O viata pe mare

[mailin]

Nu detin nici un personaj si nici nu fac profit de pe urma animeului Naruto



Capitolul 1 :O amintire




Fulgerul, cred ca dintre toate lucrurile
rele de pe aceasta lume, fulgerul este cel mai infricosator.
O sclipire de lumina orbitoare ce iti poate lua viata intr-o secunda.
Serile furtunoasa in care cele doua surate : tunetul si fulgerul dominau bolta cerului , imprastiind teroare in sufletele tuturor celor care le vedeau, sunt de departe cele mai inspaimantatoare.
Doar cand aud sunetul acela ingrozitor , urmat de o puternica raza de lumina susfletul meu se unple de teroare si toto ceea ce pot sa fac este sa ma ascund sub patura sperand ca totul o sa treaca cat mai repede.
Niciodata nu mi-au placut furtunile , in acele seri in care cerul e dominat de cei doi diavoli ma simt neputincioasa .
Din nefericire, aici in Chatham furtunile sunt ceva obisnuit. Nu cred ca exista saptamana fara ca cerulul sa nu planga de vreo trei – patru ori , iar partea cea mai neplacuta era faptul ca azi era una din acele zile.
Priveam bolta cerului , cum isi schimba culoarea pe minut ce trecea, cum norii se incarcau parca abia asteptand momentul in care comandantul sa strige “APA” si cum stelele se antrenau pentru a arunca acele sulite de lumina direct in sufletele voastre.
Observam cum unul din norii era gata incarcat si cu adevarat nerabgator sa isi verse furia asupra noastra,se pune pe pozitii si . . .
-Aaaaaaaaaaaa!
-Sakura , esti bine ? Ce s-a intamplat ?il aud pe tata spunandu-mi ingrijorat in timp ce intra in camera
-Furtuna . . . furtuna! Eau singurele cuvinte ce imi iesiau din gura.
-Of, Sakura! Stiu ca iti e frica de furtuni , dar nu ai ce face, nu poti pori un astfel de fenomen. Cu timpul sunt sigur ca te vei obisnui si poate chiar o sa ti se para interesant. Imi spune el , tinanduma strans in brate, vrand sa ma calmeze sis a ma opreasca din plans.
-Niciodata . . . niciodata . . . furtuna a ucis-o pe mami ! strig eu in timp ce micile cristale umede imi alunecau pe obraji
O liniste ciudata se astern u in camera , tot ce se auzea erau scantecele mele .
-Nu . . . nu ar trebui sa gandesti asa , a fost un accident, nimeni nu a stiut ce se va intampla, dar gandestete ca se afla intr-un loc mult mai bun si cu siguranta ca acum ea ne priveste de acolo de sus si ne doreste tot binele din lume.
Pe vremea aceea aveam doar opt ani. Eram doar o fetita mica ce credea in toate povestile pe care le auzea. Locuiam impreuna cu fratele meu mai mare cu doi ani, Ken in farul de care tata avea grija.
Cu toate ca eram mica, soarta nu a fost deloc blanda cu noi .Cu un an in urma mama a fost invitata pentru a tarnsporta impreuna cu un echipaj , un morman de vase de portelan . Cum era era unul dintre cei mai buni navigatorii , cunoscand marea mai bine ca propria casa, proprietarul vasului i-a facut o oferta de nerefuzat, dar timpul nu a avut aceleasi ganduri cu privire la aceasta calatorie. In momentul in care corabia parcursese jumatate din drum o furtuna se ivi la orivont, valurile parca se rupsera in doua , sparganduse unu-n traltu , iar corabia fu inghitita cu totul.
Din nefericire nu a putut fi salvat nimic, dabia sau gasit cateva cadaver , marea ne aratase inca o data cat de necrutatoare poate sa fie.
Dar din pacate suferinta nu se opri aici , din cauza faptului ca nevoile erau mari, iar banii putini , tata a fost nevoit sa munceasca de doua ori mai mult, in fiecare dimineata, in fiecare seara, in fiecare weekend, el era acolo sus , avand grija ca navele si corabiile sa nu se chiocneasca . Pe zi ce trecea sanatatea lui devenea tot mai subreda, dar chiar si asa el intodeauna s-a pus pe planul doi. Cu timpul boala lui sa agravat tot mai mult , iar din cauza lipsei banilor nu si-a putut permite medicamente sau vreun treatment si intr-un final s-a stins si el.
Nu o sa uit niciodata ultimele sale cuvinte “ Cand nu veti sti ce sa faceti in viata , priviti spre mare si-n spre cer pentru ca eu cu mama voastra va vom veghea de acolo !!!”.
Dupa asta a urmat o perioada destul de grea, datorita faptului ca fratele meu a trebuit sa aleaga sa renunte la scoala si sa duca meseria tatalui nostrum mai departe sau alfel am fi fost alungati din far, singurul loc ne ne mai oferea caldura parinteascasingurul loc caruia ii mai puteam spune acasa.
A fost foarte greu pentru un baiat la varsta de 14 ani sa poata sa ma intretina , dar cu toate acestea niciodata nu mi-a cerut ajutorul si niciodata nu s-a plans din cauza asta, intodeauna m-a incurajat sa fac ce imi place si pentru asta il apreciez enorm.
Dar nici pentru mine nu a fost o fiata tocmai usoara , mai ales ca oamenii din satul nostrum nu ne vedeau cu cei mai buni ochi. Iar copii din clasa mea ma evitau , niciodata nu am inteles de ce. . . de ce atunci cand ma aproprii ei se feresc ? . . . de ce atunci cand vorbesc cu ei , am senzatia ca vor sa scape cat mai repede de mine ? . . . de ce atunci cand sunt intoarsa cu spatele am impresia ca se uita cu ura la mine si ma barfesc pe la colturi ? . . . oare cu ce le-am gresit asa de mult ???
Dar asta e . . . si nu am se sa fac, niciodata nu am stat sa ma preocup prea mult de grija celorlanti , pentru ca nimeni nu a venit sa se preocupe de a mea.


Capitolul 2: Prezentul


Salut ! Dupa cum probabil stiti eu sunt Sakura, am 17 ani si dupa cum ati vazut nu tocmai cel mai minunat trecut. Locuiesc impreuna cu fratele meu mai mare Ken intr-un far pe malul marii.
Viata nu este tocmai usoara, dar m-am obisnuit, stiu ca nu este tocmai viata pe care o visam cand eram mica, insa sunt sigura ca destinul are planul sau cu mine.
Insa presimt ca ziua de azi va fi diferita, nu stiu de ce, dar de cand m-am trezit am sentimental ca azi se va intampla ceva.
-Sakura , Hinata e aici ! Grabestete se pare ca timpul se schimba !
-Bine Ken, spunei sa vin intr-o secunda!
Hinata, o fata de nota 10 care de fiecare data ma surprinde cu generozitatea si bunatatea ei. Cu toate ca provine dintr-una dintre cele mai bogate famili , ea niciodata nu s-a comportat ca restul bogataselor, intodeauna s-a gandit si la ceilanti. Defapt ea e singura mea prietena, singura care a vrut sa ma cunoasca si care nu ma ingorat.
-Sakura !!! Grabestete !!!
-Bine , bine ! Vin acum !
In fata farului Hinata statea langa Ken, impracata intr-o Rochie lunga pana in pamant, cu maneci si un decolteu destul de adanc , asta insemnand ca are planuri pentru aceasta dupamiaza.
Dup ace ne salutam, ea imi spune mie si fratelui meu ca are o surpriza pentru noi .
-Deci . . . stiti ca in ultimul timp am fost cam ocupata, si . . . tata va face in doua zile o expeditie catre America pentru a discuta cu niste afaceristi, si m-a intrebam daca ati dori sa veniti cu mine pentru a ne petrece 2 zile minunate pe Coasta de Azur. Dec ice ziceti ? ne spune ea incantata, purtand un sambet ciudata de molipsitor
-Poi . . . nu stiu ce sa zic , eu sunt deacord, mi-ar placea sa merg , tu ce zici fratioare ?
-Suna bine, de mult nu am mai avut o vacant a si chiar cred ca o sa ne prinda bine aceasta plimbare
Bupa ce ne-a explicat ce si cum am plecat impreuna spre central orasului sa vedem cu ce ne vom imbraca, desi, eu, sincer sa fiu, nu aveam nici un ban la mine si nici nu aveam de gand sa cersesc de la Hinata ceva, dar cunoscand-o are mereu un plan .

sakura
http://2.bp.blogspot.com/-adijtr4CvN8/Tf...0/Pink.jpg

http://i87.photobucket.com/albums/k142/J...ihime_.jpg - hinata
http://blog-imgs-17.fc2.com/p/i/k/pikapi...231517.jpg Ken

[SnowFlake.]

" Serile furtunoasa " - furtunoase, pentru că substantivul este la plural.
" susfletul meu se unple de " - sufletul, umple
" toto " - tot
" cerulul " - cerul
“APA” - fără caps.
" unul din norii " - dintre nori
" nerabgator " - nerăbdător
" Aaaaaaaaaaaa! " - prea mulţi de "a" ; un simplu: " - Aaa. " era de ajuns.
" iesiau " - ieÅŸeau
" pori " - opri
" tinanduma " - ţinându-mă
" gandestete " - gândeşte-te
" tarnsporta " - transporta
" navigatorii " - doar cu un "i"
" orivont " - orizont
" sparganduse unu-n traltu " - spărgându-se unul într-altul
" dabia sau " - de abia s-au
" cadaver " - cadavre
" chiocneasca " ciocnească
" sa agravat " - s-a
" singurul loc ne ne mai " - singurul loc care ne mai
" fiata " - viaţă

" nu tocmai " - ai uitat verbul: nu am tocmai sau nu am avut.
" am sentimental " - ai folosit adjectiv, trebuia substantiv : sentimentul
" spunei " - spune-i
" impracata intr-o Rochie " - îmbrăcată; rochie cu r mic.
" sambet ciudata " - zâmbet ciudat
" deacord " - de acord

Şi ar mai fi şi alte greşeli. Data viitoare când vrei să postezi, corectează capitolul.
În primul capitol spusesei că v-au dat afară din far, iar în al doilea că staţi într-un far. Era alt far sau acelaşi? Ca să ştiu dacă te-ai încurcat sau nu în povestit.
Capitolele sunt destul de scurte, se putea şi mai bine; iar la modurile de expunere ai m-ai putea lucra. De exemplu, la descriere: se poate şi mai bine de atât, sunt convinsă de asta.
La dialoguri: nu mai pune atâtea puncte de suspensie, nu îşi au rostul. Şi nu este nici estetic. După linia de dialog, lasă spaţiu. După toate semnele de punctuaţie de altfel: doar după, nu şi înainte. Deşi am văzut că tu la unele laşi, la unele nu sau laşi în ambele locuri. Armonizează-le.

La începutul primului capitol ai scris fiecare propoziţie pe un rând nou. De ce? Nu mai face asta, dacă fac parte din acelaşi paragraf.

Cam atât aş avea de spus. Spor. :)

[Prevented :D]

Hey! Am ajuns si eu pe aici. Sincer ideea mi se pare Ok, insa te-ai cam incurcat la povestire. La innceput ne-ai spus ca mama Sakurei murise din cauza unui fulger. Apoi ai spus ca era in mijlocul marii pe o barca, venind valuri mari peste ea. Apoi ai spus ca taicasu' a murit, dar nu ne-ai specificat din ce cauza, decat ca avea imunitatea foarte scazuta. In fine asta nu conteaza. La descriere puteai sa mai lucrezi, caci ea e cam grabita. Ai inncercat a descrii sentimentele destul de frumos insa nu suficient. Nu ne-ai decris locul farului, cum este in "casa" lor, cum sunt ei imbracati, cum aratau parintii nu ai mentionat cred ca deloc nici ei cum aratau, cum se simtea la scoala, ai mentionat ca era respinsa si barfita in rest nimic alt ceva. La ore, profesorii, si altele. Nu ete bine nici prea multa descriere deoarece te plictiseti citind insa, la tine nu prea e sa te plictisesti. Capitolele puteau fi mai lungi. Parerea mea este ca nu trebuia sa desparti amintirile intr-un capitol si prezentul in-traltul. Mergeau legate. Faza cu Hinata bogata si totusi prietena cu ea daca nu ma insel am mai auzit-o dar nu mai stiu sigur, in orice caz dialogul a fost cam saracut. Nu prea ai avut inpiratie la dialog. Firul naratiunii este cam greut de urmarit insa cel mai mult au stricat punctele de suspensie puse anapoda si greselile in materie de cuvinte. Daca stii ca scrii cu anumite greseli, pune-te sa corectezi capitolul de o suta de ori pana totul este impecabil. Pai, cam asta as avea de spus. Bafta la urmatorul capitol si anunta-ma plzzz!

[hiimera]

Ceau! Cum am promis sunt aici. <3
______

Capitolul 1 :O amintire

Consider că titlul ar fi fost mult mai bine plasat la mijloc, iar restul textului normal la capăt, în partea stângă.
Contează şi cum aşezi în pagină, fiindcă cititorul este atras şi de un aspect bine îngrijit, bine ordonat şi restul. : )

Fulgerul, cred ca dintre toate lucrurile
rele de pe aceasta lume, fulgerul este cel mai infricosator.
O sclipire de lumina orbitoare ce iti poate lua viata intr-o secunda.
Serile furtunoasa in care cele doua surate : tunetul si fulgerul dominau bolta cerului , imprastiind teroare in sufletele tuturor celor care le vedeau, sunt de departe cele mai inspaimantatoare.
Doar cand aud sunetul acela ingrozitor , urmat de o puternica raza de lumina susfletul meu se unple de teroare si toto ceea ce pot sa fac este sa ma ascund sub patura sperand ca totul o sa treaca cat mai repede.

Well primele două rânduri trebuiau unite, nu despărţite. Data viitoare încearcă să fii atentă cum apeşi pe enter. O consider 'greşală din neatenţie'.
Pe lângă aceasta am observat o nenumărată repetiţie a cuv. : "lumină", "fulger". Încearcă să eviţi repetiţiile, cu toate că sunt din porpoziţii diferite, nu mai există alte rânduri printre ele ca să le despartă complet de tot, să fie o lungime mare pentru a repeta din nou aceleaşi cuvinte.
Puteai formula altfel, relatându-te la personajul tău, ex: "Cu inima bătând haotic în piept, priveam speriată sclipirile frtunoase ale fulgerelor, ce dansau voinic pe cerul negru şi furios.
Trăgând pătura peste cap şi cu trupul tremurând, puteam doar să le aud cântarea, care înfricoşa întreaga natura, întreaga-mi fiinţă..."
Şi încadrezi mai multe deofată, doar relatându-te mai mult la personaj. : )

Niciodata nu mi-au placut furtunile , in acele seri in care cerul e dominat de cei doi diavoli ma simt neputincioasa .
Din nefericire, aici in Chatham furtunile sunt ceva obisnuit. Nu cred ca exista saptamana fara ca cerulul sa nu planga de vreo trei – patru ori , iar partea cea mai neplacuta era faptul ca azi era una din acele zile.

Îmi place cum ai personificat fulgerul şi tunetul: "doi diavoli" - asta chiar a fost foarte fain, bine ales. Vezi că după ce ai pus punct următoarea propoziţie venea în continuare, iar după "ceva obişnuit" venea virgulă. (consider eu)

Priveam bolta cerului , cum isi schimba culoarea pe minut ce trecea, cum norii se incarcau parca abia asteptand momentul in care comandantul sa strige “APA” si cum stelele se antrenau pentru a arunca acele sulite de lumina direct in sufletele voastre.
Observam cum unul din norii era gata incarcat si cu adevarat nerabgator sa isi verse furia asupra noastra,se pune pe pozitii si . . .

După "bolta cerului" nu venea virgulă, ci trebuia fără, fiindcă se continuă şi apare pauză, iar după "ce trecea" venea punct, fiindcă se începe o altă idee şi e bine că ai scris în continuare, dar tot punct trebuai pus. Şi chestia asta "cum isi schimba culoarea pe minut ce trecea" - nu prea sună bine, ar fi fost mai ok dacă scriai aşa: "... cum îţi schimba culoarea la fiecare minut ce se scurgea..." sau mai simplu de tot: "...ce îşi scimba culoarea din minut, în minut...".
Partea cu stelele nu are logică... De ce? Fiindcă; din moment ce ploua sau se pregătea să plouă, stelele nu aveau cum să apară pe cer, din moment ce era înegurat şi asaltat de nori. Practic stelele nu îţi au rostul aici, nu au cum să-şi arunce razele sclipitoare în sufletele oamenilor. Doar dacă doreai să spui că ele încercau să sfăşie mantia ne nori de pe cer, pentru a lăsa lumina nocturnă să se arate. Însă în rest nu are noimă. Atenţie mare la ceea ce doreşti să descrii!!

-Aaaaaaaaaaaa!

Cred că era necesar de maxim 2 sau 3 a-uri şi după puncte de suspensie.

-Sakura , esti bine ? Ce s-a intamplat ?il aud pe tata spunandu-mi ingrijorat in timp ce intra in camera
-Furtuna . . . furtuna! Eau singurele cuvinte ce imi iesiau din gura.

Nu mai lăsa spaţiu când pui semne de punctuaţie "-Sakura , esti bine ?" - aşa NU, "- Sakura , esti bine? Îl aud pe tata... " - aşa DA.
Când începe al doilea dialog, nu era necesar să pui puncte, puncte şi mai ales spaţii între ele. Puneai mai bine virgulă şi încercă să nu laşi atâta spaţiu între semnele de punctaţie. Nu este corect. ^^

-Of, Sakura! Stiu ca iti e frica de furtuni , dar nu ai ce face, nu poti pori un astfel de fenomen. Cu timpul sunt sigur ca te vei obisnui si poate chiar o sa ti se para interesant. Imi spune el , tinanduma strans in brate, vrand sa ma calmeze sis a ma opreasca din plans.
-Niciodata . . . niciodata . . . furtuna a ucis-o pe mami ! strig eu in timp ce micile cristale umede imi alunecau pe obraji
O liniste ciudata se astern u in camera , tot ce se auzea erau scantecele mele .
-Nu . . . nu ar trebui sa gandesti asa , a fost un accident, nimeni nu a stiut ce se va intampla, dar gandestete ca se afla intr-un loc mult mai bun si cu siguranta ca acum ea ne priveste de acolo de sus si ne doreste tot binele din lume.

Nu mai lăsa spaţii între semne, un singur space este de ajuns. : ) Nu trebuie să laşi atâtea, nu este corect.
"pori" = "opri" - era corect. Greşeală de tastare.
"ţindândumă" = "ţinându-mă" - era corect, fiindcă se desparte un verb de un pronume.
"-Of, Sakura! Stiu ca iti e frica de furtuni" = "- Of Sakura, ştiu câ îţi este frică de furtuni..." - nu are ce căuta acel semn de exclamare, deoarece tatăl ei deja ştia că ei îi este frică. Nu prea cred că îl surprindea a 100 oară că, fiica lui, se teme de ploi şi fulgere.
"sis a" = " şi să"
La primul dialog acolo, venea virgulă şi iar virgulă, nu puncte, puncte şi nu atâta spaţiu. Şi la fel şi la al doilea dialog. -.- Încearcă să nu mai scrii aşa, repet, nu este corect.
"siguranta ca acum ea ne priveste"... wth! o.O Acolo nu necesita folositea lui "că".

Pe vremea aceea aveam doar opt ani. Eram doar o fetita mica ce credea in toate povestile pe care le auzea. Locuiam impreuna cu fratele meu mai mare cu doi ani, Ken in farul de care tata avea grija.
Cu toate ca eram mica, soarta nu a fost deloc blanda cu noi .Cu un an in urma mama a fost invitata pentru a tarnsporta impreuna cu un echipaj , un morman de vase de portelan . Cum era era unul dintre cei mai buni navigatorii , cunoscand marea mai bine ca propria casa, proprietarul vasului i-a facut o oferta de nerefuzat, dar timpul nu a avut aceleasi ganduri cu privire la aceasta calatorie. In momentul in care corabia parcursese jumatate din drum o furtuna se ivi la orivont, valurile parca se rupsera in doua , sparganduse unu-n traltu , iar corabia fu inghitita cu totul.
Din nefericire nu a putut fi salvat nimic, dabia sau gasit cateva cadaver , marea ne aratase inca o data cat de necrutatoare poate sa fie.
Dar din pacate suferinta nu se opri aici , din cauza faptului ca nevoile erau mari, iar banii putini , tata a fost nevoit sa munceasca de doua ori mai mult, in fiecare dimineata, in fiecare seara, in fiecare weekend, el era acolo sus , avand grija ca navele si corabiile sa nu se chiocneasca . Pe zi ce trecea sanatatea lui devenea tot mai subreda, dar chiar si asa el intodeauna s-a pus pe planul doi. Cu timpul boala lui sa agravat tot mai mult , iar din cauza lipsei banilor nu si-a putut permite medicamente sau vreun treatment si intr-un final s-a stins si el.
Nu o sa uit niciodata ultimele sale cuvinte “ Cand nu veti sti ce sa faceti in viata , priviti spre mare si-n spre cer pentru ca eu cu mama voastra va vom veghea de acolo !!!”.
Dupa asta a urmat o perioada destul de grea, datorita faptului ca fratele meu a trebuit sa aleaga sa renunte la scoala si sa duca meseria tatalui nostrum mai departe sau alfel am fi fost alungati din far, singurul loc ne ne mai oferea caldura parinteascasingurul loc caruia ii mai puteam spune acasa.
A fost foarte greu pentru un baiat la varsta de 14 ani sa poata sa ma intretina , dar cu toate acestea niciodata nu mi-a cerut ajutorul si niciodata nu s-a plans din cauza asta, intodeauna m-a incurajat sa fac ce imi place si pentru asta il apreciez enorm.
Dar nici pentru mine nu a fost o fiata tocmai usoara , mai ales ca oamenii din satul nostrum nu ne vedeau cu cei mai buni ochi. Iar copii din clasa mea ma evitau , niciodata nu am inteles de ce. . . de ce atunci cand ma aproprii ei se feresc ? . . . de ce atunci cand vorbesc cu ei , am senzatia ca vor sa scape cat mai repede de mine ? . . . de ce atunci cand sunt intoarsa cu spatele am impresia ca se uita cu ura la mine si ma barfesc pe la colturi ? . . . oare cu ce le-am gresit asa de mult ???
Dar asta e . . . si nu am se sa fac, niciodata nu am stat sa ma preocup prea mult de grija celorlanti , pentru ca nimeni nu a venit sa se preocupe de a mea.

Ai amestecat timpurile, din moment ce prezentai la trecut nu trebuia să vi cu astfel de cuvinte: "se ivi" - era "se ivise", "rupseseră" - era "rupându-se" şi tot aşa mai departe + că mai era o greşală de tastare acolo. Este vizibilă deci se poate corecta printr-un edit.
Încearcă să nu încurci timpurile, dacă povesteşti ceva care s-a petrecut anterior a ceea ce se petrece acum, înseamnă că trebuie să foloseşti cuvinte adegvate timpului trecut, nu prezent.
Un lucru mă cam amuză şi mă pune pe gânduri... tatăl ei a murit, atunci cum de este prezent când se sperie ea de fulgere?? O__O Fii mai atentă că nici tu nu ştii ce scrii la un moment dat. Nu pierde firul povestirii, încearcă să rămâi concentrată pe ceea ce desfăşori.
Din nou văd spaţii între semne şi le pui anapoda pe unele. La toate acele întrebări puse de către Sakura, ai adăugat atâtea puncte de suspensie, care nu îţi aveau rostul. Nu era necesar de ele.


__________________________

Capitolul foi observ... hmm.

Capitolul 2: Prezentul

La fel ca primul, trebuia aÅŸezat la mijlocul paginii. : )

Salut ! Dupa cum probabil stiti eu sunt Sakura, am 17 ani si dupa cum ati vazut nu tocmai cel mai minunat trecut. Locuiesc impreuna cu fratele meu mai mare Ken intr-un far pe malul marii.
Viata nu este tocmai usoara, dar m-am obisnuit, stiu ca nu este tocmai viata pe care o visam cand eram mica, insa sunt sigura ca destinul are planul sau cu mine.
Insa presimt ca ziua de azi va fi diferita, nu stiu de ce, dar de cand m-am trezit am sentimental ca azi se va intampla ceva.
-Sakura , Hinata e aici ! Grabestete se pare ca timpul se schimba !
-Bine Ken, spunei sa vin intr-o secunda!
Hinata, o fata de nota 10 care de fiecare data ma surprinde cu generozitatea si bunatatea ei. Cu toate ca provine dintr-una dintre cele mai bogate famili , ea niciodata nu s-a comportat ca restul bogataselor, intodeauna s-a gandit si la ceilanti. Defapt ea e singura mea prietena, singura care a vrut sa ma cunoasca si care nu ma ingorat.
-Sakura !!! Grabestete !!!
-Bine , bine ! Vin acum !
In fata farului Hinata statea langa Ken, impracata intr-o Rochie lunga pana in pamant, cu maneci si un decolteu destul de adanc , asta insemnand ca are planuri pentru aceasta dupamiaza.
Dup ace ne salutam, ea imi spune mie si fratelui meu ca are o surpriza pentru noi .
-Deci . . . stiti ca in ultimul timp am fost cam ocupata, si . . . tata va face in doua zile o expeditie catre America pentru a discuta cu niste afaceristi, si m-a intrebam daca ati dori sa veniti cu mine pentru a ne petrece 2 zile minunate pe Coasta de Azur. Dec ice ziceti ? ne spune ea incantata, purtand un sambet ciudata de molipsitor
-Poi . . . nu stiu ce sa zic , eu sunt deacord, mi-ar placea sa merg , tu ce zici fratioare ?
-Suna bine, de mult nu am mai avut o vacant a si chiar cred ca o sa ne prinda bine aceasta plimbare
Bupa ce ne-a explicat ce si cum am plecat impreuna spre central orasului sa vedem cu ce ne vom imbraca, desi, eu, sincer sa fiu, nu aveam nici un ban la mine si nici nu aveam de gand sa cersesc de la Hinata ceva, dar cunoscand-o are mereu un plan .

Ok... deci de aici mi s-a rupt firul mie.
Presupun că primul capitol era o povestire a trecutului. Dar tu ai amestecat timpurile rău de tot încât am înţeles cu totul altceva... O.O"
So... acest capitol, nu poate fi considerat capitol, deoarece este foarte, foarte scurt. Puteai să postezi pe primul, iar după un timp îl postai pe al doilea.
Revenim la conţinut: prezentare banală, este uzată de toţi. Încearcă să fiu mai originală, nu este necesar o prezentare ca la dosar a personajului. Puteai să foloseşti şi alte mijloace prin care să o descri pe Sakura.
Acţiunea este fugitivă şi se petrece aşa de repede. Puteai adăuga mai multă descriere, cum ar fi la sentimente. Ai avut multe oportunităţi dar nu cred că ţi-ai dat seama.
Sentimentul care se năştea în sufletul tinerei puteai să-i dai mai multă amploare prin dinamizm şi prin gesturi.
Din nou văd spaţii (chiar mi sa urât) între semnele de punctuaţie...... >.<"" apoi ai condimentat dialogul cu foarte multe semne de exclamare, nu este necesar, unul este ok, perfect. Că înţelegem noi despre ce este vorba.
Ai mai multe greşeli decât în primul capitol (mă refer la cele de tastare), ai putea ca înainte să postezi capitolul să corectezi cu voce tare şi să vezi unde este bine şi nu. ^^
**
Ok, deci mă doare capul... : )) În general idea este ok, frumoasă, doar că trebuie să munceşti puţin mai mult la ea.
Corectează şi verifică capitolele înainte de a le posta şi nu mai face cum ai făcut acum - alipirea a două capitole în acelaşi post. Îţi recomand să pui un capitol acum şi după câteva comuri altul. :]
Sper că înţelegi ceva? : ))
That`s all.