Franturi de speranta

[BuBuLiNa]

Hello, hello din nou. Scuze pentru întârziere ştii motivele. Acum vreau să ştii că mi-a placut enorm acest capitol a fost destul de a nu ştiu cum să zic sweet. Ce idiot mai e şi Dean, bine i-a facut blondei, dacă eram în locul ei o bateam bine de tot. Mi-a placut cum simplitatea acelui joc în zapadă a reuşit să o acapareze pe Rose, a fost un mod de caracterizare a fetei pe care ai reuşit să o pui şi într-o altă lumină decât fata cea dură şi rece care este într-o continuă confruntare cu ea însăşi. Cât despre baietii sunt nişte ciudati serios. Aştept nextu. Bye, bye.

[Grubbie]

Heio,dear.

Scuze că n'am mai comentat,dar n'am mai avut timp.Ştii şi tu ,că şcoala'mi ocupă tot timpul.
Astea două capitole,mi'au placut probabil,cel mai mult.
A fost descriere,naratiune + dialogul care mi s'a parut destul de OK.
Saraca Rose,prin câte trebuie să treacă! Şi dacă nu aparea,tâmpitul şi dobitocul de Dean ,cred eu,că totul avea să fie mai în regulă decât atât...dar viata trebuie să'ţi complice mereu lucrurile,nu?
Ah,mă întreb...cine va fii alaturi de Rose? Alex,Austin sau Jake?
Pentru că e clar,că Brandon va avea un sfârşit tragic,nu? :))
Şi atunci când cei doi o priveau,amândoi,unul lângă altu',la aceiaşi fereastră,mi s'a parut atât de draguţ! :))
Habar n'am de ce :3,dar a fost foarte fain.
Ah,te rog,anunţă'mă în continuare când apare next'ul.
Multam şi muuu~uuultă imaginatie.

[Katniss]

Hello, hello tuturor a trecut atât de mult timp de când nu am mai postat îmi pare rau, pentru asta. Am avut o perioadă extrem de încarcată, aşa că am fost destul de inactivă pe aici. Capitolul acesta l-am scris acum mai bine de o luna, cu toate asta nu l-am postat, pentru că nu eram multumită în totalitate şi am mai schimbat o gramadă de lucruri. Sper să vă placă. Lectură placută. Enjoy!!!

Capitolul 20. Aminteşte-ţi doar…




După ce am teriminat cu toată acea nebunie m-am oprit pur şi simplu şi m-am aşezat pe pamuntul înghetat şi am ramas tacută privind cerul. Trebuie să recunosc întotdeauna mi-a placut iarna, deşi de fiecare dată, într-un mod superficial am negat totul spunând că îmi plac toate anotimpurile, mai putin iarna. Adevarul era că, doar în acest anotimp rece puteam simti caldura din ,,sânul familie’’ cel putin la început, pentru că treptat totul s-a transformat într-un coşmar greu de suportat.
Dintr-o dată starea de fericire a fost înlocuită de o melancolie subită. Dar asta nu trebuia să vadă nimeni. M-am ridicat rapid şi am pornit într-un mod alert spre clasă de unde mi-am luat geanta şi am plecat spre sala de festivităţi era timpul să îmi încep oficial pedeapsa. Deci, să recapitulam ce se întâmplă. În exterior mai nimic, ah ba da, ultima bârfă care s-a stârnit în întreg liceul şi anume extraordinara mea pedeapsă, bârfă ce pare să concureze cu la fel de actualul subiect la modă ,, Ce faci de Revelion?’’ deşi nu ştiu care din cele două subiecte e mai important. Spre norocul meu şi ghinionul lor era că nu mă înteresa deloc că vorbeau despre mine. În fine, să revanim. Am intrat în sală lasând un oftat prelung să îmi scape printre buzele trandafirii, un oftat prin care să se înteleagă că nu îmi facea placere să mă aflu aici. Toti cei prezenti şi-au întors privirile spre mine, spre binele lor speram să fi receptionat mesajul. I-am privit scurt pe fiecare dintre ei, se pare că cei doi ,,zei’’ erau prezenti împreună cu membrii din găştile lor, şi bineînteles blonda oxigenată. Clar de data asta avea să iasă urât.

- My angel, ai venit. Pentru cei care nu o cunosc ea este Rose Doswen. Spuse Jake, atentionându-i mai ales pe boboci care pareau uşor dezorientati. Sincer chiar îmi era milă de ei, ţinând cont că trebuiau să stea cu asemene ,,specimene’’.
- Da mă rog. Le-am raspuns plictisită şi total dezinteresată.

Am mers şi m-am aşezat pe un scaun, neavând chef să mă implic, am ramas doar să privesc, voiam să vad ce reuşiseră să facă pân acum şi…era aşa cum mă aşteptasem un haos cu toate că începuseră încă de pe la jumatatea luni septembrie repetitile şi acum eram deja în noiembrie. Aşa că m-am vazut fortată să asist la o ceartă de pomină, deşi nu eram sigură cine se ceartă cu cine, recunosc că acel ,, spectacol’’ era mult mai reuşit decât o tragi-comedie, dar trebuia să îi pun punct.

- Linişte. Am strigat suficient de tare cât să mă audă cu totii.
- Auzi cine te crezi să vii să faci pe şefa? Nu e aşa Austin spunei. Am auzito şi pe blonda oxigenată.
- Blondo, tu să taci, şi voi la fel. Dacă aşa vreti să vă prezentati în fata directorului şi a întregului liceu foarte bine nu aveti de cât. Dar eu nu vreau să îmi pierd timpul degeaba. Aşa că vă recomand să vă concetrati ce aveti de facut pentru că nu mă tem de niciunul dintre voi.
- Eu nu fac nimic din ce zici tu. Nu eşti şefa noastră nu aşa Jake spune? Reveni blonda în discutie. Ignorândo am mers aprape de boboci, cu care am facut cunoştinţă după care i-am pus să se aşeze pe podea şi să îmi spună ideile lor în legatură cu spectacolul, şi cu probele de originalitate. Pareau foarte încântati mai ales că în sfârşit cineva era dispus să îi asculte fară să ţipe la ei. Trebuia să recunosc că mă simteam foarte bine, se pare că toate acele cursuri de trainig în erau folositoare în cele din urmă. Aveam deja o gramadă de propuneri care mai decare mai interesante, dar le-am sugerat tutror celor împlicati, ca tot ceea ce vor pregati pentru probaba de originalitate să repete separat, până la urmă asta era o competitie şi le-am propus să stabilim un fel de program prin care ar fi trebuit să mă întâlnesc cu fiecare în parte să îi ajut să repete. Toti au fost de acord, mă rog cei care concurau pentru că organizatorii mai aveau putin şi mă dadeau afară, erau furioşi. Unu pentru mine, zero pentru ei.

- Bun acum că am stabilit. Propun ca ficeare dintre voi să îşi aleagă un partener, vom începe să repetam întrarea în scenă, defilarea şi aşa mai departe. Am continuat privindu-i pe ,, boboci’’, dar dinr-o dată m-am trezit apucată de braţ de catre Jake, care mă trase mai aproape de el.
- Şi tu ce crezi că faci? l-am întrebat suspicioasă.
- Pai ai zis să îmi gasesc o parteneră şi aşa am facut, continuă zâmbind şi facundu-mi cu ochiul.
- Nu mă refeream la tine idiotule, dar hai să le aratam cum se face în fond nu degeaba eşti organizator.
Şi am început. Trebuia să recunosc că eram încântată, că totul începea să se mişte fară ţipete sau certuri. Am continuat repetitiile câteva ore bune, având parte şi de mici întreruperi venite din partea pipitei, pe care am ignorato. Eram multumită pentru că reuşisem să pun la punct o mică parte din spectacol, fară prea mare efort şi fară nici un fel de ajutor.
- Asta a fost tot pentru ziua de astazi ne vedem mâine la aceeaşi oră. Sunteti liberi i-am anuntat pe toti cei prezenti care au plecat imediat cum au avut permisiunea. Ramasesem ultima pentru că mai aveam câte ceva de strâns şi de aceea a trebuit să încui şi sala.
Când am ieşit afară am constatat că stratul de zapadă depus era destul de mare şi încă mai ningea. Deja se întunecase. Trebuia să merg pe jos din moment ce nu aveam nici maşină şi nici cine să mă ducă.

- Rose, mergi acasă? Mă întrebă Rebecca una din fetele ce participa la concursul de miss.
- Mda. I-am raspuns zâmbind. Era o fată destul de simpatică, roşcată, cu ochii caprui, înaltă, semana cu un model. Am plecat amândouă vorbind despre diferite chestii. Se pare că şi ea statea în acelaşi cartier cu mine, ceea ce mi se parea grozav, mai ales că se parea că eram pe aceaşi lungime de undă.
- Crezi că aş putea veni la tine în seara asta să vorbim despre ceea ce voi face la proba de originalitate? Mă întrebă destul de stângaci, temându-se probabil să nu îi dau un raspuns negativ. M-am oprit pentru o secundă, pentru a mă gândi. Cred că era în regulă mai ales că Dean şi mama nu aveau să vină acasă în seara asta, iar eu eram mai mult decât satulă să stau singură.
- Sigur că da, poti să dormi la mine astă seară mai ales că trebui să fac prograul şi am nevoie de ajutor. Am spus zâmbind.
- Ce bine, atunci trec acasă las geanta şi în jumatate de oră sunt la tine. Mersi Rose, eşti grozavă. Îmi spuse fată încântată. Reactia ei m-a uimit, mai ales că nimeni nu îmi spusese niciodată că sunt grozavă, sau să mă aprecieze. Nici macar proprii parinti nu mă apreciaseră niciodată, nu se multumiseră niciodată cu nimic. Am intrat în casa care era cufundată în întuneric, se pare că nu era nimeni aşa cum prevazusem. Am întrat şi am mers în sufragerie unde mi-am lasat geanta şi paltonul undeva pe canapeaua de culoare neagră, după care m-am aproiat de şemineu, pe care surprinzator nu realizasem că îl avem. Dar ceea ce îmi atrase atentia cu adevarat era că lângă lemnele aşezate se afla un mic bilet pe care scria aşa ,, Sper să îţi aminteşti de timpurile vechi. Tata’’. Imediat am izbugnit în plâns.

Flashback:

- Tati pentru ce sunt lemnele?
- Sunt penru foc Rose.
- Asta înseamnă că o să îmi citeşti o poveste, dacă mami nu vine.
- Desigur scumpo, aşteaptă să aprind focul.

End of flasback.

Era o discutie destul de banală, aveam doar cinci ani, însă niciodată nu mi-am dorit mai mult ca acum să mai am parte de asta. Chiar îmi era dor de asta, de familia mea, de familia care fusesem cândva, dar care ramasese într-un trecut întunecat pe care doar eu îl mai scoteam la lumină. Am aprins focul, după care am urcat rapid în cameră schimbându-mă în ceva lejer. Curând trebuia să ajungă şi Rebecca. Când am coborât m-am îndreptat direct spre bucatarie unde am pus nişte apă caldă pentru a face ciocolată caldă şi am cautat ceva de ronţăit. Dintr-o dată am auzit soneria şi fiindcă eram sigură că era roşcata i-am spus să intre fară a mai merge să o întâmpin. Aceasta a venit în bucatarie şi după ce şi-a lasat chitara rezemată de un scaun s-a aşezat lângă mine.

- Deci, ce ai de gând să faci pentru proba de originalitate?Am întrebato curioasă.
- Mă gândeam să cânt. Vrei să îţi arât? Spuse şi mai entuziasmată.
- Sigur. Dar hai în sufragerie. Şi zicând asta am luat asta am luat canile cu ciocolata caldă în timp ce ea şi-a luat chitara. După ce ne-am aşezat a îneput să cânte. Am ramas placut surprinsă să vad cât de pricepută era, şi mai ales emotia pe care mi-o transmitea. Imediat cum a terminat s-a oprit privindu-mă aşteptând parcă un fel de confirmare din partea mea. M-am rezumat doar să îi zâmbesc.
- Pot să încerc? Deşi nu cred că îmi mai amintesc prea bine. Fata mi-a dat chitara privindu-mă încântată. Tebuia să recunosc că nu mai cânasem de mult, pentru că parintii mei nu crezuseră în talentul meu. Am început să cânt lasându-mă candusă de tristetea, de sentimentele şi mai ales tot ce mi se întâmplase în tot acest timp. Muzica era eliberarea mea. Când am terinat am constat Rebecca a început să aplaude ca şi cum ar fi fost cu adevarat reuşit.

[BuBuLiNa]

Hello.
Am citit capitolul de când l-ai postat deci nu îmi mai amintesc dacă am vazut greşeli sau nu, oricum nu cred că asta e aşa important. Îmi place directia în care o iau lucrurile, deşi nu pot sa anticipez ce se va întâmpla în continuare. Mă intrigă şi mă enervează în acelaşi timp faptul că Rose a ramas singură, ce parinti nepasatori.Nu ne dai nici un fel de indiciu în legatură cu ce i se va întâmpla pe plan sentimental, pentru că nu cred ca va ramâne singura. Mi-a placut partea cu biletelul a fost aşa de emotionant, a da şi mi-a mai placut partea cu blonda când îi întreba pe Austin şi Jake pentru ai da confirmarea în legatură cu afirmatiile pe care le a facut, very fun. Totul este aşezat frumos în pagină, descrierea este cursivă, dialogul este ok. Cam atât aştept nextu see you next time. Bye.

[Katniss]

Hell, hello sper ca nu v-am facut sa asteptati prea mult, oricum va cer mii de scuze, am avut cateva probleme de natura tehnica. Vreau sa va multumesc pentru ca va faceti timp sa cititi, sa asteptati jos palaria pentru voi cei care mai treceti pe aici. Enjoy.
P.S. Îmi cer scuze pentru greşeli, promit că dau edit maine.



Capitolul 21 Niciodată nu va mai fi la fel.





Chiar cântasem. Nu ştiu dacă avem să o mai fac altă dată, dar oricum eram foarte încântată. După demonstratia de talent Rebecca şi cu mine am continuat să vorbim. Am fost oarecum surprinsă să îi aflu povestea care era mult mai trist[ decât a mea, adică ascultândo am realizat ce eu mă plângeam de lucruri marunte în comparatie cu ea.
De la naştere fusese abandonată de parintii ei, pe care nici în ziua de azi nu îi cunoscuse, dar nu încercase să afle nimic pentru că ştia deja povestea de la o asistentă. Se pare că mama ei o lasase în acea maternitate, deoarece nu îşi dorea un copil. Cât despre tatal ei biologic, nu ştia nici macar cum îl cheamă din moment ce ei nu mentonase niciodată în acea scrisoare cum îl cheamă. Petrecuse câtva luni în spital, apoi o luase un asistent maternal, care o abandonase într-un centru de plasament doi ani mai târziu. Aşa îşi petrecu câţiva ani în acel loc mizer şi rece până când la varsta de 10 ani am fost adoptată de un barbat de treizeci şi ceva de ani care se dovedi a fi cel mai rau coşmar al ei. Aces monstru o trimitea în strdă la cerşit, iar înainte să plece a batută atât de tare încât a stat câteva luni în spital, trecând prin numeroase operatii estetice, deoarece acea brută o desfigurase complet. Aşa a ramas din nou singură.
Când a ieşit din spital, abia atunci a realizat că nu avea unde să se ducă. Timp de mai multe luni a trait prin scari de bloc, dar de cele mai multe ori a fost nevoită să plece şi de acolo, pentru că oamenii nu o voiau, o goneau supunândo la numeroase suferinte şi chinuri, ca şi cum foamea şi frigul nu ar fi fost suficiente. Cu toate astea nu ura pe nimeni, nu învinovăţea pe nimeni despre ceea ce i se întâmplase. Soarta îi jucase o teribilă festă într-adevar, dar aşa fusese dat nu era nimeni vinovat pentru asta, din moment ce fiecare zi pote fi un nou început şi îţi poate aduce noi surprize. Iar Rebecca crezuse asta, aşa că toată acea credinţă îi fusese rasplatită prin bunatatea unei femei, care deşi nu îi putea oferi prea multe o luase în grija ei până astazi devenind astfel îngerul ei pazitor.
Mi-a spus totul pe scurt, o poveste care mă marcase, mă întristase, facându-mă să realizez poate că soarta mea nu fusese chiar atât de rea. Nu trebuia să renunţ.
Mi-am ridicat privirea catre ea, se pare că mesajul pe încercase să mi-l transmită reuşisem să în sfârşit să îl înteleg, destul de greu ce-i drept. Hotarâsem să nu mai vorbim despre lucruri urâte şi să ne uitam la un film, acum că stabilisem ceea ce aveam să facem pentru bal, oricum nu ne mai ramânea decât să repetam. Am ales un film la întâmplare, personal nu mă interesa despre ce era vorba mai ales că nu puteam să îmi i-au gândul de la mama. Era deja ceva normal să nu mă sune şi totuşi, eu stateam şi îmi faceam griji ca proasta. Eram sigură că Dean i-a spus câte-n lună şi-n stele, deci probabil era suparată. Mă uram, îl uram pe Dean, evident, care reuşise să distrugă acea legatură specială pe care o aveam cu mama.

- Rose eşti bine? M-a întrebat încet Rebecca. Desigur că nu, dar nu voiam ca ea să ştie aşa că am dat uşor din cap în semn că sunt ok. Totuşi, trebuia să recunosc că fusese o seară deosebită, prima după o lungă perioadă în care nu mai eram singură, cu toate că nu era prea vorbareaţă, ştia când trebuie să tacă, fară să pună întrebari, doar aştepta.
La o oră foarte târzie, în jur de unu dimineata s-a auzit soneria cu toate că nici eu nici Rebecca nu adormisem, am fost luate prin surprindere, mai ales că nu aşteptam pe nimeni.

- Poate că s-au întors parintii tai.
- Nu, nu cred că sunt ei mai ales că ambii au chei, merg să vad cine ar putea fi la ora asta.

Mi-am lasat musafira să aştepte şi am mers spre uşa de la intrare, mai mul ca sigur cineva avea chef de farse. Am deschis, fară prea mare tragre de inimă, în timp ce un necunoscut a intrat precum o tornadă nu puteam să spun nimic pentru că în câteva secunde m-am trezit lipită de peretele din spatele meu, fiindu-mi destul de greu să mă opun, mai ales că pozitia în care mă aflam, destul de incomodă de altfel nu îmi dadea posibilitatea să scap. Încă, nu reuşisem să aflu cine era, dar se pare că el ştia foarte bine care era motivul pentru care venise. Nu am izbutit să îmi deschid ochii, însă, simtiam cum necunoscutul îmi apasa buzele. Trebuia, să recunosc că saruta atât de bine, doar că m-am surprins raspunzând acelui sarut. Mare greşeală. După câteva zeci de secunde, totul s-a sfârşit moment în care mi-am deschis ochii, doar că nu l-am privit pe faptaş, ci mi-am îndreptat privirea spre Rebecca, care ramasese precum o stană de piatră, privindu-mă sau mai bine spus, privindu-ne. Atunci, am realizat că era tristă, deşi asta era putin spus, judecând după felul în care arata. Se chinuia din greu să îşi ţină lacrimile în frâu. Pentru prima dată, de când misteriosul meu vizitator venise şi mă sarutase, aşa pe nepusă masă, îndrazneam şi eu să îl privesc. Era Austin. Din acel moment totul a avut sens, cel putin reactia fetei. Îl iubea. De asta eram sigură, aşa că folosindu-mă de toată puterea de care dispuneam l-am împins reuşind să îl îndepartez cât de cât de mine.

- Eşti un idiot ştiai asta? L-am întrebat, după care mâna mea a facut contatct cu obrazul lui stâng. Paru surprins la fel şi Rebecca, pe chipul careia am putut observa un mic zâmbet şi se pare că şi brunetul îl remarcase, dar cu toate astea într-un mod destul de josnic m-a tras mai aproape de el şi aînceput să mă sarute într-un mod mult mai violent de astă dată. Era nebun, mă falosea să o ranesacă pe saraca fată şi nici macar nu îi pasa. Idiotul. Asta fusese picatura care umpluse paharul, în timp ce rabdarea şi nervii mei ajunseseră la limită, dacă ar fi existat cu adevarat o limită. L-am lovit din nou de această dată cu mai multă putere, deşi nu mi-a fost prea greu din moment ce era beat, iar eu puteam să folosesc acest lucru în avantajul meu. Reuşisem să îl scot afară, aşa că instantaneu am închis uşa în urma lui.
Acum chiar că nu îmi mai pasa, speram să plece, asta dacă voia să mai aibă moştenitori. Gată, mitocaniile lui îmi ajunseseră până în gât, dacă până acum nu îl simpatizam, se pare că în seara asta relatia noastră evoluase la un nou stadiu de ură profundă, care evident nu va avea nişte urmari prea placute la urmatoarea noastră întâlnire.
Dacă era ceva ce uram pe lângă barbatii care aveau tupeul să dea într-o femeie aceştia erau mitocanii, care se foloseau de fete, pe care le raneau batându-şi joc de ele şi de sentimentele lor. După această întâmplare, îmi pierdusem tot cheful de a mai face ceva, aşa că am pornit spre dormitor, se pare că Rebecca era deja acolo, pregatindu-se pentru un somn binemeritat, deşi era, încă tristă. A venit la mine şi m-a îmbrăţişat, deşi nu ştiam prea bine de ce , dar i-am zâmbit multumită. Până la urmă nici nu mai conta de ce o facuse. Am aşteptat până a adormit, după care m-am uitat spre fereastră să mă asigur că Austin plecase. Totul arata perfet normal, cu exceptia unui mic detaliu care statea în fata uşii, în zapadă . Am coborât în grabă , mergând la brunet, nu îl suportam, dar asta nu însemna că aveam să îl las să înghete. M-am aşezat în linişte, punându-mi mâna pe umarul lui.
- Mă bucur că eşti aici cu mine. Spus încet fară să îşi schimbe expresia.
- Şi mie îmi pare bine, dar acum mă duc să sun după un taxi. Şi zicând asta m-am ridicat şi am plecat în grabă.
Se pare că nici un fel de maşină nu avea cum să ajungă aici până mâine, din cauza zapezii aşa că m-am vazut nevoită să îl las să doarmă aici şi în fond care era problema, adică erau destule camere şi eu mai dormisem pe canapea aşa că nu era mare lucru. L-am luat şi l-am dus în camera de oaspeti, după care m-am întors la mine în cameră de unde am luat o pernă şi o patură şi m-am reântors în sufragerie, nu înainte de ai spune lui Austin că dacă avea nevoie de ceva s-ă mă trezească. Ar fi fost o optiune să dorm în camera mamei, dar de când venise şi Dean din cauza dispretului imens pe care îl simteam pentru el nu îmi mai puteam calca pe mândrie atât de uşor. Era în jur de ora trei când am reuşit să adorm, deşi nu pot spune că am avut parte de un somn prea liniştit, din moment ce cazusem de două ori de pe canapea.

Nu ştiu când a trecut timpul, dar primul lucru pe care l-am facut când mi-am deschis ochii a fost să ţip.

- Ce naiba crezi că faci?, l-am întrebat pe brunetul ce statea aplecat asupra mea.
- Ai zis că şi citez ,, dacă ai nevoie de ceva sunt în sufragerie’’ şi cum îmi trebuia o pastilă am venit aici, dar dormeai atât de frumos încât nu m-am încumetat să te trezesc.
- Bine, bine stai să merg să caut, i-am raspuns nervoasă, după care m-am ridicat.
- Apropo, ştiai că parintii tai s-au întors acasă? M-a întrebat pe un ton nevinovat.
- Ce? Nu. Să vezi ce-am încurcato, am început eu să bomban în timp ce îi întindeam pastila şi paharul cu apă.
- Cumva din cauza mea ai încurcato?
- Ehh, dacă tu ai pleca de acasă timp de câteva zile şi când te-ai întoarce ţi-ai gasi unica fiică cu un baiat, ce ai putea crede? Şi oricum dacă ar fi numai asta, ar fi mult mai bine. Aaa… dacă vrei poti să te duci să îţi faci un duş, nu îţi face griji, aia e baia pentru oaspeti, nu o să te deranjeze nimeni, deşi în privinta hainelor ar fi o problemă.
- Nu îţi face griji, soferul meu a venit şi mi-a adus tot ce îmi trebuie.


Atunci, de ce nu a plecat acasă, nu ar fi fost mai logic aşa. În fine. Austin a mers la baie, în timp ce eu am mers să vad ce face Rebecca, care se pare că se trezise şi era la baie, ce mă bucuram că aveam mai multe bai în casă. Am cobrât spre bucatarie unde se pare că mama îşi bea cafeaua, cu toate astea am hotarât să o ignor, din moment ce îşi facuse aparitia şi Dean.
Am mers înapoi în cameră unde m-am schimbat rapid, cum era destul de rece am hotarât să îmi i-au o bluză ceva mai groasă, pe gât albă şi o pereche de blugi negrii. Nu ţineam neaparat să apar cine ştie cum îmbracată, caci pentru mine conta mai mult să mă simt bine. Parul mi l-am prins într-un coc neglijent. Între timp revenise şi Rebecca care se schimbase şi ea cu o fuştiţă foarte draguţă de un verde kaki, şi o bluză simplă care avea la gât o fundiţă, în timp ce pe deasupra avea o vestă neagră. Arata destul de bine, avea acele trasaturi frumoase care mă faceau să cred că ea avea să fie miss. Am coborât împreună în bucatarie, deoarece, mama ne strigase spunându-ne că micul dejun era gata. Spre surprinderea mea, dar mai ales spre surprindrea Rebeccai, Austin era deja acolo. Ne-am aşezat şi noi, fară a spune nimic.

- Domnişoară cine ţi-a dat voie să aduci un baiat acasă, m-ai ales în lipsa noastră, a întrebat mama în timp ce îmi punea o farfurie cu mâncare în faţă.
- Da aşa e, cine ştie ce s-ar fi întâmplat dacă erai doar tu singură cu el. A întrevenit şi Dean. Auch acestă insinuare era clar o lovitură sub centură.
- Tu nu te baga, i-am spus printre dinti barbatului, nu eşti tatal meu nu îţi mai da cu parerea.
- Rose Dowsen cum poti să îi vorbeşti aşa? Nu ţi-e ruşine. Cereti scuze imediat, a intrvenit şi mama, pe un ton destul de restit.
- Ce? Să îi cer scuze? Cui lui? Am sarit ca arsă, când mi-a spus toate astea, îmi pare rau că fac parte din familia asta, că vă stric fericirea pentru că sunt aşa cum sunt, îmi pare rau, dar ţin să îţi reamintesc că nu eu am fost cea care a uitat că are o fiică, nu eu am fost cea carea fost plecată zile întregi de acasă, nu eu am fost cea caruia nu ia pasat, tu ai fost ,,dragă’’ mamă.
- Cum poti să îi vorbeşti aşa mamei tale? Intervenii din nou Dean.
- Ştiu că adevarul doare, dar asta e, nu ai cum să-l schimbi, aşa că nu veni să îmi ţii mie morală. Îmi pare rau că vă stau în cale, dar ştiti ceva o să plec dacă asta vă multumeşte, am să fac şi asta deşi mă doare să ştiu că ţi-am luat atâţia ani aparea degeaba, din moment ce tu l-ai ales pe el în locul meu. Te urasc, te urasc, te urasc. Nu ştiu cum am rezistat să nu plâng, doar m-am ridicat şi am plecat la mine în cameră de unde mi-am luat paltonul şi geanta şi m-am hotarât să plec la scoală.
Când am coborât Austin şi Rebecca mă aşteptau, nu mi-au spus însă nimic, cu toate că aflaseră nişte lucruri pe care nimeni până atunci nu le ştiuse. Nimeni. M-am încaltat şi am plecat în linişte spre şcoală. Niciunul dintre noi nu spunea absolut nimic, eu fiind încă marcată de ceartă, iar ei nevrând să mă deranjeze.
În douazeci de minute am fost la liceu. Încă nu se sunase, dar erau o multime de baieti afară, chinuind câte o fată şi îngropândo în zapadă. Îmi parea rau pentru ele, dar azi nu mă simteam în stare să le i-au apararea, niciunea dintre ele.
I-am zarit cu coada ochiului pe baietii di gaşca lui Austin cum se îndreptau spre mine, era clar ca bună ziua că voiau să îmi facă botezul, dar după cum am spus nu îmi pasa.

- Lasati-o în pace, l-am auzit strigând pe brunet, lucru la care nu mă aşteptam. Cu toate astea nu i-am multumit, ci am mers mai departe spre clasă. Chiar înainte să intru, i-am vazut pe Austin şi Rebecca că mă priveau, vrând probabil să se asigure că eram bine. Le-am facut semn cu mâna că sunt în regulă şi am intrat.

Am privit clasa în ansamblu, după care am mers şi m-am aşezat în bancă. Se pare că majoritatea fetelor fuseseră deja scoase afară, drept dovadă stateau hainele pline de zapadă, chiar înainte să apuc să vorbesc cu cineva profesorul de economie îşi facuse apartia, cu toate astea ar fi trebuit să îi multumesc deoarece, mă scapase de întrebarile incomode ale fetelor. Ora a trecut destul de repede, iar imediat cum s-a sunat am ieşit şi m-am îndreptat spre clasa lui Austin, unde abia ieşise profesorul. Am intart în timp ce toti cei prezenti se uitau l-a mine ca la felul paişpe, şi chiar şi Jake paru surprins să mă vadă, însă i-am ignorat şi am mers şi l-am luat pe brunet de mână spunându-i la ureche să mă urmeze. Când am ajuns în dreptul baii fetelor, l-am împins înauntru închizând uşa în urma noastră. Oricine ar fi vazut scena ar fi putut crede că avea să se întâmple altceva.

- Auzi..? bomban eu in timp i-am dat drumul la mână...să nu spui nimanui despre ce s-a întâmplat ..sau nu o să mai apuci ziua de mâine.
- Îmi ramâi datoare să ştii.
- Vezi să nu. I-am raspuns înainte să ies pe uşa.

[Kayla.]

Hello. Am trecut si eu pe aici in sfarsit. Am citit toate capitolele pe care le ratasem, dar ma voi lega de acest ultim capitol. Mi`a placut ce`i drept, in special mi`a placut faptul ca Rebecca chiar daca a trecut prin ceva groaznic cat a fost mica, totusi si`a pastrat speranta si nu a urat pe nimeni pentru ce i s`a intamplat. In al doilea rand m`ai facut curioasa cu ce se va intampla cu Austin si Rose, pentru ca e clar ca Austin a inceput sa faca o pasiune pentru Rose, dar oare aceasta va fi reciproca, asta ma tot intreb. La descriere stai bine, desi nu ar strica ceva mai multa descriere a sentimentelor, iar la naratiune si dialog stai foarte bine. So, cam atat am avut de spus. Multa bafta cu next-ul si nu uita sa ma anunti cand il pui! Byee*huugs*

[Katniss]

Capitolul 22. Chiar nu îmi pasă.


După această discutie, am plecat imediat spre clasă, şi se pare că această întâmplare atrasese atenitia destul de multor persoane, iar valul de reactii pe care îl stârnisem era destul de mare. Încercam să fac abstractie de tot ceea ce spuneau, dar până la urmă nu eram eu genul de persoană care să accepte totul, fară să spună nimic, iar aceeastă adunatură de bârfitori mă calcau tot mai mult pe nervi.
- Voi chiar nu mai aveti nimic mai bun de facut? Fratilor, suntem în secolul 21 s-a invetat televizorul, le-am spus fară menajamente, nu alesesem să fiu foarte subtilă, din cauză că mă enervasem prea tare.
Se pare că până la urmă se opriseră din palavragit şi îşi vedeau de treaba lor. Abia ajunsesem în clasă, când m-am trezit supusă unui dialog lung şi plictisitor, se pare că blonda oxigenată era destul de deranjată de faptul că eu mă apropiasem atât de ,,zeul ei’’, dar am reuşit să o expediez destul de rapid spunându-i simplu să mă lase naibii în pace, ceea ce a facuto să se enerveze şi mai mult, ba chiar să mă şi ameninte, dar nu aveam de gând să îi acord atentie. După acest mic episod, totul a decurs perfect normal, adică orele au fost atât de plictisitoare şi liniştite încât ai fi zis că avea să urmeze o mare furtună. Chiar înainte să plec Vanessa şi Jenny au venit la mine să îmi ureze succes, în legatură cu pedeapsa mea, nu vorbisem de loc cu ele, se pare că vasuseră că eram nervoasă şi preferaseră să mă lase în pace, şi pentru asta nu puteam decât să le multumesc.
Le-am zâmbit, după care am hotarât să ne vedem mai târziu, în această seară la o patiserie şi cam asta a fost. Mi-am luat la revedere de la fete şi am plecat spre sala de sport, unde începea clavarul. Când am intrat toti bobocii au venit la mine, se pare că fiecare lucrase la momentul lui de originalitate şi erau foarte încântati. Mi-au trebuit câteva secunde să mă desmeticesc, dar odată ce mi-am revenit m-am pus pe treabă.
Niciunul, dintre organizatori nu parea interesat de nimic, dar evident avea dreptul să se plângă că nu e în centrul atentiei aşa că în momentul în care au început să se ,,certe’’ cu mine i-am poftit afară, într-un mod frumos pentru că a doua oară nu aveam să mă mai rog de ei.
Trecuseră câteva ore bune, în care repetasem fară oprire mai aveam putin de două saptamâni până la bal, iar noi trebuia să reuşim să punem la punct ceea ce ei nu reuşiseră ei într-o lună şi ceva.
Hotarâsem că ar fi mai bine să ne oprim, eram cu totii nervoşi, stresati si foarte obositi, plus că era deja ora nouasprezece. Le-am sugerat tuturor să plece, urmând ca eu să ramân să mă asigur că totul e în regulă, după care aveam să plec şi eu. Rebecca îmi propusese să mă aştepte, dar am anuntato că nu mă duc acasă. Acum că totul era în regulaam pornit spre locul întâlnirii anunţându-le pe fete, că într-un sfert de oră urma să ajung acolo. Tocmai mă pregatisem să traversez o straduţă care nu era foarte bine iluminată, când pe lângă mine nişte tipi destul de dubioşi, faceau probabil parte dintr-una din găştile de prin zonă, deci era de aşteptat să îi întâlnesc, însă cum aratau ca nişte puşti de clasa a IX-a, am hotarât să îi ignor. Mare greşeală, spre surprinderea mea m-am trezit lovită în spate, iar din pricina fortei loviturii, m-am cazut pe jos. Apoi cei trei s-au apropiat de mine şi au început să mă lovească cu pumnii şi picioarele, câteva minute bune, şi deşi mă durea al naibii de tare şi deşi mă simteam mai mult moartă decât vie, şi aş fi putut să ramân bine mersi aşa pasivă, plângându-mi de milă am încercat să mă ridic şi să ripostez, cu toate că cel mai bun stimulent a venit în clipa în care mi-au spus că mesajul era din partea Amandei. Asta şi faptul că puteau să lovească aşa pe oricine, nu numai pe mine cu atâta brutalitate mi-a dat forta necesară să mă ridic, deşi nu voiam decât să mor şi să scap de durere. La început când m-am ridicat au început să râdă, dar în momentul care l-am lovit unul dintre ei, nu a mai fost atât de amuzant. Crezuseră probabil că din pricina faptului că eram fată, nu aveam dreptul să ripostez. Am continuat să îi lovesc aşa la întâmplare până când şi-au dat seama că poate nu eram atât de slabă sau poate doar realizaseră că îşi duseseră misunea la bun sfârşit, şi o facuseră foarte bine pentru că durerea pe care o resimteam era îngrozitoare.
Cred că nu era vreo particică a corpului care să nu mă doara. Putin mai târziu se instalase liniştea, abia atunci mi-am amintit din cauza încaierarii, a durerii uitasem de fete, de întâlnire de tot. După ce mi-am mai revenit putin şi am reuşit să gasesc geantă, de unde am luat imediat telefonul şi le-am sunat pe fete. Cu o voce gâtuită i-am spus lui Janny că urma să ne vedem cu altă ocazie, fară a le oferi prea multe explicatii, nu eram în stare. Am pornit încet spre casă prin zapadă, avea să îmi ia mai mult timp să ajung. Aerul rece de afară îmi înghetase sângele ce îmi strângea pielea aşa că am fost mai mult decât bucuroasă că am ajuns acasă. Când am intrat i-am vazut pe mama, pe Dean şi pe Alex în sufargerie, dar am hotarât că nu era bine să mă vadă, cel putin în starea în care mă aflam, şi profitând de faptul că eram certati, iar eu evident încă foarte suparată pe ei, m-am furişat spre camera mea. Chiar crezusem că reuşisem, dar la nici două secunde l-am auzit pe Alex strigându-mă, nici macar nu am mai reuşit să îi raspund pentru că am ramas efectiv blocată când m-am vazut. Eram plină de sânge pe haine şi pe faţă, plus nişte vânatai de toată frumusetea, iar de când relatia mea cu roşcatul se racise, nu mă simteam deloc comfortabil să mă vadă aşa. Am mers direct la baie, multumindu-i lui Dumnezeu că astfel scapam de situatii neprevazute. Abia când am intrat la duş am putut observa multitudinea de lovituri şi vânatai, era impreseionant şi deveniseră de o infinitate de ori mai durerose din cauza picaturilor de apă, era ca şi cum ai pune sare pe rană.
Nu am rezistat mai mult de zece minune, supusă acelei torturi aşa că am ieşit sperând să scap de Alex, de mama, iar durerea să treacă de la sine. Dar nu a fost nici pe departe aşa, pentru că imediat ce mi-am luat pijamalele, unele care să ascundă urmele cât mai bine am auzit cum cineva batea la uşă.
Ştiam deja cine era, dar ceea ce mă îngrijora cu adevarat, era că nu aveam nici un fel de explicatie plauzibilă, pentru zgârieturile, vânataile de pe faţă, dar mi-am dat seama că, cu cât zaboveam mai mult cu atât ridicam mai multe suspiciuni, aşa că fară tragere de inimă am deschis uşa poftindu-l să intre.

- Bună Rose, cum eram în trecere pe aici, am profitat să vin şi să te salut, deci ce fa…, uu ce-ai păţit la faţă?
- Bună şi ţie Alex, eu nimic, ştii cum suntem noi fetele m-am împiendicat, am cazut, dar o să îmi treacă. Pe asta nici eu nu o crezusem, iar la ce zâmbet chinui ieşise sigur avea să pună întrebari suplimentare. S-a aşezat deloc satisfacut de raspuns privindu-mă sfidator.
- Deci, ce s-a întâmplat de fapt?
- Ei bine se pare că cineva mi-a vrut raul, aşa că a pus nişte tipi să îmi dea o lectie, dar nu am nici o idee în legatură cu cine a fost. Eh, îi spusesem adevarul modificându-l partial, speram totuşi să nu mă mai intrebe absolut nimic, pentru că eram foarte iritată de această întâmplare.
Alex nu mai continuat această discutie, preferând să schimbe subiectul ceea ce m-a bucurat şi pe mine vizibil. Am continuat să vorbim vrute şi nevrute, despre şcoală, facultate, şi multe alte lucruri, redevenisem aşa cum eram la început, fară a mă simti stânjenită pentru că nu îi împartaseam sentimentele. Era destul de târziu, dar noi am realizat asta abia când a trebuit să plece. Ne-am luat la revedere, nemaivând forta necesară să îl conduc, defapt nu mai aveam chef de nimic. Am mers la baie şi mi-am curatat ranile, m-am spalat pe faţă după care m-am reîntors în pat.
Când m-am trezit mă simteam de parcă aş fi calarit spinarea a o sută de bivoli, deloc placut trebuie să mentionez. Am mers şi m-am spalat pe faţă, după care m-am îmbracat cu o pereche de blugi simplii de culoare neagră, o maletă albă şi o camaşă de un verde închis pe care am lasto complet descheiată, mi-am luat o pereche de ghete puls o geacă suficient de groasă încât să îmi ţină de cald. Eram aproape gata când, mi-am amintit că trebuia să acopar cumva ,,noile vânatai pe care le achizitionasem’’, deşi nu prea foloseam fondul de ten, de data asta era o exceptie. Gata, acum puteam pleca aşa că am luat geanta în mare grabă şi am plecat, hotarâtă să ies cât mai repede pe uşă. Desigur, mama îmi venise în întâmpinare, dar converstia noastră a fost foarte scurtă şi seacă. Eram atât de dezamagită încât aş fi vrut să îi spun ,, Bună sunt tot aici, tot ce a mai ramas de ieri’’ dar nu am facut pentru că ar fi fost inutil.
Dintr-o dată am fost întreruptă de telefonul care începuse să sune, se pare că era tata.
- Bună tata.
- Rose zilele urmatoare o să ajug în oraş şi mi-aş dorii foarte mult să petrec ceva timp cu tine. Crezi că ai putea?
- Desigur, tata. Ştii ce cred că ar fi mai bine să stai la noi, şi nu îţi face griji o să vorbesc eu cu mama.
- Bine atunci, totuşi scumpo e totul în regulă s-a întâmplat ceva de care ar trebui să aflu?
- E totul bine, dar trebuie să închid acum mai vorbim.
Totul e atât de bine încât eu sunt tot ,,minciuna care traieşte, pentru a o putea ascunde pe mama’’, dar toate astea se vor schimba, pentru că în curând voi hotarî ce este mai bine pentru mine, o simt.
- Neata straino. Cum îţi mai merge. Spuse cineva întinzându-mi un pahar cu cafea.
- Aaa… Alex mai speriat, presupun că e bine. Am raspuns la rândul meu încercând să disimulez tristetea care o resimteam acum, şi acum serios cât de bine s-ar fi simtit oricine care are o mama care o ignoră complet.
- Deci, încotro mergi? Nu că m-ar fi interesant întrebam şi eu doar de dragul de a face conversatie.
- La tine la liceu, se pare că Dean va încheia un contract cu directorul şi m-a trimis pe mine să mă ocup de formalităţi.
Imediat cum roşcatul a rostit numele unchilui sau am simtit furia cuprinzându-mi fiecare particică a corpului, dar m-am calmat în cele din urmă odată ce am gasit un alt subiect de discutie.
Când am ajuns la liceu, am vazut o multime de elevi strânşi în curtea liceului, se pare că blonda oxigenată organiza o petrecere, şi numai cei care primeau invitatiile puteau lua parte. Era o nebunie, mai erau mai putin de două saptamâni până la bal şi lor le ardea de petrecere.
- Să mergem, i-am spus lui Alex care încerca să îşi facă loc prin multimea de elevii, lucru care parea destul de imposibil. Aproape ajunsesem la uşa când pipita de Amanda, a hotarât că eu ar trebui să verific grosimea stratului de zapadă, aşa că mi-a pus piedică încercând să mă umilească în fata tuturor. Desigur, doar nu se aştepta să scape atât de uşor, avea câteva ,,umilinte să îmi platească’’, dar acum nu era nici locul nici momentul potrivit, aşa că facând abstractie de multimea de şuşoteli am intrat împreună cu Alex în cladire. Desigur, că nu am putut să nu observ satisfatia celor doi zei, dar nu era nimic. Toate la timpul lor. Restul zilei a trecut fară alte incidente majore, desigur fetele au început să mă întrebe care era treaba cu vânataile, dar am refuzat să le ofer vreun indiciu, aşa că s-au lasat pagubaşe uitând complet de mine şi de incidentul meu şi întrbându-se dacă să meargă sau nu la petrecerea oxigenatei lucru care nu mă mira absolut deloc mai ales că jumatate din şcoală avea să fie acolo. Orele au trecut relativ rapid, aşa că în jur de ora două terminasem programul şi cu toate astea am fost nevoită să amân până la ora şase repetitiile pentru bal deoarece aveam o gramadă de proiecte de realizat pentru ziua urmatoare, iar asta necesita câteva ore bune de cautat în bibliotecă. Desigur, poate că ar fi fost mai uşor dacă aş fi împrumutat cartile şi aş fi facut totul acasă, însă acea atmosferă sufocantă nu mă încânta deloc. Reuşisem să termit totul, înainte de ora stabilită, defapt terminasem cu zece minute mai devreme, aşa că după ce mi-am strâns lucrurile am pornit direct spre sala de sport. Când am ajuns am constatat că nu era absolut nimeni. Exista o singură explicatie unde ar fi putut fi cu totii petrecerea pipitei.
Am chemat rapid un taxi, iar în mai putin de zece minute eram deja la destinatie, abia intrasem în curtea vilei că deja puteam să aud muzica asurzitoare, ce venea din interorul casei. Imediat cum am ajuns la uşă unul dintre baietii din gaşca lui Austin m-a întrebat cum mă cheamă.
- Geniule dacă ai ştii deja asta, ai ştii şi probabil dacă am voie să intru sau nu.
Nu voiam să iau parte, dar fusesm fortată de împrejurari să vin până aici. Chiar înainte să reuşesc să îi gasesc pe toti cei care ar fi trebuit să fie acum la repetitii înaintea mea a venit Jake.
- Bună Rose, mă bucur că ai putut veni, ştii petreciri astea îi lipsea ceva până să vii tu, dar acum totul este perfect.
- Ce te face să crezi că am de gând să ramân?, şi imediat după am continuat să merg până când am ajuns pe miniscena pe care cânta trupa liceului. Aşa că fară nici un fel de avertizare, i-am deconectat toti liniştindu-se dintr-o dată. Se pare că abia acum mă remarcase şi blonda care, satea agăţată de gâtul lui Astin.
- Felicitari, se pare că voi chiar vreti să aratati că sunteti cea mai incompetentă generatie care s-a ocupat vreodată de bal, o singură rugaminte totuşi anuntati-mă şi pe mine când mai aveti astfel de idei de a anula totul, am lucruri mult mai bune de facut decât să vin şi să ţin morală unor înfumorati, care cred că totul se poate cumpara cu ajutorul banilor. Să vedem cum o să vă cumparati onoarea, pentru că vă asigur nu aveti bani necesari. Am spus nervoasă după care am vrut să plec.
- Cine te crezi tu să vii să îmi strici petrecerea, nu ai auzit e ex-clu-si-va, adică nu e pentru tine, mi-a spus blonda în timp ce mă apuca de braţ.
- Dă-mi drumul deşteapto mă doare fix undeva de tine şi de exclusivitatea ta, şi zicând asta am luat un pahar plin de vin roşu şi i l-am aruncat în faţă, şi apropo data viitoare când mai trimiti pe cineva să îmi de-a o lectie, încercă să fii mai subtilă, pentru că idioatii aia au spus clar că tu i-ai trimis, deci ai grijă. Şi zicând asta am plecat.
- Rose aşteaptă, începuse să strige Jake în urma mea.
- Jake, ştii ceva m-ai pierdut la bună şi zicând asta mi-am vazut mai departe de drum, fară a mai asculta pe nimeni. Oricât ar fi încercat ei să mă ,,repare’’, nu eu eram cea stricată.

[Grubbie]

Hello ,dear.
N-am mai comentat de mult,aşa că,să-ncepem.
În primul rând,mi-a placut acest capitol,dar ai avut o mică problemă,cred eu. Adică,s-au întâmplat prea multe,ai grabit actiunea îngrozitor şi nici exprimarea n-a fost prea bună. Sinceră să fiu,acest capitol,zici că nu e scris de tine. M-ai obişnuit cu naratiune lină,descriere foarte ok şi un dialog ce te dă gata.
Ok,pipita trebuie să primească neaparat o lectie.E o idioată ,defapt cea mai mare idioată persoană.Sper că o să fie calcată de un tren sau ceva-n genu' pentru că n-o mai suport. Îmi place foarte mult cum întorci personajele la 90 de grade,odată sunt de treabă,odată nişte afurisiti . [ genu' lui Austin ] . So cam atât am avut eu de spus,aştept next-ul.
Ok,poate am fost prea rea,dar ţi-am spus toate astea doar ca să te ajut.
* Ştiu că e o perioadă grea pentru tine şi sunt sigură că urmatorul capitol o să fie mai bun ca ăsta *

Hugs.

[Katniss]

Hello, hello. În mod oficial vreau să îmi cer scuze pentru că v-am făcut să aşteptaţi atât, dar timpul nu mi-a mai permis să intru pe zup sau să mă mai ocup de ficuri. Oricum sper să mai existe cineva care să citească. Vă doresc lectură plăcută şi sper să vă placă.
Aşa ca un ultim lucru, acest capitol îl dedic tuturor persoanelor care au citit ficul.



Capitolul 23. O parte din trecut





Mă trezesc cu o mare durere de cap, iar pe lângă asta realizez că pătura căzuse pe undeva pe lângă pat. Îmi întind mana, hotărâtă să o găsesc, dar constat că venise timpul să mă trezesc. De fapt dormisem prea mult.
Îmi dau picioarele jos din pat şi le las să alunce pe parchet. Cu mare grabă mă ridic şi pornesc direct spre baie unde îmi fac sista de dimineaţă, după care mă reântorc în cameră pentru a mă îmbrăca. Îmi trag pe mine o pereche de blugi de un gri spălăcit, o cămasă în carouri. Îmi împletesc părul într-o coadă lungă, pe care privindu-l mai atent îmi dau seama că nu îi mai acordasem nici un fel de atenţie de mult timp, poate chiar prea mult. Îl vopsisem roşcat chiar înainte de a mă muta aici, cu mama, şi desigur acum culoarea era pe ducă. Trebuia neapărat să mă ocup de mine, mă cam neglijasem cam mult în ultima vreme. Dar, las asta pe altă dată. Chiar trebuia să plec. M-am încălţat cu o pereche de ghete lungi, de culoare neagră şi o giacă destul de groasă încât să îmi ţină de cald. Geanta era deja gata, aşa că nu mai aveam de ce să zăbovesc. Am ieşit din cameră, şi pentru o clipă m-am îndreptat privirea spre camera mamei, care de când era cu Dean devenise de nerecunoscut, parcă nici nu îi mai păsa de mine. Parcă voia să mă pedepsească cumva cu indiferenţa ei. În fine şi eu puteam juca jocul asta. Sunt sigură că venirea tatei aici nu avea să o încânte deloc.
Până la urmă mă hotărăsc să plec, se pare că femeia care îmi dăduse viaţă nu era acasa. Mă întreb de data asta cât avea de gând să nu mai dea nici un semn de viaţă? O săptămnă sau poate două.
În timp ce mă strecor afară, fără prea mare trageră de inimă trebuie să menţionez, simt cum vântul puternic începe să mă lovească peste faţă. Este atât de puternic şi aspru încât este greu să nu îţi dea lacrimile. Continui să înaintez pe stradă, deşi vizibilitatea îmi este redusă considerabil. După mai multe minute de chin reuşesc să ajung în curtea liceului, care este pustie. Cel mai probanil toţi sunt în clase, mai ales că orele au început.
Când intru pe hol îl văd pe Jake, pe care hotărăsc să îl ignor, mai ales după faza de aseară. Urăsc să o spun, dar în preajma lui reuşeam să fiu eu însămi, iar acum aces lucru devenise impsibil. El era de vină pentu asta.
Îmi simt faţa crispând-se şi pasul iuţindu-mi-se, mai ales că îmi amintisem că aveam economia. Intru încet, dar spre surprinderea mea constat că profesoara nu venise, însă la nici două după mine îşi face apariţia directorul broscoi care îmi cere să îl urmez.
Pe semne că făcusem ceva grav, dacă venise el în persoană după mine. Întrebarea era ce. Deşi, nu prea îmi amintesc, când ajung la locul stabilit constat, că de fapt eram adunaţi toţi organizatorii balului sau mă rog erau, pentru că eu nu îmi executam decât pedeapsa.


- Schimbare de planuri, balul va fi vineri, pentru că săptămâna viitoare vom începe selecţiile şi antrenamentele pentru ,, Competiţia liceelor’’. Mă aştept ca totul să iasă bine, mai ales că repetaţi de atâta timp.
Asta ne luase prin surprindre pe toţi, dar ştiam că suntem gata şi că puteam face ca totul să iasă aşa cum trebuie.
- Vom fi gata, mă trezesc spunând, după care mă îndrept spre grupul ,,bobocilor’’ care păreau destul de stresaţi din pricina schimbării. Broscoiul ne mai spune că în cele trei zile înainte de marele eveniment vom fi învoiţi să ne ocupăm de punerea la punct a ultimilor detalii.
Acum că totul începe să fie clar pentru toată lumea începem să stabilim fiecare cu ce se ocupă. Jake şi cu Amanda aveau să se ocupe de vânzarea biletelor, de tipărirea posterelor şi de verificarea şi amenajarea sălii de spectacol. Austin de alegerea clubului pentru petrecerea de după spectacol. Două colege de-ale lor aveau să se asigure ca momentele artistice să iasă aşa cum trebuie, în timp ce Effie Mason pe care o cunoscusem la începutul pedepsei mele avea să fie prezentatoarea. Se pare că avea ceva experienţă, deoarece a mai prezentat şi alte evenimente. Plus că este atât de frumoasă încât mai mult ca sigur va fi o încântare pentru toţi. Părul roşcat, lucios, buze pline şi un trup de invidiat. Cred că pur şi simplu i-a dat peste nas Amandei, dar o merita din plin. Eu urma să mă ocup de concurenţi, ceea ce era cel mai greu, dar îi cunosc destul de bine încât să ştiu de ce e capabil fiecare. Acum că totul este pus la punc, niciunul nu îşi mai permite să nu îşi respecte îndatoririle. Asta a fost la început, acum trebuie să dăm dovadă că nu ne vom face de râs, că suntem la nivelui aşteptărilor.
Hotărăsc să începem repetiţiile, iar de acestă dată şi Effie să ia parte. Concurenţii, îşi fac bine treabă, iar asta nu e decât o mare bucurie. Repetăm în continuu fără a ne obosi să lumăm pauză. Cu o oră înainte de terminarea programului îşi face apariţia şi Jenny pe care am rugato să mă ajute cu un fimuleţ de prezenatre. Ştiu că se pricepe, aşa că mă aştept ca totul să fie ok.
În filmuleţ sunt prezentaţi cei doisprăzece concurenţi. Şase fete şi şase băieţi, dar la început se face o scură prezentare a organizatorilor. Apoi rând pe rând încep să se deruleze, imagini cu concurenţii şi cu fiecare echipă în parte. Pozele seamănă cu cele din jocuri, unde apare personajul şi câteva informaţii despre el. Primul este Edward Hay care o are ca prteneră pe Olivia Hallin, apoi urmează Xander Miller şi Raven Edgar. Echipa trei este formată din Drwe Skinner şi Rebecca Dylan, urmaţi de Robbie Adams şi Ivy Dupont, a cincea echipă formată din Marcus Kerry şi Adelaide Gill,
iar ultima echipă, dar nu cea din urmă este formată din Davis Becker şi Aimee Walker. După ce sunt derulate, rând pe rând toate cele şase echipe la sfârşit apare, un mesaj din partea organizatorilor: Doisprezece concurenţi, şase echipe, doar doi câştigători, care vor fi cei mai buni.

- Impresionat Janny, în fond acest concurs este un fel de joc în care fiecare va da tot ce are mai bun. În regulă, toată lumea suficient pentru astăzi, ne vedem maine. Şi zicând asta îi văd rând pe rând cum încep să părăsească sala, până când nu mai rămân decât Jenny pe care merg şi o îmbrăţişez pentru tot ceea ce a făcut până acum.
După o ultimă verificare, plecăm împreună spre casă. Afară, vreamea se înrăutăţise şi mai mult spre deosebire de dimineaţă, aşa că bruneta chiamă un taxi, dar refuz să plec cu ea pentru că îmi amintesc că trebuie să merg la un magazin să îmi cumpăr o ţinută pentru bal, deşi nu sunt o mare fana a cumpărăturilor, ba chiar le detest nu pot să apar îmbrăcată aşa oricum.
Telefonul începe să vibreze, şi la o privire mai atentă observ că tata este cel care mă sună. Răspund şi mă mulţumesc să ascult şi să scot câte un da chinuit, în timp tata îmi spune că ajuns în oraş şi că în câteva minute va ajunge la liceu. Îi spun că îl voi aştepta şi închid.
Are mare noroc că nu am plecat încă, că veni vorba de asta sper cumva să se grăbească pentru că aproape că nu îmi mai simt picioarele, iar rafalele de vânt care îmi biciue faţa încep să mă facă să plâng.
În câteva minute după cum mi-a spus, în faţa mea opreşte o maşină neagră, în care urc imediat cum uşa se deschide. Nu e vorba că nu mai puteam de dorul tatălui meu, ci mai degrabă nu mai puteam de frig. Bine poate că îmi era şi puţin dor de el. Mai ales că relaţia noastră începuse să redevină cea de dinainte să înceapă să bea. Ba chiar, eram foarte mândră ştiind că tata începuse din nou să muncească, iar de la plecarea noastră, a mea şi a mamei începuse să facă
tratament. O adevărată îmbunătăţire, venită poate prea târziu, dar bine că a venit.
Imediat cum îmi pun centura, tata îşi întinde mâna spre mine şi mă mânghie uşor pe frunte, ca şi cum mi-ar spune e în regulă sunt aici. Cu mare greutate mă abţin să nu încep să plâng şi să îi spun tot ce se întâmplă cu mama. Aşa că pentru a evita o comfruntare a titanilor, schimb subiectul şi îi propun tatei să meargă cu mine să îmi cumpăr o ţinută pentru bal. Nu mai făcusem asta de mult timp, de când tata mă însoţise să îmi cumpăr ţinuta pentru primul bal, cred că trecuseră mai bine de cinci ani.
După cum mă aşteptam şi el părea să îşi amintească, ba chiar îmi răspunse afirmativ. Eram aşa de fericită încât am sărit şi l-am îmbrăţişat. Era ca şi cum o parte din copilul de acum cinci ani, revenise acum.
Ajusnsem la unul din cele mai mari magazine din oraş, iar eu evident eram mai mult decât încântată. Nici măcar nu îmi mai păsa de frigul de afară. Aproape, că l-am luat pe sus pe tata prin parcare către magazin.

- Uşurel Rose, am şi eu o vârstă, îl aud spunându-mi când intrăm.
- Bine, dar evident nu avea să fie aşa.

Întrăm într-un magazin plin de rochii, care mai de care mai frumoase, şi care mai de care mai scumpe, iar eu nu aveam atât de mulţi bani cât să îmi permit. Adică, aş fi avut, dacă i-aş fi cerut mamei, dar aveam şi eu demnitatea mea, care nu prea mă ajuta, totuşi întâlnid privirea tatei, îmi dau seama că el chiar îşi doreşte să mă vadă.
Aşa că după o raită scurtă, îmi aleg câteva rochii şi mă îndrept spre cabină.
Prima rochie este alesă chiar de barbatul care mi-a dat viaţă, aşa că horărăsc să o probez. Rochia este simplă neagră cu un model floral, şi cu o centură roşie la mijolc. Simplu, dar frumos.
Ies din cabină şi încep să fac o piruietă, apoi încă una şi încă una la cererea tatei. Pentru câteva secunde îmi regăsesc reflexia undeva în oglindă, semănă oarecum cu mine, dar parcă nu simt că sunt eu cu adevărat.
Mă reîntorc în cabină şi probez o nouă ţinută de data asta din mai multe elemente şi anume: o bluză albă, o vestă neagră şi o fustă de aceeaşi culoare, plus o pereche de şosete lungi de culoare neagră, care trec peste ghenunchi. Nu este neapărat o ţinută de bal, dar îmi place, de aceea îmi pun în gând să mă reîntorc cât mai curân şi să mi-o cumpăr. Şi se pare că şi lui tata îi place. Mai aveam o ultimă ţinută, o rochie albastră scurtă, simplă. Din nou era drăguţă, dar nu puteam să mi-o permit. Chiar înainte să ies tata mi-a adus o ultimă rochie.
- Te rog probeazo ÅŸi pe asta.

Era o rochie lungă, neagră, fără bretele şi uşor decoltată strânsă până în zona taliei, apoi începea să se cada în mod neuniform, iar la baz până mai sus de genunchi era taiată într-un mod destul de bizar, dar interesant. De necrezut că tata alesese asta pentru mine, şi se pare că ştiuse prea bine. Desigur, nu era potrivită pentru club, dar pentru ai lăsa pe toţi cu gura căscată clar se potrivea ca o mănuşă, dar avea şi un preţ pe măsură. În fine, i-am dat vânzătoarei restul de rochii, după care m-am întors şi m-am schimbat. Mi-ar fi plăcut să fi putut alege una, dar era prea greu, ca să nu mai vorbesc de preţ. Deci, trebuia să găsesc un motiv destul de bun. Mă îndrept spre casă, şi îi dau ultima rochie vânzătoarei, care fără să mă întrebe nimic începe să o împacheteze ca şi pe celelalte.

- Mă scuzaţi, dar nu am zic că o să cumpăr vreuna, încep să îi spun arţăgoasă femeiei.
- Ştiu, dar domnul care vă însoţeşte a plătit deja.
- Nu, de ce ai făcut asta? Chiar nu era nevoie să o faci tată, îi spun simţindu-mă destul de vinovată.
- Pentru că eşti fiica mea şi pentru că meriţi, haide vino să îţi luăm nişte pantofi, îmi răspunde el, după care ia pungile de cumpărături şi pleacă spre un magazin de pantofi.
Recunosc că sunt surprinsă, şi deşi ca orice fată am o slăbiciune pentru pantofi sunt hotărâtă să nu probez mai mult de două perechi. Când ajung, tata alesese câteva perechi pentru mine, încep să urăsc că mă cunoştea atât de bine. Fără prea mare tragere de inimă încep să probez rând pe rând toate perechile. O pereche de pantofi roşii, care au o fundiţă la spate foarte simpatică, o pereche de albaştrii foarte înalţi, şi o pereche de botine negre, care îmi aduc aminte de stilul rock. Pe care le compăra la fel cum s-a întâmplat cu rochiile.
Aşa că pentru a scăpa, îi propun să mergem acasă.

- Şi mama ta ce o să zică? Mă întreabă când ieşim din parcare.
- Nimic. Nu e acasă şi oricum nu cred că îi pasă. Dar nu mai continui să îi spun despre schimbarea mamie, pe care cel mai probabil o va observa şi singur dacă ne vom întâlni. Peste jumătate de oră suntem acasă, unde nu este nimeni. Aşa că după ce îi arât tatei camera de oaspeţi, şi îmi duc cumpărăturile în cameră, şi evident mă schimb, mă reîntorc în bucătărie.

- Ce ar fi să gătim ceva? Îl întreb entuziasmtă sperând să spună da.
- Ca în vremurile bune? Mă întreabă el la fel de entuziasmat ca şi mine.
- Ca în vremurile bune, rostesc mai mult pentru mine. Chiar îmi este dor de aceste vremuri, aşa că pentru un moment o să profit că o părticică din trecut s-a reîntors în prezent.

[Katniss]

Dragilor imi pare rau ca nu am mai postat de mult, dar timpul nu imi permite sper totusi ca mai citeste cineva, si ca nu mi-am iesit complet din mana.
Lectura placuta.
P.S. Scuze ca am grabit actiunea, veti intelege de ce odata cu urmatoarele capitole.



Capitolul 24. E complicat.

Ziua de ieri fusese mai mult decat minunata. Ma bucurasem intr-adevar de timpul petrecut impreuna, pacat ca durase atat de putin, plus ca tata trebuiese sa plece chiar in acea noapte deoarece se ivise o problema care parea a fi destul de grava. Nu ii cerusem multe detalii, dar recunosc ca eram oarecum suparata. Dar parca, timpul zburase mult prea repede. Ma numesc Rose Dowsen am aproape 17 ani. Acum cateva luni am plecat impreuna cu mama sa scapam de aspurire. Am noi colegi, noi rivali si un tata vitreg care ma uraste. Tot ce imi mai pot dori acum este ca mama sa redevina ca inaite. Probabil, asa ar trebui sa spun in filmuletul de prezentare al organizatorilor. Eram intr-una din pauzele de la repetitii. Mai erau ateva ore pana la marele eveniment si toata lumea era foarte agitata. Iar eu, eram un pachet de nervi, iar blonda oxigenata, Jake si Austin erau cei care ma enervau cel mai tare.

- Bun oameni buni, asta a fost ultima repetitie sper ca toata lumea este pregatita. Ne vedem la ora 17:00.

Si zicand asta am plecat impreuna cu Jany acasa pentru a ne pregati.
Luasem un taxi pentru a scuti timpul, si a avea mai mult timp de pregatire. Bruneta era foarte incantata, spre deosebire de mine care nu speram decat ca totul sa iasa asa cum trebuie.
Janny isi alesese o tinuta destul de indrazneata si anume: o pereche de pantaloni scurti, o bluza larga foarte colorata cu un imprimeu foarte ciudat, transparenta si o pereche de pantofi de un vernil orbitor. Parul si-l prinsese intr-o coada. Arata absolut perfect. Eu pe dealta parte, eram prea stresata.
Dupa un oftat adanc, m-am dus si mi-am scos tinuta pentru bal. Era ultima verificare inaite sa vina coafeza la noi acasa, Jenny insistase asa ca nu aveam cum sa spun nu mai ales ca parul meu era un dezastru, iar culoarea era pe duca.
Am mers si am facut un dus, iar dupa ce m-am reintors mi-am dat seama ca fata care avea sa se ocupe de incredibila mea schimare. O rugasem pe Jenny sa imi cumpere o vopsea, un roscat foarte intens care sa iasa in evidenta. Acum ca totul era pregatit, coafeza putea incepe. Dupa numai jumatate de ora eram gata, si pot spune ca aratam grozav aproape ca nu ma mai recunosteam, iar bruneta era si mai entuziasmata. Asa ca sa o fac sa revina cu picioarele pe paman am rugato sa ma ajute sa ma imbrac, alesesem o rochie alba din dantela fara bretele,pe ea erau cusute perle. Era simpla, dar era perfecta. O pereche de pantofi tot din dantela alba, destul de inalti. Ca accesorii Jenny imi adusese un lantisor din aur alb, care avea un mic diamant atasat de el.
Acum eram gata, si venise timpul sa plec. Desigur, ca bruneta se ocupase din timp si chemase un taxi, plus imi adausese un palton, pentru ca afara era destul de frig, si cum spnea ea trebuia sa am o intrare spectaculosa, habar n-am de ce si de aceea ea imi pusese si o gluga in cap.
Deveneam din ce in ce mai agitata cu fiecare minut ce trecea. Iar atunci cand am coborat din taxi aproape ca nu ma mai puteam tine pe picioare, noroc ca bruneta era cu mine. M-am dus direct in culese, ca sa ma asuigur ca totul era in regula si apoi am mers la cei care se ocupau sa ii conduca publicul in sala spunandu-le ca le puteau da voie sa intre in sala. Apoi am mers si m-am asigurat ca Effie era pregatita, mai ales ca mai aveam mai putin de cinci minute pana sa inceapa. Juriul venise, concurenti erau aliniati gata la fel si organizatori, asa ca prezentatoarea incepuse.
La inceput avea sa fie prezentat filmul la care lucrase bruneta, dupa care rand pe rand perechile intrau in scena, dupa care urmau organizatorii eu fiind ultima care isi facea apariria. Acum, planul brunetei avea sens. Mi-am lasat paltonul, m-am aranjat putin parul dupa care am pasit increzatoare in scena. Se pare ca facusem impresie, pentru ca majoritatea pareau socati.
Dupa, toate astea urmara proba de originalitate, proba de zi si de seara, si cateva momente artistice. Totul parea sa iasa asa cum trebuie, nu avusesem parte de evenimente majore, doar o mica probleme cu Rebecca, careia i se rupsese tocul, ceea ce pe mine ma transformase intr-un pachet de nerv, mai ales ca asta era ultiama defilare inainte sa fie anunti castigatorii. Totusi, am avut mare noroc cu Vanessa care m-a salvat aducandu-i o alta pereche de pantofi.
Usor, usor totul a inceput. Tot programul derulandu-se intocmai comform planului. Cu toate astea eu eram coplesita, de nervi si de emotie. Ajunsesem la momentul in care trebuia sa aflam decizia juriului, momentul in care trebuia sa imi fac aparitia dupa cum ma sfatuiese Jenny.
Si cred ca avusese efectul sperat, si se parea ca reusisem sa atrag atentia, desi nu ma simteam deloc bine. Asa ca am oftat, adanc si am mers spre scena. Tocmai se anutasera castigatorii, care erau Drwe Skinner ÅŸi Rebecca Dylan. Am mers impreuna cu Alex care era partenerul meu. Un alt soc mai ales ca era cunoscut in intregul oras, pentru ca era cel mai tanar afacerist.

- Felicitari, i-am rostit fetei la ureche in timp ce am imbratisato. Eram fericta pentru ea, dar si pentru ca reusisem sa o scoat la capat.
Acum ca totul se terminase, toti au plecat spre clubul unde avea loc petrecerea. Ma pregateam sa plec spre club cand am fost oprita de director, care venise sa ma felicite si sa imi spuna ca oficial eram scapata de pedeapasa. La inceput eram confuza, apoi am inceput sa inteleg totul cand acesta a mentionat printre altele ca cei doi zei ii spusesera ca eu pusesem totul in miscare. Asa ca am trecut, de la confuzie la soc mai ales ca nu ma asteptam la asta, nu ma asteptam ca ei sa isi calce pe mandrie si sa nu isi asume meritul.
Oricum, trebuia sa recunosc ca eram foarte satsifacuta, atat de multumita in cat am revenit pentru o seara la starea mea de euforie, si poate ca revenisem prea brusc, caci am ajuns acasa beata manga si am mai fost si pedepsita.


**

Si uite asa balul la care muncisem atat, nu mai ramasese decat o amintire frumoasa. Trecuse mai bine de o luna, fiind deja dencebrie. Trebuia sa recunosc ca vremea se racise destul de mult, prea mult pentru mine. Ceea ce ma determinase sa stau mai mult in casa. Peste tot, este admosfera de sarbatoare, desi mai sunt mai bine de doua saptamani pana la Craciun. Cu tptul cu toate astea la mine lucrurile au luat o intorsatura foarte ciudata. In acest moment nu mai vorbesc cu Dean deloc, iar cu mama abia daca mai schimb cateva cuvinte. Cel mai ciudat, este faptul ca eu si tata aveam o relatie mult mai strans, nu ca m-ar fi deranjat, de fapt cared ca era singurul lucru bun din viata mea in ultima vreme. Defapt el si Alex, care devenise foarte apropiat de mine si foarte protector. Desi, nu puteam ignora faptul inca era indragostit de mine, dar intelesese ca nu voiam sa am o relatie, si se pare ca respecta asta. Devenise, aliatul meu, mai ales ca totul se complicase asa de mult. Pe langa situatia de acasa, nici la scoala lucrurile nu erau mai roz. Aveam o alta pedeapsa, pentru ca o luasem la palme pe Amanda, plus ca iscasem un scandal cand ma certasem cu Austin si Jake. Din fercire de data asta tata intervenise pentru mine, ba chiar ii spusese mamei ca daca nu avea de gand sa il potoleasca pe Dean si excesul de zel a acestuia, v-a deschide un nou proces, si va cere custodia, si de data asta eu ii puteam fi de ajutor. Ceea ce o speriase oarecum. Cam as stateau lucrurile in mare.
Acum, abia asteptam sa vina vacanta. Poate aveam sa plec sa imi petrec sarbatorile cu tata, daca situatia nu avea sa revina la normal cat de cat. Oricum, aveam si optiunea sa plec in excursia organizata de liceu, mai ales ca mergeau si fetele cu care nu mai facusem nimic, de la bal. Tot ce stiam era ca aveam nevoie sa fac si altceva, pentru ca totul devenise mult prea monoton.