[Terminat] I just wanna love you!

[Beatrix LaVey]

Ma bucur ca ai venit, scumpa mea! :X Asteptam, sa fiu sincera, capitolul de ceva timp! Imi palce, da, imi place la nebunie! Ca de obicei, a fost un foarte frumos capitol !
Lucrurile incep sa devina interesante de-a binelea acum, ca intra Jesse in scena, alaturi de Kyle si de Ray. Sper ca nu ai de gadn sa... Il cuplezi cu Jesse! Brunetu' meu ramane cu Blake, te roooog!
A fost un capitol exceptional, pe care l-am citit de doua ori Oboseaal! Dar nu merita sa pierd asa capodopera, stii prea bine ca iti iubesc munca! :X
Felcitari si spor la scris!

[Rain]

Am ajuns, am ajuns, uffa, am ajuns in sfarsit!!! Deci capitolul a fost minunat. Cand am inceput sa citesc am crezut ca am ajuns intr-un topic gresit, pentru ca povestea mi se parea ca nu are nicio legatura cu ce scrisesei inainte. Si eu care ma gandeam ca vei continua la dus... dar ehh, ne-a ajuns data trecuta *blush*.
Kyle, uhm? Imi cam place de el si Derik. Nu ai spus prea multe despre "relatia" lor dar oare sunt impreuna sau doar prieteni? Nu mi-am dat seama de asta. Ei bine, grupul asta Newcrest se pare ca nu aduce deloc zambete pe fetele oamenilor ( nu ma mira ) si chiar vreau sa stiu mai multe. Blake nu a aparut in capitolul asta, sper ca va veni in urmatorul. Deci astept cu nerabdare nextul ^_^

Gambate!

[MiraA]

***

Jesse era mai mult decat amuzat. Dupa cum vedea nu era singurul care are o zi proasta. Ii venea sa rada, dar vazand privirea usor incruntata a fratelui sau isi drese vocea si incerca sa adopta un ton mai serios. Totusi, era mai greu decat s-ar fi asteptat. Avea un fata un Ray nervos, un Lancaster care isi freca mainile ingrijorat si un Kyle ce nu stia ce sa faca: sa rada sau sa planga.
-Kyle are dreptate, spuse intr-un final Jesse simtind incordarea din aer. Nu sunt cu mult mai mare decat el asa ca nu vad de ce mi-ar zice "domnule". Pana la urma ma cheama Jesse...iar in ceea ce o priveste pe domnisoara Margo, zise intorcandu-se spre secretara care il privea speriata, si-a facut doar treaba. Nu avea de unde sa stie cine sunt.
-Ar fi putut sa stie daca te lasa sa termini ce vroiai sa-i spui, bombani Kyle cu jumatate de gura.
-Kyle! Lancaster era oripilat. Uneori si-ar fi dorit ca fiul sau sa aiba mai mult tact. In lumea afacerilor nu aveai cum sa supravietuiesti fara tact.
-Ce? zise Kyle usor enervat. Am spus adevarul!
-Esti foarte dens, pustiule. Jesse incearca sa va scuze comportamentul, iar tu nu-l ajuti deloc. In momente ca astea trebuie sa taci sa sa asculti. Replica dura venise din partea lui Ray. Toti ochii se intoarsera spre el. Jesse se pregatea sa spuna ceva, dar Kyle i-o lua inainte.
Tanarul era un pic mai scund decat el asa ca fusese nevoit sa se uite mult in sus pana sa fie in stare sa-i priveasca ochii lui Ray. Erau reci si plictisiti. Poate si usor intimidanti, dar asta nu-l facu sa dea inapoi.
-Comportamentul meu nu trebuie scuzat. Nu am gresit cu nimic.
-Nu esti foarte civilizat. Esti intr-un liceu de elita, zise Ray uitandu-se la uniforma pe care o purta Kyle. Nu va invata acolo bunele maniere?
-Daca in acceptiunea ta "civilizat" inseamna sa ma las intimidat de cineva mai mare decat mine si cu o functie importanta, atunci banuiesc ca nu sunt. Kyle zambi. Iar bunele maniere de care vorbesti, nu sunt decat niste reguli stupide inventate de niste snobi care nu au avut nimic mai bun de facut. Si ca sa-ti raspund la intrebare: ne invata, dar eu am ales sa nu le aplic. Sunt o pierdere de vreme.
Lancaster se albi la fata. Ray se incrunta, iar Jesse pur si simplu izbucni in ras.
-Ti-am spus ca nu sunt singurul care crede ca bunele maniere sunt o pierdere de vreme? Acum ca am lamurit-o si pe asta ce ziceti daca am intra inapoi in birou, am bea o cafea si ati putea sa-mi faceti un rezumat al sedintei de la care am lipsit.
-Este o idee foarte buna, zise Lancaster vadit usurat. Poftiti in biroul meu, domnilor. Vazand ca fiul sau vrea sa plece il opri. Kyle, si tu...Unde vroiai sa mergi?
-Ma intorc imediat. Ma duc pana la toaleta.
-Bine, dar sa nu intarzii. Ai cauzat destule probleme pentru o zi. Zicand acestea Lancaster intra in birou insotit de Jesse si Ray. Kyle astepta ca usa sa se inchida, apoi pleca in directia opusa. Trecu pe langa secretara, deschise o usa laterala ce dadea intr-un colidor mai mic, apoi intra pe usa toaletei.
Se duse direct la chiuveta si dadu drumul apei. Se spala de cateva ori pe fata, incercand sa inalture urmele de oboseala, dar si cele de nervi. Nu-i venea sa creada cat de arogant era tipul acela. De ce se credea mai bun? Pentru ca era mai in varsta decat el? Pentru ca avea o functie?
-De ce ai crezut ca ma poti intimida? isi intreba reflexia din oglinda. Totusi, gandindu-se mai bine, de ce sa nu creada ca-l poate intimida? Pana si tatal sau parea intimidat de el. Si atunci, de ce nu avusese niciun efect asupra lui? Oricum nu mai conta. Ca de obicei, gura vorbise fara el. Probabil compania va pierde contractul si tatal sau va fi deosebit de nervos. Ofta. Lucrul facut era bun facut. Lua un prosop de hartie, se sterse pe fata, il arunca la cosul de gunoi si se pregati sa fuga in biroul tatalui sau, ghicind ca a intarziat.
Deschise usa, dar cand sa iasa se lovi de ceva tare, se dezechilibra si aproape cazu pe jos, daca nu ar fi pus repede un picior in spate ca sa-si regaseasca echilibrul.
-Imi pare rau, murmura cu ochii in pamant. Nu am vrut sa...dar cand isi ridica privirea si-l vazu pe cel numit Ray, uita de scuze si se incrunta. Tu ce cauti aici?
-Traim intr-o lume libera. Am voie sa ma duc la toaleta cand vreau eu, nu? Sau regulile s-au schimbat si nu stiam?
-Eu traiesc intr-o lume libera, tu traiesti intr-o lume plina de reguli stupide, raspunse Kyle.
-Defapt eu traiesc intr-o lume ordonata, iar tu intr-un haos de nedescris, il corecta Ray zambind ironic.
-Cei isteti pot gasi ordine in haos.
-Da, doar cei isteti.
Il facuse prost sau doar i se parea?
-Hei, asculta aici! Nu stiu cine...
-Defapt am venit dupa tine, il intrerupse barbatul. Ai intarziat cam mult si tatal tau devine din ce in ce mai agitat. Nu e nimic mai enervant decat sa faci afaceri cu un om agitat.
Kyle tacu. Ii era ciuda, dar ramasese fara replica. Trecu pe langa urias si merse inainte, neuitandu-se in urma sa. Totusi, ii auzea pasii apasati ce rasunau gol pe podeaua de marmura ce stralucea. Intra inapoi in holul principal, trecu pe langa secretare care nici macar nu-si ridica privirea din ecranul computerului si intra fara sa mai bata la usa in biroul tatalui sau.
Era un birou tipic celor din L.A.: mare, luminat de ferestrele ce ocupau un perete intreg, mobilat destul de auster, dar cu bun gust. Langa ferestre se afla un birou ce lui i se parea urias, pe care domneau mai multe dosare si un laptop de ultima generatie, iar un pic mai in fata se afla o masa de sedinte unde incapeau 12 persoane. La masa respectiva stateau tatal sau si Jesse.
-Imi cer scuze ca am intarziat, zise Kyle si se aseza in stanga tatalui sau. Fara sa zica nimic, Ray se aseza langa Jesse si se pregati sa reia discutia.
-Deci, cum am spus, continua Jesse. Munca pe care o faceti e exemplara, dar nu cred ca acest spot publicitar s-ar potrivi foarte mult cu ce vrem noi sa aratam.
-Putem oricand sa facem un alt spot, incerca Lancaster sa-l convinga.
-Degeaba faceti alt spot, calitatea va fi aceeasi, interveni Ray.
Lancaster inghiti in sec si incerca o alta tactica.
-Daca mi-ati spune ce nu este bine sunt singur ca as putea sa remediez situatia.
-Asta este problema, zise Jesse ganditor. Nu prea imi dau seama ce nu este bine. Pur si simplu stiu ca ceva trebuie modificat.
Kyle asculta plictisit conversatia. Casca de cateva ori si dori sa se intinda, dar prinse privirea nervoasa a tatalui sau si se abtinu. Stia ca-l considera vinovat pentru ce se intampla acum. Probabil credea ca cei doi nu vor semna un contract cu el pentru ca fiul sau a fost nepoliticos. Nici prin gand nu i-ar trece ca produsul pe care el incearca sa-l vanda chiar nu era bun.
Manat de curiozitate, trase cu ochiul la spotul ce rula incontinuu pe o tableta electronica ce era pe masa. Nu ii trebui mai mult de cateva secunde ca sa-si dea seama ce nu era bine.
-Spik a lucrat la montaj? il intreba pe tatal sau.
-Da, raspunse acesta ezitand.
-Se vede, mormai Kyle.
A observat imediat privirea plina de interes a lui Jesse si cea usor curioasa a lui Ray. Poate ar fi fost mai bine sa nu se bage, dar asa avea posibilitatea sa-i demonstreze uriasului ca nu trebuie sa-l subestimeze.
-Explica, ceru Ray imediat.
Kyle ofta, se intise dupa ruxacul ce il aruncase pe jos si lua de acolo laptopul sau si un toc. Deschise tocul si isi scoase ochelarii din el pe care si-i puse pe ochi, apoi porni laptopul. Descarca spotul pe laptop, apoi il introduse intr-un program de editare.
-Spike e un profesionist, dar a lucrat aproape toata cariera sa la spoturi pentru copii sau cosmetice. E destul de greu sa treci de la un gen la altul.
-Un profesionit trebuie sa o poata face. Ray era de neinduplecat.
-Editarea e o arta. Trebuie sa inveti sa o simti ca sa poti lucra cu ea, altfel nu vei fi in stare sa faci nimic. Se uita spre Ray si ii zambi. Are suflet. Tot tmpul trebuie sa privesti ce se afla in spatele clipurilor pentru a intelege adevarata poveste a spotului.
Apasa repede cate taste, facand niste mici modificari spotului original, apoi deschise o alta fereastra si in mai putin de 10 minute crea un spot nou. Era un produs brut, dar era sigur ca se potrivea mai bine cu ce vroia Jesse. Cand termina intoarse laptopul spre cei doi barbati si dadu drumul la filmuletul ce rula timp de 30 de secunde.
-Imi place, zise Jesse serios. Chiar imi place ce ai facut. Are potential.
-Ma bucur. E doar produsul brut. Va arata mult mai bine dupa ce se ocupa cineva serios de el.
Jesse ii zambi lui Lancaster.
-Cred ca acum sunt sunt de acord cu contractul ala. Ii intinse mana. Lancaster rasufla usurat si i-o stranse.
Dar am o conditie, adauga Jesse. Vreau ca omul de legatura intre companiile noastre sa fie Kyle.

[Beatrix LaVey]

E "coridor" si "rucsac".
Si ma bcur ca ai postat, asteptam capitolul, sa-l devorez! :X Mi-a placut ,ca de fiecare data! Geniul meu, desigur, ai facut un capitol la fel de frumos ca-ntotdeauna, si ne-aifacut sa ne bucuram de creativitatea ta!
Cand ai inceput sa vorbesti despre editare, parca erai un editor profesionisT! Ai atatea cunostinte si tehnici de a atrage un cititor, ca iti spun geniu mereu!
Te felicit pentur un capitol asa interesant si sunt tare curioasa, caci lucrurile se ingroasa. Si-a gasit Ray un nas pe care sa-l f**a la icre? Ma faci curioasa, zau asa!
Sunt teribil de curioasa! :X
BAfta la scris!

[Rain]

Buna! Dear, imi pare rau ca ajung tarziu, dar sfarsitul asta de vacanta mi-a provocat o stare foarte melancolica. Nu am avut chef sa scriu, citesc sau comentez, dar ma revansez acum. Continui sa ne uimesti si nu dai deloc inapoi privind capitolele tale. Ma bucur ca scrii la fel de bine ca la inceput si e o placere sa continui sa citesc si comentez. Kyle pare cam nesimtit, defapt chiar asa e, dar si Ray vine cu ceva ( ma refer la replici ). Stiam eu de ce am ales tripul asta! Te-ai descurcat bine acolo, sa aduci dialogul unde trebuie. Felicitari ^^
Am zarit o mica greseala. Ai scris undeva "ruxacul"... Acest cuvant face exceptie si se scrie cu cs nu cu x
In rest, a fost totul bine, cel putin nu am mai vazut ceva gresit. Well, bafta cu nextul *kisses*

[MiraA]

***

-De ce esti asa de tacut?
Jesse opri din nou masina. Era ora de varf in L.A., iar asta insemna ca vor fi blocati pe autostrada cel putin jumatate de ora. Isi intoarse privirea spre Ray, care insa parea pierdut in ganduri. Era asa de cand Kyle le aratase spotul sau.
-Deci? Ce te preocupa?
-De ce ai vrut ca pustiul ala sa fie omul de legatura intre cele doua companii? E doar un...adica...nu cred ca e prea interesat de lumea afacerilor.
-Tocmai de aceea, zise Jesse zambind. Cat timp ai fost iesit din birou, Lancaster si-a cerut scuze pentru comportamentul fiului sau si mi-a spus ca incearca sa-l faca sa inteleaga ca intr-o zi va trebui sa-i preia compania. Totusi, din cate am discutat cu Kyle, nu cred ca el vrea asta. Imi aduce aminte de noi.
-Si atunci de ce ai insistat?
-Nu ai observat cum i s-a schimbat privirea cand a inceput sa lucreze pe calculator? Lui Kyle asta ii place sa faca. Sunt sigur. Sa zicem doar ca i-am castigat putin timp ca sa-si faca curaj sa-i spuna tatalui sau ca nu vrea sa aiba de-a face cu afacerea lui. Si, pana una alta va putea sa faca ce-i place fara sa fie batut la cap.
-Nu-mi vine sa cred ca te folosesti de Grupul N pentru ceva atat de copilaresc si lipsit de importanta.
-Nu e lipsit de importanta pentru el, adauga Jesse si porni din nou masina.
Peste cei doi se lasa din nou linistea. Ray isi intoarse capul spre geam si privi pierdut celelalte benzi ale autostrazii suspendate. Cuvintele baiatului inca il banutiau. Semanau atat de mult cu ale lui.
Isi adusese aminte de o discutie similara avuta in trecut cu Phillipe.

"-Sunt doar niste poze. Nu inteleg de ce nu folosesti un aparat digital.
Philip rase si ii facu semn sa se apropie de masa sa de lucru.
-Fotografia este o arta, iar pozele astea au suflet. Trebuie sa le intelegi pe ele pentru a putea intelege si povestea din spatele lor, ii spuse ca unui copil mic."

-Am ajuns, zise Jesse trezindu-l din visare. Ray clipi de cateva ori si se uita afara pe geam. Erau in fata cladirii unde isi avea apartamentul. Deschise usa de la masina si iesi afara.
-Merci ca m-ai adus.
-Pentru putin. Jesse ezita. Sigur esti bine?
-Da, doar putin obosit.
-Ce ziceam eu de concediu?
-Nu incepe iar! Nu am nevoie de concediu, ci doar de un somn bun.
Jesse ridica din umeri si porni motorul masinii, indepartandu-se. Ray ramasese pe loc si il privi pana ce disparu dupa colt, apoi se indrepta spre usa de la intrarea in cladire. Saluta portarul si pe cei de la receptie, apoi lua liftul si urca cele 10 etaje pana la apartamentul sau.
Ca in fiecare zi cand ajungea acasa, inima i se stranse intr-un nod dureros. Inca se astepta sa gaseasca locul luminat si pe Phillipe stand la masa citind sau lucrand la unul dintre proiectele sale. Dar stia ca singurul lucru care il astepta era un apartament gol si rece.
Intra in apartament si aprise lumina, ignorand senzatia apasatoare din piept. Isi arunca sacoul de la costum pe canapeua din living si merse direct la barul de care avea tot timpul grija sa fie aprovizionat si lua sticla de Jack si un pahar. Isi umplu paharul pe jumatate, apoi se aseza pe unul dintre fotolii.
Privii cu luare aminte camera ce era imaculata si isi aduse aminte cum arata cand Phillipe era aici: un haos de nedescris. Pe jos ai fi gasit orice de la haine, cutii de pizza si mormane de dosare si fotografii. Daca te impiedicai si cadeai, riscai sa nu mai fi in stare sa gasesti iesirea. Si totusi, el reusea sa gaseasca tot ce avea nevoie.

"Acesta nu e orice fel de haos, ii spunea uneori, ci e un haos ordonat, apoi incepea sa rada."

Apoi alte cuvinte ii venira in minte impreuna cu un ton enervant:

"Cei isteti pot gasi ordinea in haos."

-La naiba! De ce ma gandesc la asta? Mai lua o gura din lichidul tare, apoi puse paharul pe masa.
Poate Jesse avea dreptate: chiar am nevoie de un concediu!

*

-Blake, esti acasa?
Jesse intra in apartament si inchise usa in urma sa. Arunca cheile de la masina in scrumiera de pe etajara, apoi intra in livingul luminat. Se pregati sa mai strige inca o data, dar isi inghiti cuvintele cand il vazu pe Blake dormind pe canapea. Lasa plasa ce o avea in mana jos si, avand grija sa nu faca zgomot de apropie de el si se lasa pe vine. Il privi timp de cateva secunde. Parul blond ii era usor ridicat cum adormise pe o parte, incadrandu-i fata a carei trasaturi aratau obosite.
-Blake, trezeste-te. Daca dormi aici, vei raci. Vazand ca nu-i raspunde, se apleca si ii depuse un sarut usor pe buzele intredeschise. Blake ofta in somn si se intoarse pe partea cealalta.
Vazand ca nu are cu cine discuta, Jesse zambi si merse pana in dormitor. Lua de acolo o patura, se intoarse in living si il acoperi, apoi isi culese plasa de pe jos si de indrepta spre bucatarie.
Putea sa puna pariu ca Blake nu mancase cine stie ce azi, asa ca se apuca sa gateasca niste lasagna.
Cand mancarea era aproape gata, simti miscare in spatele sau. Se intoarse si-l zari pe Blake cascand zgomotos.
-Miroase bine. Ce ai facut?
-Lasagna. Hai sa mancam, ii zise Jesse si ii facu semn sa se aseza la masa.
Blake il ocoli, deschise una dintre usile de la dulapul de bucatarie si scoase doua farfurii late, apoi dintr-un sertar doua furculite. Le aranja pe masa, apoi se aseza pe scaun. Nu dura mult si veni si Jesse, aducand cu el tava proaspat scoasa din cuptor. Blake puse cate o portie pentru fiecare, apoi se apucara de mancat.
-Delicios, zise Blake, dupa cateva inghitituri.
Jesse zambi si-si ridica privirea din farfurie dorind sa-i multumesca, dar cuvintele i se oprira in gat cand vazu cum il priveste. Isi drese glasul si intreba pe un ton jucaus.
-Ce? Mancare sau eu?
-Momentan am gustat doar mancarea. Va trebui sa te gust si pe tine ca sa am termen de comparatie. Se ridica de la masa si veni spre tanar. Isi duse mana sub barbia sa si ii ridica fata spre el, apoi isi uni buzele cu ale sale.
-Daca vei continua asa, se va raci mancarea, zise Jesse cand reusi sa-si desprinda gura de a sa pentru a respira.
-Ce pot sa fac daca ma privesti asa? Sunt doar un muritor de rand.
-Cum te privesc?! il intreba Jesse jucaus.
-Asa cum o faci si acum.
Fara sa mai adauge nimic il ridica pe Jesse de pe scaun si il lua in brate. Tanarul isi incolacii picioarele in jurul taliei sale si se lasa purtat prin casa pana ce ajunsera in dormitor. Acolo Blake il lasa sa cada in pat si se puse deasupra lui, incepand sa-l dezbrace pana ce amandoi se trezira goi.
-Nici nu sti cat de norocos sunt ca te am, ii sopti Blake, uitandu-se in ochii sai. Promite-mi ca vei ramane tot timpul cu mine.
-Blake, de ce imi ceri asta acum? Ce s-a intamplat?
-Doar promite-mi, Jesse.
Jesse isi ridica mana si ii mangaie obrazul. Putea sa vada in ochii lui panica, dar nu intelegea de ce. In mod sigur se intamplase ceva astazi de il facea sa reactioneze asa.
-Promit, zise dupa care ii trase capul in jos si ii acoperi buzele cu ale sale. Degetele sale incepura sa traga de suvitele blonde pa masura de gura lui Blake cobora spre pielea gatului. Isi arcui trupul spre el cerandu-si drepturile. Blake intelesese. Fara sa mai astepte il patrunse. Ambele lor trupuri se cutremurara, iar Jesse scapa un geamat.
-Te-am ranit? Blake se opri si-l privi ingrijorat, dar Jesse dadu din cap in semn ca nu si se stranse mai tare in jurul sau. Era atat de bine in interiorul sau. Atat de cald si de stramt incat isi pierdea capul de fiecare data cand il avea. Jesse nu era numai iubitul sau, era si un drog de care ajunsese sa fie dependent. Stia ca nu are cum sa mai scape, dar nici nu vroia sa o faca. Se lasa condus de nevoia de a-l avea si se impinse si mai mult in el pana ce ajunsera aceeasi fiinta. Miscarile devenira mai rapide pe masura ce cei doi consumau ritualul impercherii.
Ii simtea mainile agatate de umerii sai si vocea tremuranda ce ii striga numele, apoi trupul ce se arcui si mai mult si nu mai rezista nici el. Gemu si se elibera, apoi cazu extenuat peste trupul tremurand al tanarului.
Nu au zis niciunul nimic multa vreme, dar intr-un final Blake se dadu jos de pe Jesse care incepu sa protesteze.
-Sunt greu. Te voi strivi, ii spuse Blake, in timp ce se intinse pe spate si il trase pe tanar langa el. Ii depuse un sarut pe frunte si-si inchise ochii obosit.
-Blake...incepu Jesse ezitand, ce s-a intamplat azi? De obicei nu reactionezi asa...
Barbatul ofta, apoi incepu sa-i mangaie parul.
-A fost un accident de masina pe autostrada. Au adus la spital ranitii. Unul dintre ei semana mult cu tine.
Auzindu-i durerea din glas Jesse se ridica intr-un cot si-l privi.
Mi-am adus aminte de ce s-a intamplat in Londra si de felul cum aratai pe patul de spital.
-A trecut mult timp de atunci. Acum sunt bine.
-Nu esti totalmente bine. Inca suporti consecintele. Ii ridica mana stanga si o privi. Stiu ca te doare chiar daca nu imi spui.
-Nu e o durere insuportabila, Blake. Ii zambi ca sa-l linisteasca. Ce s-a intamplat cu baiatul?
-A murit. Imediat sesiza regretul din vocea barbatului. Nu l-am putut salva.
-Imi pare rau. Sunt sigur ca ai facut tot ce ai putut si chiar mai mult. Se apropie mai mult de el si se intinse in pat, apoi isi aseza capul pe pieptul lui.
Peste ei se lasa tacere.
-Blake...zise Jesse intr-un final.
-Ihi?
-Pe mine m-ai salvat...si nu numai atunci. Faci asta in fiecare zi.
Cand bratele barbatului se stransera in jurul sau ofta multumit si adormi aproape imediat.

[Flash]

Frate cât pot să-l iubesc pe Kyle. Presimt că va fi ceva între el şi Nea' Ray i mean i don't know but îmi laşi senzaţia asta dom'le ._. Sincer mie chiar mi-ar place fiindcă Ray e destul de năucit de ce s-a întâmplat cu Philipe şi chiar nu îmi convine că stă şi îşi preocupă mintea cu scopul de a nu se gândi la P. Oarecum dezamăgitor dacă stăm se ne gândim mai ales că era fotograf *cries* al naibii, dar dacă nu murea nu mai apărea băieşaşu ăsta. Ador cuplul JxB, dar tare aş vrea să văd ceva ca mai sus *looks above at K and R*

[Beatrix LaVey]

Cat ma bucur ca ai postat! Iarta-ma ca ajung mai tarziu, insa tu ma cunosti, sunt mai capie de felul meu! Sper sincer ca nu te-ai suparat!'
Revenind la frumosul capitol pe care l-ai adus, ubita, pot spne ca sunt profund uimita. Care e problema cu Kyle ? Ray nu-l suporta sau mi se pare mie? E ciudat, sa fiu sincera, si sunt curioasa ce se va intampla cu ei, fiindca se comporta destul de ciudat.
Mie, personal, incepe sa-mi placa baiatul asta, e si destept si razvratit, ca un star rock! - Prea mult Iron Weasel -
Yaoi-ul... Da, oh, a fost... A fost aata de tare, incat il citesc iar imediat ce dau Post A fost prea tare, m-a facuut sa ma bucur pentru ei. Stii, nu doar pentru tine traiesc personajele astea, ci si pentru mine, si sunt fericita ca am ajuns aici, sa iti citesc ficul! :X
Esti formidabila! :X Da, ti-o spun toti, o stii, dar esti si trebuie sa ti-o spun si eu, si o fac cu fiecare ocazie! <3
Iti doresc sa ai bafta la sacris si te felicit pentru un asa frumos capitol si fic!

[Rain]

Da, l-am citit si pe asta si chiar vreau sa-ti spun ca esti un geniu. Nu stiu ce s-a intamplat, te-a lovit dintr-o data inspiratia, ai mancat portocale sau... chiar nu stiu, dar ai avansat foarte mult si continui sa o faci cu fiecare capitol in parte. Ma bucur sa iti citesc continuarile acestui fic si inca ma gandesc cum a inceput totul... Primul capitol ... Si iata unde suntem aici. Multe lucruri s-au schimbat, povestea e atat de palpitanta, chiar vreau sa citesc asta pana la sfarsit De abia astept sa mai scrii ceva de Ray si Kyle... Nu ca as sti eu ceva...
Bafta!

[MiraA]

Uuu ms de comuri fetelor (scuzati eventualele greseli de tastare)

***

Blake se trezi primul. Se ridica din pat cu usurinta, avand grija sa nu-l trezeasca pe Jesse ce inca dormea adanc. Trase de plapuma subtire si ii acoperi trupul dezgolit, apoi se indrepta spre bucatarie pentru a face cafea pentru amandoi.
Se simtea revigorat si linistit, spre deosebire de ziua trecuta, cand evenimentele din trecut si necazurile din prezent l-au bantuit. Si stia ca ii datora asta lui Jesse. Ca de fiecare data, printr-o simpla atingere, privirea sau vorba reusea sa-l aduca cu picioarele pe pamant.
In scurt timp bucataria fu invadata de mirosul imbietor al cafelei proaspete. Puse lichidul maroniu in doua cani pe care le aseza pe masa si se pregati sa mearga dupa Jesse, dar cand se intoarse il zari pe tanar dupa barul mare ce despartea zona de gatit de living. Coama de par brunet ii cadea peste ochii somnorosi pe care abia si tinea deschisi. Jesse mormai un buna dimineata, apoi ocoli barul si se aseza pe unul dintre scaunele inalte. Casca o data, de doua ori, se freca la ochi, apoi mai casca o data.
Blake surase si se apropie de el, luand de pe masuta cana de cafea. I-o puse in fata, apoi ii saruta nasul facandu-l sa se strambe.
-'Neata. Cum ai dormit?
-Prea repede, mormai Jesse luand o gura de cafea. Cat e ceasul?
-Sase jumate.
-Prea devreme. Mai vreau sa dorm.
-Nu trebuie sa ajungi la birou?
-Ba da, dar inca vreau sa dorm. Tu?
-Si eu trebuie sa fiu la spital in doua ore. Pacat, zise Blake privindu-l pe Jesse. As fi vrut sa le petrec cu tine in pat.
-Si de ce nu o faci?
-Nu ne-ar ajunge doua ore sa terminam. Blake isi trecu limba peste buze, apoi il lua pe Jesse de mana si il trase dupa el in baie. Dadu drumul la dus, se dezbraca de boxeri si intra sub jetul de apa calduta. Se uita la Jesse, asteptand sa faca acelasi lucru. Tanarul zambi, isi dadu la randul sau boxerii jos si-l urma.
Tresari cand simti apa destul de rece, dar se obisnui aproape imediat cu ea. Simti mainile lui Blake pe spatele sau si se relaxa.
Dusul de dimineata devenise un ritual pentru ei. De fiecare data cand erau acasa il facea impreuna. Era placuta si confortabil, iar uneori se incheia cu partide incendiare de sex. In felul acesta viata lor nu devenea niciodata anosta.
Blake isi turna in palma o cantitate generoasa de gel de dus, pe care o intinse apoi pe spatele lui Jesse. In fiecare dimineata facea asta si cu fiecare zi ce trecea ii placea din ce in ce mai mult.
Ii privi atent spatele brazdat de cicatrice si, ca de fiecare data simti o urma de furie cand se gandea la durerea pe care Jesse a trebuit sa o suporte in saptamana in care a fost la mila lui Malone. Chiar daca trupul i se vindecase, cicatricile inca era acolo, amintindu-i de fiecare data cat de aproape fusese sa-l piarda.
Totusi, se bucura ca Jesse nu mai simtea nevoia de a se ascunde de el. La inceput o facea si cand il intrebase de ce ii spusese foarte calm ca nu vrea sa-i trezeasca amintiri dureroase. Dupa cate indurase tot pe el vroia sa-l protejeze.
Cam acesta fusese inceputul ritualului de a face dus impreuna dimineata. Blake dorise sa-i demonstreze ca nu are de ce sa se ascunda si, spre fericirea lui, pana la urma reusise.
Blake se trezi din visare cand simti mainile lui Jesse plimbandu-se pe torsul sau. Apoi, buzele luara timp de cateva secunde locul mainilor.
-Daca vei continua asa, niciunul dintre noi nu mai ajunge niciunde.
Jesse chicoti, se ridica pe varfuri si il saruta.
-Vroiam doar sa vad daca esti prezent. Nu am o agenda ascunsa in dimineata asta.
-Nu stiu daca ar trebui sa ma bucur sau sa-mi para rau, glumi Blake. Probabil cate un pic din amandoua. Oricum mi s-a spus ca am prostul obicei de a intarzia dimineata.
-Oare de ce? intreba intr-un mod inocent Jesse. Cu ce va ocupati timpul dimineata, domnule Thorton?
-In ultimul an m-ma procopsit cu o ispita bruneta in apartament care imi distruge toata concentrarea.
Jesse zambi jucaus si-si apropie trupul de al sau.
-Nu stiu cum de mai rezisti.
-Nici eu, dar hai sa vedem. Isi lasa capul in jos si ii acoperi buzele cu ale sale. Jesse il primi fara sa protesteze. In scurt timp notiunea de serviciu se sterse din mintea amandurora...

-Deci, cum a mers ieri intalnirea cu Lancaster?
Jesse privi reflexia lui Blake in oglinda. Pana la urma terminasera dusul, chiar daca acum se aflau in intarziere. Amandoi era pe jumatate imbracati, cu parul inca umed, dar nu pareau a se grabi prea mult. Fapta era deja consumata. Inca o zi in care nu dadea dovada de punctualitate, dar cui ii pasa. Afara era o vreme frumoasa, iar dusul fusese cu adevarat revigorant. Restul se rezolva pe parcurs.
-Mai bine decat ma asteptam. In mare parte, a fost amuzanta.
-Amuzanta? Blake isi ridica o spranceana in semn de intrebare. Ce s-a intamplat mai exact?
-L-am cunoscut pe fiul lui Lancaster, Kyle.
-Si cum e?
-De treaba. Jesse se gandi un pic. Simpatic, incapatanat, istet. Si lucrul cel mai important, nu se prea intelege cu Ray.
-Foarte multa lume "nu se prea intelege cu Ray" zise Blake in timp ce-si incheia nasturii de la camasa. Ray e uneori dificil.
-Da, dar majoritatea prefera sa se fereasca de el, nu sa-l confrunte.
-Adica?
-Kyle si Ray au avut o mica altercatie ieri. Ar fi trebuit sa fi acolo sa-i vezi. Puteai sa tai tensiune din aer cu un cutit, atat de densa era.
-Si au reusit sa-si rezolve divergentele pana la urma? Blake devenise curios. Jesse avea dreptate. Foarte putini erau in stare sa i se opuna lui Rayland Newcrest. Se intreba ce caracter avea fiul lui Lancaster.
-Nu chiarm dar m-am asigurat ca vor avea destul de mult timp la dispozitie ca sa o faca. Jesse zambi, vazandu-si in continuare de treaba.
-Jesse! Ce ai facut? intreba Blake pe un ton ce nu prevestea nimic bun. Jesse vazu in oglinda cum barbatul lua o pozitie ofensiva si cum isi incrutisa bratele pe piept.
-Nimic.
-Jesse! repeta din nou Blake pe un ton un pic mai apasat.
-I-am sugerat lui lancaster ca fiul sau sa fie omul de legatura intre companiile noastre.
-De ce ai face asa ceva? Nu e un pic cam tanar pentru afaceri?
-Ba da, dar am impuscat trei iepuri dintr-o lovitura: Lancaster e multumit ca fiul sau are posibilitatea de a cunoaste lumea asta, m-am ales cu un om de legatura si Ray va fi mai mult decat ocupat in urmatoarea perioada.
-De ce am oare impresia ca pe tine te incanta mai mult ultimul motiv?
-Pentru ca ma cunosti foarte bine. Jesse se indeparta de oglinda si veni langa Blake. Cum ai zis si tu, foarte putini sunt in stare sa-l provoace pe Ray. Kyle e unul dintre el.
-Am o presimtire proasta, Jesse. Nu-mi place deloc chestia asta. Ray nu e genul de persoana cu care te poti juca si pe care sa-l poti manevra.
-Ai incredere in mine, il incuraja Jesse. Phillipe a fost unul dintre cei mai buni prieteni ai mei. Imi e doar de el si stiu ca Ray inca sufera, dar trebuie sa mearga mai departe. Phillipe nu si-ar fi dorit sa-l vada asa. Trebuie sa invete sa traiasca din nou.
-Si crezi ca fiul lui Lancaster il poate ajuta? Nu esti un pic prea optimist?
-Poate ca sunt, dar trebuie sa incerc ceva. In plus, in cel mai rau caz, voi avea de-a face cu un Ray deosebit de nervos. Nimic mai mult.
Blake ofta. Stia ca o data ce lui Jesse ii vine o idee nu se va mai razgandi. Deasemenea stia ca o data ce-i venea o idee de genul acesta, la orizont se iveau necazuri. Spera doar sa nu fie prea mari. Si mai spera ca Ray sa aiba destul de multa rabdare pentru a rezista. Nu vroia sa se gandeasca la ce s-ar putea intampla in caz contrar.
De un lucru era insa sigur: vietile lor tocmai devenisera un pic mai complicate.