Love against the law

[~Crystal~]

Bună, tututor :D
Așa, păi vin cu un fic nou :P Sper să vă placă. Lectură placută:

[center]~ Capitolul 1 ~


[/center]


Picăturile mărunte și dese de ploaie se izbeau de parbrizul mașinii. Fulgerele săgetau dintr-o parte în alta a cerului întunecat. Își sprijinea capul de geamul rece, în timp ce ochii îi erau ațintiți la panourile publicitare, ce luminau orașul. Un zâmbet sarcastic își face loc pe buzele sale, mintea zburându-i în cu totul alte parți. Avea o viață atât de palpitantă și tot odată atât de monotonă…veșnic fugind dintr-un loc în altul, ascunzându-și existența până avea să lovească din nou. Odată ce începuse să trăiască așa, nu se mai putea opri. Simțea nevoia să comită același delict la nesfârșit, însă nu din necesitate, ci din pură plăcere…

Își arcuiește mâna, privind ceasul ce indica miezul noptii. Oftează prelung, făcându-i semn celui de pe locul din stânga să oprească automobilul. Își prinde părul lung, brunet într-o coadă, dându-și după urechi șuvițele ce se încăpățânau să-i alunece pe chip. Coboară și se îndreaptă spre intrarea într-un bar de noapte. Înainta prin mulțimea de tineri, care mai de care mirosind mai puternic a alcool sau fiind mai indecend îmbrăcat. Muzica ce răsuna din difuzoare se putea auzi cu mult înainte de a intra. Odată ajunsă la bar, întinde banii pe tejghea cerând un pachet de tigări.

Simte deodată cum o mană îi ia forma spatelui, coborând tot mai jos. Își intoarce plictisită capul, întâlnind privirea cuceritoare a unui bărbat. Setea pentru o aventură de o noapte se putea citi cu ușurintă în ochii lui. N-ar fi fost o premieră pentru ea. Ideea de relatie pe termen scurt, fara nicio obligatie o încânta enorm, însa era foarte selectivă cu partenerii săi iar cel ce acum își încerca norocul nu îi era deloc pe plac. Acesta se apropia din ce în ce mai mult de buzele rozalii ale tinerei, încolăcindu-și brațul în jurul taliei ei.

-Știu că și tu vrei la fel de mult ca mine. Haide să găsim un loc frumos, numai pentru noi doi. Spune bărbatul, prinzandu-i bărbia cu doua degete.

Fata îl fixeaza cu privirea, încercând să pară dornică de propunerea lui. Schițează un zambet discret, ce se vroia a fi unul cât se poate de provocator. Se apropie încet de urechea lui, introducandu-și o mână în jacheta ei neagră, căutând un anume obiect.

-Poate data viitoare. Șopteste tânăra, aceste cuvinte fiind însoțite de zgomotul unei împușcături.

Bărbatul cu pricina cade secerat la pămant. Acesta avea un nod în gât ce nici macar nu îl lăsa să strige de durere. Se rezuma la a-și ține mâna lipită de abdomenul ce continua sa îi sângereze. Bruneta îl analiza având un zambet întipărit pe chip, ochii radiindu-i de mulțumire. Vreo urmă de remușcare? Chiar deloc. Nici nu își mai putea aminti a cata oară făcea așa ceva. Era deja o obișnuință, se putea spune că făcea parte din rutina ei de zi cu zi.
Își pune pistolul la loc, în interiorul jachetei și iese vijelios din bar, sub privirile uimite ale celor din jur ce nici nu îndrăzneau să facă ceva întru ajutorarea bărbatului ce zăcea pe podea.

Fata intră în automobilul ce încă o aștepta. Se scuză pentru întarziere și își scoate din buzunar pachetul de tigari cumpărat mai devreme. Cel de pe locul din stanga o privea amuzat, presupunând care este motivul bunei dispoziții a brunetei.

-Tu chiar nu ai de gând să te înveți minte, nu-i așa Kate? Întreabă acesta introducând cheia în contactul mașinii.
-Nu vorbi cu mine ca și cand tu te-ai purta altfel. Ai aceleași păcate ca și mine. Răspunde tânăra, având un zâmbet larg afișat pe chip.

Cei doi pornesc iar la drum în căutarea unor noi victime, în căutarea unui alt motiv de a trăi…în căutarea zilei de mâine…


Asta a fost. Știu că nu a fost foarte lung. Oricum, sper că v-a plăcut primul capitol. :D
Aștept cât mai multe păreri și critici :p
O zi frumoasă vă doresc!

[Akane Hime]

Hey!
Uite ca am aterizat si eu pe la fic-ul tau. Ceea ce m-a atras a fost numele, iar cand l-am citit, am ramas cu gura cascata. Eu ma asteptam sa fie ceva de genu ca o fata n-are voie sa iubeasca pe nimeni, dar totusi se intampla si blah, blah, blah.
Dar nu. Aici nu-i vorba de asa ceva, cred.
Greseli, eu una nu prea am vazut. Povestea mi-se pare ca este interesanta.
Oricum, astept continuare si as dori sa ma anunti, ok?

P.S. Nu ai vrea sa fim prietene?

Ja ne

[Aylin]

Hei there, in sfarsit dau si eu de un fic care nu are deja n'shpe mii de pagini si sunt printre primii care posteaza ;;) I'm so proud of myself haha!

Incep prin a spune ca imi place ideea, it's really good, primul capitol a foarte ok si sper ca pe viitor sa explici detaliat viata celor doi "partners in crime" si cum au ajuns sa faca.. ei bine, ceea ce fac.

Greseli.. am observat doar una, indecend, dar in fine, greselile de tastare sunt normale.
In schimb.. o singura chestie nu prea mi-a placut, si anume folosirea timpului prezent pentru a descrie actiunile personajor. Poate pentru ca nu prea sunt obisnuita.. Mai usor ar fi fost sa folosesti perfectul simplu, de exemplu "isi arcui mana" (am dat primul exemplu de verb la prezent pe care l-ai folosit tu), pentru ca in limba romana asta este timpul cel mai potrivit pentru naratiuni.

Cam asta am avut de zis. Spor la scris si astept continuarea <3

[Leontina]

Buna, uite ca ma ajuns si eu pe aici. Primul lucru care m-a atras a fost titlul, ir apoi faptul ca nu aveam prea mult de citit :)) Cand am citit titlul m-am gandit imediat la cineva certat cu legea.
Ce pot sa spun? Pana acum imi place, mai ales din cauza chestiei cu faptul ca cei doi par a fi hoti. Sper sa nu gresesc foarte tare. Descrii bine si imi place.
Sunt curioasa cum au ajuns cei doi sa faca ceea ce fac si de ce. Presupun ca voi afla pe parcurs.
Sunt de acord cu Aylin la partea cu timpul folosit pentru a nara. Si eu sunt obisnuita la fel, mai ales la povestirile la persoana a treia.

In concluzie imi place. Astept continuarea. Si daca ai timp ma anunti si pe mine, te rog?

[~Crystal~]

Ma bucur mult ca va place si va multumesc de comentarii.
Eu am sa incerc sa ma dezobisnuiesc sa folosesc prezentul, desi imi e destul de greu pentru ca dintotdeauna scriu asa :)) Oricum, voi incerca.
Pe parcurs voi explica si ce i-a facut pe cei doi sa ajunga asa, dar putin mai incolo ca nu vreau sa fortez lucrurile.
Bineinteles ca va voi anunta cand pun capitolul urmator.
Multumesc inca odata pentru sfaturi. V-am pupat :*

[Laylaa]

Hey hey surioara!
Am ajuns pe la fic-ul tau si aici si am numai cuvinte de lauda.
Titlul imi place si e atractiv.
Ideea este frumoasa si sunt extrem de curioasa de ce se va intampla.De viata celor doi.

Imi place cum descrii si sunt extrem de obsinuita cu stilul tau!
Astept cu nerabdare continuarea!

Te pup!

[Mad Hatter]

Helăău, ~Crystal~ ! ^^
Well, e primul tău fic sau al doilea ? Nu am mai citit ceva scris de tine, iar începutul 'operei' tale e destul de promiţător. Titlul m-a atras, să spunem. Nu din cauza că e în engleză. Putea fi în română, era de zeci de ori mai bine şi suna mult mai plăcut, ţinând cont de faptul că scri în română, right ? ^^
Ai început frumos, deşi parcă estetica ar fi mai...frumoasă fără „~” acest semn când scri capitolul zece, nouă, unşpe. Cred că înţelegi ce vreau să spun.
Descri frumos, dar puţin şi grăbeşti acţiunea. Adică ai o idee despre cum şi ce trebuie să scri, începi plăcut, uşor, apoi bum!, te opreşti. Schimbi ideea şi te muţi pe altceva. Spre exemplu, aş fi vrut să descrii mai bine sentimentele lui Kate când l-a împuşcat pe bărbatul acela. Dialogul, trebuie să recunosc, a părut sec. Nu excesiv, ci puţin sec. De parcă nu avea nuanţă. Sfat: Încearcă atunci când personajele încep să vorbească să te pui pe tine în locul lor. Va părea mai natural, replicile din primul capitol mie mi s-au părut cam trase de păr.
Despre personaj nu ştiu ce să spun. Cred că e asasină plătită alături de tipul ăla din maşină, plus mai cred şi că e puţin răutăcioasă şi 'aventurieră' când vine vorba de relaţii.
Numele ei e puţin cam banal, obişnuit, îl vezi pe oriunde. Dar e frumos. ^^
Sper ca nu te-ai supărat pentru părerea lăsată şi pentru sfaturi, în caz că da lasă'mi mesaj la profil. : )

Spor la scris şi multă imaginaţie !

xoxo

[~Crystal~]

Mad Hatter, chiar nu aș avea de ce să mă supăr. Dimpotrivă, chiar mă bucur când mi se spune unde greșesc, așa știu pe unde mai am de lucrat. Și nu, cei doi nu sunt asasini plătiți. Cel puțin nu așa mi i-am imaginat eu :-? Nu este primul sau al doilea fic scris, ci al doilea fic postat pe acest forum. Mai am și altele, însa nu aici.

În acest capitol am încercat să nu mai folosesc prezentul. Sper ca a ieșit ceva.
Lectură plăcută:


[center]Capitolul 2

[/center]

Străzile încă umede şerpuiau în bătaia domoală a vântului, parcă ducând toate în acelaşi loc…Undeva în jurul orei 1 dimineaţa sosea la locul faptei detectivul Chad Harrison, escortat de o sumedenie de maşini de poliţie cu sirenele în funcţiune. Acesta înainta prin mulţimea de oameni formată din medici, poliţişti sau simpli curioşi atraşi de una dintre crimele fraţilor Timothy.
Analiza cadavrul bărbatului ce fusese împuşcat cu puţin timp în urmă de Kate…. Acela nu avea mai mult de 25 de ani iar motivul pentru care fusese ucis nu era cunoscut încă. Într-un fel era inutil să cauţi un motiv, pentru că în majoritatea timpului cei doi nu ucideau dintr-o cauză anume sau cu vreun scop. Aveau pur şi simplu acea sete de sânge, trăsatură de familie de altfel. Violenţa era parcă transmisă din generaţie în generaţie, de la mamă la fiică, de la tată la fiu şi asa mai departe.

Detectivul îşi adâncise mâinile în buzunare, oftând adânc. Îşi muşca cu ardoare buzele, încercând să pună lucrurile cap la cap. De mult timp era pe urmele celor doi criminali. Reuşea să găseasca locul în care vor lovi, însă intotdeauna cu întârziere. O întarziere foarte mica ce-i drept, însă când era vorba de Kate si Mike fiecare secundă conta, iar aceştia reuşeau să fie mereu cu un pas înaintea lui. Ochii săi verzi, ce păreau atat de greu de pătruns, atât de greu de citit, erau aţintiţi la acele ceasului de pe peretele din faţa lui.

Cu fiecare clipă care trecea se îndepărta momentul în care îi va prinde. Se pierdea efectiv în calcule, încercând să afle cu aproximaţie locul în care se află cei doi, fiind aproape sigur de directia în care au luat-o. Până şi infractorii au nevoie uneori de o pauză, deci mai mult ca sigur urmau să staţioneze undeva pentru a-şi petrece restul noptii. Știa că nu are rost sa pună la cale blocări de drumuri sau puncte de verificare pentru a-şi captura „prada”. Trebuia ca totul să fie făcut in secret, într-un mod cât mai bine pus la punct şi tot odată într-un mod în care să se poată adapta conform situaţiei. Un nou plan îi încolţeşte în minte stabilind care îi va fi următoarea mişcare.

Îşi făcu iar loc prin mulţime îndreptându-se spre maşina cu care venise…

▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬ஜ۩۞۩ஜ▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬▬

Automobilul fraţilor Timothy parcase în faţa unui hotel. Evident că nu aveau de gand sa îşi plătească o cameră acolo. Chiar dacă şi-ar fi dorit sa facă asta, ceea ce nu era cazul, o oprire la recepţie le-ar fi fost aproape fatală. Lumea i-ar fi putut recunoaşte datorită îndelungatelor aparitii la canalele de ştiri.

-Eu voi găsi o cameră în care să dormim. Ai grijă ce faci între timp, nu avem nevoie de probleme deocamdată. Spune tânărul aruncându-i o privire serioasă surorii sale.

Un zâmbet şiret se întipări pe chipul fetei, în timp ce îşi punea peruca roşcată pentru a nu fi recunoscută. Îl asigură pe fratele său că nu are de ce să îşi faca griji si se îndreaptă spre restaurantul hotelului.

Reuşind sa treacă neobservat, Mike ajunse la ultimul etaj al acelei clădiri, căutând o încăpere nelocuită. Tânărul încerca fiecare uşă cu speranţa ca una să fie descuiată. I-ar fi fost foarte uşor să spargă încuietoarea, însă făcând zgomot ar fi atras atentia celor din jur. Deodată, din lift ieși o femeie şatenă, cam de varsta a doua, ce părera că se îndreaptă spre dormitorul ei. Mike se întoarse, prefacându-se ca era în dreptul camerei lui, privind-o cum aceasta descuia uşa. În acel moment, bărbatul o ridică pe la spate, împingând-o în încăpere. Îi puse mâna la gură, lăsând uşa să se închidă în urma lui...

Ăsta a fost și capitolul doi. Știu că e destul de scurt…
Sper că v-a plăcut.

[Leontina]

Buna, multumesc ca m-ai anuntat.
Capitolul e intr-adevar destul de scurt, dar nu conteaza. Revenind, am observat ca ai incercat sa nu mai folosesti presentul, dar in anumite locuri ti-a scapat. De exemplu: Spune tânărul, aici mergea mai bine daca ziceai Spuse tanarul. Si ai grija la diacritice, am observat un loc unde ai uitat sa le pui.
Mai am o observatie, cifrele indiferent despre ce e vorba scrie-le cu litere, ca arata mai bine asa si cred ca e si mai corect.
Greseli de tastare nu am observat, ceea ce e bine.
Descrierea mi s-a parut ok si actiunea la fel.
Bag de seama ca cei doi sunt destul de buni avand in vedere ca politia nu reuseste sa-i prinda :-? Ma intreb oare ce se va intampla in continuare.

Cam atat am avut de zis. Spor la scris.

[Miss M]

Buna, am ajuns si eu pe aici, sunt mai intarziata de felul meu :D.
Imi place mult ficul tau, mai ales ideea de a omori din pura placere. Capitolele sunt scurte si la obiect, ceea ce e nou, mai ales dupa toate ficurile de zeci de pagini :)).
Cei doi par a fi profesionisti, cu deghizari si tot tacamul. E interesant ca reusesc mereu sa scape de politie. Kate mi se pare si putin nebuna, nu stiu de ce. Despre Mike nu am ce zice, de-abia acum isi intra cu adevarat in rol.
Greseli de tastare nu am vazut. In capitolul 2 ai inceput sa descrii mai amanuntit actiunea, starea personajelor, mai ales a detectivului, etc.
Astept next-ul! >:D< Daca poti, anunta-ma si pe mine cand il postezi.