Umanity and Sacrifice

[Anna]

Aceasta este o poveste cu ocazia de Sarbatoarea Halloweenului.

Capitolul 1:O ceata stranie.

Totul era deja confuz.Nu era destul ca mintea mea,umbla desigur pe alte cai stiute sau nestiute,acum apare si aceasta ceata stranie.Desigur era destul de normal,pentru impatimitii de Halloween,sperand sa se intample ceva straniu,insa nu cred ca s-ar intampla.Deobicei sunt un fan al supranaturalului,nu ma intrebati de ce fiindca ma temeam de acest lucru cand eram mai mica.Iar acum il ador.Ciudat de straniu nu?
Totusi am ignorat din nou acest lucru,si desigur acea senzatie stranie care mi se revarsa in suflet si in cap.Trageam nadejde ca poate iarasi am imaginatia prea bogata,si am ignorat din nou acea senzatie stranie.Era oricum o dimineata nasoala,ca mergeam la scoala,daramite sa-mi mai pese daca o sa murim azi sau nu.Totusi acel vis straniu nu imi dadea pace..
Am continuat sa merg catre scoala,acoperita de ceata asta densa,si desigur care ma apasa si psihic.Ciudat de straniu,pana si in vis era ceata,doar ca era o furtuna fiindca vedeam foarte clar fulgerele.Stiu ca la un moment date ram pe un camp inghetat de toamna,pustiu si abandonat unde erau mai multe corpuri fara viata.Mai multi oameni treceau pe langa mine,eu fiind doar un simplu martor.Stiu ca unul dintre oameni,a luat in brate un copil mic,un baietel cu o privire socata,inerta.Avea pe fata funingine,si multa cenusa pe fata,de parca ar fi ars ceva pe el.Erau multi oameni pe jos,care nu se miscau,de parca ar fi dormit.Un om de langa mine,insotit de mai multe voci spunea ca acel copil era deja mort.Asta m-a speriat putin.
Mi-am continuat drumul spre scoala,ignorand din rasputeri acel sentiment,si am iesit triumfatoare.Intre timp m-am intalnit cu o colega,si am mers impreuna spre clasa.Intre timp mi-am vazut colegii,unii dragi mie,altii care imi provocau scarba.Normal,nu toti imi puteau oferi acea “caldura”prieteneasca.M-am asezat in banca,unde mi-am aruncat geaca de piele in spatele meu,si am asteptat.Ziua trecu extrem de rapid,insa prea putin important pentru mine,eu fiind mai retrasa de felul meu.Toti ma considerau o ciudata,asa cum se intampla si in gimnaziu,si poate eram nu ii contrazic.Totusi nu ma interesa prea tare parerea lor,opinia mea fiind asta:”Poate sunt ciudata,dar nu sunt atat de comuna precum voi.”
O colega imi trezi brusc starea de somnolenta,intrebandu-ma daca sunt suparata.I-am raspuns printr-un gest normal ca sunt bine,insa m-am retras inapoi in lumea mea,alaturi de castile de la telefon.Insa nu stiu de ce,am simtit ceva pe umarul meu.M-am uitat in spatele meu si am observat ca o fata cu parul cret,si ochii caprui ma urmarea cu un zambet mai pervers.Prima data m-am uitat fix,iar apoi am clipit si disparuse.Bun,renunt la cafea de acum inainte…
Totusi,diriginta intra brusc in clasa,anuntand pe toti sa ramanem in clasa.Motivul nu era clar pentru noi,doar ca s-a intamplat ceva grav pe terenul de sport de afara.Am ramas cu totii in clasa,desi se auzea valva si pe holuri,multe voci adunate,neintelese…
Am mers cativa din clasa mea,si cu ceilalti din alte sali sa vedem ce este pe geam.Profesorii erau adunati pe teren,fiind socati de cele intamplate.Tot ce am putut vedea este ca se uitau la cosul de baschet din fata lor.Langa ei erau politistii ce au stat cu profesorii de acolo,iar restul au venit spre noi.Eu m-am dus in baie ca sa ma ascund,si spre surprinderea mea,nimeni nu mi-a tinut morala.Toti ceilalti profesori erau prea ocupati cu acel lucru ciudat,si alti elevi ce erau acolo si erau oripilati.Incetul cu incetul,am auzit cum o fata a inceput sa tipe,si altii cum au devenit palizi dintr-odata.Am ajuns printre ei si am vazut cum un copil cam de clasa a cincea era scos de pe cos,ce era legat cu lanturi.Pe corpul lui firav era scris mii de inscriptii date,cu cerneala neagra parca.Tenul ii era cadevric si lipsit de suflare.Cand incercau sa-l scoata de acolo,scara pe care statea politistul se clatina brusc,alunecandu-i printre maini copilul.Eu fiind putin mai in spate,ceilalti s-au retras speriati,impingandu-ma pe mine in fata,si ajungand chiar langa trupul copilului.Ceilalti erau panicati,ofiterii de politie se certau intre ei ca prostii,iar eu ma uitam la bietul copil tematoare.Totusi semnele de pe fata erau destul de dese,pentru un atac.Pareau special pictate.I-am tras maneca mai sus,si am vazut ca incriptiile acelea aveau ca sursa mici pentagrame.Am pus mana pe ele,in timp ce le priveam atent.Le-am admirat incet,si am pus mana pe acele surse.Pielea lui era rece precum gheata,ceea ce m-a facut sa tresar putin.I-am pus mana la gat,sa vad daca mai are puls dar raspunsul era negativ.M-am uitat la el,si i-am vaut ochii albastrii,si parul blond scurt.Arata ca un copil normal,ce nu merita sa i se intample asta.Am pus mana pe fruntea lui,unde avea un simbol ciudat de tot,doar ca la unul din ramificatii era un fel de dunga mai ingrosata.Semana cu un sarpe,iar apoi mi-am dat seama ca repreinta Semnul Infinitului.Am pus mana pe el usor,iar apoi multe arsuri mi-au cuprins mana,si toate organele vitale.O arsura mi-au cuprins ochii,ce ma faceau sa vad multe lucruri,chiar si crima produsa.Am vazut cum copilul intariziase la ore,si cum un om imbracat intr-un hanorac negru,si cum i-a zambit straniu.Copilul nici nu apucase sa tipe,fiindca disparuse alaturi de acea persoana.Mai multe sageti imi cuprindeau membrele si inima,facandu-msa sa tresar speriata,si lasand copilul acolo.M-am ridicat speriata iar acele imagini au disparut ca prin magie.Am respirat usurata,insa inainte sa mai reactionez am inceput sa vad si acele semne pe mine,cum imi ajungeau la ochi si imi creau ameteala si durere.Am inceput sa tip,fiind incapabila sa mai vad nimic,fiind de-a dreptul oarba.Am inceput sa tip dupa ajutor,si am putut sa aud ca un ecou indepartat alte tipete.Mai multi mi-au luat trupul si mi l-au scutrurat panicati de cele intamplate.Am auzit profesoarele de engleza si franceza cum tipau la mine,insa eu nu puteam sa le vad.Inainte sa mai apuc sa strig dupa ajutor,acel individ imi aparu in fata ochilor si mi-a spus atat:
“Te-am vazut.Tu vei fi Prima.”
Am inceput sa tip disperata,iar ceilalti imi tot strigau numele.Am simtit cum mi-am pierdut toate puterile asupra corpului meu,si cum eram lasata prada gravitatiei.Tot ce am putut sa aud a fost:
-Camille,trezeste-te!Camille,ma auzi?Ma auzi?...
Melodia ce m-a inspirat:X http://www.youtube.com/watch?v=d-KxsdWX9xE
Si desigur:http://www.youtube.com/watch?v=XfI7gSO-Fgc
Scuze ptr greseli:">Happy Halloween!

[crazy little red]

"cu parul cret si ochii caprui" hai mai :)))
god, ce te mai duce mintea :-S
bine a am clikuit pe melodie dupa ce-am citit capitolul ca altfel ma speriam pe bune, si asa am un peisaj mult prea macabru in cap
de parca imaginatia mea nu ar fi deja destul de bolnava...
acum nemultumirile mele care exista si vor exista mereu :)
-first, nu ai pus space dupa punct si virgula
- second, trebuia sa desparti sfarsitul capitolului de ce ai mai scris tu prin cateva randuri

acum, mi-a placut modul in care ai descris unele chesti, reacti, senzati :X
iar lipsa dialogului (aproape) e un punct forte dupa mine
si... greseli, parca nu :-?
actiunea, e interesanta, rodul imaginatiei tale
chiar ai gasit momentul potrivit sa incepi o astfel de povestioara, desi poate ma incanta ca m-am dus la culcare inainte sa postezi, m-am scutit de o serie de cosmaruri :|
saracutul copil...
si acuma ma tot gandesc ca si personajul principal e intr-un fel sau altul condamnata...

eh, cam atat...
restul e cancan (cat detest replica asta, si am ajuns sa o folosesc :(( )

[LLC]

Nu stiu de cat timp scri insa o faci foarte bine. Am apreciat enorm cum ai terminat capitolu, mi se pare genial si de bun gust si in acelasi timp te tine in suspans, daca erai incepatoare( cum am observat ca fac altii) finalul ar fi fost ceva de genu :"Am inceput sa tip disperata,iar ceilalti imi tot strigau numele.Am simtit cum mi-am pierdut toate puterile asupra corpului meu,si cum eram lasata prada gravitatiei.Tot ce am putut sa aud a fost:" si asta era suspansu :)). Pe mine ma amuza enorm cand dau de faze de genu. Oricum, sa revin la subiect.

Asezarea in pagina, mai lasa de dorit, adica daca lasai acolo 3 randuri libere nu mai arata asa incarcat, cel putin mie mi-au obosit ochii. Adica dupa parerea mea se vedea mai bine asa:

"Am ramas cu totii in clasa,desi se auzea valva si pe holuri,multe voci adunate,neintelese…

Am mers cativa din clasa mea,si cu ceilalti din alte sali sa vedem ce este pe geam.Profesorii erau adunati pe teren,fiind..."

adica din cand in cand sa lasi un rand liber intre alineate.

Actiunea ai descris-o foarte bine insa la descrierea sentimentelor mai ai de lucrat. Adica pentru un fic de dragoste ar fi fost mai mult decat ok dar pentru un fic cu acest fel de actiune iti trebuie altceva. Citeste Edgar Alan Poe, e un priceput in domeniu( priceput e prea putin zis), citeste poeziile lui Baudelaire, Florile Raului,e pur si simplu genial, sigur o o sa iti placa si o sa te ajute sa creezi atmosfera de mister, groaza.

Nu prea mai am ce sa zic, astept sa vad cum evolueaza tot. Te rog sa ma aunti cand postezi.
Bafta!

[i Ramenn.]

HEii! .
Dupa cum am promis, am trecut pe aici. Sa vedem:
Imi place, pt inceput, ideea ^.^ Halloween.. Ador Halloween-ul . >:]
"Avea pe fata funingine,si multa cenusa pe fata" . Te-ai repetat. x3
"Totusi nu ma interesa prea tare parerea lor,opinia mea fiind asta:”Poate sunt ciudata,dar nu sunt atat de comuna precum voi.”. Un sfat: Puteai sa nu adaugi "asta" si puneai pur si simplu ( : ) si ghilimelele si treceai la subiect... :] Dar, e ok si asa.
"Pe corpul lui firav era scris mii de inscriptii date" .. Pe corpul lui "era" scris mii?... x3.. Greseala de gramatica ^.^
Am mai vazut mai multe greseli, oricum.
Ideea e normala, dar pe parcurs ia originalitate. Imi place ^.^..
Titlul..E ok.
Acum, trebuia sa descrii mult mai mult . Ideea e in sine pentru a descrie o groaza. Iesea un capitol kilometric daca descriai cum trebuie si asta ar fi si trebuit. Deoarece nu ai descris sentimentele, etc, actiunea a parut un pic cam grabita(acu e acasa, acu pleaca la scoala, acu vede alea pe strada..tmtmtm.. ) . Cred ca trebuia sa se sperie mult mai mult cand a vazut "oamenii" aceia in drum spre scoala.. Atmosfera in sine e infricosatoare deci trebuie descrieree:]]. * am spus descriere de mii de ori *.
Deci, original. F. Bine ^.^..
Astept next si scuze, sper ca nu am fost prea dura.. Sunt noua in lumea critica si spun mai adevar. Critica e constructiva , nu o spun de rau:x.
Soo, succes mult la scris:*:*:*.

[Anna]

Multumesc de comentarii!:*

Capitolul 2:Un lucru ciudat…

M-am trezit invaluita de un frig extrem de nasol.Nici nu stiu ce era cu mine,parca as fi adormit in zapada.M-am ridicat buimaca,vizibil afectata de tot ce s-a intamplat,dar am putut sa ma mentin treaza.Se pare ca eram in cabinetul medical,iar langa mine era doctorita.M-am uitat la ea putin buimaca,de parca n-as fi cunoscut-o,desi o stiam.Mi-a spus ca am avut un atac de panica,desi cam toata lumea a vazut ca eram plina de semnele acelea din cap pana in picioare.Am continuat sa imi cred cele spuse,sis a ignor opinia ei medicala,care ma interesa catusi de putin.Am mers ametita spre clasa mea,care spre nenorocirea mea se afla la etajul al doilea.Am mers sprijinita de bara de langa scari,iar parca tot ce atingeam ma ardea si imi facea frig in acelasi timp.Ce mama naibii se intamplase cu mine?
Cand am ajuns la etajul unu,am vazut cum la geamul dinspre etajul al doilea era aceasi fata,cu parul ondulat si ochii caprui.Ea se uita la mine zambind iar eu am intrebat-o sarcastic:
-Sa ghicesc,acum voi lesina si o sa cad pe scari?
Ea a inceput sa rada,un raset atat de normal,atat de asemanator mie.. atat de ciudat ca si mine.Am inceput sa urc in continuare,fiindu-mi din ce in ce mai greu sa respir.In cele din urma am ajuns in clasa mea,iar cand am intrat toti se uitau cu o privire speriata I ciudata in acelasi timp.
“Da,nimic nou,doar am lesinat si am urlat de spaima langa un cadavru…ce frumos e afara nu?”ma intrebam seaca.M-am asezat in banca mea,simtind cum toate privirile colegilor erau atintite spre mine.Totusi cand m-am uitat spre ei,toti si-au retras privirile.Ce oameni…
Ziua mi se paru extreme de lunga,insa cand am ajuns acasa bunica mea,cu care stau nu prea vorbi cu mine.Eram obisnuita cu aceasta liniste calmanta.M-a intrebat cum a fost la scoala,si i-am spus ca totul era in regula,exceptand faptul ca nu i-am mentionat ca a murit cineva astazi.Am vorbit putin cu sora-mea,si toate restul si m-am apucat de invatat.Pana cand se intuneca afara,am stat cu gandurile aiurea,si abia jumatate din lectii erau facute.Totusi vroiam sa ies afara,chiar aveam o dorinta ciudata de a iesi din cei patru pereti ai casei,eu care ii gaseam drept confort si aparare.Ciudat de straniu…
Calculatorul ma trezi din letargia aceea,facandu-ma sa privesc curioasa ecranul.Un anumit baiat,ma salute,fiind chiar uimita de ceea ce am vazut.I-am salutat politicos,si m-a intrebat ce fac.Cine e acest tip va intrebati,pai era un coleg de-al surorii mele,adica am mai iesit seara dar totusi am inceput sa-l plac.Da,pana si oamenii ciudati au sentimente,ceea ce ma ingrozea si pe mine.L-am invitat la o plimbare pe afara,iar el a acceptat simplu.Tipic lui:o persoana perfect normala ,cu mintea pe pamant,sigur in ceea ce face,amuzant si perfect logic.Plus ca arata si bine,ceea ce e total opus mie.Eu cred ca as fi oglinda lui,o imagine rasturnata in spatiu si timp..
Mi-am luat haina pe mine,si am iesit afara.Aerul rece de toamna ma revigora instantaneu dupa toate cele petrecute astazi.Am respirat adanc,caile respiratorii fiind binecuvantate de o asemenea intamplare.Aparu si el cu acel pas linistit si sigur in acelasi timp,imbracat intr-o geaca de piele,si cu o pereche de ochelari.Desigur si eu purtam ochelari,desi mi se parea ca arat ca o momaie,nu prea imi pasa,dar am un exemplu de om ce arata bine cu asa ceva pe nas.
Imi zambi scurt si ma saluta in acelasi timp.i-am raspuns la gest si l-am salutat si apoi i-am oferit o imbratisare destul de lunga,iar apoi mi-am dat seama ca ma dadeam de gol.M-am retras rusinata,si am zambit timid,ceva tipic mie,trebuia sa ma comport ca un copil.
Am mers unul langa altul si am inceput sa ne plimbam.Satula de aceleasi strazi,am hotarat sa mergem pe langa Stadionul Municipal,si apoi pe straduta ce ducea catre centrul orasului.Am mers si am vorbit,fiind putin suprinsi de linistea ce se asterna frumos peste orasul inghetat de toamna.Am inceput sa vorbim,ceva normal,si mi se parea ca e ceva foarte linistitor,sa vorbesc cu el,si sa aflu atatea detalii mici si neinsemnate dar atat de importante pentru mine,aproape ca aerul.Si-a pus mana la spatele meu,iar eu la fel si am inceput sa mergem,iar fluturasii aceia nu ma mai lasau in pace…
In scurt timp am ajuns catre o intrare in vale,unde erau mai multe cladiri,si multe terenuri de fotbal ceva mai incolo.Am mers usor,trecand de acele cladiri,si ajungand incet in parcul de langa Sala Sporturilor.Ne-am asezat pe o banca si am stat unul langa altul,in timp ce inghetam de frig.Parcul era pustiu perfect normal pentru un om oarecare insa noi eram exceptiile.Intre timp,am inceput sa spunem bancuri si sa radem,scapand astfel de tacerea morbida a noptii.Apoi am continuat sa spunem si cateva intamplari mai stranii,ceea ce mi s-ar fi parut o nebunie sa mai aud dupa ziua de astazi,dar sentimentul de siguranta ma facea sa ma simt de parca as fi ascultat povesti cu “Tom si Jerry”.
Totusi,la un moment dat se auzi un zgomot ciudat,si ne-am oprit din vorbit.Am stat nemiscati pentru cateva secunde,pana cand am auzit pe cineva cum canta,iar pasii lui auzindu-se in linistea parcului.El se ridica brusc,insa l-am apucat de mana spunand ca poate ni s-a parut,iar imaginatia ne-a jucat o festa.Linistea s-a asezat din nou,dar acum o senzatie stranie imi pulsa capul.Sangele mi se scursese din obraji si m-a luat din nou frigul atunci cand am auzit:
“-Te-am vazut.Tu vei fi Prima”
M-am ridicat speriata in picioare si m-am asezat langa el.Corpul imi tremura,iar el putea observa asta si doar s-a uitat spre mine intrebator.Tot ce am putut sa zic era:
-Ai auzit ceva?
A dat din cap in semn de nu.Desigur,un om normal la cap nu avea lucruri paranoice in minte ca si mine,uneori puteam fi un copil.Nervii au inceput sa mi se zbata,dar totul se opri brusc atunci cand un tip scutura noaptea cu tonul lui:
-Te-am gasit fetito.
Ne-am uitat speriati in spatele nostru si mi-am inabusit un tipat.Corpul imi tremura din toate incheieturile,iar Catalin statea in fata mea.Tipul acela zambi,iar apoi disparu in neant.El s-a intors catre mine,cu o privire ingrijorata si mi-a spus incet:
-Esti bine?
Am dat din cap afirmativ.Am mers cu pasi rapizi catre casa,sperand ca ni s-a parut doar,desi totul era intiparit in mintea noastra asemeni unui film horror.M-a dus pana in fata blocului,iar de acolo vroia si el sa plece,asa ca am plecat si eu.Totusi dupa ce am facut vreo cinci pasi,in spate aceasi voce sinistra.Nu tipa,dar era destul de clar incat sa ajunga informatia pana la timpanele mele:
-Opreste-te Camille.
M-am uitat in spate,si am vazut stupefiata,cum tipul ala i-a pus mana la gat “lui”,persoana la care tineam cel mai mult.Stia asta,si a profitat de acest lucru.Zambi spre mine,nu avea un zambet sinistru sau rau,ci un zambet normal,ciudat de normal,de parca s-ar fi jucat cu papusile.Trupul imi tremura de frica,dar mai mult de furie,fiindca indraznea sa se lege de Catalin.Mi-am atintit privirea spre el,si m-am uitat urat spre el intreband ce vrea.Mi-a zis simplu,atat de simplu incat mi-ar fi spus un raspuns la un rebus:
-Pe tine.Iar daca ma refuzi,amicul tau s-ar putea sa-si piarda gatul.Si daca tipi,nu va fi bine sa stii.
Mi-a ghicit miscarea.Eram intr-o situatie absolut idioata,nu puteam sa-mi imaginez ce se putea intampla daca il refuz.Am inghitit in sec si i-am spus cu o voce gatuita,aproape fara aer:
-Lasa-l pe el in pace!Poti sa-mi faci mie ce vrei,dar lui da-I drumul!spuneam aproape printre lacrimi.Individul a inceput sa zambeasca inocent,apoi disparand in neant din nou.Catalin era liber,insa abia acum putea sa ia o gura de aer intreaga.Am fugit spre el bucuroasa,insa fuga mi-a fost oprita atunci cand strainul a ajuns in fata mea.M-a invartit rapid,si si-a scos un fel de cutit,cu o forma ciudat de stranie.Manerul era in forma de creion iar lama era mica si ascutita,ea inlocuind mina.A ajuns la spatele meu,miscandu-se extrem de rapid,taindu-mi tot spatele si miscandu-se in jurul meu,de parca eram intr-o mini tornada cu lame.Nu puteam sa-l vad,insa ma ataca cu siguranta,pielea mea fiind strapunsa de mai multe ori.La sfarsit,imi aparu in fata si mi-a spus atat:
-Vei fi o Conducatoare excelenta,iar el isi ingropa chipul diabolic in gatul meu.
Noaptea fu strapunsa de tipatul meu slab de durere,insa termina rapid.

[crazy little red]

dap, am onoarea, prima la comentat
capitolul, hai sa nu fac public faptul ca eu, atat de iubita de tine, am tratament special :))
deci, chiar n-am nici cea mai vaga idee ce sa comentez dar ma resemnez si incep :))
pai, capitolul e bun, cum ti-am mai zis, se vede o evolutie destul de vizibila si majora fata de celalalte fic-uri ale tale
ai scapat de aerul de incepatoare, ti-am mai spus dar stii ca ma repet uneori :P
acuma, in mare
descrierea exista la timpul potrivit, e ok, adica n-ai exagerat cu cea fizica care pe mine ma plictiseste atat de tare, in schimb te-ai axat pe trairile interioare, ceea ce pentru un astfel de fic e ceva important
actiunea, nu e grabita, adica ai lasat lucrurile cumva neterminate, altfel spus un pic de suspans pana la capitolul urmator :D
cam atat drogata mea, e vina semnaturi ca-ti zic asa :)))
multa inspiratie :*

[Anna]

Capitolul 3:Legende vechi si timpuri noi.


M-am cutremurat in toata fiinta mea,de acea durere.Nu stiu ce mi s-a intamplat,sau cine era acel tip insa totul era nespus de straniu.El disparuse precum umbra,insa prezenta lui statea in jurul meu,de parca eram conectati.Nu mai vedeam nimic,era frig,era canicula totul fiind un amestec ciudat de senzatii…
Doar cand cineva m-a ridicat in brate m-am mai trezit din acea letargie,acea stare care ma aducea mai aproape de moarte.Stiu ca era langa mine,persoana care imi era cea maid raga sufletului si mintii mele,a tot ce eram..si ma ajuta sa-mi recapat fortele incetul cu incetul.M-am trezit pe banca din fata blocului,fiind surprinsa ca stateam cu capul in poala lui.M-am ridicat rapid,fiind rosie toata,dar apoi descoperisem ca era o actiune destul de gresita pentru durerea ce o aveam.Totusi,m-am trezit vindecata,tot ce simteam pana acum:agonie,durere si disperare au plecat fara urma…
I-am zambit usor,si l-am salutat incet,insa el tot mai era incordat.I-am spus ca eram bine,iar durerea aceea a disparut.Nu s-a linistit in niciun fel.
I-am spus ca ar trebui sa merg in casa de acum,si l-am imbratisat in semn de ramas bun.Imi era greu,stiam ca va trebui sa plece si el departe…era mai mare decat mine,de o varsta cu sora mea.Insa nu puteam sa-i spun ce simt pentru el.Nu vroiam sa am inima franta,daca m-ar refuza.Asa ca am hotarat ca poate e mai bine sa-l imbratisez.A ramas confuz la imbratisarea mea stransa,de lunga durata.M-am retras rapid din imbratisare,iar el mi-a urat un noapte buna scurt.Am plecat inspre bloc,dar am stat sa vad cum pleaca,asa cum faceam deobicei cand ieseam cu el.De mi-ar fi aproape…
Am intrat in casa,cuprinsa de melancolie in suflet.Atacul ce s-a intamplat in seara asta,trecu fluturand pe langa mine.Acum ma macina o durere interioara,un go limens ce il simtisem si inainte,dar nu imi lasa pace.L-am ignorat spunand ca va fi bine,insa deja ma apucase plansul si vroiam sa ma culc.Am intrat in casa si am incercat sa uit de tot ce ma facea sa il plac.Dar era prea tarziu.M-am dus in camera mea,avand noroc ca bunica mea plecase la Bucuresti la nana mea.Sora mea plecase cu ea,avand oportunitatea de a tipa in voie.M-am trantit pe pat,si am inceput sa plang pana n-am mai putut sa respire.Si totusi de ce?De ce sa plang pentru ceva ce nu s-a realizat?
Totusi stiam ca era ceva imposibil.Eu,o persoana absolute banala,pe langa el un om deosebit de normal,si care mergea la facultate.Poate era si diferenta de varsta…cinci sau sase ani,greu de realizat.Si totusi,nu ar fi vazut nimic la mine.Ce ar fi vazut?O fetita ciudata,ce se teme de propria-i rasuflare?Am continuat sa vars lacrimi in intunericul ce ma inghitea cu totul.Totusi,o bataie se auzi in geam.
M-am ridicat brusc,intrebandu-ma daca nu am innebunit de tot.Acea durere din gat reveni cu putere,pulsand puternic in orice coltisor al corpului.Acea durere ma facea sa ma deplasez mai rapid spre cealalta camera,iar arsurile cresteau ajungandu-mi pana in firele din cap.Am ajuns in camera,fiind inconjurata numai de intuneric.Am incercat sa-l masor cu privirea,insa nu am descoperit nimic.Insa ceva invizibil ma impinse puternic,iar eu am cazut cu un “buf!” .M-am uitat speriata in jurul meu,si am tipat in toata casa:
-Cine este acolo?
Dar nimicul ma lasa ca intodeauna in suspans.Mi-am ascultat respiratiile rapide si alerte,ce isi mareau viteza cu fiecare secunda.Am intrat in camera pustie,lasandu-mi inima sa intre intr-o palpatie.Surpria mea fusese bataia vantului,si usa de la balcon deschisa,insa nimeni nu era prezent.M-amdus inapoi in dormitor si m-am intins in timp ce butonam televizorul.Am stat si in cele din urma am reusit sa-mi mentin mintea ocupata.Un cascat lung ma stoarse de putere,facandu-ma sa ma asez si mai tare in patul confortabil.Am reusit sa motai putin,insa un zgomot lung ma trezi pe neasteptate.
Ce naiba se intampla?
Ma trezesc buimaca din lancezeala somnului si ma uit catre cealalta camera.La mijlocul drumului ma intalnesc cu o persoana straina.Frica nu ajunge sa-mi pulseze in tample,insa i-am auzit vocea:
-Haide la o plimbare.
Tot ce puteam vedea in jurul meu a fost un vartej negru,tipatul meu il auzeam doar eu,uneori fiind doar un gand.
Cand am deschis ochii,ceva ud imi atinse obrazul.Presupun ca erau lacrimi,probabil de la panica sau de la nervi.Cine dracu era tipul asta?Ce vroia de la mine?Dar nu asta conta cel mai mult,ci faptul ca nu il cunosteam si nu stiu unde m-a adus.
M-am uitat in jurul meu si era destul de intuneric,aerul rece lovindu-ma direct si facanadu-ma sa tremur si mai tare din cauza panicii.In jurul meu era o pustietate,iar in departare se vedeau cateva lumini de strada,insa inainte sa ma misc am vazut cum zona in care ma aflu este lovita de lumina,facandu-ma sa-mi pun mana la ochi.M-am uitat in jurul meu,si am vazut o multime de scaune,puse intr-un cerc destul de bine format,iar eu eram pe un teren de fotbal,usor uda probabil din cauza vremii de afara.Apoi mi-am dat seama ca eram pe Stadionul Municipal.
-Iti place peisajul Camille?ma intreba aceasi voce tipica,avand o urma de umor in voce.
Am inceput sa-mi strang mainile in pumn,nervii facandu-si de cap si am incercat sa ma calmez.Insa mintea nu mi-a permis acest lucru si am inceput sa urlu cat de tare m-au tinut plamanii,in timp ce mergeam alert pe teren,incercand sa-l gasesc:
-Iesi si arata-te lasule!Ti-e frica sa te musc sau ce?
Rasteul lui a cuprins intreaga liniste si apoi acel vartej a aparut in fata mea din nou,ca o tornado.am clipit de doua ori,sa fiu sigura ca nu eram drogata insa picioarele mi-au luat-o inainte si am inceput sa fug,panica luand locul ratiunii.Se pare ca eram destul de rapida dupa cele intamplate,facand cateva ture de stadion,prin tribune si inapoi,neobosind.Insa strainul a obosit sa ma caute,luandu-si forma umana in cele din urma.Eram pe ultimul rand,si nu stiu de ce m-a apucat rasul si am inceput sa fug spre el.Am inceput sa iau viteza,insa un scaun mi-a venit in cale si am sarit pe el,incercand sa nu ma impiedic.Insa cand am sarit,am sarit vreo sase metrii in aer si eram atat de rapida incat l-am prins din plin si l-am trantit la pamant,rostogolindu-ne de-a lungul terenului,insa m-am oprit ,fiind plina de praf si pamant.Si acel strain s-a oprit la cinci pasi de mine.S-a ridicat in picioare si a inceput sa ma priveasca cu surprindere si putin interes.Nu stiu ce am patit atunci,insa puteam sa-i vad privirea lui concentrate,de un verde lichid,asemeni frunzelor in bataia soarelui.A inceput sa rada,si apoi mi-a zis simplu,de parca tot ce s-ar fi intamplat aici era ceva obisnuit:
-Ma bucur sa te revad Artemis.
Numele ce ma strigase imi era vag familiar,recunoscandu-l in orele de istorie.Era zeita greaca a vanatorii,sora geamana a lui Apollo si de asemenea si fiica lui Zeus.Totusi numele acesta ma sperie mai tare fiindca intr-un mod straniu il acceptam,de parca cineva ma striga pe nume.Si pe el il recunosteam sub un nume antic,desi nu-l mai vazusem pe tipul asta in viata mea.Totusi mi-am controlat instinctual ce imi cucerea mintea putin cate putin,si l-am intrebat sarcastic:
-Nu suntem la Istorie baietas.Cine esti?
Acesta imi cantari privirea,totusi am fost surprinsa ca ochii lui s-au schimbat din acel verde intr-un albastru ciudat,atat de limpede aproape ca bolta cereasca.In urmatoarea clipa a ajuns in fata mea,la cativa centimetrii de mine,insa din cauza sperieturii,am cazut jos.M-am uitat la el,dar a zis atat:
-Cred ca stii de ce te tot hartuiesc.Si acesta este motivul,Camille Evans.
Am fost socata si de faptul ca mi-a stiut numele.socul ma facu sa ma ridic cu o rapiditate nemaivazuta,insa instinctual acela imi controla usor neuronii si toate celulele,facandu-ma sa ma simt ca o alta persoana.O persoana dubla mai exact.
Cantaream posibilitatile,gandindu-ma atent la toate explicatiile logice pentru ceva normal.Dar nu existau,si stiam ca e ceva mai mare de atat.
-Cine esti si ce vrei?am intrebat cu o voce diferita,de parca nu era a mea.A inceput sa rada brusc,sarcastic,ochii lui cantarindu-i pe ai mei si cercetandu-I pana in cel mai mic coltisor.
-Numele meu este Adam Miller.Cel putin asta este numele meu uman,insa daca vrei sa aflii despre ceea ce suntem cu adevarat,eu sunt zeul Cronos.Si fac parte din acelasi grup ca si tine de acum incolo,anume Gaia,sau cum bine stii…
-Mama lui Zeus,am spus rece.
Linistea a cuprins intreaga atmosfera.Am inceput sa tremur la aceste ganduri idioate.Cine naiba eram eu de fapt,o zeita din Antichitate?Si totusi,de ce eu si de ce el?Persoanele acelea erau zei,nu oameni iar noi eram chiar zei?Gandul asta imi parea imposibil,totusi vocea aceea inca imi mai dadea fiori cand o auzeam ca un ecou,dar totusi destul de tare,fiind chiar langa mine:
-Esti la fel de tacuta si ganditoare ca intodeauna Artemis.Inca de cand iubitul tau Orion a murit,ai aceasi expresie necrutatoare,de parca ai dori sa ucizi.
Aceste vorbe m-au facut sa-mi ia foc urechile si sa tremur de nervi,insa tot ce am putut sa spun a fost:
-Vreau acasa Adam,spuneam in timp ce ma deplasam.stiam ca nu stau prea departe de casa,chiar eram destul de aproape avand in vedere faptul ca am fost adusa aici cu o mini-tornada.Il auzeam in spatele meu razand scurtsi apoi am fost din nou cuprinsa de acel joc de vant,aducandu-ma in camera mea.El era pe marginea ferestrei mele si mi-a spus doar atat:
-Ne revedem maine seara.Noapte buna… Camille,a spus putin stalcit vorbele,insa le-am ignorant intrebandu-l:
-Imi povestesti maine ce s-a intamplat cu viata mea?
Ma privi cu o urma de regret.Stia ca viata mea se schimbase ciudat de brusc,insa el s-a multumit cu un zambet ce ma calma usor,insa nu ma ajuta prea mult.Era un strain ce m-a introdus pe mine,o pustoaica de nici saisprezece ani intr-o lume in care nici nu stiam nimic.Nu aveam niciun aliat si pe nimeni.
-Vei afla totul curand.Somn usor Camille…
A disparut imediat ce am clipit.Am inceput sa oftez,in timp ce imi priveam mainile.Ce naiba eram eu?Si cine eram?

[crazy little red]

deci confuzie... cam asta mi-a transmis capitolul asta
a fost totusi destul de lucida cand si-a descoperit acele puteri, ma bucurat ca nu a avut o reactie gen " ce se intampla cu mineeee?? " m-ar fi plictisit prea tare, prefer asa
acum, ti-am spus cat de uriasa e imbunatatirea ce se vede in stilul tau de a scrie
descrierea a fost mirifica ceea ce a facut actiunea sa mearga numai bine, adica chiar daca fic-ul se bazeaza pe actiune, ma bucur sa vad descrierea la un alt nivel, numai potrivit
in rest, ideea ti-am spus ca-mi place, e interesanta si originala, era clar de la inceput de altfel, rodul imaginatiei tale bogate pan' la urma...
greseli nu am vazut de nici un fel, un punct forte.
si cam atat, am tot mai putin de comentat la fic-urile tale, ceea ce e de bine...

multa inspiratie...

[Rain]

Aceasta este o poveste cu ocazia de Sarbatoarea Halloweenului.

Capitolul 1:O ceata stranie.

Totul era deja confuz.[ spaţiu - după semnele de punctuaţie se lasă mereu spaţiu, astfel tinde să pară prea aglomerat ]Nu era destul ca mintea mea,umbla desigur pe alte cai stiute sau nestiute,acum apare si aceasta ceata stranie.Desigur era destul de normal,pentru impatimitii de Halloween,sperand sa se intample ceva straniu,insa nu cred ca s-ar intampla.Deobicei [ corest este "de obicei" dezlegat, fiind înlocuit cu de regulă, în mod obişnuit ]sunt un fan al supranaturalului,nu ma intrebati de ce fiindca ma temeam de acest lucru cand eram mai mica.[well, well, ai spus fan la masculin şi mică la feminin; în final eşti fată sau băiat? ]Iar acum il ador.Ciudat de straniu nu?[ această întrebare nu avea rost aici, nu?]
Totusi am ignorat din nou acest lucru,si desigur acea senzatie stranie care mi se revarsa in suflet si in cap.Trageam nadejde ca poate iarasi am imaginatia prea bogata,si am ignorat din nou acea senzatie stranie.Era oricum o dimineata nasoala,ca mergeam la scoala,daramite sa-mi mai pese daca o sa murim azi sau nu.[ urâtă exprimare ]Totusi acel vis straniu nu imi dadea pace..
Am continuat sa merg catre scoala,acoperita de ceata asta densa,[ cine e acoperită... şcoala sau... oh, nu-mi spune xD ]si desigur care ma apasa si psihic.Ciudat de straniu,pana si in vis era ceata,doar ca era o furtuna fiindca vedeam foarte clar fulgerele.Stiu ca la un moment date ram [ la un moment dat eram ]pe un camp inghetat de toamna [ cum? toamna poate îngheţa câmpul... poate ai vrut să spui că era toamnă iar câmpul era îngheţat...],pustiu si abandonat unde erau mai multe corpuri fara viata.Mai multi oameni treceau pe langa mine,eu fiind doar un simplu martor[ asta sună destul de bine ].Stiu ca unul dintre oameni,a luat in brate un copil mic,un baietel cu o privire socata,inerta.Avea pe fata funingine,si multa cenusa pe fata, [ repetiţie, puteai spune "şi multă cenuşă pe chip"]de parca ar fi ars ceva pe el.Erau multi oameni pe jos,care nu se miscau,de parca ar fi dormit.Un om de langa mine,insotit de mai multe voci spunea ca acel copil era deja mort.Asta m-a speriat putin.
Mi-am continuat drumul spre scoala,ignorand din rasputeri acel sentiment,si am iesit triumfatoare.Intre timp m-am intalnit cu o colega,si am mers impreuna spre clasa.Intre timp [ iar repetiţie... încearcă să înlocuieşti cu alte cuvinte, ori să nu mai foloseşti deloc expresia decât să foloseşti acelaşi termen ]mi-am vazut colegii,unii dragi mie,altii care imi provocau scarba.Normal,nu toti imi puteau oferi acea “caldura”prieteneasca.M-am asezat in banca,unde mi-am aruncat geaca de piele in spatele meu,si am asteptat.Ziua trecu extrem de rapid,insa prea putin important pentru mine,eu fiind mai retrasa de felul meu.Toti ma considerau o ciudata,asa cum se intampla si in gimnaziu,si poate eram nu ii contrazic.Totusi nu ma interesa prea tare parerea lor,opinia mea fiind asta:”Poate sunt ciudata,dar nu sunt atat de comuna precum voi.”[ da, interesant...]
O colega imi trezi brusc starea de somnolenta,intrebandu-ma daca sunt suparata.I-am raspuns printr-un gest normal ca sunt bine,insa m-am retras inapoi in lumea mea,alaturi de castile de la telefon.Insa nu stiu de ce,am simtit ceva pe umarul meu.M-am uitat in spatele meu si am observat ca o fata cu parul cret,si ochii caprui ma urmarea cu un zambet mai pervers.Prima data m-am uitat fix,iar apoi am clipit si disparuse.Bun,renunt la cafea de acum inainte…
Totusi,[ nu e bun alex cuvântul, puteai spune între timp, sau nu după mult timp diriginta intră ...]diriginta intra brusc in clasa,anuntand pe toti sa ramanem in clasa.Motivul nu era clar pentru noi,doar ca s-a intamplat ceva grav pe terenul de sport de afara.Am ramas cu totii in clasa,desi se auzea valva si pe holuri,multe voci adunate,neintelese…
Am mers cativa din clasa mea,si cu ceilalti din alte sali sa vedem ce este pe geam.Profesorii erau adunati pe teren,fiind socati de cele intamplate.Tot ce am putut vedea este ca se uitau la cosul de baschet din fata lor.Langa ei erau politistii ce au stat cu profesorii de acolo,iar restul au venit spre noi.Eu m-am dus in baie ca sa ma ascund,si spre surprinderea mea,nimeni nu mi-a tinut morala.Toti ceilalti profesori erau prea ocupati cu acel lucru ciudat,si alti elevi ce erau acolo si erau oripilati.Incetul cu incetul,am auzit cum o fata a inceput sa tipe,si altii cum au devenit palizi dintr-odata.Am ajuns printre ei si am vazut cum un copil cam de clasa a cincea era scos de pe cos,ce era legat cu lanturi.Pe corpul lui firav era scris mii de inscriptii date,cu cerneala neagra parca.[ ultima propoziţie sună foarte ciudat. Corest era : Pe corpul lui firav erau scrise mii de inscripţii cu cerneală neagră ]Tenul ii era cadevric [ cadevric? ce-i aia? :)) ]si lipsit de suflare.Cand incercau sa-l scoata de acolo,scara pe care statea politistul se clatina brusc,alunecandu-i printre maini copilul.Eu fiind putin mai in spate,ceilalti s-au retras speriati,impingandu-ma pe mine in fata,si ajungand chiar langa trupul copilului.Ceilalti erau panicati,ofiterii de politie se certau intre ei ca prostii,iar eu ma uitam la bietul copil tematoare.Totusi semnele de pe fata erau destul de dese,pentru un atac.Pareau special pictate.I-am tras maneca mai sus,si am vazut ca incriptiile acelea aveau ca sursa mici pentagrame.Am pus mana pe ele,in timp ce le priveam atent.Le-am admirat incet,si am pus mana pe acele surse.Pielea lui era rece precum gheata,ceea ce m-a facut sa tresar putin.I-am pus mana la gat,sa vad daca mai are puls dar raspunsul era negativ.M-am uitat la el,si i-am vaut ochii albastrii,si parul blond scurt.Arata ca un copil normal,ce nu merita sa i se intample asta.Am pus mana pe fruntea lui,unde avea un simbol ciudat de tot,doar ca la unul din ramificatii era un fel de dunga mai ingrosata.Semana cu un sarpe,iar apoi mi-am dat seama ca repreinta Semnul Infinitului.Am pus mana pe el usor,iar apoi multe arsuri mi-au cuprins mana,si toate organele vitale.O arsura mi-au cuprins ochii[ mi-a cuprins ochii],ce ma faceau sa vad multe lucruri,chiar si crima produsa.Am vazut cum copilul intariziase la ore,si cum un om imbracat intr-un hanorac negru,si cum i-a zambit straniu.Copilul nici nu apucase sa tipe,fiindca disparuse alaturi de acea persoana.Mai multe sageti imi cuprindeau membrele si inima,facandu-msa sa tresar speriata,si lasand copilul acolo.M-am ridicat speriata iar acele imagini au disparut ca prin magie.Am respirat usurata,insa inainte sa mai reactionez am inceput sa vad si acele semne pe mine,cum imi ajungeau la ochi si imi creau ameteala si durere.Am inceput sa tip,fiind incapabila sa mai vad nimic,fiind de-a dreptul oarba.Am inceput sa tip dupa ajutor,si am putut sa aud ca un ecou indepartat alte tipete.Mai multi mi-au luat trupul si mi l-au scutrurat panicati de cele intamplate.Am auzit profesoarele de engleza si franceza cum tipau la mine,insa eu nu puteam sa le vad.Inainte sa mai apuc sa strig dupa ajutor,acel individ imi aparu in fata ochilor si mi-a spus atat: [ şi doar atât mi-a spus, era corect ]
“Te-am vazut.Tu vei fi Prima.”
Am inceput sa tip disperata,iar ceilalti imi tot strigau numele.Am simtit cum mi-am pierdut toate puterile asupra corpului meu,si cum eram lasata prada gravitatiei.Tot ce am putut sa aud a fost:
-Camille,trezeste-te!Camille,ma auzi?Ma auzi?...
Melodia ce m-a inspirat:X http://www.youtube.com/watch?v=d-KxsdWX9xE
Si desigur:http://www.youtube.com/watch?v=XfI7gSO-Fgc
Scuze ptr greseli:">Happy Halloween!

Cam ăsta a fost primul capitol şi greşelile ce le-am găsit pe acolo. Aş critica următoarele capitole cu aceeaşi procedură, dar nu cred că are rost, aşa că mai spun ceva în câteva cuvinte.
Grăbeşti mult acţiunea şi oferi foarte puţine detalii. Defapt, chiar dacă oferi multe sau puţine, bagi respectivul cititor în ceaţă. Încearcă să nu explici totul ca la carte şi să nu dai mură în gură cititorului, mai bine să sari peste unele detalii pentru a menţine suspansul.
Încă ceva foarte important este estetica, mai exact aspectul fiecărui capitol, unde la tine lasă de dorit. Întotdeauna după semnele de punctuaţie lasă spaţiu, capitolul fiind mult mai aerisit şi uşor de citit, la tine însă, e tocmai opusul.
Nu foloseşti multe expresii iar descrierea nu este cine ştie ce. Foloseşte mai multă descriere, dar şi dialog. Vreau să spun că în toate capitolele foarte puţine linii de dialog am observat; e necesar şi dialogul.
Ideea nu mi se pare prea horror... Uite-te la mai multe filme şi profită de genul ficului pe care ai vrut să îl scrii, băgând frica în cititor şi lăsându-l în suspans.
Cam atât am avut de zis. Mai lucrează şi vei vedea cum evoluezi. Baftă şi sper că nu te-a deranjat critica mea.
:*

I love the changes.
Fani forgot the stamp here! ^w^