Shadow Fall-Incepere

[Stormrage]

- Deci daca nimeni nu poate. . . Da-o in colo de harta! Hai sa ne luam dupa instinct, sau cred ca stiu ceva ce ar merge mai bine!
Toti se uitau la mine ca la magii străine .
- Deci. Eu stiu sa fac ceva de care nu v-am spus. Asa ca, pot incepe dac aimi permiteti. Spunand asta ma deplasez doi pasi spre padure si incep: Niedo tamina! Iar cu aceste cuvinte , ochi mei incep sa devieze de la acel albastru angelic la un negru abisal. Incep sa vad totul alb- negru. In mintea mea se deruleaza imagini cu destinatia noastra finala. Toti se uita mirati la mine. Memorez imediat drumul iar culorile incep sa se distinga. Totul a revenit la normal. Angie se indreapta spre mine: . . .

Occ: Angie - kun^.^

[Rose ^^]

Mi se pare mie sau ce a facut Nemo e doar o legenda? Din cate stiu eu asa ceva nu exista si aceasta putere oculara este doar un mit, am citit despre asta prin cartile lui tata.
Dupa ce si-a incheiat treaba m-am indreptat spre ea insa m-am oprit intorcandu-ma spre ceilalti.
- Sa mergem, multi au luat-o inaintea noastra.

Nemo a dat sa plece insa am prinso de mana, iar aceasta se uita cu semne de intrebare la mine.
- Se pare ca nu sunt singura ce are secrete. Ce ai facut tu este ceva legendar, ceva ce e doar un mit, doar in povesti se gaseste asta. De unde ai aceasta putere oculara?

OCC: Nemo ^.^

[Stormrage]

- Angi, stiu ca nu ai sa ma crezi , dar totusi iti voi spune. Acum cativa ani parinti mei au murit, defapt mai mult au disparut. Atunci am ramas doar eu si fratele meu mai mare. Amândoi știam ca au fost ucisi. Astfel , el dorea razbunare si asa a plecat sa se antreneze cu un batran vraci in munti. Inainte sa plece a facut o vraja asupra mea si mi-a spus urmatoarele cuvinte: Daca crezi in mine, vei fi mereu protejata de asta! Apoi a plecat. Pare incredibil dar vraja lui m-a protejat mereu si stiu, ca de acolo de unde este ma apara. Si asa am capatat eu magia oculara. Fericita? Sper ca da.Ma doare gura la cat am vorbit. Acum vreau sa aflu ce ascunzi tu!

Occ: Angi

[Rose ^^]

Am oftat resemnata, mai bine ii spun ca dupa sa nu se trezeasca cu vreo surpriza.
- Acum trei ani in timp ce ma antrenam intr-o padure am declansat o putere necunoscuta mie, ceva ce nu stiam ce este si efectiv nu puteam sa o controlez, mai bine zis ma controla ea pe mine. Ceea ce a fost si mai ciudat a fost faptul ca vedeam sange si simteam o dorinta nebuna de a ucide si chiar in acea clipa s-a intamplat sa treaca pe acolo o batrana. Oricat de mult incercam sa nu ma las controlata si sa-mi revin nu am reusit si am comis acea crima.
Am reusit sa-mi revin dupa ce mi-am infipt un cutit in umar. De atunci am zis ca nu voi mai utiliza niciodata atacuri puternice si nici macar la cererile parintilor mei. Nimeni nu a stiu, doar eu, iar as-noaptea am avut acelasi vis numai ca voi erati victimele.
Nemo, mi-e teama de ce ar putea sa se intample... Cand vei vedea vreodata ca ochii imi devin rosii ca sangele, iar pe alocuri parul meu are tente de rosu indeparteaza-ma de grup si imi dai ceva taios. Te rog sa nu spui nimanui, nici macar Lissei. Promite-mi..

OCC: Nemo-kun ^.^

off: mama ce mult am scris :]]

[Stormrage]

- Iti promit dar acum hai sa ne apropiem de grup, trebuie sa stam uniți, oricine chiar si grupurile adverse ne pot ataca! Ne-am apropiat de colegi noștri și am început sa vorbim orice era posibil. Asta pana am ajuns la o răscruce unde eu m-am oprit brusc și am început:
- Nu va mișcați! Este o capcana ! Stați pe locuri ! Toți se opriră și ma priveau speriați. Atunci eu mi-am făcut simțită magia: Zeka! Si spunând asta , am făcut un semn al mâini iar practic, din aer a apărut o coasa. Da aceea este Zeka, arma primita de la fratele meu. Cu aceasta arma am tăiat niște ațe care , dacă nu eram atenta ne-ar fi omorât pe toți.
- Gata, putem continua! îmi anunț prieteni făcând un semn cu mana.

Occ: Lissa - kun^^

[Crissu'Blacker]

Scuze că v-am făcut să așteptați atâta, dar pur și simplu ba nu aveam timp, ba nu aveam chef, ba nu aveam dispoziția necesară, știți și voi cum e. Dar hai să reînviem RPG-ul ăsta, se pare că e singurul cât de cât prezent. XD

Lissa

M-am uitat un pic înspăimântată spre Nemo, după care am început să merg. Mă uitam prin jur, dar nu puteam să disting nimic decât niște simple umbre. Totuși, mi s-a părut că am văzut un scurt foșnet.
-Hei, auziți, ar putea cineva aprinde un foc.? Mi s-a părut că văd ceva.
-Da, bună idee, dude, cred că mai am un pic și dau cu capul de un copac pe întunericul ăsta. Deci, cine a zis că stăpânește focul? întrebă Nemo.
Mă apropiasem mai mult de grup. Pentru o clipă, cineva îmi apucase mâna, ca mai apoi să-mi dea drumul, rapid.
-Scuze... șopti Dylan.
Bine că era întuneric, altfel sigur mi-ar fi remarcat roșeața din obraji. Nemo ar fi făcut glume pe seama mea până când... Mă gândisem mai bine. Până aș fi ajuns la pensie, mda.
-Lăsați totul pe mine. strigă voios și optimist Haven.
Se auzi un pocnet, și un mic foc năvăli peste fața lui Haven. Așa, ținându-l în mâini, arăta ca una dintre acele zeițe din mitologia greacă. Defapt, nu, egipteană, ducea destul de bine cu Cleopatra. La acest gând un mic rânjet îmi răsărise pe față. Haven era mică de statură, brunetă, cu ochi negri care se camuflau perfect în aerul nopții, breton pe o parte și câteva piercinguri în urechi. Dădea mai mult a Vanna Venom decât a Cleopatra.
Angie apucase o bâtă de jos, și pentru o clipă am crezut că vroia să dea în cineva, dar bruneta doar aprinse lemnul, transformând-o într-o torță. Fata înaintă un pic, strigând:
-E cineva acolo?!
O fată cu păr blond/alb răsări din tufiș, părând deranjată. M-am uitat în spatele ei. Nimeni. Dacă nu era alături de o echipă însemna că chiulise. În timp ce vorbi, ceva licărea în gura ei. Colți. Era un vampir, ca și mine, ca și Dylan. Dar nu era un vampir obișnuit, adică, un vampir de vârsta noastră era imposibil să aibă colți.
-Ce ești?... șoptisem eu, deși, în tăcerea nopții, răsunase tare și clar.
Tânara se uită chiorâș la mine, ca mai apoi să repete procedeul și cu prietenii mei.

NEXT: PeekaBoo.
God, ce mult am scris, probabil supliment pentru lipsa mea. XD

[PeekaBoo]

Ii priveam buimaca, parca trezita dintr-o noapte de betie . M-au deranjat din citit fix la momentul culminant, fir-ar ! Ii priveam inbufnata, de data aceasta..
- Oh, Buna si voua ! spun ironica. "Ce vrei sa spui ? Ce sunt ? " o intreb pe fata care se afla in fata mea. Nu inteleg la ce se refera si nici nu am chef sa-mi bat capul...

OOC : Crissu'Blacker

[Crissu'Blacker]

Lissa

E clar că fata asta nu prea avea chef de prea multă vorbă. Dădusem din umeri, încercând să par nepăsătoare, încercând să-mi ascund adevărata față, atât de fragilă, atât de speriată... Aruncasem o privire spre Dylan, observând că și el se uita lung la mine. Er clar, și el văzuse.
- Pentru numele lui Dumnezeu, hai să mergem, deja mi-a înghețat partea dorsală! Ce tot stăm pe loc, are vreunul dintre voi tente sinucigașe și nu știu eu?!
Nemo părea enervată la culme, și, într-un fel, chiar avea motive. Toți ne-am aruncat niște priviri scurte, și am trecut pe lângă blonda misterioasă, continându-ne drumul. Aruncasem o ultimă privire spre blondină. Dispăruse, cartea ei fiind aruncată pe jos.
-Aaah!!!
Se auzise cel mai strident și înfiorâtor strigăt auzit în toată viața mea. Un scurt fior mă străbătu pe șira spinării. Acum toți erau în alertă, încordați, așteptând ceva ce niciunul dintre noi nu știa ce era. Sau știa, dar era prea înfricoșat să spună acel cuvânt cu voce tare. Un singur cuvânt ne-ar putea defini viața... Sau moartea.
OCC: Oricine

[Stormrage]

-Da. Se pare ca a reapărut. Știam ca într-o noapte cu luna plina dar chiar nu ma așteptam la aceasta noapte! Toți se uitau speriați la mine și ii înțeleg . Din propriile vorbe se vede ca este ceva periculos. Nu e de bine și trebuie sa ii avertizez în legătură cu asta! Adica cred, nu stiu, mai bine ma rog sa nu ma fi auzit.

Occ: Rose ^.^

Off: Criss, am sa fac off - topic pana te inveti sa pui un NUME la occ

[Rose ^^]

Ma uitam la Nemo, iar Nemo se uita la mine. Eram geniale amandoua. Ar trebui sa ne indepartam de aceasta zona si sa incercam sa nu dam peste acel monstru, dar cum? Cum daca toti au intepenit ? Cum sa o lasam pe acea fata in ghearele creaturi? Cel putin, pe mine, inima nu ma lasa. Si oricum daca am pleca nu am ajunge prea departe asa ca e tot aia.
- Fiti pe pozitii! Nu vom scapa de o lupta.
M-am uitat la Nemo spunandu-i, din priviri, sa aiba grija. Un singur fosnet s-a mai auzit, iar cateva secunde de liniste urmate de aparitia uriasei creature. Pamantul s-a cutremurat la aparitia acesteia... Doi pasi ne-am dat cu toti inapoi si am simtit cum ceva puternic ma ridica de la sol aruncandu-ma intr-un copac - fara ca sa reusesc sa mai fac vreo miscare - ce s-a rupt imediat. Mi-am aruncat ochii - din reflex - la Nemo, care fierbea fiind gata sa atace...

Occ: Nemo ^.^