USUKE

[Color]

I.

Misaki

M-am nascut ca orice mamifer. Direct.
Insa eu nu m-am nascut fiind un individ din zoologie. Eu m-am nascut fiind un om.
Eu, omul, am o capaciate intelectuala si sentimentala la fel ca a ta , care se presupune ca tot om esti.
Mi-am inceput viata ca tine, plangand si urinand mult. Mai dormeam cate putin, insa nu suficient din punctul de vedere al parintilor mei, fiindca mereu trebuia sa-mi satisfaca nevoile pe la miezul noptii.
Nu pot spune ca am crescut repede sau incet, caci nici nu-mi amintesc viata de atunci, de fapt, imi amitesc putine din intreaga mea copilarie.
Din cate imi zicea mama, stiu ca mi-am daruit suzeta stomacului unui caine si ca am primit la gradinita o bulina rosie pentru ca am facut un desen frumos.
Timpul a trecut fara sa mai stiu sau sa realizez ca mintea mea nu a pastrat nici o amintire din clipa in care m-am nascut pana in clipa in care m-am trezit in clasa a cincea, din care vag imi amintesc, ca am iesit un un ochi vanat (elevii de-a saptea) si astfel am continuat patru ani, pana intr-a opta, dupa care a urmat liceul.
Liceul, cu cea mai draguta fata din liceu in clasa ( era ea draguta, dar nu m-a impresionat cu nimic),cu profesori mai mereu nervosi si care nu dadeau decat note de doi sau de trei (observatie: singurul motiv pentru care aceste nobile cadre didactice se mai deplasau pana la scoala),cu prima exmatriculare (asta dupa ce m-am luat de un profesor care vroia sa ma lase coregent , pe buna drepate ), cu prima fractura a mainii stangi ( spre ghinionul meu , sunt dreptaci) , l-am petrecut timp de patru ani , intr-o zona obisnuita, cu doi salcami si patru tei.
Liceul era o cladire crem, spalata de prea multe ploi. Vopseaua se decojea usor iar ferestrele erau aparate de gratii ( cred ca impotriva evadarii noastre din cladirea “inchisorii”).
In liceu aveam parul lung. O d-na profesoara mi-a zis sa ma tund.N-am bagat-o in seama pana in ziua in care m-am trezit cu mama ,la ora respectivei profesoare si a doua zi am venit la scoala tuns “periuta”.
In liceu am invatat sa cant la chitara si asa am cucerit toate fetele, insa nu toate fetele m-au cucerit pe mine.
In liceu m-am indragostit pentru prima oara, dar mi-a trecut.
Sunt doar franturi si detalii, acele asa-zise “amintiri” pe care ar fi trebui sa le am.
Acum nu mai sunt la liceu, evident. Am 26 de ani si sunt chitarist in trupa “USUKE”(Unborn Soul Unknown elements) impreuna cu prietenul meu cel mai bun si studiez literatura.
Stau intr-un apartament de doua camere impreuna cu iubita mea.
Numele ei este Joane si pot spune ca o iubesc mai mult decat propia-mi viata, sau cel putin asa cred. Pana la urma nu ma pot pronunta, insa 2 ani imi sunt de ajuns sa pot spune ca...

*

-Amuzanta chestie, nu?
-Daca ar fi fost amuzanta as fi ras! Zic eu sec.
-Daca nu era amuzanta ai fi tacut si nu ti-ar fi pasat.
-Adevarul e ca nici nu-mi pasa.
-Se vede pe fata ta ca te minti singur.
-Si de ce, ma rog, ar trebui sa imi pese?
-Pentru ca sunt prietenul tau si ar trebui sa te doara cand afli ca ti-a zis ceva dar a facut alceva.
-Adica m-a mintit, in asa fel incat sa scape de mine?
-Nu am vrut sa scap de tine, baka!
-A, da! De aceea mi-ai zis ca te duci la maica-ta si cand de fapt ce-ai facut,ma? Te-ai intalnit cu Kasi?
-Ea m-a sunat pe ultima suta de metri daca nu cumva vreau sa ies cu ea si eu...
-Si tu trebuia sa te uiti la meci cu mine, la Joe. Uite din cauza cui ma duc eu si stau singur ca prostu’ ca nu am ce face. Tu nu apari...ma gandesc ca poate te-o fi retinut maica-ta sa-i faci ceva, cand ‘colo tu stai si te giugiulesti cu Kasi pe o banca.
-Daca nu era Kasi, pun pariu ca nu ai fi avut nici o problema cu asta.
-De ce as avea eu o problema ca te intalnesti cu ea?
-Nu, tu nu ai nici una. Tu nu te-ai intalnit cu ea, nu ati fost un cuplu, iar ea nu te-a inselat, spune el ironic. Nu ai avut nici o problema cand mi-ai furat-o pe Joane si eu am trecut cu vederea.
-Joane e alta poveste...
-De ce?
-Pentru ca Kasi ma parasise, iar ea....
-Ea a fost roata de rezerva, nu? stiai tu ca o aveai la degetul mic?
Imi intorc capul fara a mai dori sa-l ascult. Este ceva ce nu vreau sa-mi amintesc.Cu timpul am invatat sa tin la fata asta mai mult decat la propia viata. Plec. Il las ,aici, in parc, fara sa-mi mai pese cum va ajunge inapoi acasa. Sa ia un autobuz, nu-mi pasa de principiile lui stupide. Nu mai imi pasa de el. Fiinta stupida...

*

Apas pe clanta si inchid usa in urma mea. Imi duc mana la buzunar instictiv, dar imi amintesc ca mi-am inchis telefonul odata ce am ajuns in masina.
-Iubito, am ajuns!
-Asa de repede? Zice ea iesind din dormitor.
-Da... M-am gandit ca daca ajung mai repede acasa ,mai imi ramane timp sa te iubesc si acum si toata viata mea! Ii zic, privindu-i ochii de un verde pal si sarutandu-i buzele de un roz trandafiriu.
Ea se elibereaza din imbratisarea mea si isi dezlipeste buzele de ale mele.
-Iar v-ati ceratat?ma intreaba ea privindu-mi fata, acum obosita.
-Oarecum.
-Cum asa?
-Merge gura fara el.
-Hm, ingana ea sarutandu-mi buzele crapate.

*

-Cand aveai de gand sa-mi spui?zic eu rasucindu-mi suvitele de par castaniu.
-Curand, raspunde ea cuibarindu-se la pieptul meu gol.
-Si cat timp vei lipsi?
-Sase luni...auzind inchid ochii si oftez prelung. Dar am sa mai vin din luna in luna. Gandeste-te! Asta ne va scoate din rutina asta plictisitoare. Si o sa ai si tu timp sa mergi in turneul ala cu trupa, evident, dupa ce te impaci cu Osaki.
-Da. Cred ca ai dreptate.
-Stii cum se zice:”Rau spre bine”.
-Cand pleci?
-Maine, la prima ora.
-Ti-ai facut bagajul?o intreb in timp ce ea se ridica din pat.
Pleaca din camera fara sa-mi raspunda. Ma duc in urma ei si o apuc de talie. O trag langa mine si o simt aproape. Ea isi intoarce corpul si isi rezeama capul de pieptul meu , uitandu-se in gol. Ofteaza lung, gandindu-se, cred, la plecarea ei. Si-ar dori sa nu plece, sa ramana cu mine, sa lucreze aici?
-O sa-mi lipsesti, imi sopteste ea.
Tac. Nu mai am ce zice. Regretul e prea mare. Ori poate doar mi-e frig, pentru ca sunt prea rece si ma simt scortos. Poate chiar sunt un rege al ghetii, cum mi-a zis odata Alice, verisoara mea, cand eram doar doi copii si am tras pisica de coada. Poate chiar nu am sentimente pentru ea, precum a zis Osaki. Poate chiar nu-mi pasa ce face. Poate as vrea sa-i zic ca o iubesc, dar nu vreau. Poate as minti-o sau poate m-as minti pe mine, ori nu as minti pe nimeni si ar fi adevarat. Poate chiar ar fi ceva, insa nu stiu. Poate nu va fi niciodata ceva. Poate eu chiar nu stiu sa simt dragostea. Poate nu e pentru mine. Poate va trebui sa ma marit cu ea, doar de dragul anilor pentrecuti impreuna. Sau poate as face-o pentru ca o iubesc. Nu stiu. Poate nu-i asa. Poate e alceva ce eu nu stiu. Doar poate.
Usor, se dezlipeste din bratele mele si fuge la baie. Doar gandurile mai sunt cu adevarat cu mine.

*

Pleaca din masina fara sa se uite inapoi. Pleaca fara nici un regret, iar eu raman singur. Era colega mea de camera.

*

Ajung inapoi acasa. Mai bine zis, fosta casa. Acum e doar un apartament cu doua camere, gol de sentimente sau de persoane. Eram in pulberea de oameni, doar un strain, in mintea mea. Nu mai stiam exact ce a fost sau ce va fi atunci cand a plecat. Oare am iubit-o? Nu stiu. Oare o iubesc? Hmm. Grea intrebare.
Aud soneria si ma indrept spre usa.
Il vad pe Osaki in fata mea, nelinistit si nestingherit.
-Uite, omule! Stii cum sunt! Vorbeste gura fara mine, spune el gesticuland si intrand in casa pe langa mine.
-Nu! stai linistit mi-a trecut. Si oricum aveai dreptate.
-Poftim? Aveam dreptate?face o scurta pauza dupa care reia.Ai febra?
-Nu.
Se uita in jur si este liniste.
-Unde este Joane?
-A plecat. Cei de la studio au chemat-o in Brazilia −raspund eu stiind ce intrebare va avea sa-mi puna bunul meu prieten− si sta sase luni, in care doar Dumnezeu stie ce-o sa faca.
-Esti bine?
-Da.
Osaki ma priveste neincrezator si insistent in acelasi timp.
-Intradevar e cam gol apartamentul fara ea, dar asta este meseria ei, zic eu in timp ce amandoi priveam sufrageria.
-Nu la asta ma refeream. Nu iti va fi dor de ea?
-Poate. Adica parca e mai bine asa.
-Esti sigur ca n-ai febra? Ma intreaba el punandu-mi mana pe frunte.
-Termina!zic eu impingandu-i mana la o parte.
Merg in bucatarie si scot doua beri Asahi din frigider. Le pun pe masa, iar Osaki ia una automat. Ne asezam pe cele doua scaune din lemn aflate la fiecare capat al mesei.
-Nu te condamn, dar este grav. Traiesti cu fata asta de doi ani. Nu ai desprins nici un sentiment pentru ea in tot acest timp?
-Adevar sau minciuna?
-Medriocule!
-Uite cine vorbea! Te simti Eistein, mai Satosuki?
-Vad ca-ti place tare mult numele meu, spune el dand din sprancene (cea dreapta avand cercel).
-Osaki Satosuki. Intradevar,frumos nume!
Osaki isi trage pachetul de Seven Stars si isi scoate o tigara din el, in timp ce eu fac la fel cu pachetul meu de Black Stone. El incepe si isi roade unghia de la degetul mare, in timp ce eu imi frec fruntea. Ma intind dupa telecomanda de la televizor.
Televizorul porneste. Melodia noastra se aude in fundal in timp ce amandoi ne savuram insetati fumul din tigari , privind in abisul intunecat al mintii noastre, cu ochii nostri acum inchisi.
-Omule...
-Omule...
Zicem noi intrerupandu-ne gandurile. Deschidem ochi si ne privim.
-Plecam?ma intreaba Osaki.
-De ce mai stam?

*

-Inainte sa plece mi-a spus ca ar fi ai bine daca am rupe-o, decat sa o tinem la distanta.
-Este bine asa! Nu te mai stresa!zice Osaki incurajator.
-Si chiar n-ai iubit-o. Stii Misaki, tu chiar esti prost!spune Hana ridicandu-se de pe bancheta, tracandu-mi o palma peste cap.
-Da, multumesc mult, ce sa zic?ii spun eu oarecum intelegand ce vroia sa spuna.
Yaduso o trage inapoi pe bancheta si ii arunca o privire rautacioasa, iar ea se calmeaza. El ii atinge fata fina si ea isi muta privirea pe geamul masinii mici, in care ne inghesuiam noi , cei cinci “USUKE”.
Amashi fuma o tigara din pachetul lui Osaki, absent, existand doar in gandurile lui.

[posturi unite]
"USUKE" este "povestea" la care lucrez acum. acesta este primul capitol. Sper sa va placa.

[Color]

[center]II.[/center]
Amashi


Imi scot pachetul de Peace din buzunarul blugilor decolorati. Tricoul meu inca este pe jos.
-Ohayo gozaimasu, Amashi-kun! Se aude vocei Leylei care ma privea.
-Ohayo gozaimasu , Leyla-chan!
Pun chitara la o parte si imi sting tigara in scrumiera. Imi iau tricoul pe mine, imi bag pachetul cu cele 2 tigari ale lui in buzunar, chitara si inainte sa ies pe usa ii zic Leylei:
-Nu uita sa inchizi usa. Lasa-mi cheia in ghiveci.
-Amashi-kun!striga ea in timp ce eu ma indepartez.
Ma intorc si o vad in picioare in fata patului, cu telecomanda in mana.
-Sayonara!
Dau din cap in semn de multumesc si plec.
Osaki tocmai ma sunase anuntandu-ma ca plecam. A zis ca ma ia de la statie. Am de mers un sfert de ora.
Merg.
Ploua.
Sunt singurul care sta la semafor,cel pentru pietoni. Imi scot o tigara. O aprind, dar se stinge. O arunc pe jos si o fac una cu pamantul.
Intr-un final ajung la statie. Osaki inca n-a ajuns.
Ma pun pe o banca si incerc sa-mi aprind ultima tigara ramasa. Nici o sansa. Se stinge la fel ca cea de dinainte.
Osaki apare in Toyota Corolla, impreuna cu Misaki si Hana. Intru in masina.
-Hello, honey! Sare Hana tuguindu-si buzele incercand sa ma sarute.
-Baka! Zic eu in soapta.
Hana face o fata satisfacuta si isi indreapta privirea spre geamul masinii.
-Yo, Amashi! Cum ti-e viata? Ma intreaba Misaki intinzandu-mi pumnul.
Ce semn stupid. Inca nu stie ca nu-s asa?
-Mi s-a termiant pachetul de Peace, spun eu trantindu-i pachetul pe pumnul inca strans.
Osaki, fara sa zica nimic, ii intinde pachetul de Seven Star lui Misaki, iar Misaki imi intinde mie doua tigari.
-Arigatou!
Fara sa-mi dau seama , Yaduso apare in masina,la mijloc, langa mine si Hana.
Misaki incepe si le povesteste ceva despre Joane, iar eu imi aprind una din tigari.
Aud printre franturi ca a plecat, iar Hana il loveste.
-Si chiar n-ai iubit-o. Stii Misaki, tu chiar esti prost!spune ea, lovindu-l.
Incet il mai aud pe Misaki inganand ceva. Yaduso o ia pe Hana si o pune la locul ei.
Yaduso mereu a avut “puterea” asta asupra Hanei. Doar privind-o o “stapanea”, iar el stia asta, iar de cand stie ca ea e indragostit de el profita de ea. Yaduso e mizerabil, e cumplit. Yaduso e un haos.
Are toate femeile pe care le vrea la degetul mic si asa o are si pe Hana.
Hana. La prima vedere ai crede-o un inger, ai crede-o o fata alba, dar eu o cunosc si stiu ca nu e nici inger nici fata alba. Hana e mai mult cu cineva cu chiar vrei sa stai, atata timp cat esti baiat. Nu prea are prietene. in general fetele nu o plac, cele care ajung sa o cunoasca, cel putin.
Ma gandesc la fanii nostri, care au iluzia ca suntem exact asa ca pe scena. Toti cred ca Misaki si Hana sunt frati. Toti cred ca Yaduso si Hana sunt impreuna si ca eu si Osaki suntem cei mai buni prieteni. Nu este chiar asa. Osaki si Hana sunt frati, Hana si Yaduso nu sunt impreuna, iar eu, sincer sa fiu nu am un “cel mai bun prieten”. Osaki si Misaki sunt cei mai buni prieteni, de cand erau mici.
Si Leyla... Leyla nu este ca orice alt fan. Leyla o stie pe Hana. Pentru o anumita perioada de timp au fost cele mai bune prietene, pe vremea pe cand eu si Leyla eram impreuna.
Aseara...

[center]*[/center]

Tocmai iesisem de la dus, ia prosopul inca era infasurat in jurul braului meu, iar cu altul imi stergeam parul lung, negru si ud.
Se auzi soneria.
In fata usii statea Leyla,plangand.Am luat-o de dupa umeri si am tras-o in apartamentul de o camera.Ea se cuibari la pieptul meu si incepu sa planga si mai tare.Mana mea aluneca pe langa corp,lasand-o sa planga singura.Ea se opri si ma privi,apoi se aseza pe scaunul de la birou,incetand sa mai planga.M-am dus si m-am asezat pe marginea biroului mangaind-o pe parul blond, cret.
-Huh?am indemnat-o eu , in felul meu, sa-mi zica ce s-a intamplat,
-Ma marit, Amashi-chan!
Am ramas socat. Stiam ca parintii ei vroiau ca ea sa se casatoreasca cu vecinul lor, fiul unui bancher, dar nu crezusem niciodata ca va veni ziua asta.
Am imbratisat-o, iar ea la randul ei m-a imbratisat.

[center]*[/center]

Amintirea noptii de aseara imi trece prin fata, iar oamenii din jurul meu devin inexistenti.
Ma trezesc din transa mea.
Melodia noastra se aude la radio.
Yaduso se joaca cu parul Hanei. Misaki asculta melodia noastra atent, fermecat, ca orice fan al nostru. Osaki conduce, atent, absent, cum fusesem si eu acum putin timp.
Imi aprind si cealalta tigara pe care mi-a dat-o Osaki.
Eu si Osaki am fost , intr-un timp, buni prieteni, dar asta a fost acum mult timp. Nu stiu exact motivul pentru care prietenia noastra a incetat, dar stiu ca nici unul dintre noi nu a simtit absenta celuilalt.
Osaki parcheaza in fata unui McDonald’s. Ne dam toti jos din masina si ne indreptam spre localul aglomerat.
Misaki, Yaduso si Osaki se duc sa comande, iar eu ii urmez, in timp ce Hana se duce la toaleta. Ea n-are nevoie de codul de pe bonul de masa.
-Konnichiwa, Misaki-san,Yaduso-san, Osaki-san si Amashi-san! Ce doriti sa comandati?
La auzul numelor noastre toti clientii localui isi intorc fetele admirativ, iar un grup de fete se indreapta spre noi.
-Cinci BigMac, raspunde Yaduso in timp ce noi,ceilalti, eram ocupati dand autografe.
Hana se intoarce de la baie, dar si ea este asaltata, de alt grup de fani.
Ea isi afiseaza un zambet, despre care numai noi,”Usuke”, stiam ca este doar de fatada.
In sfarsit ne aflam si noi pe drum, in timp ce fiecare dintre noi isi savureaza masa.
Misaki ii tine si hamburger-ul lui Osaki.
Hana si Yaduso sunt complet separati, caci acum sunt eu la mijloc.
Hm...Al naibii tensiune! De ce eu la mijloc? Hanaa!

[Color]

III.

Hana


Ma simt singura, chiar daca fratele meu sta in apartamentul de vis-a-vis. Iau telefonul in mana si...
“Mesaj trimis” apare pe ecranul telefonul meu, dupa cateva secunde in care am tastat.
Sunt pe jos si parca nu sunt niciunde. Ma simt rece si goala. Parca inima mea are o gaura si se adanceste cu trecerea timpului. Nu vreau sa-mi controlez corpul, nu vreau sa-mi misc mainile sau picioarele , dar chiar daca-as vrea nu as putea. Sufletul meu este in afara corpului si pierd notiunea timpului.
Se aud doua ciocanituri repetate dupa care una si pauza...
Deschid usa, iar Yaduso sta relaxat, fumand o tigara. Imi expira in fata, iar eu inchid ochii.
Intra fara macar sa-l fi salutat.
Se aseaza pe scaunul de langa pat si isi pune un piciorul peste celalalt.
-Zi! Ce s-a mai intamplat?ma intreaba el expirand si stingandu-si tigara in scrumiera de pe noptiera.
-Baka!soptesc doar pentru mine, chiar daca stiu ca va auzi si el.
Ma uit cu coada ochiului si ii vad fata fara chef.
-Tsundere!
Ma duc si il apuc, nervoasa de gulerul camasii descheiate vrand sa-i trag doua, dar nu pot.
-Calmeaza-te, honey! Tu ai inceput.
Simtindu-l cum imi atinge umeri, astfel ricicandu-se de pe scaun, ma trezesc din transa mea. Simt cu ochii imi fierb , iar o furtuna va urma sa se dezlantuie pe obrajii mei imbujorati.
Imi pun mainile reci ca gheata pe fata incercand sa-mi ascund, rusinoasa, lacrimile care curg siroaie pe fata mea. Stau in genunchi si inspirand mirosul tigarilor Hope, realizez cat de nefericita sunt.
Yaduso se tranteste pe patul pufos si isi savureaza noua tigara.
-Ai de gand sa vi? sau de ce m-ai chemat?ma indeamna el in pat.
“De ce crede ca doar pentru asta vreau sa stau cu el? “. Inima ma doare si mai tare si reactionez din impuls.
-Iesi afara! Iesi!strig aratandu-i usa.
Nedumerit,el se indreapta spre usa, rapid, trantind-o in urma lui.
-Baka…Baka! Baka! Strig ,dand cu pumnii in podeaua de lemn.
Melodia Rose de la BLAST se unde si ma intind pana la telefon.
-Hana, impacheteaza si asteapta-ma ca vin cu Misaki si te luam. Plecam! Aud vocea lui Osaki in difuzor.
El imi inchide telefonul fara a-mi mai da timp sa protestez.
Imi arunc repede dulapul in valiza si ies in fata cladirii.
Dupa 10 minute, Osaki si Misaki apar in Toyota Corolla, iar eu ma urc, plina de speranta.
Doi kilometric mai incolo, Amashi urca si el in masina, iar in final, ajunge si Yaduso, intre mine si Amashi,obligandu-ma pe mine sa ies din masina si sa-i fac loc. Yaduso…
Misaki incepe si povesteste de Joane,cum ca ea a plecat si ca el nici macar nu mai stie daca a iubit-o.
-Si chiar n-ai iubit-o. Stii Misaki, tu chiar esti prost! Spun eu plesnindu-l peste cap, ridicandu-ma de la locul meu.
Il aud mormaind ceva, in timp ce Yaduso ma pune la locul meu, privindu-ma oarecum urat.
Nu vreau sa-l vad. M-am saturat de el.
Afara ploua. Cerul este innorat, iar lacrimi incolore curg peste tinutul autostrazii. Simt cum Yaduso se joaca cu parul meu.
Ce prost esti, Misaki! Cum poti sa nu o iubesti pe Joane? Cum poti sa nu iubesti o persoana care ar da totul pentru tine? Cum poti sa nu iubesti femeia cu care ai trait timp de doi ani? Cum poti sa nu iubesti pe cineva care te iubeste?
De ce, Yaduso? De ce nu intelegi cat te iubesc? De ce trebuie sa fi la fel de prost ca Misaki?
Poate dupa ce drumurile noastre se vor separa, nu-i va pasa deloc. Poate va fi la fel de indiferent ca Misaki.
Osaki parcheaza masina in fata unui McDonald’s. ne dam toti jos din masina, iar eu ma indrept catre toaleta. Simt cum explodez.
Cobor scarile spre un subsol unde se afla toaletele. Pe usa de la intrare este un ecran. Trebuie sa introduc codul de masa de pe bon. Ar trebui sa ma duc sa iau bonul dupa ce cumpara baietii. Da. Ma intorc,iar in spatele meu sta o fata bruneta care plange avand in mana un bon.
Imi indrept mainile spre ea.
-Hello! Te simti bine?o intreb eu
-Hana-san! Sunt un mare fan! Spune ea desfacandu-si mainile si cuprizandu-ma intr-o imbratisare.
Simt cum voi exploda in curand daca nu-mi da drumul. Din fericire, se departeaza la timp. Fata introduce codul si intra in baie. Intru si eu dupa ea.
Scoate din geanta o poza cu mine si un marker.
-Ar insemna foarte mult pentru mine daca mi-ati da un autograf.
-Desigur...zic, semnand.
-Arigatou!multumeste fata, in timp ce eu deja intru in locul destinat meditatiei.
Dupa ce ma spal pe maini, ma indrept catre baieti, dar indata ce ajung sus, o multime de fani ma asalteaza. Nu pot decat sa zambesc pentru ei. Ce as putea face?
Ar trebui sa le spun in fata sa ma lase, caci sunt nefericita si acum mai imi trebuie doar o multime de afuriti care sa-mi inrautateasca ziua cu cererile lor, cu tot ce vor ei: un autograf, o poza?
Dar despre ce vreau eu? M-a intrebat vreodata cineva ce anume vreau eu? Nu. De ce? Nu stiu. Poate nimeni, nicodata nu m-a iubit, dar este imposibil.
Frate-miu ma iubeste...dar este atat de ocupat cu trupa, incat rareori ma priveste ca o sora.
In masina, ne mancam BigMac-urile.
Amashi sta la mijloc. Intr-adevar eu i-am lasat ,intenionat, pe baieti sa intre primii, astfel incat sa nu mai stau langa Yaduso, insa tensiunea dintre noi tot se simte. Incepe sa-mi fie mila pentru Amashi.
-Gomen nasai, honey!ii soptesc lui Amashi ghiontindu-l cu cotul.
El imi arunca o privire ticaloasa dupa care isi da capul pe spate si se pune sa doarma.

*

Am ajuns in Yamaguchi.
Ploua.
Toti ne uitam pe fereastra, in timp ce Osaki intra in parcarea hotelului.
Ne dam jos din masina, in timp ce privim hotelul mare si albastru.
Ne indreptam spre cealalta masina, condusa de nu-stiu-cine, in care erau bagajele si instrumentele noastre.
Niste angajati ai hotelului vin si ii ajuta pe baieti in timp ce eu ma indrept catre intrare.
- Konnichiwa! Zic eu punandu-mi mainile pe masa, adresandu-ma receptionerului.
- Konnichiwa, Hana-san! Spune el zambind. Pune pe masa niste harti dupa care continua. Semnati aici. Poftim cheile si va urez sedere placuta,zice inainte sa-mi pot da seama cat de repede a stiut ce vreau.
Baiatul mi-a dat cele 5 cartele cu care se presupune ca ar trecui sa intram in camere.
Baietii intra pe usa hotelului impreuna cu majordomii.
Urcam in lift.

*

Camera este mare, luminata de un perete din ferestre. Afara inca ploua.
Parchetul alb reflecta lumina dandu-i camerei un aer rece , sobru si necunoscut.
Un tablou cu cai sta agatat deasupra patului.
Se aud doua ciocanituri repetate dupa care una si pauza… Stiu ca e el.
Deschid usa iar Yaduso intra fara pic de jena.
-Iesi afara,porcule! Te-am invitat eu inauntru?
-Nu.
-Daca eram dezbracata?
-De parca nu te-am mai vazut…spune gustandu-si tigara.
Isi pune pachetul de Hope pe noptiera patului.
-Am venit sa-ti spun, continua el ,ca-mi pare rau.
-Ce?
-Nu ma mai fa sa o mai zic o data!
Se aseaza pe pat, iar eu langa el, fara sa ne atingem.
-Si mie imi pare rau.
-Asa si ar trebui! Crizele tale de isterie deja sunt prea frecvente!
-Baka!strig la el marind distanta.
-Pleaca tu departe, dar eu tot vin, zice apropiindu-se de mine.
-Atunci nu mai veni!spun marind distanta iar.
-De ce?zice urmand acelasi joc.
-Pentru ca nu vreau, spun cazand din pat.
El incepe sa rada. Incep si eu sa rad. Intr-adevar, este amuzant!
-Stii? Asta este prima data cand te vad zambind dupa mult timp!isi fumeaza el tigara in timp ce eu ma ridic.
Ii mai zambesc o data in semn de “multumesc”.
Se da jos din pat si se apropie de ferestrele ce alcatuiau peretele din fata. Ma apropii de el. Ma ia de mana si ma trage ai aproape. Se intoarce spre mine si ma priveste in ochi.
-Gome nasai!spune apropiindu-si buzele de ale mele.
Ma saruta scurt, dupa care se departeaza pentru a ma privi din nou in ochi. Imi da drumul, se intoarce si pleaca.
Iar ma lasa ca de fiecare data: cu ochii-n…ploaie.

[Julliette .]

Later recome. [I'm sorry about that shorter post.]

Dear Andreea, eu zic să-l mai citeşti o dată. Ţi-am corectat eu mare parte din greşeli, dar la Hana nu am apucat. Fi drăguţă şi nu mai pune virgule aiurea în tren, fără nici un rost.
"Imi arunc, repede, dulapul in valiza si ies in fata cladirii."
Despre asta vorbeam. "Repede" ăla nu trebuia pus între virgule. Aşa, ce să îţi mai spun? Hana are un caracter plictisitor, ba suferă înăunrul ei, ba se minte singură, ba nu-ştiu-ce. Îţi explic eu mâine ce am vrut să zic.
Next thing. Îţi spun de acum să scrii cu diacritice. E uşor după ce scrii cu ele vreo douăzeci de minute. Te onişnuieşti şi nici nu îţi mai pasă. La un moment dat o să ajungi să scrii cu diacritice şi să nu le ai setate on (cum fac eu când mă apuc de scris) şi o să trebuiască să ştergi tot. Dar e corect, româneşte vorbind, să scrii cu ele.

[Color]

Imi pare rau sa va anunt ca nu voi mai continua sa scriu USUKE. Motivul este ca nu mai imi place povestea si chiar daca am facut-o pe Hana sa ajunga la spital, nu am postat. Nu ma mai fascineaza ideea trupei, chiar daca vroiam sa scriu un intreg roman pe tema asta.
Asa sunt eu.
Unii ma considera afurisita cateodata,inclusiv eu, unii draguta mereu, altii poate prea cumite, prietena mea cea mai buna, prea nebuna,etc.
In acest caz spun doar ca ma satur destul de repede de un lucru, daca nu ma reprezinta si sincer USUKE nu ma reprezinta.
Imi cer scuze celor care vroiau sa stie continuarea.
Continuarea: Hana ajunge la spital si are amnezie. Crede ca e cum zicea lumea: feminina si draguta, ca il are pe Misaki ca frate si pe Yaduso ca iubit.
Misaki se indragosteste de ea si ii spune adevarul. In timpul asta se afla ca tipul cu care trebuia sa se marite Leyla,iubita lui Amashi, este Yaduso si Amashi se sinucide.
Asta era continuarea. Sfarsitul va las pe voi sa il deduceti.
Sper totusi ac v-a placut ce am scris si sper sa citit si ce am sa scriu de acum inainte, ce ma va reprezenta cu adevarat.
IMI CER MII DE SCUZE! inca o data... si bye people! :D

[Daria v2]

Dorinta indeplinita, fic inchis ^^.