[Naruto] Leaving paradisse I: Madrid

[Ayumi Michaelis]

Iiiiiii! Ce tare! Nici nu stii cat de mult am asteptat!
A fost atat de tare! Da, deci sa fim calmi (:|. Mi-a placut tot. De la inceput pana la sfarit, dar inainte sa incep cu adevarata lauda trebuie sa iti zic ca ai avut si greseli de tastare. Am vazut pe undeva "vrunetul" in loc de "brunetul", "abea" in loc de "abia". Au fost si altele.
Ooo deci SasuSaku vs SasoSaku. Genial! Se pare ca Sakura favorizeaza primul cuplu. Cam grabita actiunea. Sakura a trecut prea brusc de la Sasori la Sasuke. Si cred ca amandoi au sarit prea repede la concluzia ca celalalt o iubeste pe Sakura si de asemenea au afirmat acest lucru. It's a lil' bit too much for me. Oricum capitolul a fost bun, dar ti-am zis ca mi se pare cam grabit.
Astept nextu *hug*

[Miranda.]

hellooooo

Este foarte frumos ficul... Este foarte frumos capitolul... Este foarte frumos stilul autoarei.... Este foarte frumos comentariul meu :)) . La inceput, crdeam ca Sasuke se joaca cu ea. Stii, -ca doar esti autoarea- ca el in capitolul anterior a spus c-o sa se razbune pe ea, ca o sa-i joace jocul ( suna cam urat " sa-i joace jocul" ) . La inceput asta credeam, ca o va face sa sufere, se va culca cu ea, o va fotografia - spun si eu o idee trasnita - si o santajeaza ca-i arata lui Sasori si el o va omora. Dar aparitia celor doi neinvitati a dus la recunosterea sentimentelor, iar ei aucm sunt impreuna. Mi se pare, -iar-, ciudat ca Sasori a plecat pur sis implu, ca nu l-a omorat.... Dar o sa se razbuna.

[Savarina Ali]

Uiiiii, am trecut si eu pe aici, si va pot spune ca imi place foarte foarte mult. A fost un capitol extrem de frumos si sensibil. Ce pot spune?
Mentionez ca am vazut cateva cuvinte care trebuiau despartite, ai uitat sa pui "pauza" in rest alte greseli de gramatica nu am vazut. Acelea sunt singurele greseli, fiind de tastare pot spune ca este numai din cauza faptului ca nu s-a citit capitolul inainte. In rest hmm nu prea stiu ce as vedea asa de gresit sau ma rog pe acolo.
Imi place asezarea in pagina. Da un aer putin mai ... hmmm avand in vedere ca este un capitol usor misterios, a cazut exact la fix. Asezarea in pagina mi s-a parut foarte potrivita.
Stilul de scriere este unul bun, imi place descrierea sentimentelor.

Altceva nu prea mai stiu ce sa zic, daca mai e ceva revin cu un edit.

So Capu'Chuu and God Luck <3

[Sho-Yo]

Buna (o sa mai comentez inca o data caci am dat din greseala delete si am sters commu :| )


Frumos capitolul. Descrierea decurge bine, ne sta alaturi de la inceput pana la sfarsit. Dialogul e bun, nu e mult si plictisitor sau putin si prost e bine conturat si pus unde trebuie cand trebuie.Nu ma asteptam ca Sakura sa afle de la Sasuke, respectiv Sasori ca ei o iubesc. Ma asteptam sa afle singura, singurica dar vad ca nu s.a putut...Ceea ce nu prea imi place este lucrul ca Sakura mereu ramane cu Sasuke si pe restu care sunt si ei pretendenti gen Sasori, Deidara, Naruto(in nici un caz nu as vrea sa ramana Sakura cu el!!!!!) ii lasa pe dinafara dar mai bine nu ma pronunt caci nu am aflat inca verdictul si poate nu e asa cum spun eu si o sa fie continuari nu monotone ci incitante. Deci Next>

[Me_Samy]

Doamne iarta-ma, dar asta e cel mai bun fic Naruto pe care l-am citit vreodata. Poveste este foarte bine conturata si sentimentele sund descrise perfect,daca nu as stii seria si faptul ca suntem pe un forum, as zice ca este o carte gata sa fie publicata. Naratiunea, dialogul si descrierea se imbina perfect, deci stiu sa recunosc un talent si o lucrare buna cand le vad si astea chiar sunt asa ceva. No coment! Nu am mai trecut de mult pe la Naruto fics, din cauza ca ma saturasem de banalele povesti, dar asta chiar este un fic genial.
Spor la lucru![serios]

[Piersicuta]

Ododododododo, a fost un next genial! Deci nu ma mai saturam sa citesc la el, este pur si simplu fantastic! Imi place atat de mult de Sasile si putin de Saku, iar Sasori m'a facut sa plang, chiar o iubeste. O daaa, bataie intre masculi, genial! Ma bucur ca nu a murit nimeni, si plang ca nu a impuscat'o pe Hinata, nu o sufaar!!! Atat de romantic finalul ca ma facut sa plang, acum un hentai de zile mari si sunt complet fericita!
Astept next sa ma anuntati va roog! <33

[^Ciresica^]

[center]Capitolul 10
I’ll give my all for your love
[/center]


Sasuke Uchiha



Imi doream asa de mult sa nu mi se termine aerul din plamani. Nu vroiam sa imi mai iau palmele de pe obrajii ei fini si usor rumeni. Iubeam felul in care limba ei se juca energic cu a mea, ii iubeam buzele atat de catifelate si dulci precum mierea. Iubeam felul in care corpul ei era lipit strans de al meu si emana o caldura puternica cu note senzuale, ii iubeam bataile ritmice ale inimii ei, care erau aproximativ la fel de rapide ca ale mele. Cu toate astea creierul imi tot trimitea semnale ca ma opresc sa o sarut. Eram constient ca totul e de fatada, o minciuna absoluta, in care e necesar sa ma opresc. Nu pot trai in asemenea nascocire, pana in ziua cand imi va veni sfarsitul. O iubesc nu pot nega acest aspect, dar se pare ca partenerul meu are aceleasi sentimente legate de fata si e evident la cine tine Sakura cu adevarat. S-a dat ca o felina nevinovata pe langa mine, a avut timp berechet cat am avut nevoie de ajutor cu picioarele si eu am fost prost si am pus vorbe bune la Sasori. Nu pot sa cred ca m-am lasat pacalit. Am rupt brutal sarutul si am impins-o departe de mine. Aceasta se uita confuza la mine avand in vedere ca mi-a spus ca ma iubeste, chipurile.

- Minti! Am spus nervos. Nu ma mai aburesti tu pe mine.
- Dar asta e adevarul, eu te...
- Taci! Chiar crezi ca ma poti pacali din nou? Chiar ai impresia ca sunt asa de orb sa nu vad ca tu il iubesti pe Sasori si nu pe mine?
- Asta e o mare prostie! Ce ti-a venit?! intreba ea putin iritata.
- Ce mi-a venit? Iti spun eu ce mi-a venit! Mi s-a facut sila ca te folosesti de mine ca sa ajungi la Sasori. Tot ce am vorbit noi in acea seara, acel sarut n-au insemnat nimic. Cat de prost ma crezi?
- Inceteaza odata Sasuke! Pe bune nu vezi cat de ridicol esti? De ce anume incerci sa ma acuzi?
- De minciuna! E josnic, chiar si pentru o fata.

O priveam incruntat, in timp ce ea se plimba agitata prin camera. Stateam nemiscat in acel loc, urmarindu-i fiecare gest. Se plimba de colo-colo, din cand in cand aruncandu-mi cate o privire de gheata. O, ma intreb ce s-a intamplat cu fata nevinovata si speriata.

- Asculta-ma Sasuke nu stiu ce ai patit sau ce ai mai vorbit cu Sasori, dar cel mai important ma tot intreb ce ai cu mine? De ce nu ma crezi cand iti spun ca te iubesc? Ce vrei mai mult sa fac?
- Sa fii sincera, dar deja cer prea mult. Pur si simplu nu te cred mai ales dupa ce am vazut ca l-ai lasat sa isi plimbe mainile peste tot corpul tau, fara macar sa ripostezi, ci din contra, ii faci jocul. Am avut un noroc fantastic sa ma plimb prin parc fix cand tu si roscatul va giugiuleati de mama focului. A, si sa nu imi spui acum ca l-ai lasat pentru ca iti e frica de el si nu stiu ce, pentru ca nu tine, am spus dintr-o rasuflare. Bine, poate am fost prea dur, am reluat dupa cateva secunde de tacere. Daca tot o ti sus si tare ca nu ma minti, priveste-ma direct in ochi si spune-mi ca ma iubesti, spune-mi ca ma insel, spune-mi ca inima ta imi apartine, numai priveste-ma fix in ochi!

Tanara se opri in fata mea, ma privi direct cum i-am spus sa o faca, dar cand era sa vorbeasca, s-a pierdut cu totul. Se uita furioasa, gata sa sara pe mine si sa ma ucida daca se putea. Am mai stat cateva momonte in liniste, privindu-me, apoi aceasta isi lasa privirea in jos fara sa spuna ceva.

- Asa ma gandeam si eu! M-am saturat de atatea minciuni, am spus cu regret.

Am urcat la etaj si am intrat in camera ca o furtuna dupa care am trantit usa asa de tare ca mai aveam putin si o scoteam din tatani. Am inceput sa ma plimb dintr-o parte in alta a camerei, inspirand si expirand adanc si rapid, in incercarea zadarnica de a ma calma. Esuasem lamentabil si abia ma abtineam tentatiei de a ma atinge de ceva deoarece probabilitatea ca orice imi pica in mana sa fie azvarlit, trantit si zdrobit era foarte mare. Simteam in gura gustul furiei. Ma plimbam dintr-un colt in altul al camerei scrasnind din dinti, urmate de pufneli de indignare si sfarsind prin a da pumni si pumni in perete. Nu imi venea sa cred cat de dobitoc am putut sa fiu. Nu inteleg, ce are el si eu nu am? Ce ii promisese Sasori? Ia promis ca o va iubi in fiecare dimineata? Ca o va proteja cu pretul vietii? Ca nu o va lasa niciodata singura? Ca va fi mereu numai al ei? Erau atat de multe intrebari la care vroiam cu disperare sa stiu raspunsul, dar era inutil. Oricat de mult m-as stradui sa aflu nu mi-ar folosi la nimic. In inima si sufletul ei, probabil ca nu voi insemna niciodata nimic.

Brusc toata furia si indispunerea se evaporasera. M-am oprit in mijlocul camerei si am ascultat linistea sparta. Nici in camera, nici de partea cealalta a usii nu se auzea nimic. Aveam impresia ca eram singur in casa, cine stie poate chiar asa e. Poate ca tanara s-a dus dupa Sasori imediat ce eu am iesit din peisaj. Imi simteam corpul fara vlaga si din ce in ce mai greu. Ma simteam ametit asa ca am lasat picioarele sa ma duca unde or vrea ele. Desi nu aveau o directie precisa, m-am trezit in scurt timp trantit de unul dintre peretii incaperii. M-am lasat in jos pana m-am asezat pe parchetul rece pentru ca nu ma mai puteam tine pe picioare, plus ca nu le mai simteam. A venit acel sentiment prea repede. Acea senzatie incomoda, acel gol imens si adanc din tine de dupa criza de nervi, in care sfarsesti prin a sta nemiscat intr-un loc, ochii tai goi, fara expresie privind intr-un punct, in timp ce inima ta sangereaza, iar sufletul urla „Nu ma lasa sa mor aici!” Totusi nu faci absolut nimic, nu pentru ca nu vrei, ci pentru ca nu poti.

Te simti neputincios in fata sortii, o auzi cum iti rade in nas, iar tu te inchizi mai mult in tine si te afunzi, incepand sa traiesti o minciuna, sperand ca se afla ceva inauntru, dar constati cu stupoare ca te-ai inselat amarnic. Asa cum te-ai inselat si in privinta ei. Cea care iti face ziua mai buna doar prin simplul fapt ca o vezi zambind, cea care ti-a furat inima si a facut-o sa bata nebuneste, cea care ti-a facut buzele sa o implore pentru un sarut, oricat de mic ar fi el, cea care iti invadeaza in fiecare noapte visele si nu te lasa sa te trezesti fara sa fii cu gandul la ea. Fiinta pe care o iubesti mai mult ca propria viata, cea pentru care ai fi in stare sa ii aduci si luna de pe cer doar ca sa o vezi fericita. Dar ce se intampla atunci cand nu iubesti persoana potrivita? Ce se intampla cand paradisul tau se transforma intr-o secunda in iadul pe pamant? Ce se intampla cand o inima si o prietenie sunt puse la bataie? Dar probabil cea mai potrivita intrebare ar fi ce se intampla atunci cand prietenul tau cel mai bun te injunghie pe la spate si cel mai rau cea pentru care ai fi dat totul nu intinde nicio mana sa te ajute?

Am avut o sansa la inima ei. Am avut o sansa sa o iubesc numai cum stiu eu, dar am ratat-o, iar acum a venit randul lui Sasori si din nefericire pentru mine, el a castigat inima si dragostea fetei. Imi venea sa urlu. Toti cei pe care i-am ajutat intr-un mod sau altul, s-au dovedit a fi niste ticalosi! Mi-am iubit si inca imi iubesc parintii, dar ei ce au facut? M-au lasat singur, intr-o lume nemiloasa si cu grija unui fratior. Am iubit-o pe Hinata, dar s-a dovevit a fi o pierdere de timp, pentru ca tot ce vroia ea era sa ma aibe in fiecare seara in patul ei, si in final am iubit-o si as minti daca as spune ca nu o mai fac, pe cea care m-a facut sa ma simt complet, Sakura! Oaza mea de liniste si armonie sufleteasca, cea care mi-a ruinat visele si m-a avut sub papuc in tot acest timp... Cineva mi-a spus odata ca iubirea ne va salva pe toti, dar cum poate fi asta adevarat? Uite ce mi-a dat mie iubirea, o lume si o viata plina de crime si varsare de sange care parca nu se mai sfarseste.

Era intuneric. Intuneric si ploua. Nu era mai mult de ora cinci dupa amiaza, dar afara arata ca si cand ar fi fost ora de culcare. Norii erau mult prea negri si hotarati sa nu lase orasul in pace. Picaturile reci se izbeau de pamantul uscat si ii goneau pe trecatori sa se adaposteasca pe unde apuca. Era o ploaie deasa si marunta, cu picaturi lunguiete si jucause ce-si incheiau rolul intr-o plecaciune pe scena scurtei lor vieti. Priveam cum vantul poarta micile printese de apa pe aripile sale dintr-o parte intr-alta, tragand cortina peste acestea. Altele, mai putin norocoase, se razvrateau impotriva vijeliilor izbindu-se violent de cladirile masive sau BMW-urile negre ca noaptea. Ca tot veni vorba de BMW-uri, tocmai constat ca cel al lui Sasori era parcat in fata garajului si judecand dupa capota abia uda, se pare ca nu a ajuns de mult acasa. Imediat am auzit voci de la parter. M-am ridicat rapid si am intredeschis usa camerei mele. Am observat cum Sasori si Hinata discutau, iar dupa gesticularile roscatului care il faceau sa arate ca un tampit si dupa tonul ridical al brunetei care ziceai ca mai are putin si isi da duhul acolo, era una foarte incinsa.

In secunda urmatoare in living isi facu aparitia insasi Sakura, care era foarte speriata. Cei doi se oprira, iar Hinata cu nervii intinsi la maxim, spuse ceva nu foarte politicos la adresa fetei si pleca in bucatarie sa fumeze, ca deobicei cand nu era in toane bune. Sasori se apropie de tanara si isi puse palmele lui pe chipul ei angelic, dar foarte deprimat, ii sarutase delicat fruntea si ii spuse sa nu o bage in seama pe Hinata, in timp ce ea isi puse mainile pe pieptul roscatului. Mi se face sila. Nu pot sa cred ca isi permit sa faca asa ceva sub ochii mei! Sasori o cuprinse pe fata cu o mana de talie, tragand-o mai aproape de el, iar cu cealalta ii mangaia parul, in timp ce respectiva isi afundase capul la pieptul „amicului meu”, iar dupa sunetele infundate pe care le scotea se parea ca plangea de mama focului. Roscatul o tinea strans pe fata, odihnindu-si barbia pe crestetul capului ei, apoi intr-o fractiune de secunda isi intoarse capul spre dormitorul meu, avand pe chip un zambet triumfator. La dracu‛! Ma vazuse! Minunat asta era tot ce imi lipsea. Tocmai cand eram gata sa fac o noua criza de isterie, telefonul ma salvase de la agonie. L-am luat de pe noptiera si am raspuns.

- Salutari din Moscova, prietene! Urla Kiba de la capatul celalalt al firului.
- Buna si tie Kiba, am raspuns fara prea mult avant. Ce mai faci?
- Extraordinar! Dar dupa tonul vocii tale ceva imi spune ca tu nu esti in aceeasi situatie.
- Habar nu ai, i-am spus stins.
- Ia spune-i amicului tau Kiba ce ai patit, imi ordona el promt.

Sincer sa fiu nu prea ma tragea inima sa ii spun care e problema. Nu vedeam in acel maniac al bauturii si al drogurilor, care in fiecare noapte e cu o alta prostituata, o persoana potrivita si de incredere caruia sa ii povestesti ce s-a intamplat intre doi dintre cei mai primejdiosi oameni din cea mai de temuta banda de camatari. Satenul nu poate tine ascuns un secret, asa ca tot ce mi-ar lipsi mie si lui Sasori ar fi ca celelalte trupe de camatari sa afle ca noi avem o slabiciune de pe urma careia sa profite. Oricine are voie sa greseasca, de acord, insa nu in Madrid, si cu siguranta, nu cei mai periculosi oameni din Madrid, adica eu si Sasori. Cu toate astea Kiba nu se lasa cu una cu doua, si insista incontinuu sa ii spun ce s-a intamplat. Intr-un final m-am dat batut si i-am povestit in mare si cu putine detalii, iar acesta asculta atent fiecare cuvintel al meu. Dupa ce am terminat satenul medita putin asupra situatiei, apoi mi-a sugerat sa ma duc la el in Moscova, pentru cateva zile sau chiar saptamani, pentru un tratament de dezintoxicare sentimentala in stilul lui propriu, dar ceva imi spunea ca nu era unul foarte ortodox. Pe de o parte imi suradea ideea sa plec pentru un timp din casa asta si sa scap de toti.

Usa camerei se deschise incet, iar de dupa ea aparu Aki care ma anunta sa cobor pentru ca urma sa luam cina. Am dat din cap spre micut, in timp ce ii spuneam lui Kiba ca trebuie sa inchid si ca am sa ma gandesc la oferta lui. Mi-am pus mobilul in buzunarul blugilor si am coborat la parter. In living era intinsa masa mare, ca deobicei. Hinata impreuna cu Zaia intrara, tinand in mana farfuriile, tacamurile, servetelele si paharele. Am intrebat-o pe bruneta unde sunt ceilalti, iar aceasta imi spune ca Sasori e in camera lui si Sakura pregatea mancarea. Am luat farfuriile din mainile fetei si i-am spus sa se duca in bucatarie sa o ajute pe Sakura, dupa care am pus totul pe masa. L-am rugat pe Akimitsu sa impatureasca servetelele, iar pe Zaia am trimis-o sa il cheme pe fratele ei jos. Am aranjat totul pe masa, apoi fetele au venit cu pastele si sosul, si intr-un final a coborat si insusi V.I.P.-ul serii, Sasori. Se aseza in capul mesei, in dreapta lui, Sakura continuand cu Zaia, apoi in celalalt capat Hinata, urmat de mine si Aki.

Linistea domina camera, toata lumea manca, sau incera sa manance, fara sa scoata nici macar un sunet. Incercam pe cat posibil sa evit privirile celor doi porumbei care imi mai trageau cate o ocheada, sperand ca le voi cadea in plasa. Zaia si fratiorul meu se uitau nedumeriti unul la altul incercand sa desluseasca ce anume se petrece aici, fara sa fie nevoiti sa intrebe, nu ca ar fi avut vre-unul curajul necesar sa o faca. Tensiunea din incapere era mult prea mare. Timp de o ora, marea majoritate din noi, exceptandu-i pe cei doi copii, fie nici nu au pus mana pe tacam, fie a invartit pastele prin farfurie de le-au innebunit. Abia am fost in stare sa iau doua guri. Intr-un final ne-am decis ca nu mai are rost sa stam la masa daca nici nu ne atingeam de mancare. Hinata si Sakura au inceput sa stranga farfuriile. Akimitsu si Zaia au tulit-o pe scari sa se joace, apoi imediat ce Sasori a simtit ca terenul a fost lipsit de amenintare, a apucat-o de brat pe Sakura si ia spus ca nu e nevoie sa stranga masa.

Mi-am dat ironic ochii peste cap, iar ca urmare, Sasori – care imi observase gestul plin de sictir – m-a oferit voluntar la spalatul vaselor. Nu am spus nimic si am inceput sa pun farfurie peste farfurie, chiar daca erau pline cu paste, oricum urma sa le aruncam. Cata risipa de mancare! Roscatul o ruga, sau mai bine spus ii ordona Hinatei sa o duca pe Sakura in camera ei si sa o imbrace cu ceva mai indecent de-al ei, pentru ca in acea seara rozalia urma sa doarma in dormitorul lui. Pur si simplu am dat drumul farfuriei si am lasat-o sa cada pe jos. Sasori nici nu dadu importanta, chiar daca farfuria se sparsese. Stia deja ca asta a fost picatura care a umplut paharul! Din impuls am apucat unul dintre paharele de cristal de pe masa si l-am azvarlit dupa roscat. Fetele observara gestul meu si tipara la acesta sa se aplece. Sasori facu intocmai, iar in scurt timp se auzi sunetul paharului care facuse contanct cu perete si a cioburilor care cadeau.

- Ticalos nenorocit ce esti! Am urlat la el.
- Care e problema Uchiha?! Nu te mai poti controla?!

Am marait la roscat si m-am dus dus pe terasa vilei. Riscul ca acesta sa ma provoace in continuare sa il iau la bataie era mult prea mare. Nu imi era frica sa ma bat cu Sasori, nu voiam sa fac asta in fata fetelor si mai ales al copiilor care mai nou, aparura si ei, speriati de tipetele mele si ale tradatorului. Nu voiam sa fac o scena in fata lor, ar fi prea mult pentru ei. Simteam din nou gustul furiei si tentatia de a arunca orice apuc in mana. Trebuia sa scap rapid de toate astea, trebuia sa imi fac un plan. Apoi, beculetul mi se aprinsese. Stiam exact ce aveam de facut. Mi-am scos mobilul din buzunar si am format numarul lui Kiba. Dupa doua tonuri acesta raspunse.

- Asculta bine Kiba si asculta-ma cu atentie sa iti intre bine in cap! I-am spus eu direct si serios. Vreau ca in acest moment sa imi iei un bilet de avion spre Moscova pentru cursa de maine dimineata.
- Dar Sasuke, nu cred ca mai sunt...
- Nu imi pasa! Am tipat. Nu imi pasa cum faci, ce faci, cu cine faci, doar vreau sa fie pentru dimineata. Am de gand sa ma car din Madrid! Am spus si am inchis.

***

Akimitsu privea ingandurat si trist bolul sau cu cereale. Nici nu se atinsese de ele. Nu ii picase prea bine vestea ca voi fi plecat timp de doua saptamani. Seara trecuta abia reusisem sa il opresc din plans. Nu suportam sa imi vad fratiorul in asemenea hal, imi amintea de vremea cand munceam pe rupte sa platesc banii camatarilor. De cand Kiba, cel caruia ii datorez totul, ma introduse in banda de camatari cea mai de temuta si cand totul incepuse sa mearga ca uns, mi-am jurat ca nu imi voi mai permite sa il vad pe Aki intr-o asemenea stare. Cu toate astea, azi trebuie sa imi incalc promisiunea. As vrea din tot sufletul sa il iau cu mine, in Rusia, dar Kiba avea dreptate. Aveam nevoie urgenta de aer, de singuratate si de asta trebuie sa ma detasez de toti pentru o vreme. Zaia si Hinata erau si ele cam dezamagite de plecarea mea brusca, dar bruneta imi promisese ca va avea grija de Akimitsu ca de ochii din cap, iar eu ma bucuram ca fratiorul meu va fi pe maini bune.

Fix in acel moment, pe usa intrara Sasori si Sakura chicotind si distrandu-se de mama focului. Nenorocitul dracului! Sunt sigur ca s-a culcat cu rozalia. Mi se face scarba cand ma uit la el, cat de josnic putea sa se coboare. Totusi dupa hlizitul tamp al fetei, sesizam ca nu ii parea deloc rau ca isi pierduse puritatea. Le-am ignorat persoana, savurandu-mi in continuare ciresele hotarandu-ma ca nu are niciun sens sa ii anunt de plecarea mea, pentru ca nu prea le-ar pasa. Dupa inca cateva cirese, m-am ridicat de pe pervazul geamului si am spus ca ma pregatesc sa plec. Cum ma asteptam, nicio reactie din partea celor doi. Aki s-a repezit la mine, iar eu m-am aplecat si l-am imbratisat spunandu-i ca timpul o sa treaca repede si ma voi intoarce teafar si nevatamat.

- Bine, raspunse acesta frecandu-si ochisorul, sa ascunda faptul ca mai avea putin si se apuca de plans. Nu uita ca ne-ai promis mie si Zaiei ca ne vei aduce suveniruri din Moscova.

Imediat dupa, Sasori scuipase toata cafeaua pe care o bea. Ok, asta e o reactie cu totul neasteptata. Acesta ma axa cu privirea, in timp ce imi puneam jacheta de piele si ochelarii de soare.

- Ce mama dracu‛ cauti tu fix in capatul celalalt al Europei?! spuse acesta lovind puternic masa cu palmele, ridicandu-se in picioare tot-odata.
- Afaceri, am raspuns neobisnuit de degajat.

Deodata ma simteam cu totul diferit de ziua petrecenda. Aveam o stare de independenta, de autoritate si mai presus de toate astea, un aer foarte smecher, care sincer nu stiu de unde a aparut. Am de gand sa profit de sarmul cu care m-am trezit de dimineata. Vreau sa ii arat tinerei de langa roscat de a pierdut. Daca am inceput de pe acum, cand ma voi intoarce voi face furori.

- Afaceri?! Relua Sasori arcuindu-si sprancenele, continuand sa ma priveasca furios.
- Vai Sasori, pentru un sef al celei mai temute si cautate bande de camatari din Madrid esti asa incet la minte, am spus dand dezaprobator din cap. Da, ma duc la Kiba tocmai in Moscova. De ce? Problema mea. Cand ma intorc? Cand ma va taia cheful, dar cel mai probabil peste doua saptamani. Acum te-am lamurit?

Roscatul incepuse sa se rasteasca la mine. Cum de imi permit sa plec asa de brusc cand sunt atatea lucruri de facut, cum de nu i-am spus de mai devreme si tot tacamul. Il priveam plictisit, stergandu-mi ochelari, cum se agita mai rau ca o femeie. Am asteptat si cica l-am ascultat cum se foia prin bucataria si asa mica, pana cand am realizat ca voi intarzia la avion daca mai stau mult sa il ascult cum tot stiga la mine ca apucatul.

- Scuze Sasori, mi-ar face o deosebita placere sa te ascult toata ziua cum te agiti mai ceva ca o fata, am spus eu sarcastic abordand si un ton grosolan, dar chiar trebuie sa plec. Oricum nu stiu de ce iti pasa asa de mult ca plec, si asa casa se aglomerase in ultima vreme, iar tensiunea e atat de incarcata incat o poti taia cu cotutitul.

Iar aceastea fiind spuse, am dus doua degete la marginea fruntii mele, dupa care le-am indreptat spre Sasori, in semn de ramas bun. Mi-am luat ruscasul din hol care avea in el cateva haine, bani si actele mele, false bineinteles, si am iesit pe usa. M-am urcat in BMW-ul meu superb, negru, sport si sexy, mi-am lasat bagajul pe scaunul din dreapta, am pornit motorul si demarat in tromba spre aeroport. Umfla-te in pene cat mai poti Sasori, presimt ca in curand roata se va intoarce si in favorul meu.


Dupa aproximativ sase ore de zbor, la ora trei dupa amiaza, am aterizat fara probleme pe aeroportul din Moscova. Era o vreme oribila. Norii cenusii pusesera stapanire pe oras, gata ca in orice moment sa lase picaturile mici si reci sa cada. Mi-am luat bagajul de mana din avion, mai exact singurul bagaj pe care il aveam si m-am indreptat spre punctul de trecere. Dupa ce i-am aratat tipului pasaportul meu si dupa ce se uita putin prin el, am fost liber sa trec si sa ma indrept spre iesirea din punctul de control. De partea cealalta a usilor duble, ma astepta Kiba cu bratele deschise. Am dat prieteneste mana cu el, zambindu-i pana la urechi. Trecuse atat de mult timp de cand nu il mai vazusem. Am mers catre masina sa, apoi dupa ce ne-am urcat, am pornit spre vila sa. Cand am ajuns, i-am spus satenului ca vreau sa ma odihnesc, iar acesta a dat din cap si m-a condus la etaj in fata unei usi. Imi spusese ca asta va fi camera mea pentru urmatoarele saptamani. Am intrat inauntru si am aruncat rucsacul pe pat.

Nu era un dormitor prea stilat, dar nici prea simplu. Peretii lila erau la asorteu cu dulapul si cele doua noptiere negre de langa patul dublu. Acesta avea asternuturi violet, iar pernele erau tot negre. In fata patului, pe perete era plasma, iar in dreptul ei se afla o usa, care cel mai probabil ducea in baia camerei. M-am dezbracat de haine in timp ce strabateam camera si am intrat in baie, in cabina de dus. Am dat drumul apei, iar jetul fierbinte se izbea de trupul meu, provocandu-mi o stare de moleseala. Am inchis ochii, mi-am lasat capul pe spate si am profitat de cele cateva minute de relaxare, lasandu-ma purtat pe alta lume de caldura si linistea care se adunase in baie. Dupa, am inchis apa si mi-am pus un prosop in jurul taliei. M-am dus in dormitor, iar dupa ce m-am uscat am pus pe mine o pereche de boxeri si m-am bagat in pat. Dupa zilele astea agitate meritam un somn adanc. Cu toate astea, timp de jumatate de ora m-am foit pe toate partile, dar nu am putut sa adorm.

Mintea imi era prea tulburata si incarcate cu tot felul de imagini si intrebari. Oare Sasori fusese bland cu ea? Sau se arucase asupra bietei Sakura ca un obsedat? Nu puteam sa ma linistesc si sa adorm. Nu aveam stare, simteam nevoia sa ma misc. Imediat m-am ridicat la marginea patului. Eram asa de agitat si de stresat... ce se intamplase cu tipul indiferent si nesimtit de azi dimineata? Tineam toate astea in mine, in inima si sufletul meu. Eram mult mai dureros decat pare, sa nu poti face nimic in privinta asta, sa te abtii din rasputeri sa nu tipi. Insa, din fericire stiam remediul potrivit.

Doua ore mai tarziu, ma aflam cu Kiba intr-o cafenea, fiecare la a treia ceasca de cafea si amandoi la al treilea pachet de tigari. Nu mi-am imaginat niciodata cat de relaxant putea sa fie sa ii povestesti prietenului tau, intre doua fumuri, amarul tau. Ma simteam in sfarsit eliberat, parca mi se luase o greutate de pe umeri. Era nemaipomenit sa stii ca nu esti singur, ca ai prieteni pe care te poti baza, ca stiu cat de mult suferi si fac tot posibilul ca tu sa te simti mai bine. Ma decisesem sa ii povestesc satenului absolut tot ce se intamplase intre mine, Sasori si Sakura, cu lux de amanunte. Am fost foarte surprins sa observ ca satenul era foarte atent la orice silaba a mea, marindu-si ochii din ce in ce mai mult, mereu intrebandu-ma „A facut asta Sasori? Esti sigur?” sau „Nu te cred! A spus el asta?!”, in timp ce eu ii raspundeam „Pe cuvantul meu Kiba!” sau „L-am vazut cu ochii mei!”.

- Nu pot sa cred ce imi spui Sasuke! Spuse acesta dupa ce am terminat de povestit.
- Vorbesc la modul cel mai serios Kiba, iar cel mai rau imi pare ca am lasat-o in acea noapte cu el, zic sprijinindu-mi fruntea de podul palmei.
- Nu stiu ce sa spun Sasuke, nu cred ca Sasori a facut asa ceva. Inca nu imi vine sa cred ca se intampla asta dupa ce si-a jurat..., a continuat lasand propozitia in aer.
- Despre ce vorbesti? Ce sa se intample? Ce a jurat? intreb ca disperatul.
- Ei bine Sasuke, incepu el tragand adanc aer in piept, il stiu pe Sasori de cand eram de-o schioapa si il cunosc mai bine ca oricine. Vezi tu, cu mult inainte sa te alaturi camatarilor Sasori a mai iubit odata, si vreau sa spun ca a iubit in adevaratul sens al cuvantului. O chema Orihime, si avea saptesprezece ani, cu un an mai mica fata de Sasori. Era o fata superba cu parul ei blond, ochii verzi ca iarba cruda si mereu vesela si aeriana. Sasori o iubea mai mult ca propria viata. Cu toate astea pe cand acesta abea incepea sa cunoasca secretele camatarilor si sa se adapteze la stilul lor de viata, la un schimb de droguri si arme, Orihime s-a aruncat in fata roscatului, incasand un glont. Aceasta a murit in bratele lui Sasori, fara ca el sa poata face ceva. A fost pur si simplu distrus, terminat.

Satenul povestea cu atata durere in ochii lui. Incepusem sa ma simt incomod si in plus. Nu am stiut niciodata de partea asta sensibila a lui Sasori, dar poate ca el nici nu a vrut sa aflu vreodata.

- Deja au trecut cinci ani de atunci. Parca si acum ii aud tipatul disperat al lui Sasori atunci cand Orihime si-a inchis ochii odata pentru totdeauna, relua Kiba uitandu-se pe fereastra de langa masa noastra, privind in gol, probabil deruland in minte evenimentele din acea zi. Dar asta nu trebuie sa te descurajeze Sasuke. E adevarat ca nu e asa de usor cand doi baieti iubesc aceeasi fata si sunt foarte surprins sa constat ca Sasori si-a incalcat promisiunea si s-a indragostit din nou, insa am o intrebare... esti absolut sigur ca si Sakura il iubeste pe Sasori?
- Ei bine eu zic ca da, am spus cam nesigur.
- Vezi care e problema? Tu cum i-ai vazut putin mai apropiati, creierul tau nu a mai gandit si a reactionat pe loc transmitand semnale cum ca Sakura are ochi numai pentru Saso. Din pacate pentru tine, Sasori a observat acest lucru si l-a transformat intr-un mare avantaj pentru el, facandu-te pe tine sa nu iti mai pese de fata in preajma lor si pe ea sa o manevreze dupa propriile lui dorinte. Intelegi ce spun?

Am dat cam nesigur din cap, inca procesand ce tocmai auzisem. Daca nu il cunosteam pe Kiba as fi jurat ca vorbea numai prostii, dar avand in vedere circumstantele, lucrurile stau cu totul altfel. Trebuia sa gandesc logic. In parc Sasori fusese cel care o sarutase, si probabil de mirare Sakura nu a mai putut sa reactioneze. In plus in living cand am inceput sa o sarut si o vroiam in acel moment, ea nu a reactionat. M-a lasat sa continui banuind intentia mea, iar cu toate astea eu am fost cel prost sa o invinuesc ca se juca cu sentimentele mele cand ea imi spusese adevarul. Ca ma iubeste! Dar totusi mai e ceva.

- Daca spui ca Sasori ne-a manevrat dupa bunul lui plac, cum de esti tu suta la suta sigur ca si atunci cand au fost amandoi in dormitorul sau nu s-a intamplat nimic?
- Ei haide Sasuke, sa nu ne pripim asa de tare in primul rand. In al doilea rand, din cate mi-ai spus, fata e inca virgina. Lucrurile nu se schimba deloc cand vine vorba de prima noapte de dragoste, indiferent de cate prostii ii poate baga in cap Sasori. E normal ca roscatul sa fi incercat o tentativa, dar daca tu spui ca Sakura te iubeste, sunt sigur ca nu l-a lasat pe Sasori sa se atinga de ea.

Mi se parea logic. Am stat putin pe ganduri. Pana la urma satenul stia ce vorbea. Sakura era virgina si sunt sigur ca nu s-ar fi vandut oricui, mai ales in momente de tensiune. Eu de ce nu mi-am dat seama pana acum de asta? Am expirat fumul de tutun si i-am dat dreptate lui Kiba. Dar totusi am mici retineri. Trebuia sa ma linistesc, sa imi golesc mintea. Dupa alte inghitituri de cafea, eu si Kiba am decis sa ne intoarcem acasa. Acum simteam oboseala in adevaratul sens al cuvantului, acum tot ce voiam era sa ma asez in patul moale si cald, desi bausem ceva cafea, dintr-o data abia mai puteam tine ochii deschisi. Ajuns acasa, m-am dus glont in dormitorul meu, m-am asezat pe pat si cand mai aveam putin si atipeam, soneria telefonului ma obliga sa raspund. La celalalt capat al firului era Akimitsu. Imi spusese ca Hinata ii daduse voie sa ma sune de pe mobilul ei inainte sa plece. Stai putin, cum adica sa plece?!

- Magarul de Sasori m-a trimis in Dublin pentru nu stiu ce schimb, spune Hinata luand telefonul din mana fratiorului meu.
- Dar ce?! Lui ii e prea greu sa isi miste fundul?
- Vezi tu, Sasori a plecat de urgenta acum doua ore spre Santiago. Se pare ca are loc un fel de intrunire si a spus ca va sta acolo cam doua-trei zile, raspunse ea.
- Si presupun ca a luat-o si pe Sakura cu el, nu?
- Din contra. Nu a vrut sa o ia pentru ca e periculos, chipurile, si acum ea e acasa singura. Pe Zaia a luat-o deoarece a inceput sa urle ca nu vrea sa stea departe de el si tot tacamul. A, trebuie sa inchid, in curand vom decola. Nu iti face griji, Aki va fi bine! Spuse ea dintr-o rasuflare, apoi inchise.

Deci e mult prea periculos pentru Sakura, dar pentru Zaia e excelent. Nici nu inteleg de ce imi mai bat capul. Oh, Doamne! De ce incerc mereu sa ma conving pe mine insumi ca Sakura de fapt ma iubeste pe mine, si nu pe nemernicul acela, indiferent de gesturile ei? Fusese oaza mea de liniste. Fusese cea pe care o pretuisem, dar tot-odata cea care ma ranise. Fusese si inca este fata pentru care as lupta in fiecare zi cu mine insumi si cu toti cei din jurul meu doar ca sa o am, doar ca sa fiu sigur ca ma iubeste cu adevarat si ca nu ar renunta la mine pentru nimic in lume. Si poate ca toate aceste lucruri erau motivul perfect pentru care nu o puteam acuza ca s-ar fi culcat cu altcineva. Ea insasi spusese ca ar face orice pentru mine. Era timpul sa o dovedeasca! A doua zi am luat primul avion spre Marid.

***

Se facuse noapte cand coborasem din taxi in fata vilei. Lumina din camera lui Sasori tocmai se stinsese, ceea ce insemna un singur lucru, acela ca Sakura avea sa doarma acolo. M-am incruntat, apoi am stat putin si m-am gandit. Inca nu eram sigur ca ea chiar ma iubeste sau pe Sasori, nici nu sunt sigur daca il iubeste pe unul dintre noi. Un lucru e cert. Cu unul dintre noi juca teatru antaia, nu sunt in postura sa spun cu care, dar stiu sigur ca o facea. Nu voiam sa mai agravez situatia intre mine si roscat. Ea putea foarte bine sa imi spuna in seara asta ca ma iubeste, petrecem o noapte impreuna, iar apoi cand se intoarce roscatul sa o faca pe inocenta si sa de-a vina pe mine. Riscam sa aflu cum e Iadul pe Pamant à la Sasori Souza, iar ceva imi spunea ca nu e foarte placut si pasnic. Nu puteam totusi sa las balta totul, nu am batut atata cale pentru nimic. Trebuia sa o fac a mea cat mai repede cu putinta, inainte ca Sasori sa puna laba pe ea, si stiam exact cum. Tot ce trebuia sa fac era sa nu stie cine sunt si sa nu ma vada, iar cu vocea nu e problema. Prinsesem o raceala din Moscova, iar acum eram putin ragusit, nu avea cum sa ma recunoasca.

Am intrat silentios in casa si am intrat la bucatarie. Am luat dintr-un sertar o franghie, apoi am urcat repejor la etaj, si in final in camera lui Sasori. Cum am banuit, tanara dormea linistita in patul roscatului. Am inchis usa, dupa care am mers cativa pasi pana cand am ajuns fata in fata cu patul. M-am sprijinit cu ambele maini de margine si am privit-o pe Sakura cum dormea. Purta doar o pereche de boxeri, sutienul si un maiou subtire. Asta e sansa mea! Am luat din sertarul noptierei o masca de noapte si am pus-o cu grija pe ochii fetei. Am coborat capul putin mai jos, la baza gatului ei si am simtit un miros imbietor si foarte dulceag. Ma intreb daca e la fel de dulce pe cat miroase. Am luat funia si mai intai i-am legat picioarele, apoi mainile deasupra capului. Acum era momentul sa imi incep treaba.

- Sa-ku-ra, am soptit la urechea fetei.

Aceasta se trezi si observand ca nu poate sa se miste prea mult, incepuse sa se zbata. Am ras pe infundate, iar Sakura auzi si incepu sa puna tot felul de intrebari. Cine e acolo? Ce vreau de la ea? Un singur lucru vreau de la ea in noaptea asta. Ha, ceva imi spune ca va fi amuzant. M-am urcat peste ea si am privit-o cum tremura de frica. Dupa cateva secunde tanara ma intreba cine sunt.

- Asta e o intrebare interesanta, am spus. Insa ca sa fiu sincer, nici macar eu nu pot sa raspund. Nu mai stiu cine sunt, dar persoana care sunt acum stie ca te vrea.
- Nenorocitule! Da-mi drumul sau vei plati cu varf si indesat, a tipat ea.
- Sa-ku-ra, am spus din nou la urechea ei, muscand-o ca mai apoi sa trec peste ea usor cu limba.

Am inceput sa ii dezmierdez fruntea cu saruturi, apoi am trecut la obraji si in final la pielea unuia dintre sanii ei. Dupa mi-am scos limba si m-am apropiat pana aceasta a facut contract cu pielea gatului ei, ca apoi sa urc de la baza lui pana ajung inapoi la ureche.

- De ce esti aici? M-a intrebat ea.
- Pentru a revendica ce este al meu, i-am raspuns fara sa ezit.
- Pai imi pare rau sa te anunt, dar ai ajuns cam tarziu. Eu deja apartin altcuiva.
- Altcuiva?! Minti! Am tipat la ea.
- Nu e adevarat. Eu chiar il iubesc din toata inima mea.

Nu se poate una ca asta! Parca m-a lovit un trasnet! Bineinteles ca urmatoarea reactie pe care am executat-o a fost sa ma uit prin camera ca nu cumva Sasori sa iasa de prin nu mai stiu eu ce dulap si sa imi spuna sa imi dau jos labele de pe iubirea lui. Nu pot sa cred cat de dobitoc am putut sa fiu. Cum de am putut crede ca ea va iubi vreodata unul ca mine? A inceput sa trecumre cand mi-am pus mainile pe umerii ei. Nici nu stiam daca sa o strangulez sau... sa o sarut. Mi-am apropiat chipul de al ei din ce in ce mai mult. Nu ma puteam abtine! Cu toate ca ea nu schita niciun gest, buzele ei imi pareau atat de pline si carnoase si ma implorau sa le unesc cu ale mele ca sa se joace. Imi doream cu ardoare sa le gust dulceata din nou, nu mai puteam suporta asteptarea asta, asa ca am decis sa inchei chinul. Am apucat-o usor de buza inferioara, sugand-o putin, apoi i-am dat drumul si mi-am zdrobit buzele de ale ei. Erau chiar mai dulci de cum imi aminteam eu. Am trecut cu limba peste ele, iar ea a intredeschis usor gurita dandu-mi voie sa ii explorez lacasul. Mi-am strecurat limba inauntru si acolo am dat de a ei, cam speriata intr-un colt asa ca am inceput sa o mangai, sa o provoc sa imi arate ce are mai bun. Insa cand lumea imi era mai draga, ea si-a intors capul refuzand sa mai raspunda starnirilor mele.

- De ce trebuie sa apartii altcuiva micutul meu inger? am intrebat suspinand si asezandu-mi capul pe pieptul ei.

Daca era a mea, acum puteam sa o sarut pana ramanea fara aer. Puteam sa o strang in brate de cate ori pofteam si in fiecare moment in care voiam sa o simt langa mine. Cum am putut-o lasa sa imi scape printre degete? Prost moment mi-am ales sa imi plang de mila. Dar totusi, chiar daca nu e a mea, iar ea nu are nicio idee cine sunt, nu inseamna... ca nu pot face orice doresc cu ea. Am de gand sa ma infrupt din ea ca dintr-un tort si sa fiu acela care ii fura cireasa din varf.

- Cel caruia ii apartii... el... te mangaie in modul in care o fac eu? Am intrebat-o, punandu-mi mainile pe talia ei, apoi ridicandu-le pana la sani, apucandu-i si masandu-i usor. Te saruta asa cum te sarut eu? Am intrebat-o a doua oara, presandu-mi din nou buzele peste ale ei de data asta bagandu-mi mai tare limba in gura ei, adancind sarutul, ca apoi sa ma indepartez de fata, amandoi cu limbile putin scoase inafara.
- Nu chiar... nu am facut niciodata lucruri de genul asta si chiar daca el nu ma iubeste eu o fac.
- Atunci de ce spui ca ii apartii? Am intrebat-o incepand sa nu imi mai pese daca chiar era vorba de Sasori sau nu. Eu ti-as putea oferi mult mai multe.

I-am cuprins fata in palmele mele, apoi i-am ridicat putin capul si ne-am unit pentru a treia oara buzele. Nu ma mai saturam de ea. Am trecut bariera buzelor ei, apoi mi-am strecurat limba provocand-o pe a ei la diverse jocuri perverse, iar de data asta am fost surprins sa observ ca incepuse si ea cu avant sa raspunda provocarilor mele, adancind sarutul. Peste cateva momente l-am rupt si mi-am mutat raza de actiunea pe pielea gatului ei. Am inceput sa o ling, sa o musc cu toata puterea de sa ii las un semn de toata frumusetea, apoi sa o sarut usor, toate astea in timp ce ii ridicasem maieul desupra bustului. Am dat la o parte una dintre cupele sutienului negru si am apucat cu dintii sanul drept, in timp ce celalalt se bucura de masajul mainii mele. Apoi i-am dat de tot maieul jos, apoi sutienul. Am lins locul liber dintre sanii ei, dupa care coboram in jos, din ce in ce mai jos, pana am ajuns la baza boxerilor ei. I-am stampilat un sarut deasupra buricului, dupa care am revenit asupra buzelor ei. In timp ce o sarutam am curpins-o si am ridicat-o in sezut. I-am prins incheieturile astfel incat sa pot sa ii pun mainile dupa gatul meu. Mi-am dat jos hanoracul si l-am aruncat pe unde am apucat, apoi i-am mangaiat spatele gol cu o mana, iar cu cealalta am apucat-o de una dintre fese. Mai apoi i-am dat drumul si mi-am strecurat degetele dincolo de linia boxerilor, aproape de zona interzisa.

- Esti asa de calda, am spus. Ma intreb daca vrei sa te ating in acel loc.
- Da, a spus ea soptit.
- Chiar iti doresti sa te ating?
- Da! Te rog! A spus ea ceva mai tare.

Mi-am bagat doua degete in vizuina ei si am inceput sa le misc usor si precis, coordonandu-le cu gemetele tinerei. Aceasta imi ordona sa o sarut imediat, iar eu m-am supus poruncii ei si i-am cuprins buzele. Sakura rupse sarutul ceva mai tarziu si isi lasa capul pe spate gemand puternic.

- Ah, Sasuke!

Mi-am retras degetele si am privit-o. Ce... mi-a strigat numele? Cum e posibil asa ceva? Cum de si-a dat seama ca eram eu?

- Imi pare rau, nu stiu de ce am spus numele lui, a suspinat ea.
- Numele lui? Vrei sa spui ca Sasuke e baiatul caruia ii apartii? Am intrebat uimit.
- Te rog nu ma lovi! Imi pare rau!
- Sasuke este baiatul care nu te iubeste inapoi? El este cel pe care il iubesti asa de mult?
- Imi pare rau! Te rog nu ma rani, nu am vrut sa spun numele lui! a tipat ea.

I-am luat mainile de dupa gatul meu si am privit-o cum s-a ghemuit si a inceput sa planga, asteptandu-se la ce e mai rau. Sunt confuz. De ce crede ca eu nu o iubesc? Asta e cea mai mare prostie pe care am auzit-o vreodata. Ea este singura care m-a inteles vreodata si nu m-a privit mila asa cum au facut altii. Dar ce ne-a unit a fost probabil faptul ca amandoi suntem la fel. Amandoi am fost „abandonati” din diferite motive, dar un singur lucru ne-a mentinut in echilibru sa nu cedam. Puterea de a tine capul sus chiar si in cele mai dificile momente. Am zambit cald, apoi am luat-o in brate si i-am sters lacrimile. Aceasta continua sa isi ceara scuze si sa nu o ranesc, iar eu am linistit-o spunandu-i ca nu ii voi face nimic de genul acesta.

- Nu inteleg. De ce te porti asa frumos cu mine?
- Ei bine, exista o explicatie plauzibila micuta mea steluta.
- Ce vrei sa spui?
- Pai... eu...

Acum e acum. Urma sa ii scot masca. M-am convins pe deplin ca eu sunt alesul inimii ei. Am luat o gura mare de aer, apoi mi-am indreptat mana spre chipul ei. Atunci cand degetele mele au facut contact cu pielea ei fina, aceasta tresari, dar nu schitase niciun gest. Astepta cuminte sa vada ce se intampla in continuare.

- Eu sunt Sasuke! am spus aruncand masca pe jos.

Aceasta isi facu ochii mari cand realiza in fata ei stateam eu, Sasuke Uchiha, cel care ea credea ca o uraste de moarte. Cel care i-a frant inima, acuzand-o pe nedrept si cu dovezi absurde cum ca se joaca cu sentimentele lui. Cel pe care il iubeste neconditionat, dupa tot ce se intamplase. Da! Eu eram! Nu puteam sa cred ca de fapt o urasem pe fata care ma iubise, ma iubeste, si ma va iubi mereu, indiferent de cat de mult o voi respinge. Acum imi doream, mai mult decat niciodata, sa pot da timpul inapoi in acel moment in care isi impartasise dragostea fata de mine. Simteam nevoia disperat sa strig din toti plamanii ca o iubesc din tot sufletul, ca o vreau, ca n-am de gand sa-i mai dau drumul din bratele mele vreodata. Voiam sa repar ceea ce facusem in trecut, tocmai voiam sa ii soptesc cele doua cuvinte magice cand am observat ca din ochii ei verzui curg lacrimi. Am tras-o in bratele mele, iar ea si-a facut cuibusorul acolo, tremurand.

- De ce plangi, ingerasule? soptesc eu.
- De ce m-ai mintit, Sasuke? zise printre sughituri. De ce te-ai jucat cu sentimentele mele? De ce m-ai lasat sa cred ca altcineva o sa-mi ia ceea ce ti-era destinat tie? Stiai cat de mult te iubesc...
- Nu stiam, Sakura. Nu-mi dadusem seama, pana acum. Te vedeam mereu cu Sasori si imi era tot mai greu sa cred ca eu sunt cel care ti-a furat cu adevarat inima. Ma simteam neputincios si simteam ca tot ce puteam sa fac era sa ma dau drept cel pe care simteam eu ca il vrei sa te treaca prin pantaloni. Iarta-ma.

Am simtit cum imi strangea tricoul in pumni. Am sarutat-o pe crestet si i-am sters lacrimile. Si-a ridicat privirea spre mine. Se uita la mine cu regret in ochi, in timp ce eu incercam sa-mi gasesc scuze in ochii ei cristalini. Am simtit cum mainile sale se desprind de tricoul meu si coboara pana la baza acestuia. Ma lua prin surprindere ridicandu-mi-l si aruncandu-l undeva prin camera. Ce facea? Oare uitase chiar atat de usor ca o pacalisem? Ca o bagasem intr-o spaima imensa? Sau incerca sa uite totul doar pentru ca iubirea ei pentru mine era destul de mare, incat sa ierte si sa ia totul de la capat?

- Eu trebuia sa-ti cer iertare pentru toate gesturile mele necugetate de pana acum. E numai vina mea ca s-au intamplat toate astea. Dar acum nu mai conteaza. Conteaza doar ca in seara asta suntem singuri, indragostiti, si nimeni si nimic nu o sa ne poata opri sa ne facem de cap, imi transmisese ea, zambind.

Am zambit si eu, apoi i-am cuprins obrajii in palmele mele. M-am apropiat din ce in ce mai mult, simtindu-i respiratia calda si putin alerta, dupa care mi-am unit buzele cu ale ei, intr-un sarut pasional, tandru si cel mai important, sincer. Am lasat-o pe spate, fara sa intrerup sarutul, pana a facut contact cu perna moale. Mi-am introdus degetele in parul ei moale, apasandu-mi buzele tot mai tare peste ale ei. Doamne, simteam ca vreau sa i le rup, nu alta! O iubeam atat de mult incat simteam ca am stat prea mult departe de ea. Simteam cum tot dorul acumulat in mine pana acum se revarsa asupra ei. Era oaza mea de liniste, si asa va ramane mereu. Singura care ma poate iubi, si pe care o pot iubi, cu adevarat. Iar acum ca era in bratele mele, in patul lui Sasori, era razbunarea perfecta pentru cel care incercase sa-mi fure dragostea de langa mine. N-am s-o mai las niciodata singura. N-am de gand sa mai renunt la ea. N-am de gand sa-i mai gresesc. Nu acum, cand are cea mai mare nevoie de mine si eu de ea.

- Sasuke?
- Da, Sakura? Am intrebat privind-o cum zambea larg, avand ochii inchisi.
- Poti sa ma dezlegi acum, a spuns ea facandu-mi cu ochiul.
- De ce? Incepe sa imi placa sa detin controlul, am spus jucaus.

Aceasta a facut o grimasa si apoi s-a incruntat dandu-mi de inteles ca cel mai bine pentru mine era sa o dezleg cat mai repede, ca altfel era de rau. Am luat foarfeca de pe una dintre noptiere si am taiat franghia de la maini si de la picioare si le-am dat la o parte. M-am napustit din nou asupra buzelor ei, de data asta fiind un sarut mai tandru, pentru ca ma linistisem. Dorul imi trecuse si acum trebuia sa ma concentrez pe adevaratul scop. Mi-am desprins cu greu buzele de ale sale, privind-o pentru cateva secunde in ochisorii ei de smarald. Imi zambea si isi tinea mainile pe umerii mei, dar nu apasat, ca si cum ar dori sa ma respinga. Ci bland, ca si cand ar fi vrut sa ma maseze, sa ma relaxeze inainte de toate. Desi se gandea ca o va durea, si puteam citi asta in singura urma de tristete din ochii ei, ea tot la mine se gandea. Isi dorea sa nu fiu incordat si incerca sa-si ascunda teama de mine. Tocmai de aceea am incetat sa mai fac ceva. O privea insistent, si ii analizam fiecare miscare, fiecare detaliu al expresiei fetei, si am constatat ca nu se simtea in largul ei. Aceasta observa ca nu aveam de gand sa mai fac nimic pana nu imi spunea ceva.

- Sasuke, mie imi e frica, spune tanara stins.
- Nu ai de ce sa iti fie frica, am raspuns la randul meu.
- Dar... acum ca stiu ca tu esti langa mine, nu stiu... simt un gol mare in stomac. Chiar imi este frica.
- Cum am mai spus, nu ai de ce. Uite ce e ingerasule, suntem doar noi doi. Nu ne vede nimeni, nu stie nimeni ca suntem aici. Trebuie sa te relaxezi, nu te mai gandi la atatea lucruri. Daca iti e frica de durere, eu iti promit ca voi face in asa fel incat sa nu fie atat de dureros. Poti avea incredere in mine, i-am spus pupandu-i fruntea.

Aceasta se cufunda mai tare pe perna moale, lasand sa iasa un oftat usurat. Am sarutat din nou fruntea fetei, apoi crestetul, gandindu-ma ca trebuie sa ma port cat mai delicat si bland cu ea, s-o fac sa simta fiecare sentiment odata cu mine. Am trecut la gatul ei, delectand-o cu atingerile fine ale buzelor mele. Sakura se ridica putin, astfel incat sa poata ajunge cu mainile la cureaua blugilor mei si o desfacu numaidecat. Imi transmitea prin gestul ei sa nu mai trag de timp. Avea dreptate, prea mult statusem despartiti, prea mult statusem unul langa altul doar sarutandu-ne. I-am muscat de cateva ori gatul, dupa care ii sarutam de fiecare data locul penetrat cu dintii, in timp ce aceasta isi indoise picioarele sa poata ajunge la baza blugilor mei.

Reusise sa ii prinda si ii trase in jos cu tot cu boxeri, indepartandu-i de tot. M-am sprijinit astfel incat sa pot sa ii dau jos chiloteii folosindu-ma doar de degetul aratator. I-am aruncat pe unde am apucat, dupa care m-am asezat mai bine si am privit-o cu un semn de intrebare. Vroiam sa ma asigur ca e pregatita si foarte sigura ca isi doreste ceea ce urmeaza. Sakura inchise ochii pentru cateva secunde inspira adanc, apoi ii deschise la loc, punandu-si palmele pe obrajii mei indemnandu-ma sa merg mai departe fara retineri. Am zambit putin usurat, dupa care i-am cuprins buzele intr-un sarut apasat, dar senzual. In timp ce limba mea se juca nestingherita cu a ei, am patruns-o putin cam dur dupa scancetul destul de ascutit al fetei.

- Iarta-ma, am spus repezit. De data asta am sa o iau mai usor.

M-am retras usor, apoi am penetrat-o la fel, repetand de cateva ori ritualul pana cand scancetele fetei s-au transformat treptat in adevarate gemete de placere. Deodata m-am oprit si am privit in jos pentru ca simteam in acel loc ceva neobisnuit de cald. Am vazut cum coapsa Sakurei era strabatuta de cateva firisoare subtiri de sange. Am ridicat capul spre fata, care ma privea intens si imi zambea gingas. Ma trase mai aproape de ea, soptindu-mi sa termin ceea ce incepusem. Am patruns-o ceva mai alert de data asta, incercand sa o obisnuiesc. Sakura isi lasa capul pe spate si gemea mai tare si mai provocator. Incepusem sa fac miscari de dute-vino mai alerte si mai dure, dar fara sa intrec masura. Tanara raspundea pozitiv schimbarilor mele. Firisoarele de transpiratie accentuau mai mult iubirea arzatoare dintre noi, dar si senzualitatea si pasiunea tineau vie dorinta disperata de a putea fi impreuna pentru totdeauna. Mi-am inclestat maxilarul, incercand sa rezist impulsului de a o lua in brate, sa o tin strans incat sa nu mai poata respira si de a-i musca puternic si posesiv buzele, de sa ii de-a sangele. Desi nu ajunsesem inca la marele final ma simteam obosit, terminat, dar nu puteam sa ma opresc, nu vroiam sa ma opresc! Dragostea era multa, mult prea multa si se coplesea in fata poftelor trupesti si a satisfacerii pana la epuizare care nu erau indeajuns. Nici Sakura nu mai putea, dar imi cerea printre gemete sa nu ma opresc nicio secunda, desi strangea destul de tare in mana asternutul. Asa ca tot ce am facut a fost sa continui pana in momentul cand a trebuit sa imi dau drumul, sfartind prin a scoate amandoi gemete prelungi. Mi-am lipit fruntea de a ei, respirand alert gura tinand-o deschisa, neavand putere sa trag aer pe nas. Nu ne priveam in ochi, dar puteam simti afectiunea pe care mi-o transmitea. M-am asezat pe perna, dupa care imediat am simtit capul Sakurei pus pe umarul meu. Am luat asternutul rosu ca sangele si ne-am invelit amandoi.

- Te iubesc, Sasuke. Te iubesc nespus de mult.
- Stiu, i-am raspuns, inima mea sarind in sus de bucurie la fiecare cuvintel rostit de ea. De aceea si eu te iubesc.

***

Am clipit de mai multe ori sa ma pot obisnui cu lumina puternica din incapere, realizand ca e dimineata, si ca ma aflam in camera lui Sasori, ca mai apoi sa ma intreb ce naiba caut in patul lui. Am dat sa ma ridic, dar ceva ma oprea. O persoana avea capul pus pe pieptul meu si dormea linistita. Abia atunci mi-am amintit ca noaptea trecuta am facut-o pe Sakura a mea. Am zambit pe sub mustati si am inceput sa ma joc cu pletele ei lungi si matasoase. Era cea mai adorabila faptura cand dormea. Mi-am plimbat degetele alene peste fruntea ei, ochii inchisi, nasul micut, obrajii catifelati si in final i-am facut conturul buzelor usor intredeschise. Aceasta simti ca ii este tulburat somnul asa ca isi deschise smaraldele stralucitoare.

Se uita putin prin incapere, apoi se ridica brusc, respirand alert, parca neavand curajul sa se intoarca spre persoana de langa ea. Am ridicat o spranceana intrebandu-ma ce patise, apoi mi-am dat seama ca fata credea ca in pat se afla Sasori, avand in vedere ca ne aflam in camera lui. Am ridicat mana si am inceput sa ii mangai spatele gol, facand-o sa se intoarca si sa ma priveasca incruntat. Si-a schimbat rapid expresia cand a realizat ca in pat eram eu si nu Sasori. A pus la loc capul, dandu-mi libertatea de a ma juca in continuare cu parul ei moale.

- Sasuke, ce se va intampla acum?
- Nu prea stiu, i-am raspuns. Va trebui sa nu fim prea apropiati in preajma lui Sasori, si nici macar a lui Aki. Daca ne vede imbratisati sau sarutandu-ne el ii va spune Zaiei, Zaia ii va spune Hinatei, iar Hinata ii va spune lui Sasori si atunci am suferi amandoi.
- Dar va fi atat de greu sa stam departati unul de celalalt, a spus ea trista, punandu-si mainile dupa gatul meu.
- Stiu, dar e mai bine sa fim inca „suparati” chipurile, pentru un timp. Dar asta nu inseamna ca nu iti voi mai fura cate un sarut scurt pe furis, am zis pupandu-i fruntea.
- Pentru cat timp va trebui sa facem asta?
- Nu as putea spune exact, dar deocamdata nu trebuie sa iti bati capsorul asta dragut cu acest lucru. Avem inca doua zile la dispozitie sa fim singuri si sa nu stie nimeni.

[Ayumi Michaelis]

Sa inteleg ca asta era next`ul mai lung:)). Chiar a fost! Sa vedem cu ce incepem.
Sasori e un mare nemernic. Sasuke a zis ca ii este cel mai bun prieten, nu? Si cred ca si Sasori crede la fel despre Sasuke. Cum ramane cu "bro's before hoes"? Chiar isi distrug prietenia pentru o fata? Adica Sakura ii poate parasi oricand pe unul dintre ei ca sa plece cu alt tip, insa un prieten adevarat nu te paraseste. Cred ca el a facut alegerea proasta. S-a certat cu prietenului si nici macar nu ramane cu Sakura:)). Ca tot veni vorba de ea, am o parere destul de proaasta. Ati facut-o sa para foarte usuratica. L-a lasat pe Sasuke sa faca ce vrea cu ea inainte de a stii daca e el sau nu. Plus ca tot schimba taberele, ba cu Sasori ba cu Sasu. Sper ca pe viitor va fi mai hotarata.
Sasuke este cu adevarat indragostit de rozalie daca a strabatut tot drumul ala ca sa o... vada. Metodele pe care le-a folosit apoi au fost cam neortodoxe, dar merge si asa:)). Imi place ca el face exact ce vrea, fara sa se gandeasca daca e bine sau nu. Legat de actiunile lui mai am ceva de precizit, in privat :-l.
Imi pare rau ca Hinata este personajul negativ aici, eu chiar o simpatizez, dar e genial cum isi joaca rolul. Tot timpul trebuie sa mai aiba ea ceva de spus sau de facut:)). Alt personaj amuzant este Kiba. A fost omul potrivit la momentul potrivit:)). Fara el probabil ca si acum Sasuke si Sakura ar fi certati. Ma bucur ca se mai intampla si lucruri bune^^
Actiunea a fost captivanta. Nu cred ca a fost grabita, poate doar la partea cu "plimbarea" lui Sasuke, dar nu deranjeaza pe nimeni graba asta. Doar nu stateai sa povestesti cum a fost zborul cu avionul si ca te stewardese bune a vazut:)). Mi-au placut fragmentele in care descriai sentimenetele de furie ale brunetului, au fost bine facute.
In ansamblu a fost un capitol bun, a meritat sa astept 7 luni ca sa-l citesc, dar exista si mici imperfectiuni. Pai stiti povestea, anuntati-ma cand apare nextu' ~.~ *kisses*.

[RalucaGabor]

Bestial capitol...deci woau...nu imi vine sa cred ce netrebnic ii Sasori..dobitocu
Sasuke in schimbce dulce a fost momentu cu Sakura...la inceput am crezut ca o sa o violeze...dar se pare ca m-am inselat.aveti amndoua niste idei grozave. sper sa nu va lasati de scris
greseli sincer nu am prea vazut...dar oricum si daca ati fi avut actiunea este prea captivanta ca sa mai dai importanta greselilor

EDIT Daria: ti-am sters toate emoticoanele, cred ca erau 20.