Guess the book

[Ang.]

E La răscruce de vânturi de Emily Brontë. Am citit-o cred că la sfârşitul clasei a 8-a. A fost o lectură plăcută şi a rămas printre cărţile dragi mie, deci nu puteam să nu recunosc citatul, mai ales că este începutul romanului.

AÅŸa, am primit confirmarea, deci..

Povestea este, pur şi simplu, asta, spuse pictorul după câtva timp. Acum două luni m-am dus la una dintre petrecerile date de lady Brandon, unde e atâta lume încât n-ai pe unde trece. Ştii că noi,sărmanii artişti, trebuie să ne arătăm din când în când în societate numai pentru a aminti publicului că nu suntem sălbatici. Intr-o ţinută de seară şi cravată albă, aşa cum mi-ai spus tu odată, oricine, chiar un agent de bursă, poate fi considerat o persoană civilizată. Ei bine, la zece minute după ce mă aflam în încăpere, vorbind cu matroane împopoţonate şi academici plicticoşi, brusc mi-am dat seama că mă priveşte cineva.

Xoxo, Ang.

[Chlo]

Hah! That is The Picture of Dorian Gray sau ma rog Portretul lui Dorian Gray de Oscar Wilde. I'm currently reading it. Ma rog, recitesc mai bine zis, pentru ca in limba originala suna mult mai bine decat super traducerea.
Si-acum sa vedem next-ul...

Este un adevăr universal recunoscut că un burlac, posesor al unei averi frumoase, are nevoie de o nevastă.
Oricît de puţin cunoscute ar fi simţămintele sau ve¬erile unui asemenea bărbat atunci cînd apare pentru prima oară într-un loc, acest adevăr este atît de înrădăinat în minţile celor din jur, încît burlacul este socotit ca proprietate de drept a uneia sau alteia dintre fiicele familiilor din vecinătate.
― Dragă domnule Bennet, îi spuse doamna sa într-o zi, ai aflat că Netherfield Park a fost în sfîrşit închiriat?
Domnul Bennet răspunse că nu a aflat.
― Dar a fost, îi replică ea; căci doamna Long a trecut tocmai pe aci şi mi-a povestit totul de-a-fir-a-păr.

[North]

Jane Austen - Mandrie si prejudecata- M-a plictisit teribil.

— Dumneavoastră discutaţi un ideal, o abstracţie, iar eu trebuie să îngrijesc individul, omul în carne şi oase. Ştiu că va muri, şi că va muri în dureri mari, în scurtă vreme. De ce să-l terorizez cu asta? Mai presus de orice, trebuie păstrată speranţa. Şi cine altcineva decît medicul poate să întreţină speranţa?
— Speranţa? Speranţa e răul finali Nietzsche aproape că ţipa. In cartea mea Omenesc, prea omenesc, sugeram că atunci cînd cutia Pandorei s-a deschis şi relele pe care Zeus le pusese înăuntru s-au împrăştiat în lumea omului, a mai rămas, neştiut de nimeni, un ultim rău: speranţa, încă de atunci, omul a greşit privind cutia şi conţinutul ei de speranţă drept un sipet al norocului. Dar noi am uitat dorinţa lui Zeus ca omul să continue a-şi permite să se chinuie. Speranţa e cel mai rău dintre rele pentru că ea prelungeşte chinul.

[Ang.]

E cumva Plănsul lui Nietzsche ? Autorul este Irvin D. Yalom. Am văzut şi filmul cu acelaşi nume cu ceva timp în urmă, dar cartea mi s-a părut genială, de aceea am devorat într-o zi toate cele aproape 400 de pagini. Totuşi, nu sunt sigură.

Oricum, să posteze cine vrea următorul citat.

Xoxo, Ang.

[Dufresne]

Me!

Faţa omului în tristeţe dovedeşte atîta interioritate, încît exteriorul face direct accesibil interiorul. (Fenomene care se petrec şi în marile bucurii.) Tristeţea face misterul accesibil. Dar misterul tristeţii este atît de inepuizabil şi de bogat, încît tristeţea nu încetează niciodată de a fi enigmatică. Dacă există o scară a misterelor, atunci tristeţea intră în categoria misterelor infinite, care nu încetează niciodată de a se arăta, fiindcă sînt inepuizabile. Şi orice mister adevărat este inepuizabil.

[North]

Sigur e Cioran...Pe culmile disperarii? If not, hint me!

[Dufresne]

You don't need a hint because you're right. ; )

You're next. :p

[Utlaning]

"-Găsesc, iubite Agaton, că ți-ai început frumos discursul când ai spus că trebuie s-arăți ce fel este Eros, pe urmă faptele lui. Nespusă plăcere mi-a făcut acest început. Dar uite, fiindc-ai vorbit de Eros așa de frumos, în toate, și fiindcă ai arătat cu strălucire cum este el, mai spune-mi una: care-i natura lui? Este Eros amorul pentru ceva sau pentru nimic? Nu întreb dacă este pentru mamă sau tată (ar fi ridicolă întrebarea dacă Eros este iubirea mamei sau a tatălui), ci întreb ca și cum, cercetând același lucru despre calitatea de tată, aș zice: cel ce este tată, este oare tată al cuiva sau al nimănui? Și, negreșit, de-ai vrea să-mi dai un răspuns frumos, mi-ai spune că tatăl e tată al unui băiat sau al unei fete. Sau nu? "

[Utlaning]

Nimeni?
Hint: dialectică

[ammaniac]

Presupun ca e Banchetul de Platon.


(There was an error posting your reply:

The message is too short. Please enter a message longer than 50 characters.dfdsssssssssssssssssssssssssssd)