[Terminat] I just wanna love you!

[MiraA]

Ms de commuri

***

Toate privirile se intoarsera spre noul venit.
-Derick...Kyle ii zambi colegului sau. Acesta era, ca de obicei, imbracat elegant, dar cu bun gust. Camasa alba, blugii inchisi la culoare si oarecum sobrii ii dadea lui Kyle de inteles ca prietenul sa nu veni aici ca sa se distreze. Derick dadu mana cu toti barbatii prezentandu-se, apoi il pironi pe roscat cu o privire destul de severa pentru cineva de varsta lui.
-Parca ti-m spus ca trebuie sa dormi. Niciodata nu asculti un sfat bun.
-Rectifica: niciodata nu ascult sfaturile tale. Trebuie sa recunosti ca de cele mai multe ori nu sunt tocmai bune.
-Hei! fac si eu ce pot!. Derik rase amuzat, apoi redeveni serios. Lasand, gluma la o parte, chiar ar trebui sa dormi. Si de preferabil nu pe scaunul de la birou cum faci de obicei.
-Bine, mami, zise Kyle cu o voce falsa si mai lua o gura de suc din paharul aproape gol. Nu baga in seama privirea ciudata a lui Ray care pare a-l strabunge, ci isi concentra atentia pe Derick ce era prea ocupat sa-si dea seama cine era prezent acolo in seara aia.
-Kyle, zise acesta ezitand, mama ta e aici.
Kyle se ineca cu sucul. Tusi de cateva ori, apoi lasa paharul inapoi pe masa. Urmari privirea lui Derick pana ce dadu de femeia pe care i-o arata el. Era la fel de frumoasa ca de obicei. Daiane era o femeie inalta cu parul saten deschis ce in lumina soarelui putea fi luat drept blond si cu niste ochi mari albastri. Avea un corp de zeita si un comportament ce reusea sa incita orice barbat. Cu aceste atuuri nici nu era de mirare ca-l convinsese pe tatal sau sa se insoare cu ea.
-Nu e mama mea. Kyle pufni dispretuitor cand vazu cum unul dintre admiratorii ei ii lua mana si i-o saruta. Adevarul era ca Diane era mult prea voltunara, asa ca, pe langa tatal sau, mai avea inca vreo dai sau trei barbati pregatiti sa-i faca toate poftele. Insa, pana acum, reusise sa pastreze discretia. Totusi, seara asta se parea ca e o exceptie, caci barbatul acela o prinse in bratele sale si fara sa mai stea pe ganduri o saruta.
-Nu ar trebui sa faci ceva? il intreba Derick usor ingrijorat. Cred ca a baut un pic cam mult.
-Ce te face sa crezi ca e problema mea? Tata a vrut o fetita de sotie. Nu are decat sa aiba grija de ea!
Pe de-o parte ii venea sa intre in pamant de rusine, dar pe de alta vroia sa mearga acolo si sa o stranga de gat. Ultimul lucru de care avea nevoie in seara asta era o scena, si de fata cu Ray, Jesse si Blake.
-Kyle...tipul devine insistent.
Kyle bombani ceva ca pentru sine, apoi fara sa intrebe lua paharul din fata lui Ray si il goli dintr-o singura inghititura sub privirile uimite a celor de fata. Poate daca era in toane mai bune ar fi ras de fata pe care o facuse Ray, insa acum avea o problema un pic mai importanta de rezolvat.
-Ai venit cu masina ta sau ai sofer?
-Sofer. De ce?
-Poti sa-i spui sa o duca acasa?
-Da, dar cunoscand-o pe Diana nu cred ca va pleca fara sa faca o scena.
-Lasa asta in seama mea. Kyle cazu un pic pe ganduri. Petrecerea de Craciun din clasa a 9a.
Derick se bosumfla un pic.
-Sti ca suntem intr-unul din cele mai cunoscute localuri din L.A., nu? Trebuie sa-mi mai pot arata fata prin locurile astea.
-Atunci sa-ti joci rolul calumea, zise Kyle inainte de a se ridica de la masa.
-Ce are de gand sa faca pustiul asta? cel ce pusese intrebarea fusese Ray. Nu-i placea sa recunoasca, dar conversatia dintre cei doi baieti ii trezise curiozitatea.
-Banuiesc ca nu l-ai vazut niciodata nervos pe Kyle. Si eu care ma gandeam ca o sa am parte de o seara plictisitoare.
-Ce are de gand sa faca? intreba Jesse la fel de curios precum fretele sau.
-Veti vedea.
Toti isi indreptara privirile spre baiatul roscat ce isi facu loc pana in dreptul orchestrei. Ii spuse ceva maestrului la ureche, apoi se indrepta spre femeia ce parea a se distra foarte bine in compania acelui barbat. Ray nu stia de ce insa cand baiatul incepu sa discute cu barbatul respectiv, ce nu parea prea incantat de faptul ca fusese deranjat, trupul i se incorda. Era pregatit sa se ridice de pe scaun si sa-i dea o mana de ajutor in cazul in care lucrurile mergeau prost.
Kyle o prinse pe femeie de mana si incerca sa o ia de acolo, insa ea se incapatana sa ramana. Zisese ceva, dar vocea ii fusese acoperita de acordurile unui tango. Ritmul alert al muzicii capta atentia tuturor.
Atunci Kyle o prinse inca o data de mana si o trase spre trupul sau, lipind-o in totalitate de el.
-Si jocul a inceput, zise amuzat Derick. Mai bine sa-l priviti atent. Nu o sa-l vedeti prea des pe Kyle comportandu-se asa.
Nici nu trebuia sa le spuna asta. De cand facuse primul pas pe acel ring de dans, Ray nu mai putuse sa-si dezlipeasca privirea de el. Niciodata nu si-ar fi imaginat ca trupul acela plapand s-ar putea misca cu atata siguranta si asa de usor incat aveai impresia ca picioarele nici nu-i ating pamantul.
Femeia se agata de el, incercand sa-l urmeze, insa nu avea aceeasi gratie. Trupul ei reusea sa se miste doar pentru ca il conducea el.
Kyle executa cu maiestrie pana si cei mai complicati pasi de tango, purtand-o pe femeie pe toata suprafata ringului, facandu-i corpul sa se muleze dupa al sau, sa-l asculte si sa se miste doar asa cum vroia el.
Melodia dura aproape 10 minute. Intre timp si alte cupluri pasira alaturi de ei, incercand sa le copieze miscarile. In tot acest timp Kyle nu aratase niciun semn de oboseala. Fata lui parea senina, in timp ce cea a femeii era incordata. Cand ringul de dans se umplu, Ray observa cum Kyle o trage pe femeie in afara lui, spre un loc mai retras. Atunci sesiza miscare si din partea lui Derick
-Si acum intru eu in scena, zise acesta chicotind. Mi-a parut bine sa va cunosc. Le facu cu mana si se indeparta de ei, mergand in directia lui Kyle.
Ray il urmari cu privirea, in timp ce mana sa cauta paharu care era din pacate gol. Gasi paharul lui Kyle si bau putin din sucul sau, chiar daca nu-i place gustul. Totusi, aproape ca scapase paharul din mana cand vazu urmatoarea miscare a lui Kyle. Ii zisese ceva femeii, apoi dintr-o singura miscare, ca si cum n-ar fi cantarit nici macar un kilogram o ridica in brate si iesi afra din local pe o usa lateral. Derick ii urma fara sa atraga atentia nimanui si disparu si el pe aceeasi usa.
-Nu vezi asta in fiecare zi. Kyle e plin de resurse din cate imi dau seama, spuse Blake amuzat. Se apropie de Jesse si il saruta usor pe buze. Cat timp baiatul fusese de fata se abtinuse, caci nu stia cum ar reactiona la asa ceva. Foarte multa lume nu se simtea in largul ei daca vedea doi barbati care se saruta in public. Imi aminteste de cineva anume. Se uita la Jesse care il privi la randul sau inocent.
-Ce vrei sa spui cu asta?
-Nimic iubitule. Absolut nimic.
Jesse zambi, dar cand isi puta privirea spre Ray, zambetul ii pieri de pe buze. Se uita cu atata insistenta spre usa pe unde iesise Kyle incat dadea impresia ca ar fi vrut sa-l urmeze. Deasemenea ochii sai, pentru cateva momente scurte, isi pierdura din duritate.
Jesse ii facu semn lui Blake.
-Noi plecam mai repede, zise facandu-l pe Ray sa tresara. Maine ne trezi devreme.
-Tu ai fost cel cu idee de a sarbatori, ii aminti Ray.
-Stiu. Il duci tu pe Kyle acasa, nu-i asa?
Ar fi vrut sa spuna ca nu, dar se abtinu. Dadu din cap in semn ca da, apoi le ura noapte buna celor doi indragostit. Jesse si Blake se ridicara de la masa si se strecurara printre marea de oameni spre iesirea principala, indreptandu-se spre masina lui Blake.
-Jesse, ce pui la cale? il intreba Blake inainte de a porni masina.
-Sper ca numai lucruri bune...

Avusese un noroc chior. Din fericire pentru el Diane bause prea mult pentru a face fata unui dans, iar apoi pentru a da nastere unei scena. Reusise sa o scoata din local fara sa atraga prea mult atentia si multumita lui Derick stia ca va ajunge in siguranta acasa.
Ar fi vrut sa plece si el, dar se gandi ca nu ar fi fost frumos din partea sa, asa ca facu cale intoarsa din parcare si se indrepta inapoi spre masa de unde plecasa. Insa spre surprinderea sa, acolo nu mai era decat Ray.
-Unde sunt Jesse si Blake?
-Au plecat. Ziceau ca sunt obositi, ii raspunse Ray plictisit.
-Banuiesc ca aveau nevoie de intimitate.
-Ce naiba vrei sa zici cu asta, pustiule? Ray il analiza. Doar nu a reusit sa-si dea seama?
-Sunt de mult timp impreuna?
Cand auzi intrebarea, aproape ca-si scapa tigare pe care incerca sa si-o aprinda din gura. Se uita la el neincrezator incercand sa-si dea seama daca gaseste astfel de realtii dezgustatoare sau daca le accepta ca pe ceva aproape firesc.
-Esti perspicace. Isi aprinse tigarea, apoi trase adanc fumul in piept. Il tinu acolo cateva secunde, apoi il expira. Au ceva timp...
-Le sta bine. Kyle casca. Abia mai reusea sa-si tina ochii deschisi, dar incerca sa mai faca un mic efort.
-Nu te deranjeaza?
-Ce sa ma deranjeze? baiatul isi ridica privirea obosita spre barbatul de langa el. Spre deosebire de alte dati nu parea pus pe cearta.
-Relatia lor, ii explica Rayland rabdator.
-Nu. Relatiile de genul acesta mi se par mult mai normale decat cele heterosexuale, dar asta e numai parerea mea. Ridica din umeri nepasator, apoi continua. Ai fi ipocrit daca as zice altceva. Pana la urma si eu sunt homosexual.
Pentru a doua oara in mai putinde cinci minute crezu ca-si va scapa tigara din gura. Clipi de cateva ori din cauza surprinderii.
-Ce ai spus, pustiule?
Kyle il privi, aproape izbucnind in ras cand ii vaz fata pe care i se citea neincrederea.
-Sunt homosexual, repeta baiatul. Nu stia de ce ii spune asa ceva unui barbat ca el, dar nu prea mai conta. Daca vroia sa se foloseasca asa ceva in potriva lui nu avea decat. Asta era unul dintre putinele momente in care putea sa fie sincer. Uneori si lui ii venea greu sa accepte ceea ce era. Chiar daca o stiuse probabil de la inceput, nu vrusese sa recunoasca nici in ruptul capului, sperand ca asa sentimentele alea vor disparea. Insa ele ramasesera tot acolo.
-Stie cineva?
-Nu. Esti primul caruia i-am spus. Nu stiu de ce am facut-o. Poate pentru ca am vazut ca nu ai nimic impotriva relatiei lor. Baiatul isi duse mana la gura incercand sa mascheze un cascat. Eu ma duc acasa. Se ridica de la masa, dorind sa plece, insa Ray il prinse de mana.
Kyle se intoarse si privi perplex locul unde bratele lor faceau contact. Nu stia de ce insa fata i se incalzi instantaneu. Isi trase mana din cea a lui Ray si-si pleca privirea in pamant, asteptand o replica plina de ironie din partea lui.
-E tarziu. Te duc eu acasa.
Se uita imediat la el in ochi ca sa-si dea seama daca glumeste sau vorbeste serios.
-Nu te deranja. Pot sa ajung si singur.
-Sunt cu masina. Nu e cine stie ce. Hai sa mergem.
Cuvintele sale nu lasau loc de refuz. Kyle ofta si il urma ascultator. Era mult prea obosit pentru a se contrazice cu el. Il urma afara din local si se urca in masina. Scaunul era atat de confortabil inca ochii i se inchisera de la sine si adormi chiar inainte ca masina sa porneasca.
Ray era pe punctul de a-l intreba ceva, insa cand il vazu dormind nu-si putuse reprima un zambet. Parea atat de mic si de neajutorat cand avea ochii inchisi. Cine si-ar fi putut imagina ca acel corp plapand al ascunde un caracter atat de vulcanic. Fara sa se gandeasca ce face, isi intinse mana si ii ciufuli parul de un rosu aprins, dar si-o retrase ca ars cand isi constientiza comportamentul. Porni masina si se incadra in traficul inca intens, indreptandu-se spre Bel Air.
Tot drumul nu facuse altceva decat sa-l priveasca cu coada ochiului si sa se gandeasca la ce a spus: Sunt homosexual. Cuvintele si mai ales tonul pe care il folosise nu-i dadeau pace. Foarte rar vedeai un baiat de varsta lui care sa-si accepte atat de deschis sexualitate si in prezenta unei persoane ca el. Desigur, Kyle nu avea de unde sa stie ca erau la fel. Isi asumase un risc cand se confesase.
Inca se gandea la toate asta cand opri masina in fata casei impunatoare a lui Lancaster.
-Kyle, trezeste-te. Am ajuns. Ii atinse umarul si trase un pic de el. Baiatul isi deschise ochii somnorosi si-l privi confuz timp de cateva secunde, apoi tresari.
-Scuze, cred ca am atipit.
-Nu-i nimic. Esti acasa.
Kyle isi privi casa pe geamul masinii, apoi deschise portiera si iesi.
-Multumesc ca m-ai adus pana aici. Nu astepta un raspuns. Se intoarse incepand sa mearga spre poarta inalta de fier, cand il auzi pe Ray vorbindu-i.
-Kyle, parea sa ezite, ai facut o treaba buna azi la sedinta.
Nu stiuse cum sa-i raspunda, insa colturile gurii i se destinsera si se ridicara intr-un zambet calduros si sincer.
-Merci. O sa tin minte. Noapte buna, Ray. Ii facu cu mana si intra pe poarta fara sa mai priveasca in urma.

[Beatrix LaVey]

Mhm... nu ma asteptam! Doamne, ce chestie! Intai Blake sa se ascunda, e un lucru nou. O da, nu ma astptam sa stea el in banca lui, nu stiu de ce! A fost teribil! In primul rand, asta, si in al doilea rand, Kyle... Kyle e...
Daaa, pe buneee?!
De fapt, asta e chiar interesant. Trebuia sa fie, desigur, altfel nu era treba buna!
Niciodata nu te opresti din a-mi trezi interesul, a ma innebni!
Sincer, eu vreau sa mearga mai departe, sa vad ce se intampla cu Kyle!
Plus ca de data asta nu ai bagat nicio replica usturatoare, iar eu nu ma asteptam la chestii de genul. Probabil victoria e de vina! Insa mise pare mie, sau Kyle se rusineaza de Ray? Eu una nu as fi avut incredere inel, sincer acum:... Dar i-a spus-o, iar acum sunt teribil de curioasa ce are sa se intample.
Sunt chiar curioasa. Mult noroc!

[MiraA]

In primul rand imi cer scuze pentru intarziere. Nu prea imi sta in caracter si, probabil o sa ma strangeti de gat cand o sa va spun ca am capitolul terminat de mult, dar, in naivitatea mea, speram ca pana una alta sa revina fanfictionul la forma lui initiala si sa nu trebuiasca sa fac sapaturi arhiologice pentru a-mi gasi povestile . Si probabil va reveni...la anul
Si acum...next

***

Dimineata venise mai repede decat credea ca e posibil. Imediat ce ajunsese acasa noaptea trecuta urcase la el in camera si adormise aproape imediat. Nici macar nu se mai dezbracase de hainele pe care le purta. Oricum, era foarte sigur ca nu vor mai exista ocazii pentru a le scoate din dulap asa ca nu avea nimic impotriva daca la distrugea.
Soarele diminetii era mult mai suparator decat isi imaginase vreodata. Il dureau ochii din cauza intensitatii luminii. Clipi de cateva ori pana ce acestia se obisnuira. Isi intinse corpul amortit, incordandu-si si relaxandu-si membrele, apoi se ridica in capul oaselor si se indrepta spre baie. Nu se uita in oglinda. Intra direct la dus si dadu drumul la apa rece, sperand ca va reusi sa-l trezeasca de tot. Nu zabovi mult nici acolo.
Cand isi termina dusul, se imbraca cu primele haine care i-au cazut in mana si a coborat la parter. La masa mare din camera de zi il astepta Diane. Era imbracata intr-o rochie superba de vara de un alb imaculat ce ii punea in evidenta silueta trasa parca printr-un inel. Singurul lucru care nu se potrivea, erau ochelarii fumurii de soare ce i se odihnea pe fata.
-La masa nu se sta cu ochelarii se soare. Femeia isi ridica privirea din ziarul pe care il citea cand auzi vocea fiului sau vitreg.
-Nu mai spune. Nu vreau sa invat bunele maniere de la un pusti.
-Daca de la altcineva nu le-ai invatat...Kyle se aseza in partea opusa a mesei si-si puse un pahar de suc de portocale proaspat. Nu apare numele tau in ziar. Ar trebui sa-mi multumesti.
-Pentru ce? Mi-ai stricat seara. Ma distram de minune pana sa apari tu.
-Da, te distrai cu un alt barbat. Ma intreb ce ar zice tata daca ar afla?
Femeia dadu imediat inapoi cand auzi.
-Doar nu ai de gand...?
-Stai linistita, mama, zise cu ironie, Kyle. Nu, nu am degand sa fac nimic. Culegi ceea ce semeni, nu-i asa? Daca te-a vrut nu are decat sa se descurce cu tine. Termina sucul din pahar si se ridica de la masa exact cand tatal sau intra in camera.
-Fiule, felicitari pentru succesul de ieri. Nici nu ma asteptam la mai putin din partea ta. Se apropie de el si il batu prieteneste pe umar, apoi se duse la sotia sa si ii depuse un sarut pe obraz. Aceasta ii zambi, apoi se reintoarse la ziarul ei.
-Ma bucur ca am putut sa-ti fiu de folos. Acum te rog sa ma scuzi, dar eu...
-Inainte sa pleci, vreau sa-i duci actele astea domnului Nwecrest. Barbatul mai in varsta isi deschise servieta si scoase de acolo un dosar pe care i-l inmana fiului sau. Kyle il lua si il privi pret de cateva secunde.
-Nu avem curieri pentru asa ceva? De ce trebuie sa ma duc eu?
-Te-au vrut pe tine, deci asta e doar inca una din indatoriile tale ca om de legatura intre companiile noastre.
-Bine, o sa ma duc, bombani Kyle, punandu-si dosarul sub brat si plecand.
Astazi era sambata. Vroia sa faca orice altceva, numai sa nu mearga la firma aia. Nu vroia sa-l vada pe Ray. Nu dupa ce ii spusese aseara. Se asteptase sa nu-l mai vada niciodata. Teoretic, dupa sedinta, munca sa fusese incheiata, deci nu mai avea nicio legatura cu Grupul N cu care tatal sau se incapatana sa faca afaceri. L.A.-ul era destul de mare ca sa nu se intalneasca.
Cobora cele cateva trepte, apoi se indrepta spre usa garajului. Intra inauntru si, chiar daca nu-i placea sa conduca, lua masina pe care o primise cadou cand implinise 16 ani, un jaguar negru cu doua locuri.
Se urca pe locul soferului, arunca dosarul pe scaunul din drepta bombanind, apoi porni masina si pleca spre capcaunul de care sperase sa scape.
Tot drumul pana acolo nu se gandise decat la cat de prost fusese pentru ca ii spusese ce este. Ce va face daca Ray ii va spune tatalui sau? Oare ar fi in stare sa-l injunghie pe la spate?
Singurul raspuns care ii venea in minte era un da hotarat. Ray nu parea genul de barbat care sa aiba pic de scrupule. S-ar fi folosit de orice avataj pentru a-l infrange. Totusi, trebuia sa tina minte ca asta nu era o lupta. Teoretic, nu aveau nicio treaba unul cu celalalt. Atunci de ce se gandea la el de cand deschise ochii dimineata?
De ce nu putea sa-si scoata din cap cuvintele lui de lauda din seara trecuta sau privirea blanda. De ce il privise asa cand ii spusese ca este homosexual? Il judeca pentru ce era? Il aproba sau nu ii pasa catusi de putin?
Cand isi parca masina in garajul subteran al caldirii Grupului N inca nu gasise nici macar un singur raspuns la toate intrebarile ce nu ii dadeau pace asa ca se dadu batut. Ce avea sa se intample se va intampla si gata.
Lua dosarul de unde il aruncase, iesi din masina si se indrepta spre lift. Urca cu el pana la etajul 10 si se indrepta spre incaperea unde avea Camil biroul. Femeia era ca de obicei cufundata in lucru, insa cand il vazu ii zambi.
-Domnul Rosson nu este, doar domnul Newcrest. Este ocupat, dar cred ca te va primi.
-Oare de ce nu ma mir? Multumesc Camil.
Intra in birou fara sa mai bata la usa.
Scaunul lui Ray era intors spre fereastra.
-Da, Camil. Ce este? Vocea lui parea usor diferita in acesta dimineata. Nu mai avea aceeasi nota de duritate. Era poate un pic ingandurata.
-Nu e Camil.
Imediat ce ii auzi vocea, scaunul se intoarse si Kyle reusi sa-l vada. Si infatisare ii era putin schimbata. Purta aceleasi haine de ieri, iar parul ii era dezordonat. Baiatul ajunsese la concluzia ca Rayland nu ajunsese aseara acasa. Probabil dupa ce il lasase pe el, se intorsese aici.
-Ce cauti aici? E sambata.
-Sincer, si eu ma intreb asta, ii raspunse ironic Kyle. Uite, livrare speciala de la tatal meu. Se apropie de birou si puse dosarul pe suprafata lui. Rayland se incrunta.
-Ce naiba e asta?
-Habar n-am. Nu m-am uitat.
Rayland lua dosarul si-l deschise. Il rasfoi repede, dar tot nu pricepu ce e cu el.
-Nu inteleg...
-Ce? Kyle trase dosarul spre el si incepu sa citeasca informatiile de pe primele pagini. Semana cu un studiu de piata al unor produse fabricate de firmele ce aveau legatura cu grupul Newcrest. Sunt produsele pentru care compania tatalui meu a creat spoturile publicitare. Probabil vrea sa vezi diferente dintre vanzarile de dinaintea spotului si de dupa el.
Fiind prea ocupat sa citeasca tot ce era scris acolo, nu observa cand Ray se ridica de pe scaun si veni in spatele sau. Barbatul era destul de inalt asa ca vedea foarte bine peste umerii tanarului. Isi puse mainile de-o parte si de alta a trupului sau si le sprijini de birou, dar nici atunci Kyle nu-si dadu seama cat de aproape se afla de el. Era atat de aproape incat putea sa simta mirosul samponului pe care il folosea: capsuni si vanilie.
-Vrea sa se laude? vocea barbatului fusese soptita, insa il facu pe Kyle sa tresara. Se intoarse repede, dar se bloca cand isi dadu seama cat de aproape se afla Ray. Ochii sai caprui il studiau cu interes si cu o usoara ironie. Baiatul inghiti in sec cand isi dadu seama ca gatul i se uscase de tot. De ce naiba reactiona asa?
Ray ii zambi, apoi se apleca deasupra sa. Kyle isi inchise ochii putin speriat. Nu-i placea cand un barbat se aproapia atat de mult de el. De ce o facea? Pentru ca ii spusese aseara cum este? Isi batea joc de el?
-O sa-l studiez mai tarziu, zise barbatul intr-un final.
Baiatul isi redeschise ochii si-si dadu seama ca Ray se asezase din nou pe scaun. Respira adanc de cateva ori incerca sa-si potoleasca bataile repezi ale inimii.
-Bi...bine.
-De ce te-ai inrosit asa?
-Eu?!
-Nu ca eu! Normal ca tu!
-Nu m-am inrosit!
-Serios? Eu vad altceva.
-Tu vezi tot timpul numai ce vrei, bombani Kyle. Ma duc pana la baie. Intre timp vezi daca vrei sa-i trimiti ceva tatalui meu. Nu sunt nenorocitul vostru de curier.
Zicand acestea iesi din incapere. Trecu pe langa secretara care cand il vazu nervos nu mai spusese nimic si iesi pe prima usa care ii iesi in cale. Nu se uita nici in dreapta, nici in stanga. Merse pe colidorul acela pana ce ajunse in capatul sau. Acolo se opri si-si trase sufletul, apoi privi in jurul sau. Nu recunoastea locul. Nu mai fusese pe aici.
Perfect! Gresise usa!
Se intoarse, gandindu-se ca ar fi fost mai bine sa nu se ridice din pat in acea dimineata. Bombani in continuare pana ce azi voci ce veneau din dreptul unei usi intre-deschise. Fara sa vrea, conversatia ii atrasese atentia:
-Duncan, nu cred ca e o idee asa buna, zisese o voce barbateasca ce parea speriata.
-Nu-mi spune ca ti-e frica de Jesse. E doar un copil!
-Nu e doar un copil, il contrazise vocea aceea. Daca gaseste dovezi impotriva ta, ne vom petrece amandoi viata in puscarie.
-Nu va gasi nimic. Duncan parea foarte sigur pe el. Cand voi termina ce am inceput Jesse Rosson va fi mort, iar Rayland va fi cel ce va putrezi in inchisoare. Ai incredere in mine!
Kyle incremeni. Despre ce naiba vorbeau astia doi? Erau nebuni?
Dovezi? Ce dovezi vroia Jesse sa gaseasca impotriva lui Duncan? Ce naiba se intampla aici.
Kyle facu un pas in spate, dar podeau scartai.
-E cineva acolo, se auzi acea voce.
Kyle inghiti in sec si se indeparta repede. Apasa clanta usii urmatoare rugandu-se sa se deschisa. Spre bucuria lui asa se si intampla. Intra inauntru si incerca sa faca cat mai putin zgomot. Auzi cand cei doi barbati iesira pe colidor si-si acoperi gura cu ambele maini, incercand sa stea nemiscat.
-Nu e nimeni, zise Duncan. Ai devenit paranoic.
Pasii lor se indepartara si se facu liniste, insa Kyle mai ramasese in ascunzatoarea sa o vreme.
Ce naiba se intampla in compania asta? Ceea ce auzise...cineva vroia sa-l raneasca pe Jesse? De ce? Si de ce sa-l implice si pe Ray? Ce avea Duncan impotriva lor?
Si de ce naiba era el atat de curios? Ar trebui sa plece si sa nu se mai intoarca. Nu era problema lui. Nu era!
Dar nu putea sa se prefaca ca nu a auzit nimic si nu putea nici sa le spuna lui Jesse si Rayland ce auzisese. Probabil nu l-ar fi crezut.
-In momente ca astea ma bucur ca ma pricep la calculatoare, mormai pentru sine.
Va afla ce se petrece aici! Si pentru asta nu avea nevoie decat de un calculator si acces la severul companiei. Ce putea fi mai simplu decat atat?

[Beatrix LaVey]

De ce nu mi-ai spus ca ai postat? *puppy eyes* Am simtit eu o chemare aici si am venit sa vad, stiam eu ceva *laughs*.
Bun, eu imi aduc aminte de Duncan si in trecut si stiu ca mi-era teribil de antipatic, dar acum... >.> Ei bine, deja ma enerveaza! Ce dracului are barbatul asta cu Jesse? *frustrated* Chiar ma faci curioasa. Tu mereu reusesti sa o faci, iubesc asta la tine *hypnotized*
Te felicit pentru un capitol asa frumos, mai ales un moment asa frumoss intre cei doi <3 Mi-a placut teribil ce s-a intamplat intre ei, dar, sincer, cu riscul ca par o obsedata *laughs*, marturisesc ca mi-ar fi placut mai mult <3
Eh, mai bine inchei, ca altfel incep sa delirez pe-aici si sa salivez.*rolling on the floor* Ma intorc la imaginile mele din minte*maniac*
Bafta la scris in continuare, iubita! *puppy eyes* Asteptam nexturi <3
Pup !

[sarah chan]

Duncan asta e o scorpie, si zic scorpie pentru ca nu pot sa ol vad ca un baiat ci mai mult ca o fata se ascunde, sper ca al nostru Kyle sa descopere ce are de gand Duncan si sa il opreasca.
Faza cu Ray si Kyle la birou a fost tare, eu credeam ca il va saruta dar cred ca mai am de asteptat pana atunci, oricum capitolul a fost fantastic, ca si celelalte de altfel. Abia astept sa pui continuarea

[Rain]

Mi-a fost dor sa citesc capitolele ficului tau. Scuze ca trec tarziu pe aici, dar am fost ocupata cu tezele la scoala + ca FF-ul a fost inchis tocmai cand am avut ceva timp liber ca sa citesc si sa comentez. Ma asteptam sa se fi intamplat mai multe intre Kyle si Ray in cele 3 capitole de cand nu am mai comentat, dar e bine ca nu grabesti actiunea... Totusi nu ne mai tine atata pe jar! xD
Faci o treaba minunata, mereu ti-o spun. Sunt foarte mandar ca reusesti pe mine ( si presupun ca si pe altii ) sa ma lasi in suspans, sa trec prin toate emotiile, mai nou ale lui Kyle. M-a surprins cand a recunoscut ca e homosexual si intr-adevar Ray pare mai schimbat de atunci. Se apropie din ce in ce mai mult de... ah, nu mai continui, sper doar ca am dreptate.
Ultima parte din acest capitol m-a panicat putin. Ma cam sperii tu cu ideile tale, dar stiu ca totul va fi bine si ca Jesse nu va muri, sau Ray nu va fi in inchisoare, asta pentru ca desteptul Kyle le-a auzit conversatia. Sunt curioasa ce va face in continuare asa ca vino cu nextul. Chuu~

be special, be you.
Fani forgot her stamp here! ^w^

[MiraA]

Am ajuns si cu nextul...
App, stiu ca relatia dintre kyle si Ray se dezvolta incet, dar avand in vedere caracterele lor si trecutul lui Ray, nu cred ca as putea sa grabesc lucrurile (sau as putea, dar asta ar strica tot farmecul povestii). Oricum sper sa cititi in continuare, caci abia de acum lucrurile incep sa devina mai serioase.

***

Era agitat cand ajunse inapoi in biroul lui Ray. Nu putea sa se gandeasca decat la conversatia auzita. Trebuia neaparat sa afle ce se petrece aici si sa-l avertizeze pe Jesse.
-Ce a durat atata, pustiule? Ma gandeam ca te-ai inecat...sau poate ai facut altceva, spuse Ray ironic.
-Da, da, cum zici tu. Raspunsul evaziv a lui Kyle il puse pe ganduri. Alta data parul roscat i s-ar fi zabarlit si ar fi primit inapoi o replica usturatoare, dar acum nici macar nu fusese atent la ceea ce ii spusese.
Il analiza din cap pana-n picioare. Daca atunci cand plecase fusese rosu ca racul, acum pielea lui era alba, punandu-i in evidenta pistruii de pe nas si pometi si ochii verzi ce ii straluceau.
-Ce ai patit, Kyle? Vocea ii devenise serioasa. Se ridica de la birou si se apropie de baiat, insa acesta facu un pas in spate.
-Vrei sa-i duc ceva tatalui meu?
-Nu.
-Atunci eu am plecat. Baiatul se intoarse si puse mana pe clanta usii, insa inainte de a o deschide isi simti celalalt brat prins in stransoarea lui Ray.
-Inca nu am terminat de vorbit. Ce s-a intamplat? Te comporti ciudat!
-N-am nimic! Acum da-mi drumul! isi smuci mana dintr-a sa, deschise usa si iesi din birou.
Ray merse dupa el, nebagand-o in seama pe Camil care se uita uimita cand la unul cand la celalalt.
-Kyle!
-Nu e treaba ta, i-o intoarse baiatul. Ce ar fi sa-ti vezi de viata ta patetica si sa ma lasi in pace! De cand m-ai cunoscut nu faci altceva decat sa-ti bati joc de mine. Si sa nu crezi ca nu mi-am dat seama ce ai insinuat in birou! In ciuda a tot ceea ce crezi despre mine, nu sunt prost! Se opri si trase adanc aer in piept. Niciodata nu ii placuse sa se certe, dar erau momente, ca asta, cand nu se putea abtine.
-Ce am vrut sa insinuez? Vocea calma a barbatului ii crea o strare de agitatie, dar nu vroia sa dea inapoi. Poate ar fi fost mai bine sa nu inceapa, dar acum ca o facuse, trebuia sa si termine.
-Sti foarte bine ce. Nu ar fi trebuit niciodata sa-ti spun ce ti-am spus aseara. Trebuia sa-mi imaginez ca vei profita.
-Cum dracu am profitat? Ray mai facu un pas spre el.
-De ce incerci mereu sa ma faci sa ma simt prost? De ce nu poti sa te concentrezi la afaceri? Pentru asta am venit: pentru afacerile stupide pe care tu si tatal meu le aveti impreuna! De ce naiba nu va rezolvati probleme intre voi si ma lasati pe mine in pace? Nu am nimic de-a face cu lumea asta, cu tine si, daca stau sa ma gandesc bine, nici cu el.
-Kyle! tonul sau devenise amenintator, insa baiatul nu-l baga in seama.
-Tine cont de sfatul unui strain: daca vei continua sa te comporti asa, te vei trezi intr-o buna zi singur. Nimeni, nici macar familia ta sau persoanele la care ti nu te vor mai suporta. Nu vei mai avea pe nimeni. Si atunci vei sta si te vei gandi la toate greselile pe care le-ai facut si pentru care te caiesti degeaba pentru ca nu mai poti schimba nimic.
In momentul in care ii auzi cuvintele, se opri. Isi pleca privirea in pamant. Cuvintele lui Kyle ii atinsera sufletul. Baiatul nu stia cata dreptate avea. Doar ca ceea ce ii spusese nu se va intampla in viitor, ci se intamplase deja.
-Pleaca. Nu mai esti obligat sa te intorci aici.
Kyle tresari cand ii auzi vocea atat de schimbata. Nu mai era dura, ci plina de durere. Se intoarse spre el, dar nu reusi sa-i vada decat spatele in momentul cand usa de la birou s-a inchis in urma sa. Pe colidor se lasa tacere.
-Am zis ceva ce nu trebuia, nu-i asa Camil?
Femeia ii zambi trist, apoi ofta.
-Da, Kyle. Ai zis ceva extrem de dureros, chiar daca nu ti-ai dat seama.
-Poate ar fi mai bine...
-Nu, il intrerupse femeia. Mai bine pleaca. Nu cred ca vrei sa discuti cu el acum.
Poate femeia avea dreptate. Ar fi fost mai bine sa plece. Nu mai avea ce sa faca aici.
O saluta cu jumatate de gura si iesi pe usa afara, nedorindu-si altceva decat sa iasa cat mai repede de acolo.

Cateva ore mai tarziu inca se gandea la felul in care reactionase Ray la cuvintele sale. Ca si cum il ranise. Nu vrusese sa faca asta, dar in enervase atat de tare incat nu s-a putut controla si a lasat vorbele sa iasa fara sa se gandeasca la consecinte.
-De cateva ore oftezi incontinuu. Ce ai patit azi?
-Nimic. Kyle se sprijini cu cotul de birou si privi monitorul unde avea afisate diferite date.
-Blue Buterflly...? Derick se apropie si se uita peste umarul sau la ecranul alb. Astea seamana cu rapoarte financiare. Ce naiba pui la cale, Kyle? Si de ce iti folosesti semnatura de hacker?
-Vreau doar sa aflu ceva...nimic mai mult.
-Vei avea probleme. Una este sa spargem niste parole si sa dowloadam jocuri si alta e sa spargi serverul unei companii multinationale si sa te apuci sa le inspectezi datele confidentiale.
-Stiu asta. Kyle opri calculatorul. Oricum nu am gasit nimic bun. Sau poate gasise, dar a fost atat de ingandurat incat nu a fost in stare sa-si dea seama.
De ce naiba se simtea atat de vinovat? Nu facuse nimic gresit!
Bine, poate nu ar fi trebuit sa vorbeasca asa cu el, dar asta nu insemna ca...
-La dracu'! Chiar am gresit.
-Cu ce ai gresit? Cui?
-Derick, scuze, dar trebuie sa plec. Kyle se ridica de pe scaun, isi infasca haina de pe spatarul lui si se indrepta spre usa. Vorbim maine la scoala?
-O sa-mi spui ce se petrece?
-Da, o sa-ti spun, dar acum trebuie sa plec.
Zicand acestea iesi pe usa aparatamentului si cobora repede scarile, apoi se urca in masina si pleca. Macar aflase un singur lucru bun printre chestile pe care le citise: adresa lui Ray, impreuna cu adresele tuturor celorlalti angajati ce locuiau in L.A. Insa el o tinuse minte doar pe asta.
Era destul de tarziu, deci existau toate sansele ca Ray sa nu mai fie la birou ci acasa. Nu era prea frumos din partea lui sa apara asa, dar nu stia ce altceva sa faca. Poate era incapatanat si avea un caracter vulcanic de cele mai multe ori, dar niciodata nu ii placuse sa raneasca pe cineva, indiferent cat de enervant era acel cineva.
Mari viteza cand iesi de pe autostrada. Strazile erau in mare parte pusti in partea asta a orasului. Nici nu era de mirare, gandi Kyle. Era doar unul dintre cele mai bune cartiere rezidentiale.
Privi pentru cateva momente prin geamul lateral al masinii oceanul. In seara asta era linistit decat de obicei. Simtea mirosul de sare din aer si zambi. Nu s-ar fi gandit niciodata ca Ray locuia atat de aproape de ocean. Si-l imaginase ca fiind un tip ce ii placea agitatia din centrul orasului, nu atmosfera de aici de la periferie.
Ofta de cateva ori, gandindu-se cat de bine ar fi fost daca si-ar fi tinut gura. Poate Rayland nu era un tip asa de rau. Pana la urma ce tip rau s-ar lasa atins de cuvintele unui copil?
Gandindu-se in continuare la asta, aproape nu observa masina pe langa care trecuse, dar uitandu-se in retrovizoare isi dadu seama ca o cunoaste.
-Ce naiba cauta aici?
Dadu in masalier cativa metri pana ce ajunse din nou in dreptul ei. Se uita cu atentie, dar nu era nici urma de indoiala. Era masina lui Ray. Insa el nu era acolo. Isi lasa masina pe marginea drumului si se dadu jos de la volan.
Privi faleza ce se afla in semiobscuritate pana ce il vazu.
Ciudat insa inima incepuse sa-i bata mai tare si stomacul i se stranse intr-un mod dureros, dar incerca sa le ignore. Se descalta si isi lua papucii in mana apoi se indrepta spre el.
Pasii sai nu faceau niciun zgomot prin nisipul rece. Se opri in spatele lui si astepta, dar Ray nu parea sa-l fi auzit venind.
-Pot sa stau langa tine? Vocea calma nu dadea semne de neliniste.
Barbatul isi intoarse brusc capul spre el. Putea sa-i citeasca uimirea de pe chip chiar si in lipsa luminii. Il masura din cap pana-n picoare, apoi isi intoarse fata inapoi spre ocean. Nu-i raspunsese.
Baiatul se aseza langa el si, pentru o vreme tacu. Ii placea locul asta. Linistea ce se instalase intre ei era inalturata doar de valurile ce maturau nispul. Ar fi putut sa stea o vesnicie acolo, ascultandu-le muzica.
-Imi pare rau pentru ce ti-am zis astazi. Nu ar fi trebuit niciodata sa-ti spun toate lucrurile alea. A fost stupid. Nu am vrut niciodata sa te ranesc. Stranse din dinti, asteptandu-se la o replica obisnuita din partea lui, o replica plina de sarcasm, dar acesta nu veni.
-Deci, chiar te-am ranit...Kyle ofta. Sti, pentru un moment ma asteptam sa-mi zici ca vorbesc prosti, dar vad ca...
-Ai avut dreptate. Kyle isi intoarse privirea spre el. Ochii lui inca priveau oceanul. Tot ce ai spus e adevarat. Nu ai de ce sa-ti ceri scuze.
-Nu e adevarat! zise baiatul cu convingere. Eu am gresit.
-Chiar iti place atat de mult sa te certi cu mine? Kyle tresari. Niciodata nu crezuse ca vocea sa poate sa fie atat de blanda. Ray se intoarse spre el si ii zambi, insa zambetul sau era trist si totusi...cald. Kyle isi simti obrajii imbujorandu-se si multumi in gand faptul ca nu era destul de multa lumina pentru a observa si Ray asta.
-Nu sunt o persoana atat de buna, continua Ray pe acelasi ton.
-Eu cred ca esti. Trebuie sa recunosc ca ai momentele tale cand reusesti sa scoti omul din sarite, dar asta nu te face o persoana rea.
-Oare daca as fi procedat altfel, as mai fi ramas singur?Ar fi ramas daca l-as fi rugat sa o faca? Ar fi ramas pentru mine?
Kyle isi dadu imediat seama ca ceea ce zicea nu avea nicio legatura cu discutia lor. Cuvintele lui era atat de pline de durere incat ii venea sa se apropie si mai mult de el. Nu-l vazuse niciodata asa. Nu stia despre ce era vorba, dar vroia sa-l ajute.
-Nu stiu...
-Sti, l-am iubit, insa nu am vrut sa fiu egoist si sa-i cer sa ramana. Poate era mai bine sa o fac.
-L-ai iubit? il intreba Kyle perplex. "L-am iubit" adica se referea la un barbat. Ray iubise un barbat? sau mai bine zis lui Ray ii placeau barbatii?
-Da, l-am iubit, raspunse Ray ganditor. Poate nu i-am spus-o de multe ori, insa asta nu a schimbat ceea ce simteam sau ce simt si acum.
-Ce s-a intamplat...?
Nu primi un raspuns imediat. Ray parea sa mediteze la trecut, iar Kyle vazand cat de ingandurat era, nu a vrut sa-l deranjeze asa ca pastra tacerea.
-A murit, ii raspunse intr-un final pe un ton lipsit de inflexiuni.
-Imi pare rau. Vad ca vorbele mele ti-au facut mai mult rau decat am crezut. Kyle se intinse pe spate, ignorand raceala nisipului. Nu vroiam sa-ti trezesc amintiri dureroase, Ray.
-Stiu...nu e vina ta, pustiule.
-Nu am pierdut niciodata un iubit, dar stiu cum e sa pierzi pe cineva la care ti. O sa sune stipid si cliseic, dar cu timpul durerea se va atenua. Nu-ti spun ca o sa-l uiti, dar va fi mai bine decat acum. Kyle intinse mana in sus ca si cum si-ar fi dorit sa atinga stelele. Nu vei ramane singur. Vei gasi pe altcineva care te va iubi si pe care il vei iubi la randul tau. Asa e viata. Baiatul ofta.
-Poate e valabil pentru altii, dar nu pentru mine. Asa ceva nu simti decat o data.
Cand ii auzi cuvintele, baiatul se ridica inapoi in sezut. Felul in care il privea Rayland ii taia rasuflarea. In seara asta masca de duritate ii cazu de pe fata, scotand la iveala un caracter surprinzator de bland si poate chiar romantic. Kyle ii zambi si se trase langa el, pana cand ajunse atat de aproape incat ii putea simti respiratia calda.
Isi duse mainile de-o parte si de alta a fetei lui, apoi isi apropie fata de a sa. Inima i-o luase la galop, dar nu putea sa dea inapoi acum. Fara sa se mai gandeasca la consecinte, isi lipi buzele de ale sale. Erau reci si pastrau gustul intepator al alcoolului pe care sigur il bause inainte de a ajunge aici. Nu primi niciun raspuns, dar nici nu se astepta la unul. Nu asta fusese intentia lui.
Cand se indeparta de el, Rayland inca il privea cu o privire stupefiata.
-Ai simtit asta, nu? il intreba Kyle oftand. Poate nu vrei sa mai simti, dar tot o vei face si cu timpul vei uita. Asta e mersul vietii, Rayland. Nu ai cum sa i te impotrivesti.
Se ridica in picioare, se scutura de nisip, apoi ii intinse mana, dorind sa-l ajute sa se ridice. Barbatul ezita pentru un moment, apoi se conforma, lasandu-se ajutat. Se dezechilibra putin, probabil din cauza alcoolului pe care il bause si se sprijini de Kyle.
-De ce ai facut asta?
-Nu stiu. Poate pentru ca mi-ai aratat ca poti fi si uman. Kyle ii zambi. Cred ca te plac mai mult acum decat am facut-o azi dimineata...

[Beatrix LaVey]

Ubita meaaa, de ce nu mi-ai spus ca ai postat? Daca nu intram si nu vedeam? *sad*
Sarind peste acest lucru, revin la un capitol atat de interesant, incat m-a facut sa lacrimez. Iar. Esti atat de buna in a scrie, in a transmite sentimetne! Doamne, te joci cu vorbele cum se joaca un copil cu papusile sau masinile! Esti un adevarat geniu al prozei perverse. A prozei in general, in special cea perversa. Nimeni nu poate contrazice asta defel, ai atins cote inalte si urci tot mai sus. Evoluezi rapid, devii din ce in ce mai buna.
Si deja esti cea mai buna, avand in vedere cate eforturi depui si tot ceea ce faci pe langa scrisul unui fic. Un fic ce, pentru mine, reprezinta atat de mult! Poate ca ei nu sunt atat de reali pentru mine cat sunt pentru tine, dar te asigur ca am trait ce au trait si ei citindu-ti opera!
Te felicit pentru geniul tau creator! Sa continui, relatia dintre ei decurge asa de frumos... Si certurile ma amuza teribil! Plus un sarut. Unul mic, dar a fost unul si m-a lasat cu gura cascata, sa fiu sincera, caci nu ma asteptam sa se intample asta, vazand pana acum cum se comporta Kyle.
Deci, scumpa mea Mira, incanta-ne, te rog, cu nextul pe cat de rapid se poate! Te pup!

[MiraA]

***

Barbatul era mai greu decat se asteptase. Imediat ce se ridica in picioare isi lasase toata greutate pe el. "La dracu', gandi Kyle, nu ma gandeam ca in seara asta voi face pe carausul, dar avand in vedere ca eu sunt vinovat de starea sa, nu prea pot sa-l las aici de unul singur".
Trebuia neaparat sa invete sa-si tina gura. De ce nu putea sa se abtina? De ce nu reusea sa citeasca atmosfera inainte de a vorbi? De ce era atat de batut in cap uneori?
Pufni enervat, apoi ii trecu mana lui Ray dupa gatul sau, incercand sa-i sprijine mai bine trupul mare. De ce mama dracului trebuia sa fie atat de mare? Omul asta nu a auzit de marimi medii? Totul trebuia sa fie mare la el? Statura lui, mandria si...durerea? Pentru un moment se intrista. Ray nu era omul care credea el ca este.
-Hai sa mergem acasa, zise cu jumatate de gura, incercand totusi un ton cat mai vesel. Cand vazu ca nu primeste niciun raspuns isi intoarse capul spre el.
-Asta nu-i momentul cel mai bun sa dormi, lua-te-ar naiba! ii zgudui un pic umerii, incercand sa-l trezeasca, dar degeaba. Asa ceva, mormai pentru sine tanarul si facu cativa pasi spre masina ce era atat de aproape si totusi prea departe.
-Cum naiba sa adormi asa in mijlocul conversatie, batrane! bombani baiatul. Ti-am zis eu ca oamenii batrani trebuie sa doarma mai mult, dar tu nuu!! Si de ce naiba vorbesc cu tine? Oricum nu ma auzi!
-Mai taci, pustiule, ma doare capul, bolborosi Ray atat de incet incat daca nu era atent, Kyle nu ar fi inteles ce ii spune.
-Din vina cui te doare? Cum ai putut sa bei atat de mult incat sa ajungi in starea asta? Si de ce naiba ai condus pana aici asa? Ar fi trebuit sa iei un taxi si sa mergi direct acasa! Ce faceai daca...
-Nu vroiam sa ma intorc in casa aia goala.
Chiar daca era pornit pe idee de a-i tine o morala buna, Kyle tacu si continua sa mearga spe masina.
-Stiu, zise intr-un final, inainte de a deschide usa din dreapta a masinii sale si de a-l aseza pe Ray pe scaun. Ocoli vehiculul si se urca pe scaunul soferului. Inchise usa in urma sa si porni motorul, punand masina in miscare.
Deschise ambele gemuri, lasand aerul rece sa patrunda in interior. Ii era frig, dar spera ca asa lui Ray nu i se va face rau. Ultimul lucru pe care si-l dorea era ca maine dimineata sa duca masina la spalatorie.
Spre norocul lor, nu aveau prea mult de mers pana la cladirea unde locuia Ray si traficul nu era deloc intens, asa ca aveau sa ajunga repede.
Kyle conducea incet, fiind atent la drum, dar in acelasi timp si la barbatul de langa el. Adormise din nou. Capul ii era indreptat inspre geam si usor cazut intr-o parte, in timp ce corpul ii era relaxat in scaunul confortabil de piele.
Imediat ce ajunse langa cladire, parca masina in fata si cazu pe ganduri. Ce era mai greu acum urma. Cum naiba il va duce pe barbatul asta pana la el in apartament? Il masura din priviri si pentru a nu stiu cata oara se intreba de ce trebuia sa fie atat de mare?
Iesi din masina, merse pe partea cealalta si deschise usa, apoi il prinse pe Ray de brat. Trase putin de el in incercarea de a-l trezi.
-Ray! Ai ajuns acasa. Ray! Chiar vrei sa te car in spate pana acolo?! Haide, omule, ai un pic mila de mine! zise baiatul cu o vocea plangacioasa, insa vorbea singur.
Injura printre dinti cu ciuda, promitandu-si in gand ca il va face sa plateasca pentru asta cand va fi treaza. Ii puse din nou mana pe dupa gatul sau, apoi il prinse de dupa spate si il scoase cu grija din masina. Tranti usa cu piciorul, deoarece mainile ii erau prea ocupate ca sa-l impiedice pe Ray sa cada. Parea mai greu sau doar i se parea lui?
Facu un pas, apoi inca unul si inca unul, pana ce ajunse la intrarea in cladirea impunatoare. Impinse usa de sticla cu piciorul, intrand inauntru. Respira usurat cand vazu cele trei lifturi din fata sa. Se ruga ca macar unul sa functioneze, altfel ar fi fost in stare sa-l lase aici si sa plece.
Il trase pe Ray dupa ele, pana la primul lift, care, spre bucuria sa functiona. Intra inauntru si apasa butonul ce il ducea la etajul 5, apoi se sprijini de unul dintre cei patru pereti pentru a-si recapata suflul.
Cand usile se deschisera, isi continua drumul pana ce ajunse in fata usii apartamentului lui Ray. Cel putin spera ca este apartamentul lui Ray. Nici nu stia ce va face daca gresise cladirea!
Cauta repede prin buzunarele sacolui pe care il burta barbatul pana ce gasi cheia magnetica, deschise usa si intra inauntru.
Facu cativa pasi in intunericul din camera, apoi isi ridica una dintre maini si pipai perete in incercarea de a gasi intrerupatorul. Apasa butonul imediat ce il gasi, clipind de cateva ori pana ce ochii sai se obisnuisera cu lumina alba.
-Inca un pic. Hai, Ray, nici acum nu vrei sa ma ajuti?
Vorbea din nou de unul singur. Arunca o privire rapida prin apartament. Era unul tipic cladirilor rezidentiale: spatios cu ferestre mari de dadeau spre ocean, in cazul de fata, un living mare despartit de zona de gatit printr-un bar nu foarte inalt, dar foarte bine aprovizionat din cate putea sa vada. In spate observa cateva usi ce duceau probabil spre celelalte camere din apartament. Ar fi fost mai usor sa-l lase pe canapeaua de piele de acolo, dar era cam mica in comparatie cu Ray. Nu ar fi incaput si a doua zi, pe langa o mahmureala s-ar mai fi ales si cu o migrena frmusica.
Stranse din dinti, indreptandu-se cu pasi mici spre usa, in spatele caruia spera el ca se afla un dormitor. Piciorele ii tremurau si spatele il durea dupa atata carat. La dracu', omul asta era de doua ori cat el si la greutate si la inaltime. Probabil maine se va trezi cu o febra musculara de toate zilele.
Cand in sfasit ajunse in dreptul usii, o deschise cu o mana, apoi intra. Respira usurat cand vazu patul mare din mijlocul incaperii. Il va lasa acolo, apoi va pleca acasa. Cel putin asta ii fusese intentia. Cand ajunse langa pat, isi intinse mana, incercand sa dea la o parte cuvertura, dar calcula gresit greutatea barbatului ce se sprijinea de el, isi pierdu echilibru si cazu pe pat, urmat indeaproape de trupul mare a lui Rayland.
-La naiba! Ray, trezeste-te! Ray!! Incerca sa-l impinga, dar in cateva secunde parca devenise si mai greu. Barbatul ofta in somn, isi trecu mainile de o parte si de alta a trupului micut a lui Kyle, apoi isi aseza mai bine capul pe umarul sau.
-Ray! Ma strivesti! Trezeste-te, omule!
Insa nici de acesta data nu primise niciun raspuns. Barbatul dormea prea adanc ca sa se trezeasca atat de usor. Kyle injura printre dinti, incercand inca o data sa-l dea jos de pe el, dar dupa vreo 10 minute de incercari esuate se dadu batut. Obosise de la atata carat. Va astepta...pana la urma se va misca in somn si se va da jos de pe el. Atunci se va ridica si va pleca acasa. Trebuia doar sa astepte.
Insa Rayland era cald, patul moale si confortabil, iar lui ii era somn. Atat de somn incat nu reusea sa-si mai tina ochii deschisi. Isi zise ca-i va inchide pentru cateva momente, dar adormi...

Il trezi lumina ce-i batea in ochi. Mormai ceva pentru sine, intrebandu-se de ce nu trasese jaluzelele cu o seara inainte, apoi isi deschise lenes ochii. Primul lucru pe care il simti fusese durerea ingrozitoare de cap.
-La naiba! Nu trebuia sa beau atata. Ramase o vreme nemiscat, insiradu-si in minte cateva motive extrem de bune pentru care ar trebui sa ramana in cap. Isi intinse mainile, incercand sa-si relaxeze muschii ce dintr-un motiv sau altul erau mai incordati decat de obicei ina cea dimineata, insa atunci simti ca ceva nu e in regula. Mana lui dreapta era trecuta peste ceva. Isi deschise brusc ochii si primul lucru pe care il vazu fusese fata adormita a lui Kyle ce se afla la doar cativa centimetrii de a sa. Tresari si se dadu un pic in spate. Se uita la trupurile lor, incercand sa-si aminteasca ce naiba se petrecuse cu o seara inainte. Amandoi erau complet imbracati, deci nimic grav.
Atunci ce cauta in patul lui?! Se incrunta. Trupul micut a lui Kyle era lipit de al sau in totalitate. Acum, ca se trezise ii putea simti una dintre maini sub el si se intreba cum de nu reusise sa i-o rupa dupa ce dormise o noapte intreaga peste ea. Unul dintre picioarele tanarului era aruncat neglijent peste coapsele sale, in timp ce cu cealalta mana parea a se fi agatat de camasa sa ce era acum distrusa. Capul ce arata ca o claie de foc si-l tinea sprijinit de umarul sau. Ii simtea respiratia adanca pe gat. Pielea i se infiorase instantaneu cand constientiza cat de aproape erau defapt de aproape unul de altul.
-Kyle, ii sopti incercand sa-l trezeasca. Se ridica intr-un cot si ii indeparta mana de pe camasa sa. Baiatul mormai ceva in somn si se apropie si mai mult de el.
-Mi-e somn. Mai lasa-ma sa dorm putin. Vocea sa somnoroasa il facu pe Ray sa zambeasca.
-Kyle, deschide ochii.
-Nu vreau, protesta tanarul. Mirosi bine, ii zise inainte de a ofta din nou.
-Kyle...
-Doar 5 minute, Ray, si ma trezesc. Ray?! Kyle isi deschise ochii si il privi confuz pe barbatul ce statea intins langa el. Clipi de cateva ori, asigurandu-se ca nu viseaza. Cand isi dadu seama in ce fel statea agatat de el, aproape sari din pat. Fata i se inrosise mai tare decat parul din cap. Ii venea sa intre in pamant de rusine.
-'Neata. Acum ca te-ai trezit, imi spui si mie ce naiba cauti in patul meu?
Ray nu credea ca fata sa se poate inrosi mai tare decat era, insa se inselase. Era atat de rosie incat nu mai putea distinge pistruii ce ii patau nasul si pometii.
-Ai putea sa zici merci pentru ca te-am adus acasa! Nu e vina mea ca ai adormit si a trebuit practic sa te car pana aici. Am vrut sa te pun in pat, dar m-am dezechilibrat si ai cazut peste mine. Nu te-am putut da la o parte. Am vrut sa astept pana te misti singur, dar cred ca am adormit.
Baiatul vorbi atat de repede incat, daca nu era atent nu ar fi inteles nici macar un sfart din cuvintele pe care le spuse.
-Kyle...
-Imi pare rau. Baiatul isi pleca privirea in podea. Trebuie sa plec. Nu mai astepta ca barbatul sa spuna ceva. Iesi val-vartej din camera si se indrepta spre iesirea din apartament. In spatele lui se auzeau pasii lui Rayland. Cand ajunse in living ii prinse mana si il intoarse spre el.
-Nu trebuie sa fugi asa. Multumesc pentru aseara...astepta ca tanarul sa zica ceva, insa cand vazu ca nu primeste niciun raspuns, continua. Daca tot te-am obligat sa petreci o noapte impreuna cu mine, nu vrei sa si mancam?
Ochii verzi ce pana atunci se ferisera de ai sai, incepura sa arunce sageti de gheata.
-Nu am petrecut noaptea impreuna! zise Kyle pe un ton jos. Nu pot. Nu am intarziat decat vreo 12 ore, asa ca, scuza-ma daca iti refuz invitatia.
Isi trase mana din a sa si isi continua drumul spre usa. Ar fi putut sa ramana. Oricum nu-i pasa nimanui daca ajungea sau nu acasa, dar nu vroia sa mai petreca timpul in compania sa. Ii era frica si nu de Ray, ci de el insusi. Nu vroia sa se apropie de cineva care iubea pe altcineva si care probabil va iubi mult timp de acum inainte pe altcineva.

[MiraA]

***

-De ce zambesti? Jesse lasa deoaprte documentele pe care le avea in fata si-l privi pe fratele sau. Acesta insa nu paruse a-l auzi. Pamant catre Ray....Ray esti prezent?
Ray tresari.
-Da...ce-i?
-Ma intrebam ce e asa de amuzant. De cand ai intrat in biroul meu nu faci altceva decat sa privesti in gol si sa zambesti. Am ceva pe fata?
-Nu. Evident ca nu. Ma gandeam doar...zise Ray evaziv nedorind defapt sa se destainuie. Adevarul era ca era foarte bine dispus inca de cand se trezise sau, daca ar trebui sa fie complet sincer cu sine, ar spune: inca de cand se trezise cu Kyle langa el. Nu putuse sa-si scoata din minte fata lui somnoroasa, ochii verzi usor confuzi si in niciun az culoarea rosiatica ce-i colora obrajii. Isi scutura capul, incercand sa revina cu picioarele pe pamant. Nu era bine. Nu era deloc bine ca se gandea la asa ceva. Se simtea...vinovat?! Da, vinovat era cel mai bun cuvant ca sa descrie ceea ce simtea. Vinovat pentru ca dormise cu altcineva in patul pe care il impartise cu el, vinovat ca nu simtise repulsie cand il vazu si, nu in ultimul rand, vinovat pentru ca inca se gandea la el.
-In legatura cu sedinta din Toronto...ii aminti Jesse.
-Ma duc eu. Nu trebuie sa trimiti un inlocuitor.
-Esti sigur? Pana acum ziceai ca ar fi bine sa trimitem pe altcineva. In plus, parca urai Toronto in perioada asta a anului. Ce te-a facut sa te razgandesti atat de brusc?
-Vreau sa schimb un pic atmosfera. Atata tot.
Jesse nu crezu un singur cuvant din ceea ce-i zicea, dar a ajuns la concluzia ca e mai bine sa nu insiste. Se multumi sa-i zambesca.
-Bine, daca asa vrei tu. Tocmai m-ai scutit de o mare bataie de cap. Cel mai bine ar fi sa pleci in seara asta.
-Defapt cred ca o sa plec chiar acum. Ma duc acasa sa-mi fac bagajul si apoi plec la aeroport.
Se ridica de pe scaunul din fata biroului si porni spre usa.
-Drum bun si ai grija ce faci pe acolo, ii ura Jesse inainte sa iasa din birou. Imediat ce usa se inchise se aseza inapoi in scaun si privi dosarul din fata sa cu luare aminte. Intr-un fel ii prindea bine ca Ray sis gasisese tocmai acum sa plece. Sedintele din Canada il vor tine ocupat aproape o saptamana, ceea ce ii va da lui mana libera a faca niste investigatii discrete fara a fi nevoit sa priveasca tot timpul peste umar.
Nu-i placea sa recunoasca, dar in momente ca astea blestema ziua aceea din Alaska cand spusese ca va prelua conducerea Grupului Newcrest. Desigur, pe atunci nu stia in ce se bagase. Ar fi fost mai bine daca nu ar fi aflat niciodata. Viata lui de atunci, chiar daca era pusa in pericol aproape zilnic, era mult mai usoara decat acum. Atunci nu depindea nimeni de el. Daca o dadea in bara, doar el suporta consecintele faptelor sale. Acum insa, daca gresea peste un milion de oameni din toata lumea riscau sa ramana fara un loc de munca. Acum presiunea era mult mai mare decat fusese vreodata.
Injura printre dinti si arunca documentul inapoi pe birou. Se ridica de pe scaun si se intoarse cu fata spre fereastra mare. Ofta.
-Ce naiba pui la cale, Duncan?
Era o intrebare retorica. Stia ce pune la cale, dar nu avea cum sa o dovedeasca. Totusi, inca nu se putea convinge ca Duncan a ajuns atat de jos, ca el s-ar putea preta la ceva atat de murdar. Si mai mult, ca ar fi implicat si acesta companie in jocul sau. Era nebun, dar un nebun destept. Daca nu era atent, ar putea sa piarda jocul asta.
-Domnule Rosson?
Vocea feminina i-a atras atentia. S-a intors cu fata spre usa, vazand-o pe Camil. Femeia era imbracata intr-o rochie desupra genunchiului cu o linie sobra, dar care ii punea in evidenta silueta supla in ciuda celor 45 de ani ai sai. Parul negru il avea prins intr-un coc auster, iar pe ochii ageri se odihneau niste ochelari micuti.
-Da, Camil. Ce s-a intamplat?
-E ora 1. Cand vazu ca barbatul nu zice nimic, continua. Ati zis sa va anunt pentru ca trebuie sa va intalniti cu un domn Ian Roberts...
-La naiba! Am uitat. Merci, Camil. Raman dator. Jesse isi infasca repde sacoul si trecu aproape in fuga pe langa femeia ce ramasese in usa. Nu-i baga in seama pe cei ce se uitau mai ciudat la el. Ori erau noi, ori nu il cunostea indeajuns de bine incat sa stie ca el e un nonconformist convins. Ocoli liftul, alegand scrile in locul lui, sperand ca asa va ajunge mai repede la parter, apoi in parcarea subterana.
Intra in masina, porni motorul ce incepu sa toarca pecum o pisicuta, apoi demara in forta. Nu-l mai vazuse pe Ian de ceva vreme si deja ii era dor de el. In plus, lasand sentmentalismele la o parte, in el se putea increde. El l-ar fi putut ajuta in cazul in care urma sa se intample ceva nu prea placut.
Imediat ce se incadra in trafic, deschise gemul lasand aerul sa-i mature fata. Nu-i placea sa dea drumul la aerul conditionat in masina. Tot timpul i se infunda nasul de la el.
Nu mergea repede, dar nici incet. Drumurile erau aproape pustii la ora aia. Din cand in cand mai vedea cate-o masina, care se deplasa la fel ca el: ca si cum ar avea tot timpul din lume.
Cand intr-un final ajunse in fata redactiei, era aproape ora 2.
Parca masina pe unde apuca, apoi se indrepta spre intrarea principala.
Imediat ce deschise usa, mirosurile cunoscute il lovira din plin: hartie, cafea si fum de tigara. Era din nou acasa. Nu mai vorbea de agitatia din jur. Toata lumea se comporta de parca venea sfarsitul lumii si nu aveau unde sa se ascunda. Zambi, amintindu-si de zilele cand lucra aici.
Se strecura printre birourile insirate in toata incaperea, salutand in dreapta si in stanga pe cine cunostea, apoi lua liftul pana la etajul unde Roberts isi avea "puntea de control", asa cum multi o denumeau.
Si acolo intalnise, pe langa multe fete noi si altele cunoscute. Le zambi, apoi, fara sa mai bata la usa intra in biroul fostului sau sef. Nici aici lucrurile nu se schimbasera prea mult. Locul era vraiste. Mormane de documente erau imprasitate peste tot intr-o dezordine de nedescris tipica oricarui redactor-sef ce se respecta. Roberts statea ca de obicei in spatele biroului cu ochii pironiti in niste foi, cu o cana de cafea langa el si cu un trabuc cubanez intre buze.
-Salut, sefu'.
Barbatl tresari si-si ridica privirea din foi.
-Jesse?! intreba oarecum surprins. Ce cauti aici?
-Daca nu lucrez aici nu pot veni in vizita? Jesse pufni si se aseza pe scaunul din fata biroului. Se intinse si sa facu comod asa cum facea odinioara.
-Sti bine ca nu la aia m-am referit. Doar ca sunt surprins. Ma asteptam sa fi extrem de ocupat acum.
-Sunt extrem de ocupat, zise Jesse oftand, apoi tacu.
-Ce te preocupa? Nu cred ca ai venit pana aici la ora asta in timpul unei zile lucratoare ca sa-mi spui ca iti era dor de morala pe care ti-o tineam. Roberts se lasa pe spate in scaunul mare de piele si-si reaprinse trabucul. Te ascult, Jesse.
Vazand ca tanarul nu zice nimic, trecu la tonul amenintator pe care il folosea in trecut cand stia ca va auzi ceva ce in mod cert nu-i va conveni deloc.
-Jesse...
-Am o presimtire...
-Ce fel de presimtire?
-Una proasta...una foarte proasta...
-Asta nu e bine. Amandoi stim ca atunci cand ai presimtiri se prevad necazuri la orizont. In ce necazuri ai mai intrat acum, copile?
Jesse, in ciuda ingrijorarilor, zambi sagalnic.
-Momentan in nici unul.
-Momentan...Roberts ofta. Ce ai zice sa-mi spui ce se petrece. Fara ocolisuri, Jesse.
-Cred ca cineva vrea sa-mi insceneze o frauda. Bine, o frauda in cel mai bun caz. In cel mai rau, nici nu vreau sa ma gandesc...
-Sti cine e?
-Da, dar nu am dovezi.
-De ce ar vrea sa-ti faca asa ceva? Din cate mi-ai povestit toti au fost extaziati cand ai hotarat sa preiei conducerea.
-Toti, inafara de unul, zise Jesse.
-Duncan McMeron? intreba Roberts curios.
-Da. Nu e genul omului caruia sa-i place sa piarda.
-Nu a pierdut cine stie ce. Inca e activ in cadrul Grupului N. De ce si-ar periclita pozitia?
-Din aroganta, obsesie, ura...cine stie? Jesse ridica din umeri. Cand am ocupat scaunul directorului executiv am facut o mica investigatie, insa nu am gasit dovezi ca sa-l pot acuza direct de delapidare de fonduri, cu toate ca banii dispar din companie.
-Sume mari?
-Nu destul de mari incat sa fie luat in seama. E un joc piramidal, dar care i-a adus in ultimii ani peste 10 milioane de dolari.
Roberts fluiera apreciativ.
-Nu e rau. Nu e rau deloc.
-Insa pe mine nu aia ma sperie, continua Jesse. Din greseala mi-au picat in mana niste documente de la aprovizionare. In fiecare saptamana una dintre firmele mai mici ce apartin de noi primesc doua cargouri ce ar trebui sa contina cafea.
-Asa si? Nu vad nimic suspect aici.
-Se presupune ca vin de la o firma numita Caffe Esperantza.
-Asa...
-M-am interesat. Este o firma mica, care face afaceri mai mult cu alte firme mici, majoritatea cu sediul in L.A.
-Te intreb din nou...si ce-i cu asta?
-Nu exista furnizori, conturi in banca cu care opereaza firma, nici macar distribuitori oficiali. E doar o firma fantoma.
Roberts tacu un moment, digerand informatia.
-Banuiesc ca asta nu e tot.
-Ai dreptate. Nu e. Una dintre firmele de aici din L.A. cu care are un asa zis parteneriat e Trading International, un alt paravan. Ghici al cui?
-Nu o sa-mi placa...
-Al fratilor Huarez, continua Jesse.
-Sa fiu al naibii...!
-Mda, Duncan se foloseste de Grupul N pentru a aduce droguri in tara! Si nu am destule dovezi ca sa-l infund. Jesse lovi biroul cu pumnul incercand sa-si inabuse frustrarea.