Răspunsuri: 154
Subiecte: 8
Data înregistrării: Mar 2009
Reputație:
43
Zupi: 660 z
hey multumesc mult pentru unicul comentariu - unicul
draga ciupaciup sincer - nu stiu, sunt tare bulversata sa aud ca cineva vrea o continuare - daca mai vrea cineva asta lasati un comentariu
dar sa trecem la capitolul din aceasta seara
sper sa va placa!
si sincer astept minim trei comentarii, si cred ca am fost si asa indulgenta, altfel continuarea peste 2 satamani
Lectura placuta!
Cap X
Fiecare kilometru care ma aducea mai aproape de ea imi facea inima sa tresara. Imi era frica sa-i spun adevarul. Nu, nu era acum momentul; era insarcinata. Azi facusem tot posibilul sa evit o discutie, chiar si telefonica cu ea. Secretara mea interceptase toate telefoanele si ii spusese Sakurei ba ca sunt in sedinta, ba ca am plecat sa ma intalnesc cu nu-stiu-cine. Nu imi puteam inchipui reactia ei. Am suflat usurat cand am vazut ca inauntru era intuneric. Era tarziu imi prelungisem programul pentru a evita orice discutie, chiar daca stiam ca nu faceam altceva decat sa aman chinul. Am intrat pe usa in liniste si mi-am aruncat haina pe un fotoliu. Imi frecam ochii obosit. Era tarziu, cel mai probabil copiii dormeu fiecare in camera lui, menajera imi lasase mancarea in cuptor, toti dormeau in paturile lor calde, toti mai putin Sakura. O vedeai dormind pe canapeaua rece, acoperita cu o patura ca de fiecare data cand veneam tarziu. Am incercat tot timpul sa o conving sa doarma in dormitor si nu pe canapea, dar ea imi spunea ca nu poate dormi acolo fara mine, ca nimic nu e asa primitor si cald fara mine. Am coborat la nivelul ei si am sarutat-o pe frunte. Nu am ezitat sa o trezesc nici o clipa, azi mai mult ca oricand aveam nevoie ca ea sa stie cat de mult o iubesc. Orice decizie , cat de mica, era privita prima data prin prisma ei. " Iubitule!" spune ea usor adormita. Si-a infasurat mana in jurul gatului meu si m-a primit in bratele sale. Imi placea sa ma joc cu ea atunci cand era obosita, atunci o iau in brate, o sarut si-i fac cele mai frumoase declaratii de dragoste. In seara asta era o exceptie, azi nu doream decat sa o iau in brate sa o duc in pat fara ca ea sa se dezlipeasca de mine. Eram dependent de atingerea ei, daca isi indeparta mana de mine sau schita ca ar dori acest lucru o strangeam si mai tare la piept. Simteam ca o pierd desi era atat de adormita incat singurul lucru care mi l-a spus cu sens a fost : " Sper ca nu am fost foarte pisaloaga azi! N-am vrut sa te sufoc, am creut doar ca am putea lua pranzul impreuna, dar aveai mult de lucru... Imi pare rau!" Mi se rupea sufletul cand isi cerea scuze pentru lucruri de acest gen, credea ca ea gresise, ca ma stresase azi cu telefoane sau cu acea invitatie la pranz, cand defapt eu eram cel care gresise. Eram si eu adormit insa tin bine minte cum ii povestisem Hinatei toti acesti ani:
Flashback
- Vrei sa renunt la tot? Am o famile! Imi iubesc sotia, copiii...
-Copii?
- Da! Sakura a ramas gravida la un an de relatie. Sarcina era la sase luni cand am ajuns in fata altarului, era cea mai frumoasa graviduta. Purta o rochie lunga alba simpla cu niste pliuri simple. Toata lumea a fost foarte multumita de evolutia lucrurilor, toti stiu cat de mult imi iubesc familia. Crezi ca am sa renunt la ei pentru tine? Da , stiu ca trebuoie sa imi asum responsabilitati fata de acest copil, si te asigur ca asa va fi insa nimeni nu ii va lua locul Sakurei... Sper ca m-am facut inteles Hinata.
End Flashback
"Te iubesc!" spun eu asezandu-mi mana pe talia ei. Avea inca o talie de viespe, eram aproape nervos ca nu se observa ca era luata. As fi vrut ca ceva, orice sa o transforme din tipa bine intr-o mamica. Era atat de tanara, frumoasa, plina de viata. Uneori simteam ca sunt prea batran pentru ea. Are acea energie care ma da pe spate, nu-i fac fata dar nu era neaparat un lucru rau. Se juca alaturi de gemeni, si se ocupa de ei in timp ce eu eram mai mult membrul care echilibra familia, calm si calculat. Cine stie poate urmatorul nostru membru avea sa faca marea schimbare. Sakura ar arata extraordinar chiar daca ar fi o simpla mamica. Poate ca eram eu prea posesiv, imi spune asta tot mai des. Doar ca e tanara, poate ca nu o sa intr-o zi se va trei zicand, "cum ar fi fost daca? " iar eu voi fi pentru ea o greseala. Oh, mai mult ca sigur asta urma, cand va afla ca am un copil cu prietena ei din liceu.
" Ma strivesti!" spune ea zambind si sarutandu-mi obrazul cu ochii partial inchisi. O strangeam tot mai tare, simteam ca o pierd. Da imi era frica, frica sa raman singur intr-o casa atat de mare, sa stiu ca ea e in bratele altcuiva si copiii mei ma urasc pentru suferinta provocata mamei lor. Am lovit peretele. Mi-am coborat usor mana pe corpul ei, parca nu mai era acolo. M-am ridicat brusc lasand-o pe patul rece.
Flash back
- De ce te stresezi asa? O stiu pe sotioara ta, pentru ea infidelitatea nu inseamna sfarsitul relatiei! E drept ca asta nu includea un copil!
- Taci! Faptul ca am gresit odata nu inseamna ca o sa mai gresesc. Nu m-am atins de alta femeie pe toata durata casniciei mele. Nu am avut nevoie...
- Poate ca nu in timpul casniciei, insa in acea seara aveai nevoie si iti reamintesc ca a fost de ajuns. spune Hinata presandu-si buzele de ale mele. Am un copil Itachi, lucrurile nu raman asa!
End Flash Back
Si noi aveam, doi si un al treilea pe drum. Dar acel copil, el ce vina are? Nu doream sa-si formeze o imagine gresita despre tatal lui. Ce puteam face? Nu doream sa supar pe nimeni! Sakura si copii mei nu pleaca nicaieri, Iannis era bine venit insa Hinata era mama lui, nu puteam sa o arunc in strada. Dar cum ii voi explica Sakurei? Parca ma vad: " Stii eu si Hinata am facut un copil. Vor sta de acum la noi!" Daca avea sa afle urma sa fie circ, sau urma sa plece... Nu putea pleca!
„M-am saturat de < Te iubesc>-ul tau?†Ce fel de minciuna era asta ? Imi spuneaca ma iubeste atat de rar!
sper ca va placut nu uitati de comentarii..
Răspunsuri: 22
Subiecte: 1
Data înregistrării: May 2011
Zupi: 52 z
sper că nu te-ai supi pe mine ca am intrebat de castelul de nisip ;):-/ dar il ador si vreau neaparat continuarea, asta dacă vrei si tu :)) si imi place mult că ficurile tale nu sunt cu veşnicul cuplu sasusaku şi imi place că ea ramane cu itaci (aici) şi sper ca acolo cu garra ,,revenind la acesta nu fi suparată ca nu primesti comentari desi inteleg ce simti ,poate că cei care il citesc il adoră atat de mult incat nu stiu ce să scrie;)sau sunt incepatori ca mine ce le e rusine sa comenteze :)) sau pur si simplu nu stiu cum, eu am comentat imediat ce am terminat de citit si imi place foarte mult povestea deabia astept nextu si nu te opri cand cineva nu comentează ,eu voi incerca sa comentez la fiecare capitol dacă am timp.oare hinata chiar are de gand să îi desparta pe itaci si sakura, adică inteleg că are un copil cu ea dar cu sakura are 3 e clar ca o va alege pe ea, ori cum astept nextu si sa nu te aud ca renunti x-( succes la scris ;)
Răspunsuri: 271
Subiecte: 11
Data înregistrării: May 2010
Reputație:
51
Zupi: 1.678 z
24-10-2011, 08:18 PM
(Ultima modificare: 14-11-2011, 08:24 PM {2} de Aniika.)
ÃŽmi pare rău că nu am mai intrat pe aici, dar am fost ocupată È™i zup-ul a fost ultima mea proprietate. ÃŽmi pare sincer că nu am mai comentat. Nu o să fie cine È™tie ce comentariu gen „romanâ€, dar o să zic pe scurt într-un tot unitar, ceea ce cred despre toate capitolele pe care nu le-am citit È™i comentat. Acum le-am citit È™i le È™i comentez. ÃŽmi place cum a evoluat situaÈ›ia, deÈ™i sper ca acesta să fie un vis urât È™i el să nu aibe un copil cu Hinata. Chiar nu vreau ca ei să fie supăraÈ›i. ÃŽn fine, faci cum doreÈ™ti tu în acest fic, e al tău, eu mi-am dat cu părerea. Sper că nu te-a deranjat È™i mai ales sper că nu eÈ™ti supărată pe mine că nu am mai comentat. Nu vreau asta : o 3
Și promit că o să mai trec pe aici : *
So Capu'Chuu and God Luck <3
Te iubesc la nebunie,
Tu esti inima mea pe vecie...:X:X
Imi amintesc...
Te-am cunoscut in zi de toamna
Cand totul m-i se parea pustiu
Si m-am indragostit de tine
Fara sa vreau,fara sa stiu.
Te aseman unui soare
Ce pluteste lin pe cer
Iar eu fiind intinsa mare
O singura raza-ti cer;
O raza plina de iubire
O vorba dulce si un sarut
Sa pastrez ca amintire
Tot ce-am trait sau am avut.
Iubirea noastra-i vantul
Ce adie oftand
Iar de ar fi sa nu mai bata
As mai avea un gand;
Sa fi tu fericit
Cu sau fara amintirea mea
Si eu...Oriunde as fi
Sa-ti pazesc dragostea!
[/align]
Răspunsuri: 154
Subiecte: 8
Data înregistrării: Mar 2009
Reputație:
43
Zupi: 660 z
hey
scuze de intarziere si ca acest capitol e scurt si confuz, dar ma revasez eu ( ma rog cam asta spun de la o vreme in coace nu?) Oricum fiti linistiti ma bazez pe "talentul" meu de a amana invatatul pentru teze si de al inlocui cu niste capitole super ok.
as vrea sa multumesc pentu atatea vizualizari (?) la acest fic- sper ca va si place- astept comentarii si critici dure
special as vrea sa le multumesc Savarinei Ali si lui Ciupaciup pt comentarii
capitolul urmator va veni - aaa... nu promit nimic- curand (mai curand ca acesta)
sper sa nu va dezamagesc lectura placute ( pt intrebari- un com si el vin cu lamuriri)
Cap XI
- Tati? intreaba micuta Alice privindu-ma cu niste ochi mari de pe bancheta din spate. Ce inseamna a divorta?
Bine! Da, e adevarat. Lucrurile au evoluat tare ciudat in ultimele doua saptamani. Nu doar ca intarziam acasa mai des pentru ca il vizitam pe Iannis dar aveam mult mai multe momente in care stateam cu Sakura. Trageam la doua carute, si era greu. Incercam sa nu-i dau nimic de banuit Sakurei dar sa-mi fac datoria de tata si fata de copilul Hinatei. Recunosc ca cel mai greu era sa o mint pe Sakura, deseori simteam ca o pierd din cauza asta, ca nici ea si nici copii nu sunt dispusi sa ma imparta si ca vor considera ca nu le acord suficienta atentie. Sarcinii ce sa mai spun, uitam des ca Sakura era gravida. Uitam pur si simplu de programarile la doctor sau mai stiu eu ce. Era draguta spunand " Oh e in regula! Ma descurc!" Insa ar fi trebuit sa fiu acolo, ar fi trebuit...
- Cand sotul si sotia hotarasc sa se desparta. Dar unde ai aflat tu cuvantul asta?
- La gradinita! Mami si tati lui Ralph divorteaza si el e foarte suparat. raspunde Adonis aproape sarind in scaunel.
Bine asta e alta poveste. Da divorteaza si da micutul e destul de afectat. Sakura e foarte suparata si ea, si dezamagita de atitudinea tatalui lui Ralph. Spunea ca e un om de nimic, fara onoare si caruia probabil nu i-a pasat niciodata de familia lui. Divorta de biata femeie pentru o alta si o aruncase in strada alaturi de copil. Venisera la noi in acea seara. Sakura s-a oferit sa le gaseasca o chirie iar pana atunci sa stea la noi. S-au mutat in noul apartament de trei zile, iar copiilor le era dor sa se joace cu Ralph asa ca vor dormii in aceasta noapte la el.
" Incercati sa gasiti alt subiect de discutie, bine? " ii atentionez eu scurt lasandu-i in sufrageria prietenului lor. Mama acestuia era o femeie deosebita, dedicata total familiei ei. Semana perfect cu sotia mea, frumoasa, tanara, isi iubea fiul si lupta cu indarjire pentru el.
_______________________________________________________________________________
"Am ajuns!" spun eu intrand bucararie si strangand-o pe Sakura in brate. Dragostea noastra nu fusese afectata de trecerea anilor. Ma astepta si acum ca atunci cand era o adolescenta, exaltata si bucuroasa , sarindu-mi in brate. Copiii se uitau adesea la spectacolul de saruturi pe care il dadeam zilnic zambind cu gura pana lal urechi. Insa azi eram anormal de singuri lucru ce nu se intamplase de multa vreme si in timp ea dorea petrecem timpul impreuna, eu nu doream decat sa-mi recuperez toate greselile posibile si imposibile. Aveam senzatia ca asa ma voi revansa pentru greseala ce nu ne-a perturbat inca viata de familie.
- In sfarsit ! spune Sakura sarindu-mi de-adreptul in brate. Singuri! Credeam ca nu mai apuc ziua asta!spune ea printre saruturi. Mi-am asezat mana pe solburile ei si am ridicat-o in aer. Ma imbratisa in timp ce-mi saruta maxilarele iar eu ii mai daruiam cate un suras. Iubitule, sunt cea mai fericita!
Cand am lasat-o pe patul moale, iar ea a spus cuvintele acelea cara-mi umpleau inima de bucurie si vinovatie. Ma durea sufletul cand ma gandeam la cate sacrificii facea pentru mine si ce suferinte o asteptau. Ma durea sufletul ca uitam de copilul de care fusesesm atat de bucuros. Nu mi-as puteam inchipui ce urma sa se intample. Fiecare sarut pe care-l plasam pe pielea ei era pentru mine o lovitura groasnica. Simteam ca o doare, ca ea sufera... Aproape o vedeam pe Hinata in fata ochilor mei. Cum era posibil? Nu puteam sa-mi scot imaginea asta din minte?De ce nu ii pot uita vorbele? " Am un copil Itachi, lucrurile nu raman asa!" dar cum? La ce se referea? De ce isi dorea asa mult sa ma ia de langa familie? Pentru copil insa... Ah nu pot gasi nici un contra argument. Pur si simplu avea dreptate sa-si ceara drepturile. La urma, urmei cum i-ar fi explicat aceasta lui Iannis? De ce nu eram cu mama lui ci cu alta femeie? Mi-am intors capul spre rozalie imediat cum i-am simtit o mangaiere dulce pe obraz? Dar ei? Ei cum avea sa-i explic? Dar copiilor? Ce vor crede ei despre mine? Ce vor intelege ei din toate astea? De ce brusc viata noastra de familie era distrusa?
"Iubitule iti suna telefonul!" spune ea intinzandu-si mana pana in buzunarul hainei mele. Cu un simplu suras trist imi asease telefonul in mana asteptand sa raspund. De cand ma imparteam intre Hinata si Sakura telefonul imi suna intr-una, si o lasam des pe sotia mea pentru Iannis. Ii vedeam lacrimile cand ma ridicam de langa ea si raspundeam, cand ii spuneam: "Trebuie sa plec!" sau cand ii raspundeam si-i spuneam: "Vin acum !" si nu veneam. Nu ma presa, nu imi cerea raspunsuri, ma privea doar in acel fel. Cu niste ochii ei mari tristi si-n lacrimati. " Imi pare rau!" spun eu inchizandu-l si aruncandul pe noptiera.
---------------------------------------------------------------------------------------------------------
"Iarta-ma! Iarta-ma Sakura!" spun eu cuibarindu-ma la pieptul ei. Nu parea sa intelega nimic. Eu insa nu mai suportam, incercasem sa iasa bine insa, insa nu puteam... Hinata venise fara anuntare cu Iannis de mana cerandu-si drepturile. Acum statea in picioare analizandu-i Sakurei fiecare miscare. Sotia mea insa, statea pe canapea inmarmurita. Privea intr-un punct fix, analizand situatia undeva in interiorul ei. Gesturile mele disperate nu o impresionau. Indiferent cat de tare ii strangeam talia in mainile mele, ea nu spunea nimic. Ma ucidea tacerea asta, ba nu, ma tortura, pentru ca simteam ca ceva se rupe-n mine si ca ma doare. Acei ochii usor inrositi erau gata sa verse rauri de lacrimi. Oare se invinuia pe ea?
"Ai avut destul parte de Itachi, priveste-mi fiul si spune-i ca din vina ta , tatal lui nu a fost langa el pana acum!" spune Hinata pe un ton tot mai impertinent. Imi venea sa o strang de gat, orice cuvant scotea pe gura nu facea decat sa o indeparteze pe Sakura de mine. Privirea rece a Hinatei era atintita acum pe mine, era clar ca dorea sa parasesc piepul cald al Sakurei si sa-i dau dreptate. Dar cum puteam face asta? Ar insemna sa renunt la tot, la familia pe care o avem impreuna.
(nu uitati de comentarii)
Răspunsuri: 271
Subiecte: 11
Data înregistrării: May 2010
Reputație:
51
Zupi: 1.678 z
14-11-2011, 09:39 PM
(Ultima modificare: 04-12-2011, 01:37 AM {2} de Daria v2.)
Doamneeee x.x
În primul rând bună bună, și îmi mai cer o dată scuze că nu mai fusesem de mult pe la ficul tău. Regrete maxime ^ : ) ^ Nu se va mai întâmpla. Și eu sunt acum în perioada tezelor și știu cum e să nu-ți poți face timp de ficuri, Nu sunt importante acum, nu reprezintă un pas prea mare pentru tine. Mai bine te axezi pe teze scumpa mea. Nu vreau să o iei în nume de rău, dar eu mă gândeam că e mai bine.
Revenind la capitolul acesta, personal nu trebuie să-mi mulțumești pentru comentariu, este modul unui cititor de a dovedi părerea pe care a avut-o despre capitolul tău, despre munca ta.
Mi-a plăcut acest capitol, deși ai dreptate puțin confuz, dar se rezolvă : - j Se înțelege destul de bine, ceea ce vrei tu să spui. Ceea ce mă întreb eu este : Se va termina oare această încurcătură? Adică îmi doresc ca toate neînțelegerile să se termine și totul să se dovedească a fii o încurcătură. Dar fie, scumpa mea, tu decizi ce vrei să faci. Ai avut câteva greșeli de tastare, dar nu sunt importante. Și da nu ți-ai pierdut ritmul de scris. Încă ai un talent foarte bun pentru ficurile tale.
Ne mai citim pe aici : * <3
So Capu'Chuu and God Luck <3
EDIT Daria: numai folosi acest font.
Te iubesc la nebunie,
Tu esti inima mea pe vecie...:X:X
Imi amintesc...
Te-am cunoscut in zi de toamna
Cand totul m-i se parea pustiu
Si m-am indragostit de tine
Fara sa vreau,fara sa stiu.
Te aseman unui soare
Ce pluteste lin pe cer
Iar eu fiind intinsa mare
O singura raza-ti cer;
O raza plina de iubire
O vorba dulce si un sarut
Sa pastrez ca amintire
Tot ce-am trait sau am avut.
Iubirea noastra-i vantul
Ce adie oftand
Iar de ar fi sa nu mai bata
As mai avea un gand;
Sa fi tu fericit
Cu sau fara amintirea mea
Si eu...Oriunde as fi
Sa-ti pazesc dragostea!
[/align]
Răspunsuri: 154
Subiecte: 8
Data înregistrării: Mar 2009
Reputație:
43
Zupi: 660 z
hy
m-am intors in forta si pot sa anunt victorioasa ca am terminat cu tezele
bine mai vine o saptamana de-aia fulger dar ce conteaza.... Le aranjeaza Dumnezeu pe toate!
ma rog sa revenim la fic.... a durat mai mult ca data trecuta - cred scuze dar stii teze
ok multumesc pentru comentariu- spert ca pe viitor sa fie mai multe pentru ca sunt curioasa de ce parere aveti despre el si de cum credeti ca vor evolua lucrururile
sa trecem peste ...
lectura placuta / spor la citit
Cap XI
- Nu inteleg! Nu ti-am oferit eu tot ce iti doreai? spune Sakura printre lacrimi. Era asezata pe pat si plangea parca din totdeauna. Nu-mi mai amiteam zambetul ei. Fata, ochii si buzele ii era rosii ca focul. Eram mai mult ca sigur ca are febra. Vai, Domnezeule! Imi vine, imi vine sa te .... A strigat usor dupa care a inceput sa planga din nou!
Nu putem face nimic. Incercasem totul! Ma bucuram ca gemenii erau plecati la prietenul lor azi cand Hinata a intrat pe usa conacului tinandu-l pe Iannis de mana. La inceput Sakura era atat de incantata ca o vede, insa cand Hinata si-a spus poezia a impietrit. In prima faza a ascultat tot asezata pe canapea privind socata intr-un singur punct, ulterior insa.... Ajunsa in dormitor a ridicat mana in aer si fara nici o retinere m-a plesnit puternic. (Apoi a cazut extenuata pe pat si a inceput sa planga.) " O sa te imbolnavesti! Iubito! Voi rezolva totul! O sa vezi ca in curand vei uita de acest incident!" spun eu asezandu-mi mana pe genunchiul ei. Si-a ridicat privirea asupra mea si m-a privit ranita." E copilul tau! Atat inseamna el pentru tine? Un incident? Dar ea? De ce mi-ai facut asta? Te-ai gandit putin la cum o sa ma simt eu? La cum o sa fie afectata viata noastra de familie? Cat de mult credeai ca-mi poti ascunde asta? Ce ai de gand sa faci acum? Ma mai vrei pe mine? Pe gemeni? Dar pe micutul care e pe drum? Zau ca imi vine sa te nenorocesc in bataie! Ce mi-ai facut!" spune ea ridicandu-se si indreptamdu-se direct spre dulap. O urmaream socat de toate intrebarile pe care le punea, socat de faptul ca se indoia ca o doresc , pe ea, pe gemeni si pe micutul nostru. Isi arunca hainele pe rand pe pat fara sa ma priveasca. La inceput nu am inteles ce facea insa cand s-a indreptat spre cel de-al doilea dulap am cuprins-o din spate infasurandu-mi mainile in jurul taliei ei. Nu era momentul jocurilor daca ma iubea asa cum sustinea va trece alaturi de mine prin asta.
Dupa cateva zbateri s-a eliberat si am inceput sa ne certam de-a dreptul. Am incercat sa o sarut de zeci de ori dar ea se retragea in ultimul moment motivand ca nu poate. Nu puteam nici sa o iau de mana fara sa nu se cutremure. Ce imi spusese pana acum fusesera complimente in comparatie cu insultele si replicile ce au urmat. M-am aparat cam stangaci si chiar nepotrivit.
- Iesi afara! spune Sakura aruncandu-mi o privire fulgeratoare. Du-te la ea! Camera de oaspeti in care ai instalat-o e chiar aproape! Am incredere ca o vei gasi! Gaseste cu ea ceva de spus copiilor!
A trecut o saptamana de dormit pe canapea si ea nici macar nu-si mai intoarce privirea asupra mea. Bineinteles ca ne vizitasera mama care nu se gandea decat sa o imbuneze pe Sakura insa fara rezultat. Era foarte hotarata. Intr-un final insa amandoua ajunsesera la aceiasi final. " Gemenii sunt prea mici pentru a intelege toata situatia." Ma simteam usor aiurea in acel moment. Mama vorbea cu ea treburi serioase iar eu stateam undeva in alta camera ca si un copil pedepsit. Gemenii reprezentau motivulo pentru care Sakura nu plecase. Lor le placea sa ne vada impreuna, si acum mama lor ii protejase astfel incat ei sa nu simta toata nebunia din casa. Ei credeau ca Hinata era doar o prietena a mamei care a venit in vizita cu micutul ei.
- Azi ne intalnim cu educatoarea. Ma duc doar eu ? intreaba ea finisandu-si cocul.
Bineinteles ca stiam ce urmarea. Tine-ti minte cand am dus-o la scoala? Aceeasi strategie si functioneaza de fiecare data. Acum insa nu urmarea doar sa o duc la gradinita ci si sa vin la discutia cu educatoarea. Adevarul e ca de cand imi pusese lacat la dormitor nu prea eram concentrat pe gemeni. Ei credeau ca nu se intamplase nimic insa asta nu inseamna ca petreceam prea mult timp impreuna. Stiam asta insa cand am ajuns acolo si educatoarea m-a intrebat ce mi-ar spune Adonis daca ar discuta cu mine m-am convins pe deplin. Stateam usor mirat si taceam. Sakura ma privea la fel de tacuta. Stia ca nu petreceam prea mult timp cu gemenii insa nu mi-o reprosase vreodata. Fusese sotia perfecta, genul de femeie care isi cere scuze, care are grija ca totul sa iasa bine, se ocupa de educatia copiilor, imi asigura un echilibru eu nefiind nevoit decat sa asigur un venit bun. Stia ca nu prea am timp de copii si ca sunt mai mult decat adormit cand ajung acasa, asa ca pana atunci toate problemele erau rezolvate.
- N-am de gand sa permit sa mi se mai intample asta vreodata. spun eu stand in fata usii dormitorului privindu-ii camasa de noapte. Indiferent ce s-a intamplat avem un bebelus pe care nu l-am vazut de mult timp.
Nu parea socata, ci mai degraba adormita. Avea parul ciufulit, ochii rosii breteaua cazuta de pe umar. Mainile ei cadeau pe langa corp fara sa se impotriveasca mainilor mele. Cand era pe jumatate adormita nu putea face nimic, nu mi se putea impotrivi... "Vreau sa-l vad!" spun eu ridicand materialul vaporos pana deasupra abdomenului. Am privit-o pentru un moment in ochi dupa care mi-am lipit buzele pline de pantecele ei. Tremura toata sub atingerea mea, abia cand mi-am ridicat insa privirea mi-am dat seama de ce. Plangea ca un copil mic. Isi acoperea ochii si-si ferea fata de mine. Mi-as fi dorit ca acum sa o pot atinge fara sa o fac sa sufere.
astept comentarii
Răspunsuri: 271
Subiecte: 11
Data înregistrării: May 2010
Reputație:
51
Zupi: 1.678 z
Nu am lăsat com, dar am citit, așa că am revenit cu un comentariu. Mi-a plăcut capitolul deși este mult prea trist. Și eu care credeam că e doar un vis urât ... m-am înșelat. Sper doar ca cei doi să revină împreună și totul să fie frumos, ca afurisita aia mică și rea să dispară din peisaj, așa frumos cum a venit ...
Destul cu nervii mei puși la încercare : ) ) Revenind la critica propriu zisă : - ? nimic ce aș comenta de rău. Greșeli de tastare / gramatică era una singură sau două, sincer nu mai știu exact, da una tot a fost, sunt sigură. În rest mi-a plăcut, „întortocheat†dar mi-a plăcută. A avut o aură de mister ce m-a intrigat ; ) )
Păi ce pot să mai spun? Aștept să văd ce se mai întâmplă (: Și ai grijă cu școala : *
So Capu'Chuu and God Luck <3
Te iubesc la nebunie,
Tu esti inima mea pe vecie...:X:X
Imi amintesc...
Te-am cunoscut in zi de toamna
Cand totul m-i se parea pustiu
Si m-am indragostit de tine
Fara sa vreau,fara sa stiu.
Te aseman unui soare
Ce pluteste lin pe cer
Iar eu fiind intinsa mare
O singura raza-ti cer;
O raza plina de iubire
O vorba dulce si un sarut
Sa pastrez ca amintire
Tot ce-am trait sau am avut.
Iubirea noastra-i vantul
Ce adie oftand
Iar de ar fi sa nu mai bata
As mai avea un gand;
Sa fi tu fericit
Cu sau fara amintirea mea
Si eu...Oriunde as fi
Sa-ti pazesc dragostea!
[/align]
Răspunsuri: 154
Subiecte: 8
Data înregistrării: Mar 2009
Reputație:
43
Zupi: 660 z
hey
Craciun fericit! Sper ca Mosul a venit cu un sac mare si plin de tot ce va doriti!
La mine ultima saptamana a fost foarte incarcata, plina de spectacole de caritate si scoala motiv pentru care am intarziat cu acest next dar saptamana asta ma voi revansa.
Atentie se apropie finalul acestui fic si vine urmatorul. Sunt foarte incantata de viitorul fic, este un fel de intoarcere la Marquiza dragostei.
So... enjoy!
astept comentarii
Lectura placuta!
Cap XII
Stateam amandoi pe pat amandoi ca doi tineri proaspat casatoriti. Conform traditiei de familie instaurata de cand s-au nascut copiii, veneam la cabana si petreceam aici alaturi de ai mei si mama ei sarbatorile de iarna. Bineinteles ca anul acesta situatia era putin speciala. Hinata venise si ea alaturi de micutul ei. Nimic pe lumea asta nu o suparase pe Sakura mai tare. Nu imi spunea ,insa o vedeam cum ma privea cand ii acordam atentie lui Iannis. Ca si cand i-as fi ranit orgoliul. Oricum nu prea imi vorbea. Ultima data cand am purtat o discutie cap-coada era la serbarea de Craciun a gemenilor. Atunci am vorbit despre prietenii mei si de cat de dragut era din partea lor ca venisera toti la serbare cu cate un pachet pentru cei mici, despre evolutia sarcinii si despre inca cate dar cea mai mare reusita fusese sarutul, scurt cei drept, pe care il primisem la final.
Flashback
- Faci o treaba extraordinara! Spun eu in timp ce-i sarutam fruntea pentru a continua discutia.
- Multumesc! Spune ea sarutandu-ma ca raspuns pe buze scurt.
End Flashback
S-a ridicat de pe pat si s-a indreptat direct spre usa. Camasa ei de noapte de un roz pal deabea ca ii atingea genunchi. A iesit din camera murmurand ceva indescifrabil. Intr-un fel ma bucuram ca a iesit, pentru ca nu stiam cum sa-o abordez in aceasta seara. Dupa serbare eram usor confuz, o sarutasem, o mangaiasem si o stransesem in brate insa de cand i-am spus ca Hinata va veni cu noi in vacanta.... A incercat sa isi ascunda dezamagirea, si stiam ca o doare, dar Iannis era copilul meu.
Ma intorceam de pe o parte pe alta gandindu-ma la ziua de azi si la cum evoluasera lucrurile. Inca de cand intrasem in cabana Adonis ii sarise-n brate mamei lui spunandu-i convingator ca el vrea sa iasa cu mine si ea la o plimbare. Sakura a refuzat insa spunandu-i micutului printisor ca asteapta un copil si ca mai sunt persoane cu care sa mearga. Gemenii s-au uitat unul la altul apoi au dat negativ din cap. Am fost usor suparat prima data insa cand i-am privit abdomenul i-am inteles decizia. Era insarcinata, putina grija si liniste nu i-ar strica.
Mi-am intors privirea spre ceas. Era aproape miezul noptii si Sakura nu venise inapoi. M-am ridicat de pe pat si am urmat-o pana in bucatarie. In toata cabana era intuneric. Gemenii dormeu la ei in camere ca niste ingerasi tinand la piept jucariile favorite. Maine venea Mos Craciun iar ei erau mai ceva decat incantati, cu greu adormisera in aceasta seara. Noroc cu povestile pe care le stia Sakura. Le spunea povesti una dupa cealalta, pana cand micuti incepeau sa adoarma apoi, imi facea un semn subtil pentru ai lua si ai aseza in camerele lor.
- Itachi! Spune printesa sprijinindu-se de perete. Parul ii catea in pe fata acoperindu-o total. Vocea ei era usor stearsa la inceput apoi pe parcurs trecea de la un ton la altul. Plangea! Itachi ma doare! Continua ea ridicandu-si privirea si asezandu-si mana in dreptul copilului.
Am pasit repede spre ea si am ridicat-o-n aer ca pe o mireasa. Mana ei ma trageau mai aproape de ea de fiecare data cand aparea un nou val de durere. Aproape tipa, trebuie ca durerea sa fi fost cu adevarat imposibila. Am dus-o repede la intrare si am imbracat-o cu haina ei. Eram atat de speriat, insa ea cand a vazut usa s-a speriat si mai tare. Nu suporta spitalele. Cand o durea ceva ultimul lucru de care avea nevoie e agitatia spitalului. Ii incheiam fermoarul in timp ce ea incerca sa prinda putin curaj. Eram amandoi speriati de moarte insa nu puteam lasa asta sa se vada. Trebuia sa fiu puternic pentru ea si pentru micutul nostru. Mi-a luat de mana imediat ce mi-am luat eu haina si m-a tras mai undeva la nivelul fotoliului pe care era asezata. „ Te iubesc!†apoi am sarutat-o pe frunte ridicand-o din nou ca pe un fulg de nea.â€Si eu!†murmura ea asezandu-si centura de siguranta. Fata ii era palida, ochii plansi aproape la fel de rosii ca buzele. Isi tinea mana pe abdomen respirand sacadat si din ce in ce mai alert. Sunt sigura ca ii era plina mintea cu intrebari si ca ar fi vrut sa imi spuna ceva.
A inchis ochii, apoi respiratia ei a inceput sa se auda tot mai rar. Traiam fiecare secunda ca pe ani. Masina mergea atat de incet, spitalul nu se mai vedea iar Sakura lesinase. Era pur i simplu „grozavâ€
- Domnule Uchiha? Spune doctorul iesind din sala in care era Sakura.
Răspunsuri: 154
Subiecte: 8
Data înregistrării: Mar 2009
Reputație:
43
Zupi: 660 z
hey dragilor
hai ca n-a durat asa mult de data asta
ok, deci se termina anul, se termina si ficul
pot doar sa va urez "La multi ani!"
oricum ne vom revedea noi in viitorul meu fic care sper eu sa va placa cam cat imi place si mie... MUUULT
La multi ani! inca o data
si nu uitati ca astept comentarii
Cap XII
- Buna dimineata, iubitule! Obosit?
Multe s-au mai intamplat! Nu stiu ce alceva puteam sa-i spun acum. Noaptea trecuta fusese plina de evenimente. Nu numai ca drumul pana la spital nu se mai termina ci si vestile neasteptate ale doctorului m-au terminat psihic.
Flashback
- E doar in luna a sasea! strig eu mergand agitat spre sala in care au dus-o pe Sakura. Cum adica vrei sa nasca! Tu constientizezi? Vrei sa-mi omori copilul?
- Domnule Uchiha! Sotia dumneavoastra a intrat in aceasta saptamana in luna a saptea. Daca nu naste acum, risca sa nasca in luna a opta. Stiti ca rata supravietuirilor la copii nascuti in luna a opta e extrem de mica? Stiu ca nu sunt medicul sotiei dumneavoastra, dar copilul e intors cum trebuie asa ca am sa-i provoc nasterea! E spre binele amandurora domnule Uchiha!
End Flashback
Sincer nici nu stiam ca sa ceva e posibil pana noaptea trecuta. La inceput am privit ideea ca pe o nebunie desprinsa din ceva carte SF, dar l-am sunat pe doctorul Sakurei iar acesta a rezolvat problema. Cred ca am vorbit cu el o ore la telefon. mi-a explicat procedura, daca va afecta copilul sau pe Sakura, care sunt costurile si ca nasterea provocata e cea mai buna solutie. Abea am apucat-o sa-mi sarut sotia pe frunte, ca doctorul si celelalte au venit in sala si au inceput sa se agite ca furnicutele in jurul nostru. Nu imi mai aduc aminte ce s-a intamlat dupa. Doar niste franturi tare incurcate. Nicii nu mai stiu daca imaginile din capul meu erau de la nasterea gemenilor sau de la masterea micutului. Baietelul nascut de ea era cel mai mic copilas din spital. Nici macar nu tin minte cat cantarea insa stiu clar ca era cel mai frumos copilas din sala de nascuti prematur. Sakura nici macar nu-l vazuse. Lesinase imediat dupa nastere. Oboseala spun doctori. Urma sa fie foarte dezamagita cand va vedea ca nu are micutul cu ea in camera.
Am surprins-o privindu-ma lung si mangaindu-mi usor spatele. Dormisem cu capul pe patul ei. Si eu si ea eram extrem de adormiti. Ochii ei erau inca usor rosii ca urmare a lacrimilor de asta noapte. Vedeam ceva nou in ochii ei, din cauza nasterii, vedeam bucurie, dragoste."Haide vreau sa-mi vad micutul!"Mi-a luat mana in a ei apoi a coborat tremurand slab. Nu avea voie sa mearga, eram mai mult ca sigur. Cu siguranta era secata de putere. Se vedea expresia pe care a avut-o cand si-a asezat piciorul pe podeaua rece. "Lasa-ma sa te ajut!" M-am ridicat de pe scan pentru a o ridica in brate numai ca ochii ei ma priveau dojenitori. Era clar ca nu uitase de Hinata si nici de Iannis. S-a sprijinit de mine, apoi am plecat amandoi spre sala unde era micutul nostru.
Am ridicat-o usor in aer pentru a-l vedea mai bine, clipa in care a inceput sa imi puna diferite intrebari si sa ii aca complimente. Era atat de mandra de puiul ei. Cel mai mic copil din tot spitalul. Simteam o urma de suferinta in vocea ei. Nu putea sa-l tina in brate, sa aiba grija de el asa cum numai ea stie. Dupa un timp de liniste intre amandoi, in care ea privea copilul iar eu pe ea si-a intors privirea spre mine brusc si m-a intrebat:"Ce nume i-ai pus?" Nu ma soca intrebarea ei. Nu discutasem decat odata acest subiect asa ca...
- Armand! spun eu luandu-i mana rece. Ai spus ca vrei sa ramanem la "a" si spunei ca-ti place acest nume si... Sper ca e bine!
"Perfect!"spune ea tragandu-ma usor spre buzele ei. Nu pot descrie cat de confuz ma simteam. Eram intre "Vreau mai mult!" si "Nu vreau sa te presez!". Buzele ei, nu le-am simtit de atata timp. Eram flamand de-a dreptul. Nu doream sa ma opresc, nu puteam pur si simplu. Cat de mult mi-as fi dorit ca tot spitalul asta sa dispara si sa fim doar noi doi macar o ora. I-am luat talia si am lipit-o de mine. Am ridicat-o-n aer la fel pana cand mi-am lipit fruntea de ei. Se agata de mine cu mainile reci pentru a ramane atat de aproape. Nu prea inteleg ce era in minte ei, dar era mai doritoare ca niciodata sa ramana in bratele mele. O iubeam ca un nebun chiar acolo pe holul spitalului. Toata lumea intorcea capul cand trecea pe langa noi, dar nu pot spune ca aveam vreo problema cu asta. O sarutam pe Sakura pe buze, obraji, frunte, gat.
- Mami!Tati!
Gemenii erau undeva la capatul coridorului alergand zambitori spre noi. Bunici lor erau undeva in spate, neputand tine pasul cu nepoteii. Nu trebuia sa-i aduca aici. Sakura nu suporta ideea copiilor in spital. Ii puteam citi acum gandurile, se gandea doar cum sa-i spele mai bine si cum sa-i fereasca de anumite saloane. "Pot sa-l vad ?" intreaba micutul Adonis ridicandu-si bratele spre mine. Eram usor socat de cererea lui. Unu nu ar trebui sa fie gelos pe bebelus? Si doi erau invatati sa nu ma deranjeze cand eu si mama lor eram in momente tandre. Incepeu sa se agite amandoi pentru a vedea bebelusul, iar eu inercam sa-i linistesc foarte stangaci. Sakura mi-a facut usor un semn s-ai dau drumul, apoi a pocnit de doua ori din degete si micuti s-au linistit. Magie nu? Asta credeam si eu. M-a rugat apoi cu tact sa-i ridic pe rand sa-l vada pe Armand. Nu imi venea sa cred cat de usor ii linistise. Nu scoteau un sunet cat timp celalalt era in bratele mele. Era o mama extraordinara. "Ok mami e obosita." spun eu indicandu-le bunicilor sa-i duca pe gemeni undeva. Ca Sakura sa poata sa se odihneasca. Stiu, ce tata rau sunt, cum adica imi pasez asa repede copiii. Sakura e obosita, si eu la fel, si ei nu au ce cauta aici. Vor avea o suta de ani sa-si vada fratiorul acasa. Am luat-o in brate si am dus-o direct pana in patul ei de spital.
Era liniste, eram singuri. Ma aplecam usor spre ea pentru saruturi, ea imi zambea tragandu-ma mai aproape.â€Ia uite familia fericita!Sper dragaul meu ca nu ai uitat...†Nu, nu am uitat. Desi tare as fi vrut sa uit. Vocea, persoana, situatia... Hinata. Venise aici pentru a-mi strica ziua, alaturi de Sasuke. Ei doi pur si simplu nu doreau sa-mi lase familia in pace. Anul trecut de Craciun Sakura il pusese la punct pe Sasuke cand acesta incercase sa o atinga.
Flashback
- Asculta-ma cumnatele! Stiu ce vrei! Stiu ca ai de gand sa profiti de orice gresala a fratelui tau insa urmareste-ma cu atentie. Tu nu esti decat un oportunist si un parsiv. Un nimic. Il iubesc pe Itachi si nu o sa renunt la el si la familia mea nici pentru tine si nici pentru nimeni altcineva. Acum cred ca ar trebui sa pleci si sa uitam de discutia asta.
End Flashback
Acum Sakura astepta ca ei sa spuna ceva. Fratele meu, a intrat in sala cu un buchet mare de flori. Normal, flori, eu nu ma puteam gandi la asta! Cum sa-i aduc eu sotiei mele flori? Sakura le-a luat incet si i le-a aruncat apoi in fata.
- Spune adevarul nenorociule! Spune-i lui Itachi tot! Cum tu si buna mea prietena, ati pluanuit sa-l folositi pe ala micu ca sa ne despartiti, sa ne luati bani, nu ? Si mai spune-i cum acel copil, Iannis, nu e copilul lui si al tau. Spune-i! Zice Sakura ridicandu-se de pe pat.
O ascultam socat. De unde stia toate astea? Era adevarat? Asa se pare pentru ca Sasuke, nu numai ca tace, dar afisa si o figura serioasa si nervoasa. Nu-i placea sa piarda.
- Il iubesc Sakura! Spune Hinata plangand. Am facut-o pentru ca... il iubesc. Intr-o noapte, eu si el eram ametiti si s-a intamplat. Cand m-am culcat cu Itachi, eram deja gravida. Imi pare rau !
Sakura a luat-o in brate si a incercat sa o linisteasca. Pentru mine nu era important decat ca copilul nu este al meu, daca ea avea de gand sa o ierte pe bruneta, era alegerea ei. Asta era planul lui Sasuke. Oare ii pasa, macar putin de Hinata, de copilul lor? Parca il vedeam cum iese din sala fara regrete, lasand-o pe Hinata singura cu un copil.
- Nu-ti pasa, nu? Spun eu fixandu-mi fratele cu privirea. Nu ti-a pasat! Stii ca era sa-mi perd familia din cauza ta? Stii ca era sa-mi pierd copilul din cauza ta? Stii? De fapt, ce vorbesc normal ca stii! Asta si planuiai! Sa mi-o iei pe Sakura, sa iei banii, nu ? Nu ti-a pasat de nimi! Esti in stare sa tai in carne vie, sa calci cadavre orice! Dar asculta-ma bine, nu te mai implica in familia mea. Nu vreau sa te mai apropii de ea. Ai o mama frumoasa care te iubeste, un copil inteligent, bani, o slujba buna. De ce nu poti fi fericit? Idiotule!
Mai puteam sa-i spun o groaza de lucruri. Sa-i tin morala! Sa-l acuz de ritmul insangerat in care planuia sa-mi distruga familia, dar m-am oprit cand l-am vazut ca nici nu aude ce zic, ci o ia pe Hinata in brate si-i saruta fruntea. Erau chiar frumosi impreuna. Erau, aveau o familie frumoasa. Era un mister pentru mine tot ce se intamplase. Cum evoluasera lucrurile asa? Cum aflase Sakura adevarul? Se iubeau Sasuke si Hinata? Sincer nu stiu daca ma interesa acum. Familia mea este in siguranta, altceva nu mai conta. Mana Sakurei e in a mea, imi zambeste, ma iubeste si nimic in lume nu putea lua asta.
- Te iubesc Printeso! Stiu ca ai si suferit din cauza mea, dar avem ceea ce ne dorim amandoi: o familie fericita! Te iubesc pe tine si pe tot ce mi-ai oferit! Si nu am sa te las sa pleci niciodata asa cum nu o sa mai las niciodata pe nimeni sa se apropie de tine!
- Stiu!
THE END
cam asta e finalul
sper ca va placut
si va astept la anul in viitorul meu fic
Răspunsuri: 271
Subiecte: 11
Data înregistrării: May 2010
Reputație:
51
Zupi: 1.678 z
Bunăăăă îmi cer scuze că nu am venit mai devreme, dar nu am știut că ai pus următorul capitol. Vaiii exact de Crăciun : x îmi cer scuzeee că nu am ajuns mai devreme.
Mulțumesc de urarea de Crăciun și de sărbători în general. Sper că ai avut Sărbători minunate și pline de realizări. Și sper că ți-a adus și ție Moșul muuuulte multe cadouri, unele mai frumoase ca altele. Revenind însă la capitol:
Capitolul a fost unul minunat ce pot să spun? „O să avem un nepoțel†[e o reclamă la un suc = )))] Mi-a plăcut. Nu îmi amintesc să fi văzut greșeli. Sincer nici nu am stat să mă uit după ele. Eram prinsă în „vraja†capitolului.
Dau un mare EDIT
Când am postat eu comul nu era ultimul capitol, de abia acum am realizat când am intrat iar la fic. Deci wow, s-a terminat : ( ce păcat ... Dar s-a terminat frumos. Mi-ai dat exact ce vroiam. Totul să fie o greșeală și ei să fie fericiți. Ce drăguț. A fost un fic minunat. Mi-a plăcut enorm de mult. Nici nu pot să spun mai mult că e unul din preferatele mele. Te rog frumos să mă anunți și pe mine când începi noul fic. Vreau să fiu cititoare și acolo. Mulțumesc mult și să nu te lași de scris ai un stil minunat : * : * : *
So Capu'Chuu and God Luck <3
Te iubesc la nebunie,
Tu esti inima mea pe vecie...:X:X
Imi amintesc...
Te-am cunoscut in zi de toamna
Cand totul m-i se parea pustiu
Si m-am indragostit de tine
Fara sa vreau,fara sa stiu.
Te aseman unui soare
Ce pluteste lin pe cer
Iar eu fiind intinsa mare
O singura raza-ti cer;
O raza plina de iubire
O vorba dulce si un sarut
Sa pastrez ca amintire
Tot ce-am trait sau am avut.
Iubirea noastra-i vantul
Ce adie oftand
Iar de ar fi sa nu mai bata
As mai avea un gand;
Sa fi tu fericit
Cu sau fara amintirea mea
Si eu...Oriunde as fi
Sa-ti pazesc dragostea!
[/align]
|