30-10-2011, 09:21 PM
O nouă idee. Nu am ce face, îmi vin prea multe(nu întrebaţi de unde curg). o.O
Ok să lămuresc: Vor fi şcene hentai, la început nu foarte multe, dar vor exista cu siguranţă. +18 nu înseamnă neapărat şcene indecente sau sex, este şi pentru violenţă sau şcene extreme de acţiune... etc.
De ce se numeşte aşa? Veţi afla pe parcurs.
Ideea mi-a venit ieri, am pus-o la punct aşa că sunt în stare să o scriu.Doresc critică şi îmi cer scuze pentru că acest capitol nu este încă odată corectat.
Totul începe ca într-o poveste: seară, lumini, muzică, dans, carnaval...
Ieşind din întuneric, mi-am făcut prezenţa în faţa întregii festivităţi păşind graţios şi discret pe poteca lungă şi infinită, ce ducea în mijlocul jocului aprins. În urma mea, ochii îndrăzneţi şi sclipitoari ai bărbaţilor mă urmăreau de peste tot, asaltându-mă haotic din clipă în clipă. Eu continuam să păşesc în faţă spre centru, acolo unde ştiam că mă aşteaptă ceva special, neglijând cu indiferenţă pe toţi care mă sorbeau din priviri.
Încercam să fiu cât mai transparentă printre aceste caricaturi naturale, ce dansau parcă trase pe sfoară într-o seară aşa de mirifică şi minunată. Mi-aş arunca masca albă ce-mi acoperă faţa în apa întunecată şi aş fugi pe o gondolă unde m-ar duce departe de acest loc, undeva unde să mă pot destinde, să mă pot degaja sălbatic. Acolo unde liniştea predomină la fel ca într-un cimitir, brăzdat de făşiile de ceaţă şi doar luna împreună cu stelele mi-ar mai asculta serenada de seară.
"Vise scumpa mea Angela, vise". Mi-am spus eu în gând, apoi lăsând buzele să mi se arcuiască într-un zâmbet discret ce nu atrăgea prea multă tentaţie. M-am oprit lângă un stâlp cu felinar, iar în el focul mocnea aşa de puternic încât căldura se răsfrângea asupra trupului meu rece şi zgribulit. Prinzând de blana pe care o purtam, imediat mi-am învăluit pielea crispată de frig, continuuând să-mi arunc de colo, colo privirea în căutarea premiului mult râvnit... Dar fără succes, nu i-am depistat aşa că am lăsat un oftat lung şi zgomotos să se scurgâ.
"Din nou, iar am bătut atâta drum pentru nimic". Toate aceste gânduri negativist se învârteau precum titirezurile şi din nou mă lăsam pradă dezamăgirii profunde, care nu înceta să mă urmărească de fiecare dată.
Cu toate acestea mi-am propus să profit de ocazie şi să petrec împreună cu restul oamenilor carnavalul din Veneţia, gustând din plin clipele scurse ale timpului.
Ridicând un deget, am pornit spre balustrada din piatră crem, urmată de către un chelner drăguţ şi tânăr, ce încerca să mă servească, dar care nu reuşea să ţină pasul cu o femeie ca mine. Ajunsă acolo l-am apucat de cravata aceea roşie aprinsă, lipindu-l de trupul meu svelt şi cu mâna drepată am ridicat paharul lung cu şampanie. El dorint să facă aceasta, mi-a prins degetele cu care susţineam cristalul transparent şi mi l-a înmânat făcând o plecăciune politicoasă, de respect. Răsul se izbise de tăcerea născută dintre noi, nu mai puteam, cât de dulce putea fi... dar îl lăsasem să-ţi termine treaba nu înainte de ai lăsa un bacşişi frumos.
Capul l-am întors într-o parte, admirând cum dunga de lumină mai strălucea la capătul apei şi provoca reacţii pastelate în dansul unduit al valurilor mici aduse de vântul care adia de ceva ore în zona aceasta.
Marginea subţire şi fină a paharului făcuse contact cu buzele mele, iar eu printr-o mişcare simplă lăsasem cale şampaniei să se scurgă pe gât în jos, savurând cu intensitate lichidul auriu ce-mi trezea simţurile la viaţă, în acelaşi timp ducându-mă pe nori pufoşi spre un alt tărâm, unul fantastic şi ireal. Complet depăşisem graniţa realului... Oare erama meţită, dar am băut un singur pahar, mai mult nu aveam voie. Dar asta îmi impusesem eu, nu că ar fi vorba ca cineva să-mi interzică acest lucru.
Plictisită la culme`, văzând că nimic interesant nu avea să se mai întâmple am plecat de la locul acela, părăsind visul meu şi căutând cu speranţă pe acel chelner drăguţ ce avea cu siguranţă bunul simţ de a-mi mai oferii încă o cupă dulce de şampanie. Şi atunci l-am văzut, plimbându-se printre măscărici precum o sălbăticiune ce-şi căuta prada cu o poftă uimitoare.
Masca care îi acoperea fruntea şi ochii îi ofereau un aer misterios, pur şi simplu îţi venea să te tot întrebi: " Cine este acest chipeş apărut din senin? " Chiar asta făceam , pentru că rămăsesem blocată pentru câteva clipe, dar după simţeam cum o forţă mă împinge în a face ceva foarte îndrăzneţ aşa că m-am lăsat ghidată de instincte.
Am început prin a ne fixa cu privirile, nu ştiu ce culoare aveau ochii lui deoarece erau complet cufundaţi de un întuneric nedescris. Începând să ne mimăm mişcările, paşii care tropăiau zgomotos pe pământul pavat cu pietre, uşor ne ascundeam după cineva ca apoi să ne vedem unul în faţa celuilalt.
Linişte, iar după muzica a început să răsune, toţi înebunind şi jucând de zor şi noi... încercam să desluşim secretelele fiecăruia, prin simplul fapt de a pătrunde în mintea celuilalti cu ajutorul privirii. Greu... cu adevărat greu, dar acum îi pot memora culoarea, atât de puternică, un negru-cenuşiu atât de... intens şi seducător, începeam să cred că mă îndrăgostisem de el încă de la prima vedere.
- Dansezi?
- Credeam că nu mai intrebi. Un rânjet şiret se amprentase pe chipul meu, iar el zâmbi-se aproape că dădu-se naştere unui răs.
Mâna lui dreaptă se strecurase prin haina mea de blană castanie, cuprinzându-mi talia uşor, dar sigur, iar mâna stângă şi-o întinsese de parcă dorea un răspun la întrebare unde eu aprobasem în extaz adineauri.
Cu zâmbetul pe buze mi-am întins mâna spre palma lui, uşor atingând materialul mulat ce-i acoperea braţul musculos, lipind palma şi împreunând degetele cu ale lui într-o încâlceală perfectă, iar apoi ne-am lăsat ameţiţi de ritmul muzicii ce ne afunda urechile.
Am început cu nişte paşi simplu ca apoi acesta să îşi înfigă degetele în rochiţa mea sclipicioasă, împregnată de culoarea negru, atingându-mi pielea şi făcându-mă să tresar la primul stimul, care mă cutremurase de-a întregul.
Trupul mi se lăsase pe al său, bărbia mea presa pe umărul ce se contracta de fiecare dată când ne roteam, genele încetul, cu încetul închizându-se în urmă... Doar eu şi el, dansând printre lumini, cerul ne acoperă cu frumoasa sa mantie brăzdată de stele, iar luna ne ghidează cu a ei strălucire spre o seară de vis.
Am devenit atracţia principală, toţi uitându-se la noi ca la profesionişti, nu că aş fi una... dar nu în dans, ci în alte chestii. Uite aşa am reuşit să pierd şirul misiunii mele, uitând complet de ce mă aflam aici, eu fiind cu capul în nori fiindcă acest cavaler şarmant mă seduce cu trupul şi mişcările lui seducătoare, în care corpul meu reacţionează destul de vulcanic, tremurând... E posibil aşa ceva? Pare inuman şi aşa de misterios.
Oare cât trecuse de când mă aflam în ale sale braţe puternice? Greu de spus, nici nu ajungeam să vâd cât este ceaşul, dar mai ales să-mi ridic mâna, care îmi era aşezată pe umărul celălalt al tipului cu care valsam nebuneşte.
- Îmhh... îngănase el încet şi întreaga mea atenţie se răsfrânsese asupra cipului său mascat. În timp ce ne priveam în spatele acestuia am putut zări cele doup persoane pe care le-am căutat în această seara.
"E timpul, nu mai pot pierde vremea... Ah, ce aş da naibii treaba pentru tipul acesta". Negasem gândul şi vocea interioară care mă enerva la culme` şi imediat mi-am trecurat palmele printre trupurile noastre, împingându-l în faţa mea, ochii mei ba mutându-se la el, ba la cei doi bărbaţi din spatele nostru.
- A fost frumos. Nu, a fost superb, îţi mulţumesc pentru această seară dar am ceva de rezolvat, te rog să mă scuzi.
În momentul în care trupul meu s-a întors în partea opusă, acesta într-o fracţiune de secundă mi-a cuprins palma în a sa, stângând-o, eu tresărind speriată şi uimită am privit cum s-a aplecat şi mi-a sărutat-o.
- Un dans fermecător, nu îl voi uita prea curând.
Un zâmbet uriaş i s-a vit pe faţă, exprima o încântare extraordinar de mare, iar obrajii mei au fost instantaneu pictaţi cu roşu aprins, fiind foarte fermecată de acest domn şarmant, care dispăruse prin mulţime.
"Acum este acum" - Mi-am spus eu în gând hotărâtă şi ridicând puţin de rochiţă am scos la iveală un pistol din argint, pe care l-am reacoperit de materialul mătăsos ce mă învelea. Cu paşi rapizi am alergat în timp ce mă camuflam silenţios printre persoane. Într-un final m-am plasat în spatele unui stâlp din piatră alb, unde mi-am pregătit arma şi corpul pentru atac, aşteptam momentul potrivit când acesta va da servieta cu conţinutul.
- Aici este prototipul H-204, unde sunt banii?
- Nu te teme, sunt chiar aici. I-a indicat săculeţul roşu unde avea să fie o sumă uriaşă de bani.
- Perfect, sigur nu ai fost urmărit?
- Pff... Te rog, sunt un profesionist.
- Aha... Uite!
Observasem cum că nu eram singura care râvnea după prototip... În partea opusă mie se aflau nişte indivizi ciudaţi, iar în cealălaltă parte încă doi dar cu siguranţă cu alte relaţii şi gânduri necurate.
Totul decurgea după motto-ul: "Acum ori niciodată." Imediat ce tipul paralel cu cel care ţinea premiul bombă a atins mânerul servietei, zgomote puternice de armă s-au făcut auzite.
Nici nu am mai tras, ci pur şi simplu m-am avântat în puhoiul de lume agitată care sărea, alerga de colo, colo în turbare pentru vieţile lor.
Un val de praf şi sclipiri începeau să prindă contur în atmosfera sufocant de prăfuită, ce tăia privirea şi respiraţia oricărui om care se avânta în ea. Nu am fost singura care sărise precum leul după carne la servieta argintie, ci încă şapte sau zece persoane se aflau lângă mine, toţi atingând acea bucată grea de metal unde era ascuns prototipul H-204. Ne priveam precum mâţa şi câinele, fiecare cu rânjetul şi ochii lui periculoşi... Dar văzând că eram singura femeie de acolo s-au năpustit animalic spre mine, însă eu fiind ageră precum o felină am lovit cu piciorul servieta, ea sărind în sus şi eu la fel, ca în următoarele secunde să fac câteva pieruiete în ambele mâini şi să îi lovesc pe toţi în falcă, aruncându-i superficial peste tot.
Văzând că aveam cale liberă şi că aproape toţi erau la pământ, am fugit să iau H-204-ul pentru a-mi încheia misiunea care era în funcţiune de două luni. Cu adevărat, tot acest calvar i se datora lui...
Am prins mânerul, eram în extaz de fericire şi chiar când doream să plec cineva a tras... şi m-a împuşcat. În scăpaseră toate, iar eu am picat inertă la pământ inspirând şi expirând aer cu greu.
Auzeam paşi care se îndreptau spre trupul meu, deja vedeam în ceaţă şi totul era neclar aproape. Era un bărbat, puteam recunoaştea asta doar prin pantofii pe care îi purta. Luase valiza de jos şi venise cu ea spre mine, atingându-mi chipul cu vârful încălţărilor negre şi lucioase.
- Patetic! Exclamase acesta surâzând, iar eu imediat ce făcuse un prim pas îl prinsesem de picior. Văzând că încă mişc a scos pistolul şi a tras fix în braţul cu care îl strângeam, eu, sârind într-o parte de rurere, cu dinţi încleştati şi cu sânge pe buze... Cu adevărat patetic. Picată din nou la sol, fără speranţă, cu toate că se auzeau voci ce strigau după ajutor, iar sirena ambulanţei răsuna de la un kilometru. Eu am închis ochii uşor, lăsând genele să îmi întunece privirea.
Ok să lămuresc: Vor fi şcene hentai, la început nu foarte multe, dar vor exista cu siguranţă. +18 nu înseamnă neapărat şcene indecente sau sex, este şi pentru violenţă sau şcene extreme de acţiune... etc.
De ce se numeşte aşa? Veţi afla pe parcurs.
Ideea mi-a venit ieri, am pus-o la punct aşa că sunt în stare să o scriu.Doresc critică şi îmi cer scuze pentru că acest capitol nu este încă odată corectat.
.The Rider.
Capitolul I
- Un dans de neuitat -
- Un dans de neuitat -
"Văpaie de lumini arzătoare se arată în negura nopţii.
Mă las lin pe poteca din piatră, trecând precum o fantomă printre siluetele opace.
Buzele mi se arcuiesc, zâmbesc şiret şi într-o secundă m-ai pierdut din privire.
Am dispărut. M-am evaporat. Dar sufletul mea lasă căldura să se scurgă printre măscărici şi păpuşari.
E doar un joc, al cărui preţ este viaţa ta, a mea..."
Mă las lin pe poteca din piatră, trecând precum o fantomă printre siluetele opace.
Buzele mi se arcuiesc, zâmbesc şiret şi într-o secundă m-ai pierdut din privire.
Am dispărut. M-am evaporat. Dar sufletul mea lasă căldura să se scurgă printre măscărici şi păpuşari.
E doar un joc, al cărui preţ este viaţa ta, a mea..."
Totul începe ca într-o poveste: seară, lumini, muzică, dans, carnaval...
Ieşind din întuneric, mi-am făcut prezenţa în faţa întregii festivităţi păşind graţios şi discret pe poteca lungă şi infinită, ce ducea în mijlocul jocului aprins. În urma mea, ochii îndrăzneţi şi sclipitoari ai bărbaţilor mă urmăreau de peste tot, asaltându-mă haotic din clipă în clipă. Eu continuam să păşesc în faţă spre centru, acolo unde ştiam că mă aşteaptă ceva special, neglijând cu indiferenţă pe toţi care mă sorbeau din priviri.
Încercam să fiu cât mai transparentă printre aceste caricaturi naturale, ce dansau parcă trase pe sfoară într-o seară aşa de mirifică şi minunată. Mi-aş arunca masca albă ce-mi acoperă faţa în apa întunecată şi aş fugi pe o gondolă unde m-ar duce departe de acest loc, undeva unde să mă pot destinde, să mă pot degaja sălbatic. Acolo unde liniştea predomină la fel ca într-un cimitir, brăzdat de făşiile de ceaţă şi doar luna împreună cu stelele mi-ar mai asculta serenada de seară.
"Vise scumpa mea Angela, vise". Mi-am spus eu în gând, apoi lăsând buzele să mi se arcuiască într-un zâmbet discret ce nu atrăgea prea multă tentaţie. M-am oprit lângă un stâlp cu felinar, iar în el focul mocnea aşa de puternic încât căldura se răsfrângea asupra trupului meu rece şi zgribulit. Prinzând de blana pe care o purtam, imediat mi-am învăluit pielea crispată de frig, continuuând să-mi arunc de colo, colo privirea în căutarea premiului mult râvnit... Dar fără succes, nu i-am depistat aşa că am lăsat un oftat lung şi zgomotos să se scurgâ.
"Din nou, iar am bătut atâta drum pentru nimic". Toate aceste gânduri negativist se învârteau precum titirezurile şi din nou mă lăsam pradă dezamăgirii profunde, care nu înceta să mă urmărească de fiecare dată.
Cu toate acestea mi-am propus să profit de ocazie şi să petrec împreună cu restul oamenilor carnavalul din Veneţia, gustând din plin clipele scurse ale timpului.
Ridicând un deget, am pornit spre balustrada din piatră crem, urmată de către un chelner drăguţ şi tânăr, ce încerca să mă servească, dar care nu reuşea să ţină pasul cu o femeie ca mine. Ajunsă acolo l-am apucat de cravata aceea roşie aprinsă, lipindu-l de trupul meu svelt şi cu mâna drepată am ridicat paharul lung cu şampanie. El dorint să facă aceasta, mi-a prins degetele cu care susţineam cristalul transparent şi mi l-a înmânat făcând o plecăciune politicoasă, de respect. Răsul se izbise de tăcerea născută dintre noi, nu mai puteam, cât de dulce putea fi... dar îl lăsasem să-ţi termine treaba nu înainte de ai lăsa un bacşişi frumos.
Capul l-am întors într-o parte, admirând cum dunga de lumină mai strălucea la capătul apei şi provoca reacţii pastelate în dansul unduit al valurilor mici aduse de vântul care adia de ceva ore în zona aceasta.
Marginea subţire şi fină a paharului făcuse contact cu buzele mele, iar eu printr-o mişcare simplă lăsasem cale şampaniei să se scurgă pe gât în jos, savurând cu intensitate lichidul auriu ce-mi trezea simţurile la viaţă, în acelaşi timp ducându-mă pe nori pufoşi spre un alt tărâm, unul fantastic şi ireal. Complet depăşisem graniţa realului... Oare erama meţită, dar am băut un singur pahar, mai mult nu aveam voie. Dar asta îmi impusesem eu, nu că ar fi vorba ca cineva să-mi interzică acest lucru.
Plictisită la culme`, văzând că nimic interesant nu avea să se mai întâmple am plecat de la locul acela, părăsind visul meu şi căutând cu speranţă pe acel chelner drăguţ ce avea cu siguranţă bunul simţ de a-mi mai oferii încă o cupă dulce de şampanie. Şi atunci l-am văzut, plimbându-se printre măscărici precum o sălbăticiune ce-şi căuta prada cu o poftă uimitoare.
Masca care îi acoperea fruntea şi ochii îi ofereau un aer misterios, pur şi simplu îţi venea să te tot întrebi: " Cine este acest chipeş apărut din senin? " Chiar asta făceam , pentru că rămăsesem blocată pentru câteva clipe, dar după simţeam cum o forţă mă împinge în a face ceva foarte îndrăzneţ aşa că m-am lăsat ghidată de instincte.
Am început prin a ne fixa cu privirile, nu ştiu ce culoare aveau ochii lui deoarece erau complet cufundaţi de un întuneric nedescris. Începând să ne mimăm mişcările, paşii care tropăiau zgomotos pe pământul pavat cu pietre, uşor ne ascundeam după cineva ca apoi să ne vedem unul în faţa celuilalt.
Linişte, iar după muzica a început să răsune, toţi înebunind şi jucând de zor şi noi... încercam să desluşim secretelele fiecăruia, prin simplul fapt de a pătrunde în mintea celuilalti cu ajutorul privirii. Greu... cu adevărat greu, dar acum îi pot memora culoarea, atât de puternică, un negru-cenuşiu atât de... intens şi seducător, începeam să cred că mă îndrăgostisem de el încă de la prima vedere.
- Dansezi?
- Credeam că nu mai intrebi. Un rânjet şiret se amprentase pe chipul meu, iar el zâmbi-se aproape că dădu-se naştere unui răs.
Mâna lui dreaptă se strecurase prin haina mea de blană castanie, cuprinzându-mi talia uşor, dar sigur, iar mâna stângă şi-o întinsese de parcă dorea un răspun la întrebare unde eu aprobasem în extaz adineauri.
Cu zâmbetul pe buze mi-am întins mâna spre palma lui, uşor atingând materialul mulat ce-i acoperea braţul musculos, lipind palma şi împreunând degetele cu ale lui într-o încâlceală perfectă, iar apoi ne-am lăsat ameţiţi de ritmul muzicii ce ne afunda urechile.
Am început cu nişte paşi simplu ca apoi acesta să îşi înfigă degetele în rochiţa mea sclipicioasă, împregnată de culoarea negru, atingându-mi pielea şi făcându-mă să tresar la primul stimul, care mă cutremurase de-a întregul.
Trupul mi se lăsase pe al său, bărbia mea presa pe umărul ce se contracta de fiecare dată când ne roteam, genele încetul, cu încetul închizându-se în urmă... Doar eu şi el, dansând printre lumini, cerul ne acoperă cu frumoasa sa mantie brăzdată de stele, iar luna ne ghidează cu a ei strălucire spre o seară de vis.
Am devenit atracţia principală, toţi uitându-se la noi ca la profesionişti, nu că aş fi una... dar nu în dans, ci în alte chestii. Uite aşa am reuşit să pierd şirul misiunii mele, uitând complet de ce mă aflam aici, eu fiind cu capul în nori fiindcă acest cavaler şarmant mă seduce cu trupul şi mişcările lui seducătoare, în care corpul meu reacţionează destul de vulcanic, tremurând... E posibil aşa ceva? Pare inuman şi aşa de misterios.
Oare cât trecuse de când mă aflam în ale sale braţe puternice? Greu de spus, nici nu ajungeam să vâd cât este ceaşul, dar mai ales să-mi ridic mâna, care îmi era aşezată pe umărul celălalt al tipului cu care valsam nebuneşte.
- Îmhh... îngănase el încet şi întreaga mea atenţie se răsfrânsese asupra cipului său mascat. În timp ce ne priveam în spatele acestuia am putut zări cele doup persoane pe care le-am căutat în această seara.
"E timpul, nu mai pot pierde vremea... Ah, ce aş da naibii treaba pentru tipul acesta". Negasem gândul şi vocea interioară care mă enerva la culme` şi imediat mi-am trecurat palmele printre trupurile noastre, împingându-l în faţa mea, ochii mei ba mutându-se la el, ba la cei doi bărbaţi din spatele nostru.
- A fost frumos. Nu, a fost superb, îţi mulţumesc pentru această seară dar am ceva de rezolvat, te rog să mă scuzi.
În momentul în care trupul meu s-a întors în partea opusă, acesta într-o fracţiune de secundă mi-a cuprins palma în a sa, stângând-o, eu tresărind speriată şi uimită am privit cum s-a aplecat şi mi-a sărutat-o.
- Un dans fermecător, nu îl voi uita prea curând.
Un zâmbet uriaş i s-a vit pe faţă, exprima o încântare extraordinar de mare, iar obrajii mei au fost instantaneu pictaţi cu roşu aprins, fiind foarte fermecată de acest domn şarmant, care dispăruse prin mulţime.
"Acum este acum" - Mi-am spus eu în gând hotărâtă şi ridicând puţin de rochiţă am scos la iveală un pistol din argint, pe care l-am reacoperit de materialul mătăsos ce mă învelea. Cu paşi rapizi am alergat în timp ce mă camuflam silenţios printre persoane. Într-un final m-am plasat în spatele unui stâlp din piatră alb, unde mi-am pregătit arma şi corpul pentru atac, aşteptam momentul potrivit când acesta va da servieta cu conţinutul.
- Aici este prototipul H-204, unde sunt banii?
- Nu te teme, sunt chiar aici. I-a indicat săculeţul roşu unde avea să fie o sumă uriaşă de bani.
- Perfect, sigur nu ai fost urmărit?
- Pff... Te rog, sunt un profesionist.
- Aha... Uite!
Observasem cum că nu eram singura care râvnea după prototip... În partea opusă mie se aflau nişte indivizi ciudaţi, iar în cealălaltă parte încă doi dar cu siguranţă cu alte relaţii şi gânduri necurate.
Totul decurgea după motto-ul: "Acum ori niciodată." Imediat ce tipul paralel cu cel care ţinea premiul bombă a atins mânerul servietei, zgomote puternice de armă s-au făcut auzite.
Nici nu am mai tras, ci pur şi simplu m-am avântat în puhoiul de lume agitată care sărea, alerga de colo, colo în turbare pentru vieţile lor.
Un val de praf şi sclipiri începeau să prindă contur în atmosfera sufocant de prăfuită, ce tăia privirea şi respiraţia oricărui om care se avânta în ea. Nu am fost singura care sărise precum leul după carne la servieta argintie, ci încă şapte sau zece persoane se aflau lângă mine, toţi atingând acea bucată grea de metal unde era ascuns prototipul H-204. Ne priveam precum mâţa şi câinele, fiecare cu rânjetul şi ochii lui periculoşi... Dar văzând că eram singura femeie de acolo s-au năpustit animalic spre mine, însă eu fiind ageră precum o felină am lovit cu piciorul servieta, ea sărind în sus şi eu la fel, ca în următoarele secunde să fac câteva pieruiete în ambele mâini şi să îi lovesc pe toţi în falcă, aruncându-i superficial peste tot.
Văzând că aveam cale liberă şi că aproape toţi erau la pământ, am fugit să iau H-204-ul pentru a-mi încheia misiunea care era în funcţiune de două luni. Cu adevărat, tot acest calvar i se datora lui...
Am prins mânerul, eram în extaz de fericire şi chiar când doream să plec cineva a tras... şi m-a împuşcat. În scăpaseră toate, iar eu am picat inertă la pământ inspirând şi expirând aer cu greu.
Auzeam paşi care se îndreptau spre trupul meu, deja vedeam în ceaţă şi totul era neclar aproape. Era un bărbat, puteam recunoaştea asta doar prin pantofii pe care îi purta. Luase valiza de jos şi venise cu ea spre mine, atingându-mi chipul cu vârful încălţărilor negre şi lucioase.
- Patetic! Exclamase acesta surâzând, iar eu imediat ce făcuse un prim pas îl prinsesem de picior. Văzând că încă mişc a scos pistolul şi a tras fix în braţul cu care îl strângeam, eu, sârind într-o parte de rurere, cu dinţi încleştati şi cu sânge pe buze... Cu adevărat patetic. Picată din nou la sol, fără speranţă, cu toate că se auzeau voci ce strigau după ajutor, iar sirena ambulanţei răsuna de la un kilometru. Eu am închis ochii uşor, lăsând genele să îmi întunece privirea.
![[Imagine: Jun0xCa.png]](http://i.imgur.com/Jun0xCa.png)
![[Imagine: 253500largesing.jpg]](http://imageshack.us/photo/my-images/219/253500largesing.jpg/)