Intunericul nestiutului~ Incepere

[Miranda.]

Miranda:

- Pentru ca nu merita...

Raspund eu la intrebare, ea se intoarce brusc si se uita urat la mine, parca dorind sa ma omoare nu altceva...
OCC: cine vrea

[Kimera]

Amy:
Ramandand in acel luminis imi potolesc incet lacrimile ce , spre uimirea si tristetea mea , nu inceteaz sa para. In afara de adevarul meu , eu ce scop mai aveam? De ce plang? Pentru trecut? Pentru viitor? Sau doar pentru faptul ca nu am un loc caruia sa-i apartin? Ce , cine sunt? Ganduri ce raman mereu in mintea mea inchise cu lanturi..
OOC: Miranda

[Miranda.]

Miranda:

Am venit la ea, am urmarit-o, i-am vorbit, dar ea parca nu constentizeaza ca sunt aici. Moartea parintilor sai ? Daca ar sti, oare ce ar face ? CE mi-ar face ? Dar nu doar mie, mai este si Alois, acre are o mare legatura cu moartea alor ei. Dar... Oare ?

- Stiu de ce au murit ?

OCC: Kitsune

[Kimera]

Amy:
Tresar ca arsa realizand ca am fost urmarita , iar flash-backul mintii mele a fost vazut de acea mintain. Incep sa vorbesc si realizez ca vocea mea este parca secata...Normal..Doar plang..
-De ce? De ce nu pot sa am si gandurile mele? Vrei sa-ti bati iar joc de mine sau sa-mi zici din nou replici usuratoare? Nu nu stiu de ce ei au murit. Tot ce stiu este ceea ce ai vazut tu in mintea mea in acel fragment de trecut patat in sangele rosu al lor , nimic mai mult. Si acum ce mai vrei sa sti? Vroiai sa ma distrugi emotional? Poftim! Ai inceput deja sa o faci!
OOC: Miranda

[Miranda.]

Miranda"

- Esti o fetita, nu am de gand sa te pup pe crestet si sa-ti spun ca esti foarte puternica si trebuie sa treci peste toate. Plus de asta, nu te mai crede foarte tare, bun este cel ce nu are lipsuri, adr tu ai, eu nu, deci si in asta, desigur, sunt ami buna. Acum... stergeti lacrimile astea de crocodil, nu sunt maicata ca sa te calmez, esti o femeie in toata firea, numai daca nu esti un bebelus. spun eu cu rautate, dar de fapt incerc sa-i dau curaj.

OCC: cine vrea

[Kimera]

Amy:
Ma sterg de lacrimi , dar ceea ce ea nu realizeaza este ca aveam nevoie de timpul meu singura. De ce vrea sa mai vorbeasca cu mine nu pricep..In fond ea ma uraste mai mult ca orice.Vorbesc apoi calma
-Altceva?
OOC: Miranda

[Miranda.]

Miranda:
- Ce ? Esti o prosta... Esti un copil de gradinita, de fiecare data cand vreau sa te ajut tu nu vrei... Crezi ca daca m-as fi comportat frumos cu tine as fi reusit ceva, nu, ai fi crezut in continuare ca nu se intampla nimic, in viata nu reusesti nimic daca nu lupti... Dca avrei, eu iti spun adevarul, nu vreau sa vad un copil...

OCC: Kitsune

[Kimera]

Amy:
-Daca crezi ca sunt un copil foarte bine! Comportamentul meu este in functie de persoana si crede-ma ca nici nu as fi asa daca tu nu ai fi fost micuta diva. Te dai atat de mare si tare si poate ca esti cine esti dar nu ai dreptul de a te crede stapana suprema! Si chiar daca ai fi dreptul asupra vietii altora tot nu l-ai avea!
OOC: Miranda

[Anna]

Yvone:
-Miranda,ai grija cum vorbesti,spusesem rasarind din pamant.Amandoua au fost surprinse de aparitia mea,parul meu alb si pielea mea precum pudra de zahar...ziceai ca sunt o stafie.Iti multumesc fiindca m-ai ajutat Miranda,insa nu e bine sa te bagi peste secretele oamenilor.Am dat cu pumnul intr-un copac,si a cazut lat jos, timp ce era uscat.Amandoua ma priveau speriate,insa nu ma deranja:
-Trebuie sa existe egalitate!
OOC:who wants

[Kimera]

Amy:
-Multumesc Yvone! zic apoi imi apare un zambet oarecum trist. Da sunt bine deoarece stiu ca mai este cineva care nu doreste sa-si bata joc , dar micul plans se transforma in ura deplina incetul cu incetul asa cum a fost si fata de oamenii printre care am rait ascunzandu-ma si avand grija la ziua de maine.
OOC: who wants