Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

[Terminat] I just wanna love you!

Ms de comm

***

Nu dura mult ca toata lumea din club sa se bata cu toata lumea. In agitatia ce se produse Hanah reusise sa se indrepte spre iesire, insa nu se misca de acolo, incercand sa-l zareasca pe Jesse.
Acesta insa era inca prins in valtoarea situatiei. Sonny disparuse aproape imediat, baiatul ramand mai mult sau mai putin singur cu cele trei namile care nu pareau a avea altceva mai bun de facut decat sa-l bata mar.
Jesse ii cerceta atent pe cei trei barbati care reusisera sa-l inconjoare, incerc sa gaseasca o portita de scapare, care insa nu era prezenta. Se feri cu dibacie de prima lovitura care veni din fata, se lasa pe vine ca sa se fereasca pe o doua, apoi se ridica ta timp pentru a para un pumn ce venea din spatele sau. Prinse mana atatacatorului si il arunca in fata peste urmarul sau. Cand barbatul atinse cu spatele podeaua, Jesse il lovi cu picioarul in capul pieptului si il lasa inconstient dupa care se intoarse spre ceilalti doi. Unul dintre el reusi sa-l loveasca cu pumnul in fata. Jesse se dezechilibra si facu catia pasi in spate pana ce se lovi de un perete. Se lasa repede in jos ca sa se fereasca de un nou pumn, insa piciorul care il lovi in stomac il lua prin surprindere. Cazu in genunchi si tusi de cateva ori incercand sa-si recapate suflul.
Cineva ii prinse mainile si i le imobiliza la spate. Jesse isi incorda maxilarul incercand sa nu urle de durere cand atacatorul ii rasuci mana stanga. Cazu in genunchi. Acelasi barbat il prinse de par si ii trase capul in sus. Jesse se conforma. Nu avea niciun rost sa se zbata acum. Nu ar fi facut decat sa inrautateasca situatia.
-Nu esti chiar atat de tare precum crezi.
Barbatul ranji.
-Nu jucati corect. Voi sunteti trei, eu numai unul, zise Jesse printre dinti.
-Viata nu e corecta cu nimeni. De ce crezi ca tu ai fi o exceptie.
Jesse trebuia sa-i dea tipului dreptate. El in mod cert nu era nicio exceptie. Dar, lasand filosofiile la o parte, trebuia sa scape de acolo. Nu-si permitea sa se joace pentru mult timp. Respira de cateva ori adanc, incercand sa-si adune fortele. Desigur, totul ar fi mers mult mai repede si mai bine daca una dintre namile nu ar fi rasarit in fata lui si nu l-ar fi pocnit peste fata.
Tamplele ii zvacneau. Isi simtea capul greu. O dara de sange intunecat incepuse sa i se prelinga pe obraz in jos pana pe gat.
La dracu', daca continuau in ritmul asta...
Un alt pumn ii intoarse fata in directia opusa. Privirea i se impaienjeni. Nu il mai vedea clar pe cel din fata sa. Avea impreia ca totul se invarte cu el.
In spate auzi sunetul de sticla sparta, apoi simti cum mainile ii sunt eliberate.
Se avanta spre tipul din fata lui, care fiind luat prin surprindere, nu avusese timp sa se fereasca. Il lovi intre picioare, apoi il pocni de doua ori peste fata. Trupul mare cazu la pamant.
Jesse se clatina pe picioare. Simti cand cineva il prinsese de mana. Se intoarse pregatit pentru a lovi, dar se opri la timp cand vazu ca nu era decat Hanah.
-De ce dracu' mai esti inca aici?
Vocea sa oscila intre enervare si oboseala.
-Nu aveam de gand sa te las singur. Hai sa plecam de aici!
Femeia il trase repede dupa ea pana la masina. Deschise usa din dreapta si il ajuta sa se aseze pe scaun, apoi ocoli masina si se aseza pe scaunul soferului. Porni motorul si parasi parcarea clubului.
-Jesse...
Jesse statea rezemat cu capul de geam. Simtea cum sangele i se scurge din tample. Il dureau coastele si mana stanga ii ardea. Ii venea sa vomite. Spera sa se poata abtine pana cand vor ajunge acasa. Nu vroia sa se gandeasca la explicatia pe care va trebui sa i-o dea lui Blake.
-Trebuie sa te duc la spital, continua Hanah pe un ton ingrijorat.
-Nu. Du-ma acasa. O sa-mi revin pana maine dimineata.
-Dar...
-Niciun dar. Acasa, Hanah.
Femeia injura in soapta, dar il asculta. Ii facuse si asa destul de multe necazuri. Daca nu ar fi aparut ea, el niciodata nu ar fi ajuns in halul asta.
-Jesse, imi pare rau. Nu ar fi trebuit sa vin dupa tine. Daca te-as fi ascultat...lasa fraza neterminata. Astepta cateva secunde, dar nu primi niciun raspuns. Primul gand a fost ca Jesse e mult prea suparat pentru a vorbi cu ea, dar cand isi intoarse capul isi dadu seama ca greseste. Ii atinse umarul cu mana si-l misca putin.
-Jesse?
Nu primi niciun raspuns.
Trase mai tare pana cand capul baiatului aluneca intr-o parte.
-Jesse!
Isi pierduse cunostiinta. Un sentiment de teama ii strapunse inima. Porni masina si o intoarse. Trebuia sa-l duca la spital. Trebuia sa vorbeasca cu Blake. El va sti ce sa faca!

*

Blake statea sprijinit de spatarul scaunului si citea fisa unui pacient cand vocea din interfon il aduse la realitate.
"Domnul doctor Blake Thorton este rugat sa se prezite la Urgente". Repet: "domnul doctor Blake Thorton este rugat sa se prezinte la Urgente."
Blake lasa dosarul deoparte, isi imbraca halatul ce-l aruncase pe cuier si iesi repede din biroul minuscul. Colidoarele erau aproape pusti la ora aceea tarzie. Doar cate o asistenta se mai plimba de la o incapere la alta pentru a verifica pacientii.
Lua liftul si cobora cele trei etaje pana la parter. Aici, ca de obicei, era o nebunie de nedescris. Se duse prima data la receptie. Una dintre asistente, cea mai tanara ii zambi.
-Ma gandeam ca ati plecat deja, domnule doctor. Chiar vroiam sa anunt ca nu sunteti prezent.
-Imi plac orele suplimentare. Blake ii intoarse zambetul. Ce s-a intamplat? De ce am fost chemat?
Asistenta nu apuca sa-i raspunda, caci aparu Hanah. Se agata de bratul lui, tremurand toata si aproape plangand.
-Mama, ce s-a intamplat? A patit tata ceva?
Femeia nega din cap.
-Tatal tau e bine.
-Atunci...?
Intrebarea ii ingheta pe buze. Nu mai exista decat un sigur motiv pentru care mama sa ar fi reactionat asa. O desprinse de bratul sau si alerga spre Urgente. Aproape trantise usile de perete cand patrunse in incapere. Mirosul de dezinfectat si sange era mai persistent aici.
O asistenta se uita la el intrebator.
-Am fost chemat. Cine a sosit acum?
-Patul trei. Doamna care la insotit a zis sa va chemam pe dumneavoastra.
Blake trecu pe langa ea si se indrepta spre patul 3. Trase draperiile ce incojurau patul si il vazu.
Jesse era intins pe spate. Avea ochii larg deschisi, dar parea sa priveasca ceva anume. Camasa alba ii era patata de sange. Deasupra arcadei avea o taietura urata care inca sangera. Fata ii era vanata si putin umflata in parte stanga, iar buza de jos ii fusese sparta.
-Jesse? intreba Blake ezitand.
Tanarul isi muta privirea spre el. Se incrunta pentru un moment, inainte de a-si inchide ochii.
-Nu suntem acasa, nu-i asa?
-Nu, nu suntem. Esti la spital.
Blake se lupta din greu cu mania si cu o senzatie stranie de sufocare. Se apropie de masuta si lua o pereche de manusi de unica folosinta. Si le trase pe maini, apoi ii atinse lui Jesse fata. Acesta se stramba.
-I-am zis la Hanah ca ar fi trebuit sa ma duca acasa, zise Jesse printre dinti, chinuindu-se sa respire normal.
-Crezi ca acolo nu as fi observat cum arati? Jesse, ce naiba s-a intamplat?
Jesse trasari cand Blake atinse taietura. Nu-i raspunse.
-Va trebui sa o cos. Nu e foarte adanca. Nu va ramane nicio cicatrice.
Vocea lui era neobisnuit de indiferenta, dar cand lua acul medicinal in mana observa ca aceasta ii tremura. Ofta si il lasa deoaparte. Se apleca spre Jesse si il cuprinse in brate. Nevoia de a-l sti in siguranta era mai mare decat reguile pe care trebuia sa le respecta ca doctor.
-Imi pare rau, murmura Jesse. Nu credeam ca se va ajunge aici. Nu vroiam sa te ingrijorez.
Se agata cu mainile de halatul lui Blake si-i inhala mirosul intoxifiant. Nu avea nevoie de mai mult pentru a-si reveni.
-Intr-una din zilele astea imi vei provoca un infarct.
-Nu cu intentie, preciza Jesse, glumind.
Ajutat de Blake se ridica in sezut. Inca era ametit, dar nu atat de rau ca in masina. Era sigur ca ar fi putut sa stea pe propriile lui picioare fara sa cada. Totusi isi inchise ochii. Asa durerea de cap devenea aproape suportabila. Simtise din nou mana lui Blake pe fata sa si mirosul inncecacios al dezinfectantului. Isi musca obrazul pe interior cand lichidul ajunsese in taietura.
-Imi pare rau, ii spuse Blake. Imediat voi termina.
Jesse aproba din cap.
-Esti suparat?
-Da, sunt.
-Si de ce nu-mi spui nimic?
-Pentru ca am vaga impresie ca de data asta nu esti tu devina pentru tot ce s-a intamplat.
Cand Jesse nu-i raspunse, a stiut ca are dreptate.
-Parintii mei cauzeaza numai probleme. Blake ofta. Eu ar trebui sa-mi cer iertare, nu tu.
-Nu e chiar asa. Nu sti ce s-a intamplat, Blake. Nu poti sa-i invinovatesti pentru ceva in care...
-Si nici nu o sa-i invinovatesc pana cand nu aflu toata povestea. Dar asta ramane pe mai tarziu cand vom ajunge acasa.
Jesse ofta. Stia ca nu va iesi nimic bun din toata afacerea asta. Se uita spre Blake care pregatea o siringa. Inghiti in sec si-si icnhise ochii obosit.
-Sa stai nemiscat, il instrui Blake pe un ton serios.
Jesse dadu din cap si astepta. Simti impunsatura acului deasupra arcadei sale. Astepta o vreme, pana cand isi observa ca nu mai simte nicio durere.
-Si acum?
-O sa-ti pun cateva copci. Nu o sa dureze mult si nici nu o sa doara.
Jesse aproba din cap. A ramas nemiscat cat timp Blake si-a facut treaba, apoi, cand a terminat, a rasaflat usurat.
-Nu a durut deloc. Ii zambi in semn de multumire.
-O sa te doara putin dupa ce trece efectul serului. Iti prescriu niste calmante ca sa poti dormi mai bine la noapte. Blake lua un pix si se aseza pe scaunul cel mai aproapiat. Scoase teancul de retete, completa una si rupse foaia. Isi nu i-o dadu lui Jesse. O baga la el in buzunar.
-Stiu o modalitate mai buna pentru a inaltura durerea. Jesse cobora de pe pat, multumit ca picioarele nu ii mai erau atat de moi ca inainte cu cateva ore. Se apropie de Blake, care cand il vazu, se ridica de pe scaun si il saruta pe buze.
Chiar daca prima intentia a fost de-al indeparta, imediat ce buzele lor se atinsera, Blake uita de bun simt si de faptul ca se afla la spital. Isi duse mainile de-o parte si de alta a corpului lui Jesee si il trase spre el.
-Domnule doctor...?
Vocea soptita ii trezi si ii aduse pe amandoi cu picioarele pe pamant. Jesse se indeparta de Blake si-si pleca privirea, incercand sa se adune.
Blake tusi si-si drese glasul.
-Da? Ce s-a intamplat?
-Sunteti chemat la receptie, domnule.
-Bine, bine. Vin acum. Se intoarse spre Jesse. Mama e in sala de asteptare. Du-te la ea si vin si eu imediat. Mergem impreuna acasa.
-Bine.
-Sau as putea sa te internez pentru seara asta, daca te simti rau.
-Nu! Jesse zambi si gesticula din maini. Ma simt perfect. Pana maine o sa fiu ca nou. Se intoarse cu spatele si se indrepta spre iesire. Ne vedem in cateva minute.
Blake privi in urma sa pentru cateva momente inainte de a se indrepta spre receptie. Odata ajuns acolo, semna niste acte, apoi se intoarse pana la el in birou de unde isi lua lucrurile, dupa care reveni la parter si intra in sala de asteptare.
Holul spatios era aproape gol. Pe scaunele de plastic albastre se aflau cinci persoane, iar pe canapele, daca nu-l numara pe Jesse, inca trei barbati si o femeie. Mama sa statea sprijinita cu spatele de un perete si privea prin fereastra deschisa doar pe jumatate.
Blake se duse si isi puse mainile pe spatele ei. Femeia tresari si se intoarse spre el. Ochii ei la fel de verzi ca si ai lui erau plini de remuscari si griji.
-Va fi bine, ii spuse el ca sa o linisteasca. Tonul sau domol, calculat o faca sa suspine, apoi sa-si plece privirea in pamant.
-E vina mea ca...
-Vorbim despre asta acasa, o intrerupse el imediat. Se intoarse spre canapeaua unde Jesse atipise. Coama de bar brunet i se revarsa peste fata, acoperindu-i trasaturile lovite, dar care pastrau totusi o urma de delicatete.
-A adormit. Hanah se apropie de Jesse si il trase putin de haina.
-Jesse...ii sopti, incercand sa-l trezeasca.
-Lasa-l sa doarma. E de la calmant.
-Ce calmant?
-I-am dat si un calmant dupa ce l-am cusut, dar a fost atat de preocupat incat nu si-a dat seama ca l-a luat.
-Si atunci cum...?
Cand Blake a ridicat trupul tanarului in bratele sale ca si cum n-ar fi cantarit nici macar un kilogram, Hanah alesese sa taca. Ii urma tacuta pana la masina lui Blake.
Acesta il aseza pe Jesse in spate, apoi trecu pe locul soferului si porni masina. Hanah crapa un pic geamul din dreapta, dorind sa simta dezmierdarea gingasa a aerului racoros al noptii. Vocea fiului sau o aduse, insa, la realitate:
-Cand vom ajunge acasa, tu si tata vei avea niste explicatii de dat.
Tonul calm pe care fusese spusa afirmatia ii crea o senzatie de rau la stomac. Isi cunostea fiul mult prea bine pentru a sti ca sub masca aceea de calmitate, se ascunde un caracter care este pe cale sa erupa. Dar nu putea sa-l condamne. Avea dreptate. Chiar aveau explicatii de dat.

"Omul este cel mai putin el insusi,atunci cand vorbeste in propria persoana.Da-i o masca si el va spune adevarul."Oscar Wilde
[Imagine: chibi_5001.gif]
, chibi-ul lui

Salut. Sunt nouă pe aici deci nu am apucat să citesc acest fic până aseară. Am stat mult timp să-l citesc tot şi pot spune că este dea-dreptul minunat.
Am citit şi prima parte, Jesse e incredibil. Dorința lui de răzbunare era atât de puternică, iar dragostea lui Blake pentru el este nemărginită.
Aştept să văd ce se va întâmpla cu Ray şi Kyle. Chiar dacă îmi place şi Jesse, Ray este preferatul meu şi va rămâne. Îmi pare atât de rău că a murit Philipe, dar dacă nu ar fi murit nu ar putea vi nimic între Kyle şi Ray acum.
Oricum îmi place mult acest fic, şi personalitatea lui Hanah este minunată. Îmi imaginez că Blake era mic şi nu-şi putea invita prietena la o cină în familie pentru că mama lui nu ştia să gătescă şi s-ar fi făcut de ruşine.
Aştept nextu, vreau să văd ce se mai întâmplă cu Ray.
Spor la scris. Ja ne!

M-ai cam speriat cu capitolul asta, Mira. Ma tot gandeam in timpul bataii ca Jesse sigur va castiga dar d'oh, aia chiar nu jucau corect. Cand Jesse nu mai avea puteri, m-am panicat, puteam sa jur ca-i faci ceva si aduci putina drama capitolului. Saracul Blake cat ar fi suferit!
Un capitol plin de actiune... Sau cel putin prima parte cam asa a fost. Ma intreb cand va pleca Hanah si Hank ca sa inceapa si celalalt tip de actiune 65. Acum doamna H. are de dat niste explicatii si ma cam indoiesc ca Blake va trece cu privirea peste ele, avand in vedere ce a patit iubitul sau.
Scumpo, ti-as scrie mai mult, dar sunt pe telefon... Nu mai pot spune decat ca astept continuarea.


PS: Scuza-mi eventualele greseli! pupic

Ms de commuri. Am venit mai repede cu nextul. Si reintra Ray in scena 21 (sper sa va placa)

***

-Astept...Nu aveti nimic de spus? Vocea facu o pauza, apoi continua. Nici unul? Chiar nimic?
Se lasa linistea.
Jesse clipi de cateva ori, incercand sa-si dea seama unde se afla. Nu mai mirosea a atinseptic, iar, inafara vocii nervoase ce se auzea dincolo de usa inchisa, era liniste. Se incrunta si privi usor confuz in jurul sau. Era intins in patul mare din dormitor. Se uita spre fereastra ce era deschisa. Afara inca era intuneric, deci nu dormise mult. Se ridica din pat injurand cand simti migrena, apoi junghiul din coaste.
Ramse o vreme pe marginea patului, asteptand ca incaperea sa nu se mai invarta in jurul sau, inspira adanc de cateva ori, apoi se ridica si se indrepta spre living. Nu vroia sa-i lase la Hank si Hanah singuri cu Blake. Asta nu era din vina lor. Daca el ar fi fost mai atent, baietii lui Sonny nu ar fi actionat niciodata asa.
Bine, daca Hank si Hanah ar fi avut o discutie ca doi oameni maturi, atunci el nu ar fi fost nevoit sa intre in barlogul scumpei de Sonny sau daca Hanah l-ar fi ascultat, in mod cert nu ar fi iesit de acolo atat de sifonat. Atat el cat si Sonny erau oameni de afaceri. In mod cert ar fi ajuns la o intelegere cat se poate de multumitoare pentru ambele parti. Si, cu acazia aia ar fi putut afla exact ce treaba avea Hank cu ea si de ce. Acum, insa, lucrurile se complicasera un pic. Hanah se simtea vinovata, Blake era nervos, Hank probabil nu va spune tot adevarul, iar el arata ca un curcubeu. Dar nu era vina lor. Nu.
Deschise usa incet si se sprijini de tocul ei asteptand. De unde era el nu putea sa vada decat o parte foarte mica din living. Hank statea tolanit pe canapea cu un pahat de wiskey in mana in timp ce Hanah parea sa se plimbe dintr-o parte in alta. Pe Blake nu il vedea, dar banuia ca statea undeva in fata lor cu picioarele departate si cu mainile incrucisate pe piept. Sigur era incruntat si pus pe cearta.
-Nu am de gand sa port discutia asta sigur. Vreau raspunsuri. De la amandoi. Si le vreau acum!
Da, era al naibii de suparat. Singurele dati cand Blake folosea un ton atat de calculat erau acelea cand incerca din rasputeri sa se controleze. Avea sa fie o noapte lunga, gandi Jesse in timp ce se desprinse de tocul usii si se indrepta incet spre unul dintre fotolii. Imediat ce intra in aria lui vizuala, incruntatura lui Blake deveni mai accentuat.
-Ar fi trebuit sa mai dormi. Blake folosi un ton mai dur pentru a-si ascunde ingrijorarea. Il masura pe Jesse din cap pana-n picioare si ofta putin mai linistit cand isi dadu seama ca arata mai bine decat in urma cu doua ore.
-Sunt bine. In plus, doar nu te asteptai sa pierd distractia. Jesse ii zambi, apoi se intoarse spre tatal lui Blake. Hank, de unde o cunosti pe Sonny?
Barbatul tresari vizibil cand auzi numele, dar fata ii ramasese la fel de rigida. Nu parea dispus sa vorbeasca.
-Nu crezi ca merit o explicatie? Hanah se opri in fata lui si il strapunse cu o privire care ar fi reusit sa inghete si Iadul. De ce naiba te-ai incurcat cu o femeie ca ea Hank? De ce? Si dupa atatia ani? Nu mai sunt destul de buna pentru tine?
-Mama, calmeaza-te si da-i o sansa sa explice.
-De ce sa ma calmez? Cum poti sa-mi ceri sa ma calmez cand el imi face asa ceva. Daca tu ai fi in locul meu nu ai reactiona a fel?
-Nu sunt in locul tau si nu cred ca...
-Ai reactiona asa? il completa femeia. Nu, Blake, tu ai reactiona si mai rau ca mine.
-I-as da o sansa sa-mi explice, preciza Blake pe un ton apasat.
-Aha. Cand? Inainte sau dupa ce vei omora pe cineva?
-Stiu ca esti nervoasa, dar asta nu-ti da niciun drept....
-Mai lasa-ma!
-Blake, Hanah, nu va mai certati. E mai bine sa ne pastram calmul. Suntem adulti, interveni Jesse incercand sa calmeze apele.
-Nu am avut nicio aventura cu Sonny, anunta intr-un final Hank fiind satul pana peste cap de cearta iscata. Toate privirile se intoarsera spre el.
-Chiar vrei sa te cred? Si atunci de ce ai petrecut atat de mult timp in localul ei?
-E complicat. Batranul ofta si-si duse paharul la gura, nedandu-si seama ca e gol. Blake lua sticla de pe bar si ii umplu paharul pe jumatate. Hank lua o gura mare si-si inchise ochii ca si cum incerca sa-si puna ordine in ganduri.
-Nu am toata noaptea la dispozitie, Hank. Vreau un raspuns acum!
-Sonny vrea sa-si deschida un local in Larsen Bay. A importat foarte multe obiecte.
-De unde? intreba Jesse imediat.
-Unele din Mexic, dar cele mai multe din Asia. Totul parea in regula, asa ca am fost de acord sa facem afaceri impreuna. Hank ofta. Apoi, continua el pe acelasi ton, dupa vreo doua saptamani a venit un domn la mine la birou. Era de la FBI. Mi-a adus la cunostiinta ca Sonny aducea ilegal obiecte de arta in tara. Si se folosea de compania mea ca sa o faca.
-Dumnezeule! Hanah se albi la fata. Se aseza pe scaun si se uita in gol pentru o vreme. De ce nu mi-ai spus nimic?
-Nu era nimic de spus.
-Agentul nu a venit la tine degeaba. Ce ti-a propus? se interesa Jesse.
-Sa-l ajut. Fie ca vroiam sau nu, eram si eu implicat in toate astea. Am fost de acord. Nu puteam sa-l refuz.
-Si ce s-a intamplat? Blake se aseza pe celalalt fotoliu si turna jumatate de pahar de wisky.
-Am pastrat legatura cu Sonny. Am continuat sa fac afaceri cu ea. Dar acum..nu stiu. Daca Sonny isi da seama...nu mai continua propozitia.
-Nu-si va da seama, il asigura Jesse. Din punctul ei de vedere, Hanah e doar o sotie geloasa, iar eu, ei bine, eu sunt doar eu. Ma cunoaste. Nu e prima oara cand am avut probleme.
Blake isi intoarse privirea spre el si se incrunta.
-Nu cine stie ce probleme, se grabi Jesse. Am fost reporter. Cei ca noi de obicei isi baga nasul pe unde nu trebuie.
-Ce s-a intamplat? il intreba Blake.
-M-am apropiat cam mult de una dintre afacerile ei si a fost nevoita sa o lase mai moale. Nu prea m-a iertat de atunci. De aceea am hotarat ca e mai bine sa pastram distanta. Nici unul nu vrem sa iesim sifonati. Jesse ridica din umeri si se lasa pe spatarul scaunului. Inchise ochii obosit, incercand sa reprime migrena. Insa, nici bine nu se facu comod ca simti o mana pe umarul sau.
-Mai bine te-ai intinde in pat. Inca esti palid.
-Acolo unde nu sunt curcubeu.
-Acolo unde nu esti curcubeu, se vazu Blake nevoit sa fie de acord cu el.
-Blake are dreptate, interveni si Hanah. Du-te si odihneste-te. Ti-am cauzat destule probleme pentru o zi.
-Probabil aveti dreptate. In cazul odihnei, nu a problemelor, preciza Jesse. Se ridica cascand, le ura noapte buna si se intoarse in dormitor. Imediat ce atinsese perna cu capul, adormi.
In living se lasa linistea. Blake se aseza in locul lui Jesse. Hank nu se misca de pe scaunul lui. Picase pe ganduri. Hanah privea pierduta pe geam. Nu stiau ce sa mai zica. Mai era oare ceva de zis?
-De ce e el prins la mijloc de fiecare data cand eu fac vreo tampenie?
Blake isi ridica privirea spre tatal sau. Parea al naibii de abatut.
-Nu e vina ta. Si nici a ta, mama. Jesse, e doar Jesse. Cred ca ar trebui sa-mi fac griji daca nu ar intra in belele.
-Dar a fost ranit!
-Stiu. Trebuie sa ma bucur, insa, ca nu a fost nimic grav. Totusi, am crezut ca innebunesc cand l-am vazut la spital...mi-am adus aminte...nu mai continua. Nici nu era nevoie. Toti stiau povestea.
-Imi pare rau, Blake. Daca nul-as fi rugata sa ma ajute, nimic din toate astea nu s-ar fi intamplat. Hanah suspina. Isi muta privirea spre sotul ei. Imi pare rau, Hank. Eu doar...doar...
-Eu sunt vinovat aici. Daca ti-as fi spus de la inceput totul, acum nu am purta discutia asta.
-Conteaza ca totul s-a terminat cu bine, le aminti Blake.
-Oare?
-Ce vrei sa spui cu asta, tata?
-Daca FBI-ul va veni dupa mine? Daca pica intelegerea?
-Daca ar fi fost cazul, ar fi venit deja. Sunt sigur ca vor dori sa discute cu tine, dar de data asta asigura-te ca vei avea de fata si un avocat. E mai bine.
Hank nu zise nimic. In camera se lasa din nou linistea.
-Cred ca ar fi mai bine sa mergem la culcare. A fost o zi grea pentru toti, le propuse Hanah. Cei doi barbati o aprobara.
Blake se ridica de pe fotoliu in acelasi timp cu tatal sau, ii lua paharul din mana si il duse in bucatarie impreuna cu al sau.
-Noapte buna, fiule.
-Noapte buna. Vom termina discutia asta maine.
In timp ce parintii sai se retrasera in camera oaspetilor, el spala cele doua pahare si le puse la scurs pe suport, stinse toate luminile si se intoarse in dormitor.
Deschise usa incet, ca sa nu-l trezeasca pe Jesse, dar imediat ce se aseza in pat, privirea albastra a celui de langa el il pironi.
Blake ii zambi si dadu parul la o parte din ochi, apoi se apleca si ii depuse un sarut usor pe buze.
-Te doare?
-Nu.
-Si atunci de ce nu dormi?
-Te asteptam. Jesse isi aseza capul pe umerul lui Blake si isi trecu una din maini peste bustul sau gol. Casca de cateva ori inainte de a adormi la loc.
Blake ramasese asa o vreme, privindu-i genele negre, lungi, parul de abanos care ii acoperea fata, trupul slabut, dar in acelasi timp puternic.
Il iubea. Il iubea mai mult decat crezuse vreodata ca e posibil. Il iubea asa cum nu iubise si cum nu va mai putea iubi niciodata. Nu stia ce ar face daca l-ar pierde. Nu stia daca ar mai putea continua, daca ar mai putea merge inainte fara el. Si nici nu vroia sa stie.
In trecut credea ca oricine are un suflet pereche. Cand o cunoscuse pe Issabela, crezuse ca ea e aleasa, ca ea il va completa si ii va aduce fericirea dupa care tanjea. Dar nu a fost sa fie. Cand totul s-a terminat si s-a vazut nevoit sa se intoarca la singuratate, nu l-a deranjat atat de mult. S-a bucurat si pentru o vreme a fost fericit. Apoi singuratatea a devenit apasatoare, iar el s-a ingropat in munca, incercand sa uite totul despre suflete pereche si fericire. Dar l-a cunoscut pe el si totul s-a schimbat.
Jesse l-a readus la viata. Iar acum, numai gandul ca ar putea sa-l piarda il facea sa tremure.
Zambi cand il simti foidu-se langa el. Isi inteti stransoare in jurul sau si inchise ochii, oftand multumit.
-Te iubesc, Jesse.

*

A doua zi lucrurile decursesera mult mai normal decat se astepta Jesse. Hank si Hanah se impacasera, Blake nu mai parea atat de nervos, iar pe el nu-l durea nimic. Luasera micul dejun impreuna, ca o familie, dupa care Jesse isi lua la revedere de la "socrii" sai si, in ciuda insistentelor lui Blake, pleca la birou. Hank si Hanah urma sa se intoarca in Alaska in decurul acelei zile, deci lucrurile urmau sa se calmeze.
Jesse intra val vartej la el in birou, incercand sa scape de privirile curioase a celor ce il vazusera pana atunci. Inchise usa in urma lui si se sprijini cu spatele de ea, rasufland usurat ca e in sfarsit singur. Totusi, glasul ce se auzi din dreptul biroului il facu se tresara.
-Arati interesant...
Jesse ignora amuzamentul evident din vocea fratelui sau si parasi usa. Ocoli biroul si se arunca pe scaunul mare de piele.
-Nu ma asteptam sa fi aici. Cum a ramas cu Canada?
-S-a rezolvat mai repede decat ne asteptam asa ca m-am intors acasa.
-Puteai sa mai ramai cateva zile sa te relaxezi putin.
-Da, puteam, dar n-am facut-o. Tu ce ai patit?
Ray ii cerceta fata cu atentie, apoi ofta.
-Nu mai ofta. De data asta nu a fost vina mea.
-Niciodata nu este, Jesse. Niciodata nu este.
-Vorbesc serios.
-Ce s-a intamplat?
-E o poveste lunga. Jesse schimba subiectul. Ai terminat raportul?
Ray zambi, dar nu mai continua. Stia ca intr-un final Jesse ii va spune totul. Pana atunci putea sa aiba rabdare. Ii intinse dosarul pe care il studiase pana atunci. Jesse il lua si il deschise, incepand sa citeasca cu atentie fiecare detaliu.
Intre timp, Ray se ridica si puse doua cafele din cafetiera plina ce era asezata pe una dintre mesele laterale. Gandul ii zbura din nou la Kyle. Nu era prima oara cand o patea. In ultimele zile, mintea lui rafuzase cu incapatanare sa se concentreze. Nu o data, ii aparuse chipul lui in fata ochilor, parul acela moale la atingere si viu ca o flacara neimblanzita, buzele gratios arcuite, dar a caror gust nu-l cunostea inca, trupul micut si firav, care il incalzise in acea noapte, vocea sa nervoasa, privirea care arunca flacari verzi de fiecare data cand se supara, mainile care...
-La dracu'! Ray isi scutura capul, incercand sa se adune.
-Ce s-a intamplat? Jesse isi ridica privirea din dosar si il analiza. Fratele sau nu prea parea a fi in apele lui.
-Absolut nimic. Tonul sau era hotarat. Isi reprima gandurile, le arunca intr-un sertar uitat al mintii sale pe care il inchise cu cheia. Astepta...Respira de cateva ori adanc, incercand sa se calmeze. Incet, incet simtea cum mintea ii intra in normal. Logica si ratiunea puneau stapanire pe el cu fiecare secunda ce trecea. Trebuia sa gandeasca la rece. Da, asta trebuia sa faca.
Ceea ce el simtea pentru Kyle... Nu, nu incepuse bine. El nu simtea nimic, doar ca...doar ca...nu mai dormise cu nimeni de cand...Da, asta trebuia sa fie. Avusese parte de sex si dupa moartea lui, dar niciodata nu dormise cu altcineva. Intimitatea ar fi fost prea mare. O astfel de intimitate o imparti cu cineva special. El impartise cu Kyle.
Se incrunta. Kyle nu era special. Nu pentru el. Dar petrecusera o noapte impreuna si asta il afectase. Nu pe el personal. Ii afectase doar concentrarea. Da, doar aia. Dar nu pe el. In niciun caz pe el! El era imun la tot ceea ce constituia persoana lui Kyle. Era imun la ochii aceia verzi de pisica, la vocea dulce, dar in acelasi timp enervanta, la pielea fina, la buzele acela incitante care pareau a...
-Nu sunt imun deloc! zise dintr-o data.
-Cand ai dormit ultima oara? il intreba Jesse. Ai ajuns sa vorbesti de unul singur.
Ray il ignora fiind prea ocupat cu desoperire pe care o facuse. Nu, nu era bine deloc. Nu era imun. La dracu'! Asta ii mai lipsea! Il dorea! Fie ca ii placea sau nu, il dorea pe Kyle. Nu, tehnic vorbind, ii dorea doar trupul. Innebunise de tot. Dintre toate persoanele cu care ar fi putut sa se culce, de ce il vroia pe el? Nu avea nimic special!
Bine, avea un temperament vulcanic si un zambet dezarmant ca vroia sa i de acord cu el, iar ochii ii luceau de fiecare data cand ceva il incanta si...Iar o facea! Simtea nevoia sa se dea cu capul de primul perete pe care il nimerea, dar, probabil, era mai bine sa astepte pana ajungea la el in birou. Jesse credea deja ca ceva nu e in regula cu el. Nu vroia sa-l socheze de tot.
Isi alunga din nou gandurile mai putin decente si se forta sa se concentreze pe continutul dosarului ce era citit de Jesse. In mod cert fratele sau va avea cateva intrebari, iar el trebuia sa fie in stare sa-i raspunda.
Frazele si cuvintele scrise cu cateva ore inainte incepusera sa se deruleze cu repeziciune la el in cap, fiind intrerupte din cand in cand de un chip cu trasaturi fine, aproape femeiesti, de un par rosu ca focul, de un miros dulce, dar fara a fi sufocant...Nu-i venea sa creada ca ii retinuse si mirosul. In mod cert era ceva in neregula cu el. Trebuia sa-si gaseasca un partener pentru seara asta. Poate asa se va calma. Incruntatura i se accentua. Cat de stupid poti sa fi ca sa ti minte miroul unei persoane de care nu iti pasa? Ba mai mult, mirosul unei persoane care te lasa indiferent? Nu chiar indiferent, se corecta imediat, dar aproape indiferent. Doar pentru ca te gandeai la ea, nu inseamna ca persoana respectiva era importanta pentru tine. In niciun caz.
Ofta cand isi dadu seama ca mirosul deveni mai pregnat. Il simtea atat de aproape incat daca nu ar fi stiut mai bine, ar fi zis ca-l inconjoara din toate partile. Levantica, ciocolata si o tenta marina...Era placut si relaxant. Isi inchise ochii si trase adanc aer in piept, apoi se intoarse dorind sa se indrepte inapoi spre scaunul sau. Insa se bloca si privi pentru cateva momente lungi persoana micuta cu parul de foc din fata sa.
-Am innebunit de tot, zise pentru sine, dar persoana il auzi si incepu sa rada.
-Nu, erai deja nebun. Nu ai fi putut sa innebunesti mai mult.
Ray clipi de cateva ori, dandu-si seama ca el era real. La dracu'! Parfumul nu fusese o amintire. Kyle era acolo! Cu el! In aceeasi camera!
Injura in surdina si se aseza pe scaun. Asta urma sa fie o zi al naibii de lunga!

"Omul este cel mai putin el insusi,atunci cand vorbeste in propria persoana.Da-i o masca si el va spune adevarul."Oscar Wilde
[Imagine: chibi_5001.gif]
, chibi-ul lui

Iupiii... Ai adus nextu. Ador acest capitol. Blake îmi amintește de scumpele mele colege care îmi cer explicații pentru fiecare tâmpenie pe care o fac, şi sunt chiar multe. Acest capitol este minunat, s-au întors Ray şi Kyle :X. Ce să spun, îmi place modul în care Ray îşi impune faptul că nu simte nimic pentru Kyle când îşi amintește şi cel mai mic detaliu legat de el, până şi mirosul băiatului. Totuşi, cum se poate gândi la el ca la o aventură, trezirea, îţi place de el. Da, marea lui iubire probabil că are Philip, dar trebuie să treacă mai departe, dacă stă ca idiotul nu se va întoarce Phil din morţi.
Acum mă întorc la capitol şi spun că-mi place la nebunie, că aștept nextu şi că-mi doresc să apară ceva mai multă acțiune între cei doi.
Sushi te-a pupăcit, şi aşteaptă să vadă ce idei îţi mai vin.

Trec şi eu p'acilişa 15. În primul şi în primul rând, capitolul e genial, superb, boss. În al doilea rând, mă bucur că s-au întors Ray şi Kyle <3'. Abea aştept să văd ce se întâmplă cu ei şi în ce joc pervers o să intre. Ahaha' Jesse e un scump ca de obicei, iar Blake, îmi place de el! E aşa de îndrăgostit bietu, *love* ca şi Jesse de altfel. Ei, ador acest cuplu şi mi-aş dori, ca şi Ray cu Kyle să fie împreună cât de curând. Îmi place descrierea mult, mult de tot. Îmi place, că Ray se gândeşte tot mai mult la roşcat şi şi şi îmi place tot!!!
Aştept nextu'. Baftă la tastat şi Ja neee'.
[Imagine: tumblr_mfcg2sBNaZ1rnbh24o3_r1_500_large.gif]
Boys love.

Ah cât aștept noul capitol. Kyle e un pufulete ce pot să spun D: Și când te gândești că până ieri R era absolut agitat de decesul ex-ului lui, dar nah uite cum roata se întoarce și sper că ăștia doi fac ceva în următorul capitol pentru că ți pe jar o mulțime de fani înfocați : )) Cât despre J el este ok, frate-su are o problemă : )) Și are dreptate K, Ray era cu capul dinainte și să nu-și facă probleme.Eu de abia aștept să văd ce scrii în continuare.
-

Am ratat trei capitole, sunt o necioplita! Mira , te rog sa ma ierti, dar tu stii marea mea problema si motivul pentru care am facut-o! iertare, nu a fost cu intentie. Te rog din suflet sa ma anunti cand mai postezi, fiindca iarasi nu voi da comentariu pentru ca nu stiu de posturi!
Iertareee!
Lasand acest lucru-partial- la o parte, trebuie sa te felciit. Ma distrezi, ma faci sa ma ingrijorez, sa imi vina sa omor pe cineva si sa ma gandesc numai la prostii! Cine oare mai poate sa faca asta cu mine?
Nobodyy!!
Doamne, ce-mi place... Adica... Lasand la o parte faptul ca mi-a batut inima ca la puricel cand Jesse era batut, m-au trecut toate transpiratiile cand pe Kyle il apuca gandurile si m-am distrat copios la o discutie pe care ar fi trebuit sa o citesc cu seriozitate, trebuie sa spun ca esti... GENIALA!
Toti sa o recunoasca, nimeni nu are ce sa zica mai mult. Esti brilianta de-a dreptul. Cine mai poate realiza ce faci tu?! Goood, te respect pentru cat profesionalism detii, pentru ca el creste cu fiecare zi ce trece, iar tot ceea ce faci, ei bine, e facut ca la carte!
Esti un adevarat model de urmat, iar ficurile tale sunt adevarate opere de arta!
Cum sa nu lauzi asa ceva? Zau asa, daca ar fi cineva in stare sa critice asta, eu as putea sa fiu inchisa la nebuni, cu diagnosticul "senila".
Ocupi locul de onoare intre autorii pe care ii ador, si sunt mandra ca te-am cunoscut si ca iti citesc, aalaturi de toti ceilalti, ficurile!
Buuun, sunt extrem de incantata ca am citit, fiindca pierdeam ca o proasta ceva de- adreptul copios.
Ne tratezi cu niste capitole geniale, si apoi ma mai si lasi pe ganduri, sa ma gandesc la...
Mda! Hai ca stii la ce ma gandesc, no one knows me better than u. Hell yea!
*pervert mind*
Ma duc sa imi imaginez ce fac kyle si blake. Pana atunci, spor la lucru, multa bafta!
Pup!
"Iadul e gol si toti diavolii sunt aici. " (W. Shakespeare)

Blog:
Codul Cuvintelor | L'art de L'amour

***

-Ce faci aici, pustiule? Reusise sa-si controleze vocea, dar nu fusese atat de simplu precum se asteptase. Kyle statea comod pe scaunul de langa el si discuta cu Jesse. Ii despartea doar jumatate de metru. Poate nici atat. Ray prinse licarire care se aprinse in ochii sai imediat ce ii auzi cuvintele. Stia ca il va enerva. Se baza pe asta. Nu ar fi putut sa faca fata un Kyle bine dispus si politicos. Nu astazi. Nu, pana nu va gasi pe cineva care il va ajuta sa scape de anumite nevoi mai putin ortodoxe.
-Treaba altcuiva, ii raspunse Kyle sec.
-De ce?
-De prost ce sunt.
-Bine macar ca recunosti. Ray ii oferi unul dintre zambetele sale ironice pe care le cultiva cu atata grja.
-Ray! Jesse se incrunta la el, apoi ofta. Imi pare rau, Kyle. Nu stiu ce e cu el azi. Se comporta ciudat de cand am ajuns.
-Vrei sa zici ca asta nu-i comportamentul lui obisnuit? Cu mine tot timpul se comporta asa. Kyle ridica din umeri nepasator.
-Serios?! Jesse il strapunse pe fratele sau cu o privire mai mult decat graitoare, dar Ray isifacu de lucru cu ceasca de cafea. Scuze, cred ca si-a uitat bunele maniere.
-Ca sa le uiti, trebuie in primul rand sa le ai.
-Sa sti ca ai dreptate, Kyle. Nu cred ca Ray a auzit de bunele maniere. Sau daca a auzit, a ajuns la concluzia ca p el nu-l ajuta la nimic.
-Sunt de fata sa stiti. Ray schimba subiectul. Jesse, ai vreo intrebare in legatura cu sedinta din Toronto?
-Nu. Raportul tau a fost detaliat. Mi-am dat seama cum au decurs lucrurile. Ai facut o treaba excelenta.
-Ce e nou in asta?
-Atata aroganta...bombani Kyle.
-Ai zis ceva?
-Absolut nimic.
-Asa ma gandeam si eu. Ray facu o pauza, apoi continua. Deci, de ce ai venit pana aici?
Kyle se intorse spre Jesse si ii dadu cateva dosare destul de groase.
-Ce-s astea?
-Un studiu de piata facut de Lancaster CO. Tatal meu a crezut ca ar fi bine sa va uitati peste ele.
Jesse ii dadu unul dintre dosare lui Ray. Acesta il lua, il deschise si incepu sa citeasca, dar atat gandurile cat si privirea ii zburau spre baiatul de langa el. Kyle era impracat intr-un hanorac verde si o pereche de blugi negrii. Culoare aprinsa ii punea in evidenta atat ochii, care insa erau de o nuanta un pic mai deschisa, cat si parul ce parea mai "aprins" in lumina ce patrundea prin geamurile mari din spatele biroului. La fel de aprins ca in acea dimineata cand se trezise cu el in pat. Isi tinea buzele stranse. Probabil era nervos. Ray ii privi cu atentie linile fetei micute si patate cu pistrui, apoi arcuirea gratioasa a gatului, umeri destul de lati, dar plapanzi, torsul ce era mai dezvoltat decat lasa sa se observe la o prima vedere, apoi talia ingusta ascunsa de matrialul care cadea neglijent si ii acoperea partea de sus a pantalonilor. Isi tine picioarele intinse, dandu-i astfel lui posibilitate de a le studia. Chiar daca era mic de statura, Kyle avea un corp frumos, bine proportionat, gandi Ray in timp ce privirea sa aluneca spre gambe, apoi mai jos, la glezne, dupa care urca din nou sus si se opri inapoi pe fata sa ingandurata.
Se intreba oare ce parere a ar avea Kyle daca ar sti de gandeste acum? Ce ar zice daca i-ar propune sa petreaca cu adevarat o noapte impreuna. Recunoscuse ca e homosexual. Probabil petrecuse nenumarate de astfel de nopti impreuna cu altii. Toata lumea stia ca atunci cand un tanar isi da seama ca ar o altfel de orientare sexuala incearca in primul rand sa si-o reprime. Cand isi da seama ca nu poate, vrea sa experimenteze. Si o data ce experimenteaza, nu se mai poate opri. Si el fusese asa, pana cand il cunoscuse pe...Nu conta. Nu mai conta acum. Cert este ca dupa ce el plecase, isi reluase vechile obiceiuri. Nu o face la fel de des ca inainte, dar nu era nici abstinent.
Totusi, poate ar fi trebuit sa o faca mai des. Asa nu ar mai avea pornirile astea. Asa, poate nu l-ar mai dori pe el.
-Ray, ce parere ai?
Ray tresari, clipi de cateva ori si isi muta privirea inapoi pe dosar.
-Da, da...foarte interesant.
-Ce naiba e atat de interesant acolo? izbucni dintr-o data Kyle. O alta firma cu un profil asemanator vrea sa intre pe segmentul vostru de piata! Ai citit ceva din ce e scris sau nu?
Ray se incrunta si incepu din nou sa citeasca.
-Normal ca am citit, minti repede cu ochii inca in foi. Vroiam sa zic ca strategia lor e interesanta. Incerca din nou sa se concetreze, dar mintea sa nu reusea sa inregistreze nimic.
-Aha, cum zici tu. Kyle continua sa vorbeasca cu Jesse, dar Ray pierdu imediat sirul conversatiei. Ochii sai se rentorsesera la chipul lui. Oare ce ar simti daca i-ar mangaia pielea? Ar ramane indiferent sau l-ar afecta? Oare ochii sai ar arunca sageti verzi si din alte motive?
I-ar striga numele extaziat daca l-ar intinde pe biroul din fata lor si l-ar dezbraca? Pielea i s-ar infiora daca l-ar dezmierda cu mainile, cu limba, cu buzele? Si-ar feri privirea sau i-ar sustine-o? S-ar lasa pierdut in pasiunea pe care el stia sigur ca si-o ascunde? I s-ar darui cu totul, coborand toate barierele si lasandu-l sa-i patrunda nu doar trupul, ci si mintea? S-ar satisface unul pe altul?
Ray putea sa vada cu ochiul mintii totul. Felul in care ar arata intinse pe patul sau, culoarea rosie din obraji atunci cand ar incepe sa-l dezbrace, pasiunea din ochii sai verzi, fiecare tresarire care av fi provoca de el si modul in care ar capitula in fata sa. Nu doar le vedea, putea chiar sa le simta. Atat de mult incat o anumita parte din el reactiona instanta, creindu-i o senzatie de disconfort.
-Ray, te simti bine?
Ray tresari si reveni cu picioarele pe pamant. Atat Jesse cat si Kyle se uitau la el ingrijorati.
-Da, sunt bine, doar ca...nu stia ce sa spuna. Am o fantezie sexuala in plina zi, nu suna foarte bine. Mai ales cand obiectul fanteziei sale se afla atat de aproape. La dracu'! Isi pierdea controlul. Trebuia sa iasa de acolo pana nu se facea de ras.
-Ma scuzati un moment. Revin imediat. Se ridica repede de pe scaun, avand grija sa nu-si expuna fata privirirlor curioase si iesi pe usa biroului, lasandu-i pe Jesse si pe Kyle sa se uite in urma lui. O ignora pe Camil, care imediat ce il vazu se ridica de pe scaun pregatita sa-l intrebe daca poate sa-l ajute cu ceva, si se indrepta grabit spre baie.
Cand intra inauntru, rasufla usurat dandu-si seama ca era singur.
Dadu drumul la apa rece si se stropi pe fata de cateva ori, incercand sa-si revina. Respira adanc, apoi se uita in oglinda. Pielea lui capatase o nuanta rosiatica. Ochii il dadeau de gol.
-Fir-ar sa fie de treaba! Se abtinu cu greu sa loveasca peretele cu pumnul. Se sprijini cu ambele maini de ghiuveta si se apleca in fata. Isi puse capul sub jetul de apa, lasandu-si parul sa se ude. Ramasese acolo pentru cateva momente, pana cand simti un tremur strbatandu-i trupul, apoi opri apa si se privi din nou in oglinda.
Abia atunci observa ca nu era singur. Vazu reflexia lui Kyle. Baiatul statea in spatele sau lipt de perete. Il privea. Parea ingrijorat.
-Ce cauti aici?
-Te comporti ciudat. Esti sigur ca te simti bine?
-Nu ma cunosti destul de bine ca sa sti cand ma port si cand nu ma port ciudat. Iesi afara de aici si lasa-ma singur.
Kyle il ignora. Se dezlipi de perete si se apropie de el. Ii puse mana pe frunte. Tresarira amandoi ca si cum un soc le strabatuse corpurile. Kyle se incrunta.
-Ai febra. Cand ai dormit ultima oara?
Daca ar sti el de ce ardea, gandi cu amaraciune Ray. Probabil l-ar pocni. Nu ca nu ar merita-o. Isi petrecuse ultima ora gandindu-se cum ar face sex cu el...Da, merita al naibii de mult sa fie pocnit. Poate asa si-ar reveni.
-Am dormit. Vocea sa era ragusita. Gatul il durea.
-Atunci poate racesti. In Canada e mai frig decat aici.
-Nu sunt sensibil!
-Nici nu am zis ca esti. Esti doar nesimtit. Kyle ii zambi.
-Vorbele nu se potrivesc cu gesturile, pustiule. Ori ma insulti, ori imi zambesti. Alege!
-Nu te insultam. Era doar o observatie. Kyle ridica din umeri. Zambesc pentru ca ma enervezi. Eu imi fac griji pentru tine si tu racnesti la mine. Nu e foarte dragut din partea ta.
-Nu sunt animal sa racnesc! marai Ray printre dinti.
Locul unde ii atinsese fruntea il ardea. Daca ar intinde mana, ar putea simti din nou acea atingere. Era atat de aproape incat abia se putea controla.
-Serios? Nu se vede. Nu ar fi mai bine sa mergi acasa? continua Kyle pe acelasi ton. Oricat de mult imi place sa ma cert cu tine, nu are niciun farmec daca nu poti da randament maxim.
-Ma doare capul.
-Deci, mergi acasa. Poti sa ma lasi si pe mine la scoala. Kyle se uita la ceasul de pe mana. Sunt in intarziere. Tatal meu nu prea tine cont de faptul ca eu trebuie sa ma prezint si la scoala.
Ray ofta obosit. Vroia sa fi cat mai departe de el, nu sa stea amandoi blocati intr-un spatiu atat de mic cum este masina lui. Probabil va innebuni de tot pana cand Kyle va ajunge la scoala. Asta daca nu-si va pierde controlul si va sari pe el.
-Stiu ca nu ma placi deloc, dar nu ma gandeam ca te va deranja atat de mult cererea mea. Stai linistit, ma duc singur. Nu vreau sa te deranjez.
-Nu ma dernajeaza deloc, minti Ray. Hai sa mergem, pana nu ma razgandesc. Ultimele cuvinte nu le spuse cu voce tare. Il lasa pe Kyle sa mearga inainte lui. Se uita in toate partile numai la spatele lui nu. Ofta, se incrunta, ofta din nou, injura in gand, apoi soptit, dupa care mai ofta o data si pana sa-si dea seama ajunsesera amandoi in parcarea subterana.
Se urcasera in masina. Ray isi deschise geamul, sperand ca aerul il va racori, dar nu facea decat s-l incalzeasca si mai mult. Traficul nu era foarte intens, asa ca din cand in cand il privea pe Kyle cu coada ochiului. Baiatul parea pierdut in ganduri. Statea cu cotul rezemat de portiera si cu capul sprijinit de palma. Privea cladirile care se succedeau una dupa alta si strada plina de oameni. Abia acum, cand lumina era mai puternica putuse sa observe, cearcanele inchise la culoare din jurul ochilor lui. Parea...obosit. Nu, obosit era putin zis. Era frant.
In scurt timp ajusesera. Ray recunoscu liceul. Era unul dintre cele mai prestigioase din tara. Dar nu prea il vedea pe Kyle integrandu-se intr-un loc ca asta. Aici veneau doar copii a caror parinti erau dispusi sa plateasca bani grei pentru ca ei sa fie in stare sa treaca. Kyle nu se incadra in grupa asta. Defapt, dupa parerea lui, baiatul nu se incadra in nicio grupa. Nu era genul de om pe care sa-l poti standardiza si analiza pe baza unor principii predeterminate. Kyle era cel mai schimbator om pe care il cunoscuse pana acum.
-Multumesc ca m-ai adus. Baiatul ii zambi si deschise portiera, iesind in aerul fierbinte de afara. Ray nu oprise in fata cldirii, ci pe laterala ei, asa ca era nevoit sa mai mearga cateva sute de metrii pana la poarta principala.
Ray statu cateva momente in masina, privindu-l cum se indeparteaza, apoi actionand din reflex, iesi afara si merse dupa el. Il prinse din urma cand ajunsese aproape de zidul vestic al incintei.
-Esti sigur ca vrei sa mergi la scoala?
Da, stia ca e o intrebare stupida, dar alta mai buna nu gasise intr-un timp atat de scurt.
Kyle se intoarse spre el.
-Da, de ce intrebi?
-Arati de parca ai avea nevoie de somn. Nu vrei sa te duc mai bine acasa?
-Nu.
-De ce?
-Nu pot dormi in casa aia, raspunse Kyle cu sinceritate. Acum, daca ma scuzi...
Dori sa se indeparteze din nou, dar Ray il prinse de mana. Nici el nu stia de ce o facuse.
-Ce vrei?
-Sa fiu al dracu' daca stiu!
Kyle zambi, apoi se apropie de el. Il prinse de gulerul camasii si ii trase capul in jos, dar si asa fusese nevoit sa se ridice pe varfuri pentru a-i atinge buzele. Pentru un moment, trupul barbatului deveni rigid, apoi, pe masura ce constientiza ce se intampla, o furtuna cum nu mai cunoscuse izbucni in el. Il impinse pe Kyle pana cand spatele ii atinse peretele, apoi cu una dintre maini ii prinse capul, in timp ce cu cealalta il aduse mai aproape de el. Sarutul deveni mai pasional. Ray isi trecu limba peste buzele ce tremurau, apoi le obliga sa se intredeschida pentru el. Il patruse, violandu-i intimitatea, chemandu-i limba la joaca. Kyle capitula. Il intampina la mijlocul drumului, gemand de placere nedisimulata. Ray isi lasa mainile sa coboare, pana cand ajunsera sub posteriorul lui Kyle. Printr-o miscare brusca il ridica. Kyle isi incolaci instinctiv picioarele in jurul taliei sale si-si lasa capul pe spate. Ray intelesese. Ii parasi buzele, doar pentru a gasi pielea fina a gatului. Mirosul sau ii invada narile, facandu-l sa-si piarda de tot capul.
Doamne, cat il vroia! Ar fi fost in stare sa-l aiba acolo, in plina strada...
Erau in plina strada! In fata scolii lui!
Brusc ratiunea alunga pasiunea ce ii intuneca mintea. Se descprinse dintr-o data de baiat lasandu-l buimacit. Clipi si il lasa jos. Kyle se sprijini de zid, respirand greu. Incerca sa-si recapete suflul, dar era destul de dificil.
-La dracu'! Ray isi aranja costumul, apoi privi in toate partile. Cineva tinea cu ei, caci prin zona nu era nimeni. Scapasera. Isi muta privire spre Kyle. Parul ii era dezordonat, buzele rosii si umflatedin cauza sarutului sau si ochii tulburi, plini de pasiune.
Cat de mult il vroia!
-Eu...incerca el sa gaseasca o scuza destul de buna, dar nu avea nicio idee.
-Du-te. Probabil ai intarziat. Vocea lui Kyle avea un timbru tremurat, dar isi pastrase fermitatea. Multumesc ca m-ai adus pana aici.
-N-ai pentru ce. Kyle avea dreptate, gandi Ray. Fusese o scapare. Cel mai bine sa se comporte ca si cum nu s-a intamplat nimic. Kyle, eu....
-Trebuie sa intru. La revedere.
Nu-l lasa sa adauge nimic. Se intoarse pe calcaie si se indrepta cu pasi mari spre poarta principala a liceului. Ray astepta pana cand baiatul disparu dincolo de zidurile inalte, apoi pleca spre masina.

"Omul este cel mai putin el insusi,atunci cand vorbeste in propria persoana.Da-i o masca si el va spune adevarul."Oscar Wilde
[Imagine: chibi_5001.gif]
, chibi-ul lui

oooo...in sfarsit ceva intre cei doi. nu stiu daca u ai observat dar multa lume abia astepta capitolul asta. capitolul este absolut incredibil si nu face decat sa starneasca multa multa imaginatie. am observat ca ai inceput sa pui capitolele mai dese lucru pentru care iti multumesc. esti incredibila si iti urez mult succes in continuare la cat mai multe capitole. astept urmatoare scena intre cei doi desi sunt sigura ca mai am de asteptat TE PUP





Viata este ceea ce ti se intampla in timp ce esti ocupat sa faci alte planuri. – John Lennon



Subiecte de discuție similare...
Subiect: Autor Răspunsuri: Vizite: Ultimul răspuns
  [Terminat] Don't wait for love, look for happiness ohaio_angel 72 31.754 07-02-2014, 11:10 PM
Ultimul răspuns: Kira's Scarlet
  [Terminat] Love isn't simple [yaoi] myuu 102 65.511 03-08-2009, 09:56 PM
Ultimul răspuns: Hetalia
  [Terminat] Boys' love Yaoi Queen 55 59.284 17-06-2009, 09:19 PM
Ultimul răspuns: Dark~Melody
  [Terminat] More than brotherly love [yaoi] Lithium-Angel 221 128.396 16-06-2009, 07:08 PM
Ultimul răspuns: Lithium-Angel
  [Terminat] Love Song [shonen-ai / yaoi] Yaoi Queen 85 56.213 19-04-2009, 07:36 PM
Ultimul răspuns: Aiumy
  [Terminat] Crazy Love [Shonen-ai / Yaoi] Lye 69 68.499 22-11-2008, 01:00 PM
Ultimul răspuns: dia_love_gackt


Utilizatori care citesc acest subiect:
10 Vizitator(i)