricum, cine sunt eu sa ma gandesc ca as fi potrivita pentru el? Sunt un nimeni, sunt incapabila sa ii inteleg pe ceilalti sau pe mine insami. Si chiar daca cei din jurul meu incearca sa ma faca sa ma simt de-a lor eu tot cred ca sunt a nimanui, tot timpul singura. Si mereu ilogica si nesigura. De ce ma indoiesc de acesti oameni pe care ii pot numi prieteni? Pai nu stiu motivul, ma tem sa nu fiu dezamagita presupun. Dar nu conteaza. Acum trebuie sa fac ce a zis bossu’ nostru.

Un zgomot puternic sparge linistea care se asternuse. Cineva tocmai inchisese o usa cu putere. Apoi sunetul provocat de mersul rapid al unei persoane ce purta pantofi cu toc ma zgarie pe creier. Sasuke iese din masina si amandoi ne uitam spre curtea lui Orochimaru. Hinata alearga cu niste tocuri de 10 centimetri, nu stiu cum de nu cade. Rimmelul ei este intins pe toata fata, iar ochii ii sunt rosiatici de la prea mult plans. Ajunge la noi si sare in bratele lui brunetului continuand sa planga si sa suspine.

Eu si Sasuke ne priveam impacientati unul pe celalalt, amandoi incercam sa o linistim pe Hinata insa nimic nu mergea. Sasuke imi arunca telefonul lui si imi spune sa il sun pe Naruto si sa ii spun ca ne intalnim urgent la casa Hinatei. Il sun pe blond si ii comunic cele spuse de Sasuke. Naruto asculta cu atentie tot ce ii spun si brusc ma intreaba serios daca cea care se aude plangand e Hinata. Din pacate ii raspund afirmativ, apoi imi inchide.

Hinata este deja in masina iar Sasuke imi spune sa urc si eu repede. De data asta bruneta sta pe bancheta din spate alaturi de mine. Fratele lui Itachi conduce ca un nebun, cu siguranta s-a intamplat ceva grav cu Hinata. Eu o tin strans in brate si continui sa o intreb ce s-a intamplat insa nu reuseste sa imi spuna nimic. Se uita speriata la mine si varsa lacrimi din ce in se mai amare. Ochii mei sunt din ce in ce mai tristi. Nu pot ramane indiferenta cand vad ingerul asta pur si inocent plangand. Sasuke opreste masina si coboram toti trei repede. Masina blondului era deja parcata in fata casei. Imi dau pantofii jos ca sa pot merge si ii urmez pe cei doi. Deoarece Sasuke o tine pe Hinata in brate merg in fata lor ca sa le deschid usa. Naruto este inauntru, loveste obsesiv canapeaua cu piciorul pana cand ne vede intrand.

Cand vede in ce stare se afla Hinata arunca vaza care era langa mana lui, spargandu-se in mii de bucatele. Il lasa pe Sasuke sa o puna pe Hinata pe canapea apoi se repezeste la brunet.
- Unde dracu ati fost? De ce nu ai avut grija de ea?
- Calmeaza-te Naruto! Nu e vina mea. Scumpul tau nas a trimis-o la Orochimaru. Nu a stat nici 10 minute acolo si a iesit in starea in care este si acum. Nu avem idee ce s-a intamplat, insa daca satanistul ala a ranit-o cumva fii sigur ca va avea o moarte lenta si dureroasa.

Bruneta se linisteste putin apoi spune cu glasul tremurand: “Sunt bine.”. Apoi il roaga pe Naruto sa mearga langa ea. Blondul o imbratiseaza cu dragoste, fiind patruns de durere vazandu-si iubita asa.
- El e un mostru. Data trecuta cand a-am fost acolo avea doar, doar zece tablouri. Acum are treisprezece si doua poze. In prima e Sakura, iar in a doua e Konan.
La auzul ultimelor cuvinte Naruto si Sasuke m-au privit speriati si infricosati. Brunetul pune mana pe telefon si o suna pe Sakura.
- Esti acasa? Bine, stai acolo. Vin acum.

Nu mai inteleg nimic. Parca Sasuke nu mai vroiai sa o vada pe rozalie. Si care e treaba cu tabloul si poza? Ce e asa mare lucru ca un obsedat are o poza cu mine? Naruto suna si el pe cineva, spunandu-i sa vina urgent aici. Ce naiba se intampla?
- Naruto, spun eu incet, ce se intampla?
Nu mi-a spus nimic. Doar si-a lasat privirea in jos. Hinata se uita la mine cu mila si plange mai tare.

Din baie iese Pain cu parul complet ciufulit, avand in gura o periuta de dinti. Are pe el doar un prosop care defapt este in jurul taliei. Presupun ca pana acum a facut un dus. E prima data cand observ ce patratele are. Gandul asta m-a facut sa rosesc pentru o secunda dar mi-am revenit rapid. Mi-a ridicat privirea si am inceput sa il privesc in ochii. El face acelasi acelasi lucru, dar se uita la mine intr-un mod diferit.

Asteptam o explicatie legata de cele petrecuta, deci mulumesc Doamne ca Naruto sparge linistea:
- Se intampla ceva aici si nu stim noi?
Naruto si Hinata se uita unul la altul si incep sa rada. Sunt singura care nu se prinde? Totusi ma bucur ca bruneta e mai calma si fericita. Totusi, la auzul cuvintelor lui Naruto, Pain incepe sa rada nervos si sa il injure pe blond incet astfel incat eu sa nu aud. “Familia Uzumaki” se ridica de oe canapea si se indreapta spre usa.

- Eu si Hinata o sa plecam acum, va lasam singuri.
- Pai eu credeam ca aici locuieste Hinata.
De ce sunt singura persoana din incapere care rade? Adica Hinata este foarte amuzata, dar cei doi baietii sunt dezamagiti. Mereu spun lucruri stupide si nu imi dau eu seama?

~Pain~

Cei doi amorezi au plecat, casa Hinatei ramanand la dispozitia mea. As vrea sa ii spun lui Konan in seara asta, dar nu stiu daca pot. Dar ce e atat de greu pana la urma? Sunt doar cateva cuvinte, nici macar nu sunt lungi. Trebuie sa fiu incapabil ca sa dau gres astazi...
Cineva mic si dragut ma tine brusc de mana si ma priveste insistent, asteptand un raspuns de la mine. Nestiind la ce se refera o intreb ce vrea.

- Nu crezi ca eu sunt singura lasata pe dinafara? Singura care afla ultima? Pain, vreau si eu sa stiu adevarul! E timpul sa imi spui. Promit ca nu ma voi supara, indiferent ce va fi. Asa ca spune-mi.
In tot acest timp mi-a tinut mana strangand-o din ce in ce mai tare. Nu imi venea sa cred ce tocmai auzisem. Daca vroia sa ii spun inseamna ca si ea simte la fel. Ii iau si cealalta mana si pasesc mai aproape de ea, cu un zambet larg pe buze.
- Pai, nu stiu cum sa incep. Poate nu ne stim de foarte mult, dar in aceasta perioada in timp mi-ai fost alaturi. Iti amintesti ziua in care mi-ai salvat catelul?
- Nu! Despre ce tot vorbesti?

Asta e o zi importanta, prima mea zi libera. Nu pot sa cred ca Jiraiya ne-a lasat pe mine si Konan sa facem ce vrem. I-am promis micii mele protejate ca ii voi arata cel mai dragut lucru din lume. Chestia asta a cam lasat-o rece, dar sper ca atunci cand imi va vedea surpriza va fi mai fericita. Dupa ce am parasit vila sefului am condus cu 80 km/h.
Chiar vroiam sa il vada pe Akamaru, sa il stranga in brate si sa imi spuna: “Multumesc Pain”, cu zambetul pe buze.

Dupa 10 minute am ajuns. Amandoi ne-am indreptat spre curtea din spatele casei mele. Acolo era catelul, de asta Konan nu l-a vazut prima data cand a venit aici. Odata ajunsi acolo animalutul meu a venit spre noi alergand si latrand, dand din coada ca un tampit. Lucrul care m-a dezamagit este frica lui Konan pentru caini. Ea s-a ascuns practic in spatele meu. L-am luat pe Akamaru in brate si m-am dus sa ii pun zgarda si lesa. Aveam de gand sa facem o plimbare toti trei. Konan a spus ca e in regula cat timp “potaia” sta departe de ea. Am iesit din curte, urma sa mergem intr-un parc.

Am traversat strada cu grija, urmand sa trecem peste un pod. Telefonul meu a inceput sa sune haotic asa ca am rugat-o pe Konan sa tina putin lesa. M-am intors cu spatele pentru a discuta niste afaceri cu Gaara. Cred ca nu vorbeam de nici 5 minute, dar a trebuit sa inchid deoarece tipatul lui Konan ma speriase putin. M-am intors si am observat ca Akamaru disparuse. Am intrebat-o pe Konan ce s-a intamplat. Ea s-a uitat catre raul care trece pe sub pod cu subinteles. Nu imi venea sa cred ce se intamplase. Am inceput sa imi dau hainele jos fiind gata sa sar dupa catelus. Eram gata insa Konan m-a oprit. Mi-a spus ca stie ca eu nu stiu sa innot asa ca m-a impins inapoi si a sarit ea.

- Acum iti amintesti? L-ai salvat pe Akamaru in acea zi friguroasa, apoi ai racit.
- Da… imi amintesc. Ai avut grija de mine apoi. Te-am intrebat de ce ma ajuti, insa mi-ai spus ca ti-am salvat javra si imi esti recunoscator. Dar stai ce treaba are asta cu Orochimaru?
- Ce?
- Pai eu vorbesc despre Orochimaru si treaba cu poza si tabloul. Speram ca tu sa imi spui ce se intampla. Tu despre ce vorbesti?
Deci la asta se referea tot timpul. Si eu… Ce prost pot fi! Era clar vorbeam despre lucruri diferite. Acum ce ii pot spune? Ma simt ca un copil prost si penibil. Desi imi e cam rusine ma uit la ea. Sta cu privirea in jos si imi spune sa ii spun despre Orochimaru. Ce surprinzator, speram sa aud altceva.
- Pain, tu… ma placi?


______
Ha ha! Asta e tot. Imi pare rau ca nu am fost originala in ceea ce priveste numele cainelui, dar e tarziu si nu stiu ce sa mai scriu. Nextul o sa vina curand sper.
Capitol scurt si necorectat.

[Miranda.]

hellooooo

Masca. Asa am ramas, masca... Cand ma zis ca citesc aveam mici indoieli, este ora 3 si eu ar cam trebui sa fiu dusa in lata lume, dar fiind unul scurt am terminat. Faza cu tablourile nu am inteles-o... Ala a devenit obsedat de ele, le vrea la el in pat ? Sau care este ideea ? Vrea mai mult decat ar trebui ? Iar intrebarea de la final m-a lasat in aer.... Konan m-a socat pe mine, care nu simt nimic pentru ea :)) , dar cred ca Pein este mai masca ca mine. Ea intreaba din cauza discutiei cu Sasuke, nu ca l-ar placea, dar el asta crede si ii marturiseste. TE rog sa nu se faca de ras...

[SnowFlake.]

" in bratele lui brunetului "
" imi spune sa il sun pe Naruto si sa ii spun " - fără repetiţii de acest gen, în aceiaşi propoziţie : puteai spre exemplu să spui: să îi comunic.
" Il sun pe blond si ii comunic cele spuse de Sasuke. " - asta nu-şi prea are rostul o_o - puteai să schimbi cu: ceea ce am şi făcut.
" Hinata este deja in masina, iar "
" nu mai vroiai " - voia
" secunda, dar mi-am "
"petrecuta, deci mulumesc" - petrecute, mulţumesc
" perioada in timp " - de timp.

Cam atât la capitolul greşeli. Scuze, trebuia să le spun chiar dacă ai scris că nu ai corectat capitolul; unele nu erau doar de tastare.
Nu mi se pare un capitol chiar atât de scurt, dacă uneşti cele două părţi.
Cât despre numele câinelui, chiar dacă nu e original tot din Naruto e. Oricum e foarte drăguţ. xD
Descrierea mi-a plăcut, şi ştii să descrii sentimentele cel mai bine. Naraţiunea nu a fost grăbită, iar dialogul nu a fost sec. Tot tacâmul. Cât despre poveste, e din ce în ce mai interesantă. Mă întreb ce s-o întâmpla cu Konan şi acel tablou şi dacă Pain îi va spune că o place. :3

Dar cu ce nu sunt de acord, este acel rezumat de la început. Nu îşi are rostul, din moment ce o să citim capitolul. În plus, rezumatul ne poate face să nu mai vrem să citim, căci ştim deja pe scurt ( ziceam şi eu, nu înseamnă că se aplică şi la mine ). Nu ştiu de unde ţi-a venit ideea, dar sincer eu aş anula-o. : )

Spor la scris, dear. Şi inspiraţie multă.
Chuu. ;; ).

[^Ciresica^]

Buna ciresica, multumesc ca mi-ai spus de next.

Bun, deci chiar daca a fost un capitol scurt mi s-a parut ca si actiunea a fost cam fugarita dar cred ca e doar in imaginatia mea chestia asta o.o... in fine. Ideea e ca m-ai lasat de tot in dubii la faza cu tablourile si pozele. Chiar sunt curioasa sa vad despre ce e vorba si sper sa nu fie ceva de rau. Ce surprize ne pregatesti? In rest am ramas masca cand am vazut intrebarea lui Konan, pe bune ca ma asteptam sa spuna cu totul altceva, iar din nou abia astept sa vad ce reactie va avea Pain, cu toate ca si el se gandea ca i se va pune cu totul alta intrebare. Cum a spus si Miranda sper sa nu se faca de ras...

[Ayumi Michaelis]

M-am conformat noilor reguli si am editat primul capitol:

Varsta minima: 18
Gen: Drama, actiune, romanta
Limba: Romana
Observatii cu privire la continut: Limbaj vulgar, scene de violenta
Tipul de comentariu solicitat: simpla sau avansata, cum doriti ^_^

Capitolul XIV
~Konan~

Dupa ce Pain si-a terminat povestea despre Akamaru ne-am contrazis putin, dar amandoi am cazut de acord ca vorbim despre acelasi lucru si i-am spus sa imi dea detalii. Insa nu a durat mult pana mi-am dorit sa stiu altceva. Asa ca am spus-o involuntar, fara sa ma gandesc la consecinte. Nici nu stiam ce sa astept ca raspuns. E un sentiment ciudat, as vrea ca raspunsul lui sa fie afirmativ, dar de ce? Si daca nu e, voi arata penibil, nu? De ce o simpla intrebare da atatea batai de cap? Si de ce Pain nu imi zice nimic? Prea multe intrebari consecutive...

Ma plictisisem de stransoarea asta inutila a mainilor noastre, asa ca am vrut sa ii dau drumul, insa Pain mi-a strans mana si mai tare, in timp ce privirea lui era atintita in podea. Dupa ce si-a dres putin glasul a inceput sa vorbeasca, in tonul vocii sale simtindu-se putina nesiguranta.
- Nu stiu daca te plac. Tot ce stiu e ca intotdeauna am fost mai bun decat Itachi, mai ales din punct de vedere moral. Si imi displace faptul ca el sa da la tine doar ca sa demonstreze ca imi este superior. Poate ca acum sunt doar stimulat de dorinta de a-l depasi, deci nu iti pot raspunde sincer la intrebare.
Am inteles, e un fel de concurs, numit “Cine o fraiereste primul pe Konan”. Pana acum Itachi a fost printre favoriti, dar se pare ca si Pain a recuperat destul de mult. Totusi eu nu vreau sa cred ca pentru el e un simplu joc. Si daca ar fi, as vrea sa piarda.

M-am asezat pe canapea si am inceput sa rad fara motiv, in timp ce el ma privea ciudat. Nu intelegeam multe si ma afecta acest lucru. “Nu stiu daca te plac”, ce vrea sa insemne asta? Daca nici el nu stie atunci cine? Nu stiu ce sa zic sau ce sa fac. Simt cum panica pune stapanire pe mine si as vrea sa o pot opri, insa ceva ma impiedica. Brusc mi-am amintit...
- Dar in ziua aia, cand stateam pe podea in camera ta si plangeam, nu era Itachi acolo. De ce ai vrut sa ma saruti? Si de ce m-ai ajutat sa plec din locul caruia obisnuiam sa ii spun “casa” ?
Am spus totul fara sa-l privesc in ochii, in timp ce vocea imi tremura. Linistea s-a asternut intre noi timp de cateva secunde. Il priveam cu speranta, asteptand sa zica ceva.

- Asculta Konan, nu vreau sa incep ceva ce ar putea sa se termine ranindu-ne pe amandoi.
“Dar tu nu o sa ma ranesti”, asta as fi vrut sa ii spun, dar nu am putut. Am simtit cum o durere sfasietoare imi invaluie sufletul si cum raman fara oxigen. M-am ridicat de pe canapea si am fugit catre usa fara sa ma uit inapoi. Nu stiam unde sa merg, sau ce sa fac. Voiam doar sa scap de atmosfera aia apasatoare care ma sufoca. Am trantit usa si am continuat sa alerg. Nici nu am apucat sa fac cativa pasi ca a inceput sa ploua. Am privit cerul innorat din care picaturile de ploaie veneau necontenit. Acum mult timp am spus “daca azi ploua voi accepta propunerea lui Pain de a pleca din locul asta”. Si astazi ploua… este timpul sa plec. Faceam pasi din ce in ce mai mici si abia mai puteam merge, desi inca nu ajunsesem la iesirea din curte. M-am impiedicat si am inceput sa plang. Mi-am pus mana pe genunchiul lovit si am inceput sa tremur. Imi era frig. Mi-am inchis ochii si am lasat cateva lacrimi sa curga. Nu cred ca era un lucru observabil, avand in vedere ca ploua.

In timp ce suspinam am auzit niste pasi zgomotosi ce alergau prin ploaie. Nu i-am bagat in seama. Dar cand ploaia s-a oprit, desi inca o auzeam, am deschis ochii si am vazut ca langa mine statea Pain cu o umbrela. Deci ii pasa, nu? Ce sentiment placut, cuiva chiar ii pasa de mine.
- Multumesc.
A urmat un moment de liniste intre noi doi dupa care m-am ridicat si i-am spus ca ar fi bine sa ne intoarcem in casa. Am inceput sa merg, dar Pain m-a tras de mana si a lasat umbrela jos. Ploaia ne-a lovit cu putere in timp ce ne uitam unul la altul. Apoi am ramas socata de gestul sau. Mi-a atins usor buzele, iar eu am facut ochii cat cepele. Chiar s-a intamplat? Pain m-a sarutat pe mine? Nu cred ca imi pot reveni din soc. Mi-a zambit apoi si am intrat in casa Hinatei. Eram atat de euforica, nici cand te imbeti nu simti asta.


__________________________________________________________
Don't kill me, ok? Stiu ca e scurt, dar cam atat a avut Konan de zis *laugh*. O sa incerc sa aduc capitolul urmator cat de repede pot. O sa fie din perspectiva lui Pain, dupa cum presupun ca va asteptati. Stiu ca nu s-au intamplat prea multe in capitolul asta, imi pare chiar rau. Nu l-am corectat. Sper sa va placa. Cred ca as avea mai multe de zis dar m-a grabesc >.<.

[Zummy]

Iarta-ma, iarta-ma, iarta-ma, iarta-ma, iarta-ma, iarta-ma, te rog sa ma ierti [-o< Nu am mai intrat de ceva vreme pe zup [ recunosc asta cu rusine] si nu am mai citit capitolele tale care sunt absolut superbe, pline de amuzament, cu descriere ampla, sentimente profunde si toate cele. Chiar imi place acest fic. Iar ultimul capitol este cel mai emotionant, dupa mine. Mi-a placut momentul ^.^ Sarut in ploaie, superb. In rest ce sa mai spun ? Au fost si replici amuzante, la care nu am putut sa nu rad. Ai un fic, ce cuprinde tot: comedie, drama, actiune. Intr-un singur fic, le-ai pus pe toate. Chiar imi place. Nici nu pot sa-ti spun cat de mult imi place. Pot observa usor un progres. De la ultimul capitol citit de mine, pana la ultimul scris de tine, te-ai perfectionat. Felicitari ^.^

Si cam atat. Astept cu nerabdare nextul, sa ma anunti :*