Neliniste metafizica

[a beautiful lie]

Limba:Romana
Varsta minima: 13 ani
Gen:as spune psihologic(introspectie)
Varsta la care a fost scrisa:14 ani
Doresc o critica simpla

Simtaminte

Prizonier in jocul eternitatii. Este sentimentul ce- ti strabate intreg trupul- ca un curent electric. Atat de aproape, incat ii simti rasuflarea intretaiata. Ai vrea sa ii auzi bataile inimii. Caldura. Universul se destrama. Infinit. Ii simti caldura trupului atat de adanc, intens... Cata pasiune imi inunda fiinta... Apoi... durere sfasietoare ce- ti smulge inima din piept; iti otraveste fiecare organ, iti invadeaza constiinta. Respiri repede… Iti pierzi rasuflarea pentru un moment- o secunda ce dureaza o eternitate.

Ratacind printr-o lume necuoscuta

Suflet nelinistit ce rataceste pe pamant pentru a- si gasi locul. Privesti cerul si pasarile ce se pierd in imensitatea albastra. Sunt libere- si atat de usoare par cand se Inalta deasupra bratelor copacilor ce- si intind frunzele sa le prinda. Nu, nu apartin acestui taram. Locul meu este in vazduh, printre chipurile nevazute. Nu incerca sa ma opresti! Sufletul meu se inalta in absolut cu fiecare raza ce se ascunde printre nori, cu fiecare simfonie ce se aude cand sentimentele prind glas.

[a beautiful lie]

Limba:Romana
Varsta minima: 13 ani
Gen:as spune psihologic(introspectie)
Varsta la care a fost scrisa:14 ani
Doresc o critica avansata
Cateva cuvinte...I hope you enjoy! Astept opinii,aprecieri.... (sau nelamuriri- de obicei discut pe tema abordata pentru a nu se percepe gresit). Incerc sa descopar impactul pe care il au creatiile mele...

Timpul este focul in care arde sufletul

Suntem prizonieri in jocul eternitatii, captivi in mainile timpului. Sufletul se inalta in absolut, cu fiecare simfonie ce se aude cand sentimentele prind glas. Viata este precum nisipul dintr- o clepsidra. Odata scurs, nu- l poti face sa curga in sens invers. Fantasme nelinistite ce ratacesc pe pamant pentru a- si gasi locul sunt oamenii. Timpul zboara… trece cu pasi grabiti pe langa noi. Cu fiecare frunza ce se desprinde de pe ramura unui copac, cu fiecare bataie a inimii, capeti o noua amintire- si ea insa isi va locul langa celelalte deja uitate. Nu mai conteaza… ai ales sa- ti sacrifici sufletul pe altarul fericirii. Dar tu iubesti lacrimile, golul lasat de visul implinit,felul in care raneste fericirea… Ai ascuns lacrimile intr- un colt intunecat de suflet, sperand ca ele nu vor mai face parte din viata ta. Oh,dar cat gresesti: lacrimile sunt cele ce dau glas trairilor. Lasa fericirea in pace! Nu e decat un termen de dictionar.

Te simti uneori captiv in mrejele fericirii depline, imbatat de euforie, iar universul pare ca se destrame. Infinit. Respiri repede... Iti pierzi suflarea pentru un moment- o secunda ce parca dureaza o eternitate. Cazi in gol, printre iluzii desarte, iar sentimentul placut de plutire este efemer, ca tot ceea ce- ti ofera viata- insasi ea este trecatoare, neputinciosa in fata timpului ireversibil. Se spune ca sufletul este etern- pentru ca el ofera viata.
In ce ocean al timpului curg zilele noastre? O alta intrebare ramasa fara rapuns. Se va pierde si ea in negura timpului.

Nu observi maestrul papusar ce cu pricepere manevreaza personajele de pe scena vietii. El apune odata cu cei batrani si invie odata cu cei tineri. El se afla in fiecare dintre noi; ne curge prin vene, sorbind franturi de suflet - si este, totusi, undeva prin vazduh, privindu- si supusii... Se joaca cu podoabele fosnitoare ale copacilor, cu locuitorii inaripati ai boltii ceresti, insa nimic nu- l incanta ca atunci cand se joaca cu destinele noastre. Cu toate ca suntem stapanii propriei vieti, nu suntem stapanii lui. El este insusi timpul!

Nu lasa lumina sa distruga tainele lumii, caci, fara misterele vietii, lumea nu- si are rostul; si fiecare dintre noi s- ar stinge ca o scanteie in bezna trecutului. Sa lasam necunoscutul sa bantuie si alte generatii!

Putini sunt cei ce castiga la loteria viselor premiul cel mare al fericirii. Omul nu este facut sa fie fericit. Fericirea este doar momeala ce tine oamenii in cursa pana la sfarsit.
Cu totii cautam sa omoram timpul. Sfarsim insa prin a fi omorati de el. Vorbesc
numai gandurile. Ele sunt cele ce imi framanta sufletul. Dar cine le mai aude? Pana la urma amutesc si ele. Cea mai mare temere cu care s- a confruntat vreodata omenirea este teama de necunoscut. Nu lasa sufletul sa pustiasca in nesiguranta. La un moment dat, nu vei mai putea evada din ghearele fricii de necunoscut.

Ne hranim trupul cu farame de speranta. Idealurile se imprastie in cioburi de vise ce, adeseori, produc rani adanci. Nu toate zgarieturile sunt vizibile, nu toate ranile sunt vindecabile, deoarece, uneori, pur si simplu nu poti ghici durerea ce s- ascunde inauntrul sufletului de om.
V- ati intrebat vreodata ce reprezinta viata fara iubire? Este doar o umbra a lucrurilor care ar putea fi. Aceasta reprezinta timpul masurat cu inima. Avem nevoie de dragoste,precum o inima are nevoie de batai. Se spune ca o planta creste mai frumos daca i se daruieste dragoste. Ea te poate face sa auzi culorile in toiul unei nopti tarzii de toamna. Iubirea este ca focul- daca nu o intretii,se stinge. Ea are nevoie de toata atentia si grija noastra pentru a inflori.
Sa ridicam cortina vietii! In definitiv,ce este lumea decat o scena pe care omul apare,isi spune rolul si dispare?! Amintirea unui om, precum cea a unui artist, poate dainui in inima altor persoane. Si, ca orice personaje, oamenii duc o viata dubla. In fata semenilor, ei joaca doar un rol. Adevarata lor fire se ascunde adanc in interior. De ce fugim de adevar? Probabil ne temem de raspunsurile pe care le- am putea primi.

Timpul ramane cel mai aprig dusman al nostru, indiferent de circumstante. Viata insa, se simte alfel in fiecare clipa. S-as vrea sa- ti amintesc o intamplare de demult.Priveai cerul si- ti parea mai albastru ca niciodata. Lipsit de nori, la fel ca viata ta de pana atunci. Un fulg de nea a coborat din imensitatea oceanului ceresc si s- a pierdut mandru in dansu- i gratios prin vazduh. Siluete de copaci goi isi inaltau ramurile sa- l atinga; insasi timpul s- a oprit pentru a intipari momentul magic in inimile oamenilor. El a vestit prima ninsoare. Erai doar o copila cand l- ai vazut, insa ti- ai fi dorit poate sa- i alini singuratatea, sa colinzi lumea alaturi de el. Sa fii prima zapada, sa poti dezgheta vechi amintiri ascunse in suflete pustii, sa aduci la viata cadavrele dorintelor aprinse. Timpul a trecut. Privesti omatul ce se asterne peste pamant, de la aceeasi fereastra. Si nu mai vrei, ori nu mai poti sa-ti amintesti acea dorinta din copilarie. Cauti cu privirea pierduta acel fulg de nea, fara a sti ca nu il vei revedea.
Viata- o lumina a carei intensitate scade pe masura ce isi atinge scopul,o floare a carui parfum il simti doar daca stii sa o ingrijesti.

Atat de trist ti- e sufletul cand te gandesti ca vei pleca. Atat de mult visai sa ratacesti printre chipurile nevazute din vazduh, alaturi de pasari. Dar ce sentiment bizar este teama. Acum, cand dorinta este pe cale sa ti se implineasca, ai vrea sa mai ramai pe pamant, sa- ti mai traiesti odata viata. Timpul este cel mai bun profesor. Din pacate, isi omoara toti elevii.
Te uiti mirat in jur si, deodata, realizand cate minuni te inconjoara, incepi sa te intrebi de ce nu le-ai observat pana acum. Atat de multe griji ti- au impovarat mintea si sufletul, ti- au impaienjenit privirea cu panza uitarii, incat nici n- ai observat ca mai traiesti.
In noaptea aceasta s- a mai stins o stea de pe cerul vietii; dar cand gradina diminetii isi va deschide portile de aur, o alta mai luminoasa se va naste printre sfinti. Va fi precum un inger coborat pe pamant, in incercarea zadarnica de a- si ascunde aripile. Iar la sfarsit,se va intoarce acasa, printre celelalte stele, in universul nemarginit, in care timpul nu a patruns nicicand.

[CyBeR]

Seara buna.
Nu, nu voi comenta acum ca nu am timp (deja vad ca n-ai lasat spatii dupa semnele de punctuatie) dar iti atrag atentia asupra a doua alte topicuri care te rog sa le vizitezi:

http://animezup.com/forum/showthread.php?tid=29101
http://animezup.com/forum/showthread.php?tid=29102

Te rog sa citesti cu atentie ce zice acolo si sa te conformezi acelor cerinte. Nu-ti ia mult si cred ca lectura e usoara, la fel ca si cerintele. Spor.

[kat2108]

Huaa, imi place mult cum ai concentrat toate acele sentimente intr-un numar de randuri atat de mic. Iti dau o sugestie: dupa semnele de punctuatie lasa spatiu, nu inainte. E pentru estetica :)
Oricum, ador aceste miniaturi, pline de sentimente, de intelesuri, de pasiune, multa pasiune. Si imi place cum ai vorbit in prima de ceva anume, m-ai bagat in varful linguritei de pasiune, dar nu ai explicat prea mult, ador asta. Pare totul atat de general, dar de fapt este ceva clar. Like always, love is here for everyone who understand. Se vede cat de implicata ai fost cand ai scris prima miniatura: „Atat de aproape,incat ii simti rasuflarea intretaiata.Ai vrea sa ii auzi bataile inimii.Caldura.Universul se destrama.Infinit.Ii simti caldura trupului atat de adanc,intens...Cata pasiune imi inunda fiinta..."ť Atat de frumos...

A doua chestiuta ma duce cu gandul la pescarusi si la viata de dupa moarte, desi si la indeplinirea visurilor, idealurilor. La fel de profunda ca prima, dar sentimente diferite. Prima era intr-o continua schimbare, insa asta e mai linistita, mai „albastra"ť, gen linistea de dinaintea furtunii. Oricum, la fel de artistica si de profunda, nu am nici rau de spus, m-ai acaparat total cu felul tau de a scrie. Ador aceasta dedicatie pe care o au scorpionii.
________________________________________________________________________________?____
As putea face indigestie de la cat de profund scrii, bine ca mi-am luat medicamentele inainte.
Doamne, copilas, este splendid! Nu stiu cum sa explic, e ca si cand ai avea un tort de ciocolata si mi-ai fii servit cea mai buna bucata, cam asa ceva. Scrii atat de „aprins"ť si parca dupa fiecare propozitie iti mai vin inca vreo zece idei despre cum sa continui si mereu alegi ce-i mai bun. De asemenea, ai avut un curs foarte bun, nu te-ai impleticit prin idei, detalii, ai spus lucrurilor pe nume intr-o maniera foarte artistica si, din nou, profunda, dar profunda rau.
Uite, ador cateva chestiute mai mult decat altele:
„Ai ascuns lacrimile intr-un colt intunecat de suflet,sperand ca ele nu vor mai face parte din viata ta."ť -sadness
„Te simti uneori captiv in mrejele fericirii depline,imbatat de euforie,iar universul pare ca se destrama"ť - Zici ca ti-a explodat o bomba plina de ecstasy in fata, atat de euforic o fost.
„Se joaca cu podoabele fosnitoare ale copacilor,cu locuitorii inaripati ai boltii ceresti,insa nimic nu-l incanta ca atunci cand se joaca cu destinele noastre.Cu toate ca suntem stapanii propriei vieti,nu suntem stapanii lui.El este insusi timpul!"ť - Prima data m-am gandit la Illuminati xD
„La un moment dat,nu vei mai putea evada din ghearele fricii de necunoscut."ť - Deathwish? :o3
„In definitiv,ce este lumea decat o scena pe care omul apare,isi spune rolul si dispare?!"ť - Atat de adevarat, oamenii sunt niste furnici pe covorul asta numit Pamant...
„Ea te poate face sa auzi culorile in toiul unei nopti tarzii de toamna.Iubirea este ca focul- daca nu o intretii,se stinge.Ea are nevoie de toata atentia si grija noastra pentru a inflori."ť - Tu esti cumva dictionarul vietii? Te iubesc >.<
„Adevarata lor fire se ascunde adanc in interior.De ce fugim de adevar?Probabil ne temem de raspunsurile pe care le-am putea primi."ť - Mereu vom avea ceva pe suflet ce ne va bantui si nu ne va lasa sa traim calumea, va fi calauzita de frica.
„Priveai cerul si-ti parea mai albastru ca niciodata.Lipsit de nori,la fel ca viata ta de pana atunci.Un fulg de nea a coborat din imensitatea oceanului ceresc si s-a pierdut mandru in dansu-i gratios prin vazduh.Siluete de copaci goi isi inaltau ramurile sa-l atinga;insasi timpul s-a oprit pentru a intipari momentul magic in inimile oamenilor.El a vestit prima ninsoare.Erai doar o copila cand l-ai vazut,insa ti-ai fi dorit poate sa-i alini singuratatea,sa colinzi lumea alaturi de el.Sa fii prima zapada,sa poti dezgheta vechi amintiri ascunse in suflete pustii,sa aduci la viata cadavrele dorintelor aprinse. Timpul a trecut.Privesti omatul ce se asterne peste pamant,de la aceeasi fereastra.Si nu mai vrei, ori nu mai poti sa-ti amintesti acea dorinta din copilarie.Cauti cu privirea pierduta acel fulg de nea,fara a sti ca nu il vei revedea."ť - Atat de nostalgie, de trist, o sansa ratata, o inima franta poate, mi-ai trezit niste amintiri cu particica asta T.T
„Viata- o lumina a carei intensitate scade pe masura ce isi atinge scopul,o floare a carui parfum il simti doar daca stii sa o ingrijesti."ť - Lasati-va de droguri, copii ai patriei! :))
„Atat de trist ti-e sufletul cand te gandesti ca vei pleca.Atat de mult visai sa ratacesti printre chipurile nevazute din vazduh, alaturi de pasari."ť - Se intampla mereu, foarte bine pus punctul de „i"ť.
„In noaptea aceasta s-a mai stins o stea de pe cerul vietii;dar cand gradina diminetii isi va deschide portile de aur,o alta mai luminoasa se va naste printre sfinti.Va fi precum un inger coborat pe pamant,in incercarea zadarnica de a-si ascunde aripile.Iar la sfarsit,se va intoarce acasa,printre celelalte stele,in universul nemarginit,in care timpul nu a patruns nicicand."ť - Un final optimist, pur, nice :)

Mi-a fost tare greu sa aleg, caci imi venea sa dau copy/paste la tot textul xD
Mie una imi place mult cum scrii si cum vorbesti despre viata si toate cele.
Nu stiu cat te-ai intersectat matale cu la vie, dar a fost superb acest oneshot si te astept si cu altele.
>:D<

[onu']

... mi se taie respiratia de fiecare data cand iti citesc creatiile, stii doar. Ai dat frau liber cuvintelor sa se contopeasca intr-o simfonie atat de... placuta auzului si vazului. Cu toate ca ,,a place'' e un termen insignifiant pentru oneshot-ul tau. Reusesti cu brio sa retrezesti citirorului anumite emotii si ganduri, sa-l faci sa reflecteze la analogia dintre el si compunerea ta.
Iubesc aceasta secventa: ,,Lasa fericirea in pace! Nu e decat un termen de dictionar''. Sincer, imi vine sa-mi tatuez mesajul asta pe piele. Am luat-o pe aratura...
Astept altele, ce cu siguranta ma vor propulsa inapoi in universul meu, la fel ca acesta. Succes si te rog sa ma anunti cand postezi next-urile.

[a beautiful lie]

Limba:Romana
Varsta minima: 13 ani
Gen:as spune psihologic(introspectie)
Varsta la care a fost scrisa:15 ani
Doresc o critica avansata

Tarziu,cand soarele apune

A ars atata foc de suflet si nimeni nu a observat caldura lui. O lupta ce se tine in interior si care incet- incet te sfasie. Un alt potir al fericirii si-a varsat otrava... si simt, cu fiecare lacrima de ploaie ce se contopeste cu oceanul vietii, cum nu mai pot sa simt. Nu ma mai incearca sentimente puternice de prea mult timp si asta- mi macina sufletul, ma face incapabila de a gusta viata. Fara sentimente nu pot construi amintiri- pentru simplul motiv ca amintirile mele constau, in marea lor majoritate in simtaminte intense, nu in imagini stinse. Si simti veninul ce ti- a patruns in corp, ii simti amaraciunea cu care te ineaca. Si poate uneori nu iti dai seama de o durere,decat atunci cand devine sfasietoare. Atat de mult am crezut in aceasta prietenie, atata vapaie se aprinsese in inima mea...
Intuneric. Durerea, teama, au redus totul la tacere. Numai strigatele disperate ale gandurilor inunda mintea. Era noapte- dar eu traiam cu certitudinea ca soarele va rasari candva. Atunci ai aparut tu! Intaia raza ce a strapuns cu lumina ei intreaga perdea a suferintei. Ai fost intotdeauna acolo, veghind asupra mea, iar acum ti- ai imprastiat caldura prin universul meu.

Era tot ce- mi mai ramasese: o floare- dar pentru mine era nepretuita, reprezenta unica speranta. Parfumul ei ma imbata cu fericire, destramand incet-incet cu vraja ei valul suferintei. Cu timpul, mireasma florii prieteniei mi-a patruns in inima, a devenit pentru mine un drog pe care tu mi- l administrai in fiecare zi. Dar tu nu stii ca potirul acestei flori isi varsa mireasma cand i se ofera ceea ce i se cere, ca o astfel de floare nu- si va deschide petalele decat daca i se va incredinta iubire si respect, iar parfumul ei nu va patrunde decat intr- un suflet capabil de a gusta viata.

Pareai sa- mi asculti grijile cand ti le destainuiam- numai tie- si nu m-am indoit nicio clipa, asa cum mi-am jurat ca n-o voi face: stiam ca asculti si ca-mi impartasesti durerea. De ce ai facut- o? Era mai bine sa nu-mi promiti ca nu vei pleca... tu ai fost floarea ce ti- ai varsat potirul cu dulceata in inima mea, cand lumea se prabusea in intuneric. Ti- am daruit toata atentia, grija si timpul meu,de tot ceea ce are nevoie o floare- era tot ce aveam si nu regret-ai devenit luceafarul din universul meu, singura care am crezut ca va inflori doar pentru mine. Si am crezut-o, pentru ca te- ai hranit cu mine atata timp... Atata timp ai avut sufletul meu in petalele tale delicate,floare dulce! Si l- ai tinut strans, pana in ziua in care nu l- ai mai vrut- si i- ai dat drumul- l- ai lasat sa cada in abisul necunoscutului, acolo unde tu nu erai. L- ai tinut pana in ziua in care ai decis ca ai secatuit intreg izvorul existentei mele- fiinta mea nu mai reusea sa- ti stinga foamea, pentru ca- ti oferise deja totul. Poate ca nici azi zgomotul prabusirii lui nu ti- a ajuns la urechi. Si poate ca da! Te condamn ca i- ai dat drumul, fara sa vrei sa crezi ca e prea fragil, cu toate ca o stiai, la fel cum stiai totul in legatura cu mine... ma intreb daca ar fi avut vreo importanta daca ai fi stiut... E prea tarziu. Pentru mine, dulceata ta a devenit venin. Invata sa te bucuri de frumusetea unei flori, caci nu stii niciodata cat de repede se poate ofili!

[CyBeR]

Aceasta este a doua avertizare pe care o fac sa respecti acele reguli spre care ti s-a dat link. Daca ignori si acest mesaj, topicul va fi inchis iar tie ti se va da un avertisment.
Fiecare text trebuie sa aiba Gen, Varsta pentru care e potrivit precum si Critica DORITA. Daca nu fiecare text in parte, atunci macar prima postare sa contina aceste mentiuni pentru intregul topic.

Multumesc de intelegere si sper sa nu fie nevoie sa-ti atrag din nou atentia.

[kat2108]

T.T Oneshotul asta a fost pe de-o parte trist -asta m-a atins cel mai mult- si pe cealalta parte moralizator, protector aproape.
Imi place aceasta viziune asupra prieteniei, aceasta comparatie cu ingrijitul unei fiinte apropiate ca pe o floare. Dar cum floarea are un moment de maxima exuberanta, are si un apogeu...
Am niste sfaturi pentru tine:D
„A ars atata foc de suflet"ť - in loc de „de"ť eu zic ca mergea mai bine „pe"ť. Desi inteleg metafora cum ca sufletul = un foc, dar aici suna un pic ciudatel.
Iti inteleg nevoia sa faci adaugari cu ajutorul liniilor de pauza, dar uneori le-ai folosit in locul virgulelor: „Era noapte- dar eu traiam"ť.
Ai grija sa lasi space dupa fiecare semn de punctuatie, este pentru estetica.

Bine, atatea critici am avut eu de precizat, foarte multe, stiu -.-

Oricum, m-a incantat lucrarea aceasta si ador - ti-am mai spus - cum te implici in fiecare cuvant si parca iti versi cate putin din suflet in fiecare. Apreciez treaba asta :x
Ai avut niste pasaje geniale:
„Fara sentimente nu pot construi amintiri- pentru simplul motiv ca amintirile mele constau,in marea lor majoritate in simtaminte intense, nu in imagini stinse. Si simti veninul ce ti-a patruns in corp, ii simti amaraciunea cu care te ineaca. Si poate uneori nu iti dai seama de o durere,decat atunci cand devine sfasietoare."ť - Am simtit aici un fior rece, poate si oleaca de regret, nu stiu cum reusesti...
„ iar acum ti-ai imprastiat caldura prin universul meu. "ť - Fraza asta avea sa prevesteasca toata tona de figuri de stil ce avea sa urmeze, constituie parca si un mic rezumat, dar numai la partea pozitiva.
„destramand incet-incet cu vraja ei valul suferintei"ť - Viata n-are sens daca nu ti-o petreci cu o persoana draga, nu-i asa?
„a devenit pentru mine un drog pe care tu mi-l administrai in fiecare zi"ť - „Da, asa este."ť
„parfumul ei nu va patrunde decat intr-un suflet capabil de a gusta viata. "ť - Ca o stea cazatoare, o singura sansa ai.
„stiam ca asculti si ca-mi impartasesti durerea. De ce ai facut-o? Era mai bine sa nu-mi promiti ca nu vei pleca..."ť - Aproape plang :(
„Si am crezut-o, pentru ca te-ai hranit cu mine atata timp..."ť - Keep crying
„,floare dulce!"ť - Asa faci aceea fiinta ce te-a parasit sa regrete si mai mult, caci tu tot mai tii un gram la ea... Btw, eu si speranta, sa nu te miri.
„L-ai tinut pana in ziua in care ai decis ca ai secatuit intreg izvorul existentei mele-fiinta mea nu mai reusea sa-ti stinga foamea, pentru ca-ti oferise deja totul."ť - De ce a vrut sa iasa un fluture din cochilie? De ce si-a omorat frunza pe care a dormitat atata vreme? De ce traim, mai exact?
„L-ai tinut pana in ziua in care ai decis ca ai secatuit intreg izvorul existentei mele-fiinta mea nu mai reusea sa-ti stinga foamea, pentru ca-ti oferise deja totul."ť - Pana aici mi-ai citat din viata, d-aia am fost atat de „afectata"ť. Sorry for the drama -.-

Ultima fraza e epica, dupa toate aceste amintiri ravasite, tu tot ai gasit ceva bun de oferit florii care te-a tradat T.T Sau poate ai vreun motiv ascuns :-?
In fine, ideea e ca mi-a placut mult aceasta proza.
Te mai astept si cu altele:*

[a beautiful lie]

Thanks for advice, Kat! Ma bucur ca te- a incantat, cu atat mai mult cu cat te regasesti in scrierile mele.
;)) Well, cam in intregime” a sunat un pic ciudatel ” , ca de alfel cam ca toate textele mele( detaliile fac diferenta… in cazul meu nimic special fara aceste ciudatenii) .
Tocmai pentru faptul ca o parte din mine se regaseste in fiecare cuvant, imi place sa imi clasific lucrarile ca fiind poezii fara versuri (sau cu rima alba daca ar fi sa exagerez un pic) .

[a beautiful lie]

Limba: in limbajul universal al inimilor
Gen: la aprecierea cititorilor( poate e doar realitatea unei lumi ireale)
Varsta minima: - (oare destinul ofera tuturor mai devreme sau mai tarziu privilegiul de a cunoaste macar o astfel de prietenie?)
Varsta la care a fost scrisa: 16 ani( varsta la care destinul se descopera nemilos, iar adolescentii se unesc, avand certitudinea ca vor invinge)
Doresc o critica avansata

Franturi de ganduri sacre

Tu ai plecat, insa urma pasilor tai s- a imprimat pe parchetul rece ca o pata de caldura pe care numai eu o pot vedea. Te- ai intors in universul tau singura, gingasa prietena, dar cu amintirea mea persistenta si a clipelor noastre ciudate imprimate pe retina. Ele sunt implantate in sufletul tau pentru vesnicie, ca o cicatrice mult iubita ce iti pastreaza vie memoria unui inger pamantean predestinat tie.
Eu am ramas in cealalta lume, inlantuita, fara putere sau dorinta de scapare, la fel ca tine. Rememorez cu nostalgie si cu fiinta imbatata de substantele puternice ale simtamintelor mistuitoare ce- mi strabat venele.

Amintirea ta, din esente tari, fascinante, din sunete vibrande inganate de alte galaxii, imi surprinde ratiunea, imi invadeaza sangele datator de viata ce mi se scurge odata cu timpul in clepsidra mortii. Glasul tau e insa hipnotic si zambetul tau e ceea ce creeaza dependenta.
Mi- e teama fiindaca nu vreau sa te pierd, caci ei spun ca nimic nu e pentru eternitate si eu gandesc ca poate nu ne e permis sa incalcam legile nescrise.
Si sarut cu sfiala urmele pasilor tai, caci nu vreau sa le pangaresc cu ignoranta mea, iar parfumul tau imi cuprinde simturile cu diversitatea nuantelor sale, ca o floare sfanta de cires.
Sunt doar fragmente dintr- o scrisoare pe care o va continua viitorul si care nadajduiesc sa ingalbeneasca in mainile noastre.