Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Kiraru Sushaki -poison love,poison dreams

#1
Hey.Desi nu am mai incercat si genul asta de fan-fic,sper sa-mi reuseasca.O sa incep cu povestea...hm..a unui baiat,de fapt doi:X

Kiraru Sushaki este un tanar student al liceului ,,KammisukaShide'' .Locuieste in internatul rezervat pentru elevii liceeului veniti din alte parti ale tarii.Kiraru ,in varsta de 16 ani,este o persoana putin timida si emotiva.Are ochii mari si expresivi,si parul in nuante roz-violet.Arata ca un copil,dar pe dinauntru este atat de maturizat...A trecut prin moartea unor persoane foarte dragi,si destule probleme.Sora sa cea mai mica,Maia Sushaki,a fost lovita de o masina exact cu o zi inainte de intrarea lui Kiraru la liceu.Acesta se afla cu ea,cand tragicul eveniment a avut loc.




Dupa moartea Maiei,parintii sai au fost prea distrusi pentru a se mai ocupa de fiul lor,asa ca au ales sa il trimita departe de casa,sperand sa uite ,si sa se schimbe.Intradevar,a reusit sa se schimbe,dar nu a uitat niciodata de Maia,pe care o iubise ca pe propriul Inger.Ajuns in alt oras,Kiraru a hotarat ca familia sa il abandonase,si a inceput sa nu mai creada in oameni.Tot ceea ce isi dorea era sa invete bine,sa traiasca viata,si sa uite tot ce ar putea sa il mai raneasca.







La doar patru luni din primul an de liceeu,un telefon la anuntat pe baiat ca mama sa i-si luase zilele,pierduta in durere si amintiri.Tatal sau la anuntat ca din acel moment,hotarase sa isi schimbe viata.Prin urmare,vroia sa uite ca mai are un fiu,si sa dispara.
Astfel,a ramas singur,parasit intr-o lume care-l tinea la distanta,intr-o lume in care nu existau decat straini,de care tanarul nu vrea decat sa fuga,sa se ascunda.

Dupa primul an de liceu,descopera ca viata este mai mult decat cruda.Profesorii sunt aspri,iar elevii rautaciosi.Oamenii din jur il privesc fara nici un strop de compasiune,nu exista iubire.Nu exista nimeni pe care te poti baza.

Insa chiar in primele zile din anul 2,il va intalni pe Sasuki Gerozikatu,persoana care ii va da peste cap viata,ii va schimba si sentimentele.

#2
imi place cum ai inceput,cum ai descris dar a fost cam scurt,greseli de tastare nu prea am vazut:victorie:Imi place drama baiatului,se vede ca ai talent la povestile dramatice.
Este foarte interesant ficul tau,deci eu personal de abia astept
continuarea.Vreau sa vad ce se va intampla...continuare:victorie:

#3
Cap1.


Kiraru coboara scarile reci si inalte alte internatului,cu un ghizdan negru pe umarul drept.Este imbracat intr-o camasa alba si o pereche de pantaloni negri,iar la mana dreapta poarta un ceas de argint.Picioarele lui isi continua drumul pana la intrarea in liceeu intr-un ritm incet.
Liceul ,,KammisukaShide'' se inalta intr-o cladire cu patru etaje,si mai multe corpuri.Geamurile imaculate stralucesc in bataia soarelui,iar peretii vopsiti cu un var alb par sa fie proaspat varuiti.Scarile de marmura sunt incadrate de plante exotice abia aduse,iar vestiarele proaspat renovate.Pe fiecare parte a holurilor se insira dulapioarele elevilor,in care isi tin diverse lucruri.

Kiraru urca la etajul doi,acolo unde invata el in cea mai mare parte a timpului,si se grabeste spre dulapul pe care sunt scrise cu litere aurii: Kiraru Sushaki.Scormoneste in buzunarul pantalonilor dupa cheie,si il deschide.Cauta ceva in el,si cauta,si cauta...apoi il gaseste!Caietul sau la franceza era ascuns printr-e cutiile cu pixuri si fotografii.In el se afla tema sa,pe care trebuia sa o predea astazi.Cand se uita la dulapul din dreapta sa,observa cu mirare ca numele de pe el fusese schimbat.

Ochii sai intalnira numele unui baiat:Sasuki Gerozikatu. Deodata,auzi clopotelul sunand,si incepu sa alerge spre clasa.Abia atunci isi dadu seama ca numai era nimeni pe holuri.Dar stia ca profesorii intarzie mereu,asa ca nu se alarma prea tare.

Dupa trei ore plictisitoare:Limba Franceza,Matematica si chimie,urma ora de Educatie fizica,ora care il deranja cel mai rau pe Kiraru.PRofesorul de sport era un barbat de vreo 35 de ani,foarte aspru,si se lua intotdeauna de el.Sustinea ca nu are spirit de echipa,si ca intotdeauna joaca de parca ar fi singur.Si asa era.Kiraru prefera sa acapareze mingea de footbal si sa dea cat mai mutle goluri,dar nu pasa niciodata,si nici nu se baza pe colegii sai.Era un jucator foarte bun,dar profesorul prefera sa ignore total acest lucru,si sa ii faca mereu observatii.

In acea ora,Kiraru alerga pe teren,simtindu-se in forma.Lua mingea de la un adversar,si incepu sa fuga lovind-o puternic,spre poarta.Ochii sai de un albastru ca cerneala straluceau victoriosi,cand observa pe cineva pe partea cealalta a terenului.

In cealalta parte,jucau cei din anul patru al liceului.Pe banca de rezerva vazu un tanar de care era sigur ca nu mai daduse vreodata.Era inalt si subtire.Avea parul des si blond,iar ochii ii erau caprui.Il vedea putin rau din cauza faptului ca fugea in timp ce se uita,dar nu se putea abtine.

-Sushaki!!!!!!urla profesorul.ai de gand sa te intorci pe Pamant!!!!!???Alergi caun bezmetic,si nici nu stii ce faci.Treci imediat pe tusa.
-Da,domnule,ofta el,lasand mingea si indreptandu-se spre banca de rezerva.
Ceilalti colegi ai sai continuau jocul,dar elstatea pe banca,frustrat.Se intorse sa se uite dupa blondul de pe partea cealalta,dar cei din anul patru se intorsesera la vestiare.

#4
ma bucur ca ai postat continuarea:victorie:imi place
cum ai descris,deci ai avut descriere.Capitolul a fost mai mare
dar nu s-au intamplat prea multe..cum ar fi ca cei 2 sa se intalneasca fata in fata.sa vorbeasca etc.Asta inseamna ca in capitolul urmator vor incepe sa se cunoasca mai bine(*)
totusi felicitari mie personal chiar imi place.sper sa continui.:bye:

#5
Kiraru intra in vestiar posomorat,si se tranti pe un scaun.Scoase din ghiozdan hainele sale,si se dezbraca de echipamentul sportiv.Intra la dus putin mai tarziu decat ceilalti,asa ca ramase singurul din vestiar.Apa rece ii lovea corpul ca niste sageti umede si inghetate.Isi trecu o mana prin parul des,dandu-l pe spate,apoi iesi din cabina,cautand cu privirea un prosop.

-Vrei prosopul meu?auzi o voce din stanga sa.
Se intoarse brusc,si il vazu pe blondul de pe teren,stand imbracat si cu un prosop albastru in mana.Speriat,intra imediat in cabina,sarind ca si cum ar fi vazut o stafie.
-Hei,pustiule!Nu e nevoie sa te baricadezi in halul asta.Vrei prosopul sau nu?
Kiraru isi dadu seama ca uitase sa ia un prosop la el,asa ca varianta blondului era cea mai buna.
-Ddda...,sopti din cabina de dus.
Blondul baga capul inauntru,si ii zambi smecher.Kiraru simti ca un val fierbinte il cuprinde,si se uita fascinat la el.
-Tine,zambi blondul si ii inmana prosopul,pe care Kiraru il puse imediat in jurul taliei,simtindu-se usurat.
-Mersi...uh...
Iesi afara,cu ochii in pamant.
-Nu ma asteptam sa mai fie cineva,spuse.
-Sunt subtil,raspunse blondul.Apropo,eu sunt Sasuki.Apropiatii imi spun Sasu,ii zise apoi privindu-l in ochi.
Ochii sai caprui erau atat de frumosi,si parca straluceau intr-o pasiune ascunsa.Kiraru il privi cu inima batandu-i intr-un ritm alert si cu gura intredeschisa.
-Kiraru,isi spuse repede numele.
Tinea prospul in jurul taliei cu o mana tremuratoare.Sasuki zambea provocator,si isi punea lucrurile in ghiozdan.
-Hei,tu esti tipul cel nou,spuse intr-un final Kiraru,spargand tacerea.Dulapul tau,e langa al meu.Asta inseamna ca...
-Ca o sa impartim camera,da.

Camera lui Kiraru avea doua paturi,dar singurul pat ocupat era cel in care dormea el.Acum ca se gandea mai bine,pricepea de ce dulapurile erau unul langa altul.Aveau sa fie colegi de camera.Aveau sa locuiasca impreuna.
Incerca sa se calmeze,dar ceva nu era in regula.Sasuki avea ceva special,ii trezea emotii pe care nu le mai intalnise.
-Da...
-Nu-ti fa griji,nu sunt o persoana nesuferita.Stiu ca ne vom intlege bine.Apropo,am inteles ca este si televizor in camera.
-Da,este...
-Voi locui aici pana cand tatal meu va accepta sa-mi cumpere un apartament.
-Bine.Eu ma duc in camera.Huh,este vineri.DOua zile libere,incerca el sa readuca situatia la un aer destins,dar Sasuki ii innebunea mintea si emotiile.
Blondul il prinse de mana,venind dupa el in fuga.Kiraru se inrosi,privindu-l.
-Ce este?murmura el.
-Vin cu tine,in camera.

#6
:ha:stiam ca la un moment dat se va intampla ceva.stiam eu,bine m-a placut cum ai descris,desi este cam scurt..mie tot
mi-a placut greseli de tastare nu am vazut(sau nu am fost atenta)
felicitari pentru capitol:bv:ceva mai lung capitolul a fos cam scurt
asa mi s-a parut.(eu vorbesc de cap.scurte:glare:) ja ne

#7
Cum de nu am vazut povestea pana acum? Doh, BAKA me!

So...imi place mult cum scrii, naturaletea si frumusetea exprimarii sunt rar intalnite, de aceea te felicit.

Singura greseala pe care o voi mentiona, pentru ca am vazut-o mai des: "liceeu"-> "liceu"(forma corecta)

Astept continuarea!
[Imagine: sigdn.jpg]

The old bastard left his ties and his suit
A brown box, mothballs and bowling shoes







#8
deidara-chan4ever-merci de commenturi anyoka-am vazut si eu greseala si am corectat:D merci de atentionare

Acum sa trecem la Capitolul 2.

Era o dupamiaza de vineri insorita,iar vantul de toamna batea placut peste fetele elevilor.Frunze aurii si roscate cadeau de sus alinand aerul si aterizand lent .Internatul de langa liceul ,,KammisukaShide'' domnea intr-un aer vesel.Vocile tinere rasareau din fiecare colt,vorbind in soapta sau tipand,toate era pline de fericire.Venea weekendul,motiv de usurare pentru toti cei de acolo.

Kiraru grabea pasul,cu Sasuki in urma sa.Era atat de rapid,incat acesta trebuia sa alerge dupa el,gafaind.Daca te-ai fi uitat de la distanta,ai fi crezut ca incerca sa scape de el,dar Sasuki parea sa nu fi observat mersul alert al camaradului sau.Probabil nici starea de agitatie care il stapanea de cand se cunoscusera.

-Uh,uh,ai putea merge mai incet?Kiraru...?
-Scuze,ma grabesc.Dar poti ramane in urma,nu-i nevoie sa vii cu mine in camera.
-De ce nu?Este si camera mea...
-Da,ma refeream,nu trebuie sa vii cu mine ACUM in camera.
-Ai ceva de facut?Te deranjez?se interesa blondul nedumerit.
-Nu chiar,nu.

Cei doi alergau pe straduta ingusta fara sa-si dea seama.Cativa din colegii lui Sasuki isi facura aparitia in fata internatului razand si vorbind intr-e ei.La aparitia lor,grupul amuti.Unul dintr-e ei,un brunet inalt,incepu sa vorbeasca pe un glas ironic:

-Ia uite la nostalgicul nostru ,pare sa-si fi facut un prieten.Minune!!
Ceilalti izbucnira itnr-un ras tampit,fara sens.
-Vezi-ti de treaba,Rihu,mormai Kiraru.Oh,da.Tu n-ai niciodata treaba.
-Te simti amuzant,Kiru?il intreba brunetul sarcastic.Poate fiindca atunci cand ai o prietena cu iz atat de masculin,trebuie sa pari macar amuzant.Nu te stradui,nu prea are rost.
-Ce vrei sa spui?intreba Kiraru.
-A,e fratiorul tau mai mare?Taticul?Spune Kiru!
Brunetul se uita cu subinteles la Sasuki,care parea indiferent,privind in jur curios.In acel moment,Kiraru realiza ca el si Sasuki se tineau slab de mana.Isi retrase mana ca si cum s-ar fi ars,cu ochii holbati de soc.Ceilalti baieti radeau,si incepusera sa il batjocoreasca.

-Gura!!!!se rasti blondul.
Tacura toti.
-Sa mergem,Kiraru.Se pare ca sunt prea imaturi ca sa poarte o discutie,si prea prosti ca sa...ca sa...haide!
Kiraru se lua automat dupa el,urcand scarile incruntat.Cum pututse sa faca o asemenea tampenie?Sa tina de mana un baiat,si pe tot drumul.Ce fusese in capul lui?

-Nu-mi vine sa cred,izbucni cand deschise usa camerei.A fost umilitor,atat de umilitor!!!!!
-Nu mai striga,te aude toata lumea,vorbi calm Sasuki,asezandu-se pe patul sau.
-Sa nu strig?!!Sa nu strig?Ne-am tinut de mana.O sa spuna despre mine...despre noi....auleo bunico..sunt terminat.Era mai bine chiar si daca ma vedeau pupand o oaie!!!!
-Cat de imatur,se tangui Sasuki,razand incet.

Kiraru in privi furios si trase un pumn in perna lui.Fulgi albi sarira prin aer.
-Pustiule,nu distruge materialele.
-Imatur?Eu imatur?
-Si tu,si ei.Nu era nimic foarte grav,ca ma tineai de mana.SI de altfel,niciunul din noi nu am observat.A fost o reactie,un reflex...stiu eu...
-A fost pe naiba,..reflex.Te crezi oftalmolog?
-Ala se ocupa cu ochii,geniule!murmura Sasuki si pufni intr-un ras molipsitor.

Kiraru il privi,si pe fata i se intinse us suras larg.Era molipsitor,era adorabil.Incepu sa rada si el,ingopandu-si fata in perna.[/color]

#9
Da tot eu prima:victorie:Mi-a placut capitolul nu ai avut greseli de tastare da este fooarte bine..bravo.Felicitari pentru
capitol mi-a placut enorm,sper sa postezi capitolul repede,eu oricum te astept.ja ne:bv:

#10
starfire A scris:Era o dupamiazadupa-amiaza de vineri insorita,iar vantul de toamna batea placut peste feteleumm...aici ai cam trantit-o, putina atentie la exprimare. elevilor.Frunze aurii si roscate cadeau de susumm...cum anume sa cada de jos? alinand aerul si aterizand lent .Internatul de langa liceul ,,KammisukaShide'' domnea intr-un aer vesel.Vocile tinere rasareau din fiecare colt,vorbind in soapta sau tipand,toate era pline de fericire.Venea weekendul,motiv de usurare pentru toti cei de acolo.

In fine...un micut citat, nu de alta dar eu daca nu corectez pe text uit care sunt greselile.

La introducere te-ai cam grabit, in rest a fost bine.

Naturaletea ramane in picioare ca si argument pentru lauda mea! Imi place cum scrii, ca urmare astept continuarea!

Ja!
[Imagine: sigdn.jpg]

The old bastard left his ties and his suit
A brown box, mothballs and bowling shoes










Utilizatori care citesc acest subiect:
3 Vizitator(i)