Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Iubire de cartier

#61
Mă bucur că cei doi deja încep să aibă o relatie mai strânsă - well yea', se observă destul de clar, iar sinceritatea dintre ei [ pentru că aşa o vad eu ] demonstrează putin din aceste fapte * smile *

So u girls, faceti o treabă bună să ştiti; mi-au placut întrebarile dintre Randy şi Brian. Na, până la urmă e o chestie acolo de bisexualitate - lol, e ceva normal ce tot vorbesc * laughs * Doar e un fic yaoi :]]
Anwe, baftă cu urmatorul capitol, fetelor. Lucrati la fel de bine ca-ntotdeauna * hugs *

#62
Heia : ))
Stiu ca trec si eu pe aici din ani in pasti o.o, insa de data asta nu m-am putut abtine. Va ador ficul, nu stiu daca am mai spus-o sau nu, insa chiar il ador. Imi place la nebunie. Povestea, personajele, replicile acestora, tot ! Este un fic minunat si va felicit pentru acest lucru.
Pur si simplu m-am indragostit nebuneste de cei doi protagonisti : )) Nu stiti cat de mult astept ca cei doi sa fie mult mai intimi xD. Sper ca inocentul nostru sa isi revina repede, iar Randy sa ii arate ca poate exista mai multa dragoste in actul sexual : )) Chiar imi place cum scrieti. Va pricepeti.
Parca am vazut vreo doua, trei greseli de tastare, dar nu mai stau sa le caut. Oricum, erau minore. La capitolul moduri de expunere stati amandoua foarte bine, deci nu am ce comenta. Bafta in continuare si aduceti capitolul urmator mai repede xD. Se pare ca se cam incing spiritele intre cei doi, ceea ce e bine.
[Imagine: tumblr_lw7j04DPq01r5ikx8o1_400_large.gif]
My mama always says that I'm cute. I don't believe her. I'm more than that !

Shake, shake that booty for Beckha !


#63
am intrebat incet incet -incet, incet
- Fetele, baietii si tigarile -kawaii (!)
Era atat de firav si de inocent -bine, inteleg ca firav si inocent, dar ai mai folosit termenul. Puteai sa te gandesti la altul si sa formezi o propozitie sau... ai fi gasit tu ceva, pana la urma.:-?? Presupun.
Dragut si... dragut, dulce and so on. :-?? Alta data, e tarziu acum.
"Forgive you? Why? It's not like I'm mad or anything. You were the one who got angry; just like you said, I was being too nosy. I've always been like that, not knowing my boundaries. I'm the type who'll water a plant til it drowns."
- Yokozawa Takafumi no Baai, vol. 2

#64
Vai, nextul. xD

Şi ca de obicei ultima la catalog. I mean.. Dăăă. :]] Yeah, I'm nuts but this is me. :]]

Aşa deci acesta a fost un capitol aşa de kawaiii. :X :> =p~. So cute.

Cât de dragut a fost Randy cu Brian. Totuşi eu vreau yaoi. My perv mind. :]]

Îmi place felul cum scrii, şi să fiu sinceră nici nu m-am uitat după greşeli ( mult prea prinsă în firul poveştii)

Deci fetele v-am pupat, dar vă rog veniti repedejor cu yaoi-ul. =p~ Sunt aşa curioasă, nerabatoare că de acu' mă gândesc la fazele ale... Ah trebuie să încetez să fac asta când scriu un comentariu. :]]

x.o.x.o.
[center]

[Imagine: 253500largesing.jpg]

.: Blog :.[/center]

#65
Stiu ca ajung tarziu si imi pare rau. Am o scuza, cam banala ce-i drept, am fost cam prea lenesa sa mai citesc, comentez sau sa scriu la ficurile mele... Dar am venit acum, nu prea in forta ce-i drept. Eh, uite ce capitol mirific am pierdut. Brian chiar l-a schimbat pe Randy, in bine pot spune.
Citat:- Imi dai voie... Sa te sarut?
Momentul sarutului si aceasta replica au declansat o multime de sentimente si emotii inauntrul meu. Wow, ma bucur ca ai ajuns sa faci asta. Am citit cu placere capitolul si astept nerabdatoare nextul.
Maybe next time nu voi mai fi asa intarziata... Bafta! :*

#66
Buna! >:D<
Interesant capitol :-?...
Ce baietel cuminte s-a facut Randy ( ma refer strict la cum se comparta fata de Brian ) de cand s-au cunoscut, totusi nu ma asteptam sa fie asa... asa... nu gasesc cuvantul potrivit...sa fie asa grijuliu, oarecum fata de Brian...
Mi-a placut faza cu: "Imi dai voie... Sa te sarut?" si nu ma asteptam ca el sa accepte asa de repede si usor, ceea ce e bine! :> :))
Multa bafta in continuare fetelor, si anuntati-ma si pe mine cand veniti cu next-ul, va rog! ;;) :D

hugzz

#67
Capitolul 16

Primul lucru pe care l-am observat a fost ca atingerea lui nu ma dezgusta...chiar deloc. Buzele sale erau moi si se mulau perfect peste alea mele, intr-un mod bland si atat de usor incat abia le-am simtit. Si totusi inauntrul meu incepu o adevarata furtuna de emotii si senzatii noi. Imi era frica...atat de frica incat as fi vrut sa fug si sa ma ascund, dar, in acelasi timp eram curios si doritor.
Ochii lui verzi de smarald erau atat de adanci incat aveam impresia ca ma voi pierde in ei. Ne uitam unul la altul, neindraznind sa facem nicio miscare. Parca timpul se oprise in loc, nemaiexistand nimic inafara acestei incaperi, nimic inafara de noi. Am inghitit in sec, incercand sa-mi infrang pornirea de a-l atinge, dar era deja prea tarziu, caci mana mea actionase inaintea mintii. I-am atins parul si i l-am dat la o parte din ochi, coborandu-mi degetele pe fata sa palida, trasand cu ele linii imaginare pe obrajo, apoi in jurul ochilor, pana jos la barbia care ii tremura usor. Acum respira sacadat si nu intelegeam de ce, dar nu m-am oprit. Mana se misca de la sine coborand pe gat, din ce in ce mai jos pana ce ajunse pe pieptul lui frumos lucrat. Eram de-a dreptul uimit de felul in care i se infiora pilea la cea mai mica atingere a mea, asa ca am continuat, privindu-l in continuare atent. In momentul in care i-am atins unul dintre sfarcuri a tresarit, gemand usor,apoi si-a inchis ochii.
-Ce faci? intreba printre dinti, expirand aerul pe care il avea in plamani.
-Nu stiu, i-am raspuns sincer...nu inteleg de ce...de ce esti altfel...
-Brian, inceteaza sau nu garantez ca ma voi putea controla, zise pe acelsi ton scazut.
Ciudat, dar afirmatia lui nu ma infricosa asa cum ar fi trebuit, ci din contra...Mi-am trecut limba peste buze, si mi-am apropiat capul de al sau pana ce i-am simtit respiratia calda pe fata.
-Pot? l-am intrebat nesigur...
Cand dadu din cap in semn ca da, i-am cuprins buzele intr-un sarut, la fel cum facuse si el mai devreme. Clipii de cateva ori, probabil surprins de gestul meu, dar ramasese pe loc, nefacand nicio miscare, lasandu-am pe mine sa conduc. Avea cu gust delicios si m-am trezit dorind sa nu ma opresc. Mi-am inclestat mainile in umerii sai si l-am tras inconstient mai aproape de mine. Mi-am trecut limba peste buzele sale intredeshise, apoi am facut un lucru inimaginabil: am introdus-o in cavitatea lui bucala, incarcand sa-i invat gustul. Geamatul sau stins se auzi in toata incapere, dar nici acest lucru nu ma sperie. Ma imbratisa strans, raspunzandu-mi la sarut intr-un mod care imi taiase rasuflarea. Tot corpul mi se incalzise instantaneu, pe masura ce sarutul deveni mai lacom, mai adanc, pana ce am reusit sa uit de tot si de toate.
Capul imi vajaia, dar era placut, ca si cum as fi scapat de o mare greutate, putandu-ma bucura pentru prima oara de libertate. Totusi...se oprii si ma impinse un pic, apoi trase cateva guri bune de aer ca si cum ar fi incercat sa se calmeze.
-Doamne, Brian...esti atat de...atat de...trebuie sa ne oprim aici sau nu ma voi mai putea oprii. Nu vreau sa-ti fac rau.
-Imi pare rau, i-am zis cu o voce stanjenita si mi-am ascuns capul sub plapuma. Nu stiu ce m-a apucat. Nu am vrut sa...
-Stai linistit. Nu-ti cere scuze...imi depuse un sarut pe frunte, dupa care ma ciufulii un pic. Dormi ca imediat se face dimineata.
L-am aprobat si ma inchis ochii simtindu-ma pentru prima ora de cand venisem in Londra in siguranta.

M-au trezit niste batai atat de puternice in usa incat am sarit speriat din pat. Ce naiba se intampla aici? L-am privit pe Randy, dar dormea dus, intins pe burta. Nu m-a lasat inima sa-l trezesc asa ca m-am ridicat din pat si am mers pe varfuri pana la usa de la intrare pe care am deschi-o numaidecat, pregatit sa-l infrunt pe cel ce dernja la ora aia infernala. Dar cuvintele mi-au stat in gat cand am vazut cine era in fata mea.
-Miranda, ce faci aici?
-Intrebarea este Brian, ce faci tu aici? zise fata ocolindu-ma si intrand inauntru. Ai idee cate griji mi-am facut? La scoala nu erai...acasa nu erai...am crezut ca ai patit ceva. Tonul ei ridicat reusi sa-l trezeasca pe Randy care veni somnoros pana in bucatarie unde ne aflam noi.
-Ce dracu se intampla aici? zise frecandu-se la ochi.
-Tu!! zise Miranda, apropindu-se de el si impungandu-l cu degetul in piept. De ce nu l-ai putut lasa in pace? Nu ti-au ajuns cei pe care i-ai avut? Il vrei si pe el? O sa-ti bati joc de el si o sa-l arunci ca pe ceilalti? Fata arunca cu sageti de gheata din ochii ei la fel de albastrii ca ai mei.
-Miranda, nu e ceea ce pare. Poti sa te calmezi si sa ma lasi sa-ti explic, dar nu ma asculta deloc. Se intoarse spre mine cu aceeasi privire ucigatoare si continua:
-Iar tu...ma asteptam sa ai mai mult minte decat atat. Nu e treaba mea sa ma bag in viata ta intima, dar dintre toti, tocmai cu el ai reusit sa te incurci. E lider de gasca...vinde droguri. La dracu, Brian! Se opri pentru o clipa, tragand aer in piept, apoi se pregati pentru runda a 2a. Am fost la tine si l-am intalnit pe tatal tau si a zis...
In momentul in care am azit de acel barbat sangele imi inghta in vene. Am prins-o de mana, strnagd-o cu putere si am zgaltait-o de cateva ori pana ce a tacut din gura.
-Niciodata sa nu mai vorbesti cu barbatul ala! Ai inteles? numai gandul ca ea ar putea sa pateasca ce am patit eu...ma lasa fara grai.
-Brian, ce s-a intamplat? Ce imi ascunzi? zise un pic surprinsa de iesirea pe care am avut-o.
Randy se uita cand la unul cand la altul evident nemultumit de conversatia pe care o aveam.
Privirea fetei cazu pe gatul meu si se incrunta. Uitasem de vanatai...
Tu i-ai facut asta? il intreba pe Randy pregatita sa-i dea o palma, dar i-am prins mana la timp.
-Nu el mi-a facut asta, Miranda...ci tata.
Ochii ei se marira de groaza si surpriza. In bucatarie se lasa tacerea pana ce am continuat. Intelegi de ce nu vreau sa te apropii de el?
A dat din cap in semn ca da, apoi a mormait un scuze anemic catre Randy care nici nu o baga in seama, fiind prea ocupat sa-i puna cafea intr-o cana.
-Si acum ce vei face? Unde vei locui? Nu poti sa te intorci acolo...Statu un moment pe ganduri...Poti sa vi la mine...camera fratelui meu e libera si...
-Va locui aici, zise Randy indiferent. Oricum aveam nevoie de un coleg de apartament...sorbii linistit din cafea, neluand in seama mutrele noastre uimite.
-Poftim?! am intrebat eu si fata la unison.
-Nu mai este nimic de discutat. Tu ai nevoie de un loc unde sa stai, eu am nevoie de companie. Chiria e mica, apartamentul e destul de mare pentru amandoi. Cred ca e o afacere buna...Zambi si pleca inapoi in camera, lasandu-ne pe noi in bucatarie...

"Omul este cel mai putin el insusi,atunci cand vorbeste in propria persoana.Da-i o masca si el va spune adevarul."Oscar Wilde
[Imagine: chibi_5001.gif]
, chibi-ul lui

#68
Lenea din mine, nu numai ca nu m-a lasat sa mai scriu capitole, ci nici sa comenteze, so am revenit, incet incet si vreau sa iti las tie primult comentariu.
:perv: Esti uluitoare, nu stiu ce sa zic inafara ca vreau yaoi-ul ala si vreau ca Miranda sa dispara din peisaj. Trix a mea:X!! si MiraA tot a mea, bine inteles ca nu am sa te uit, iubita mea nici pe tine, maniacele mele scumpe is pervers.
Vreau nextu si il vreau acum, iubitele mele!:(((Mhhda semnu nu se potrivest *perv*). Bafta in continuare si stiu ca o sa veniti cu ceva si mai incantator!!!!
Ma plimb pe strada intunecoasa. Vantul rece navaleste printre copacii uscati. Luna domina totul lasand linistea noptii friguroase sa sclipeasca in lumina ei. Intunericul abisal atrage totul in el. Frica ii domina pe toti, iar umbrele incep ritualele lor de a dansa in lumina luni. Sunete de disperare se aude de pretutindeni. Dar eu nu aud nimic. Il caut pe el ,dar nu-l vad nicaieri, nu mai e aici. Acum nici eu nu mai sunt.

http://3.bp.blogspot.com/-Bisu3ZFnrFk/Te...1%2529.jpg


#69
Citat:Cred ca e o afacere buna...
Daa, desigur că-i o afacere bună; si cred că, acum fetelor, că am spus asta, vă gânditi la ce mă gândesc şi eu si viceversa :>
Anyways, iertati-mi teribila întârziere [ eu, ca de obicei, mă scuz pentru oricee >_< ] - vouă nu vi se pare că timpul e din ce în ce mai scurt ? Mai ales acum că a început şcoala o.o Uuuii, Gaby şi tu eşti boboacă sweetie ;>

Pffooaaii, câţi cititori pe aici ! o.o

Btw mi-a cam displacut [ de fapt, mi-a displacut rau de tot -.- ] venirea Mirandei acasă la Randy + acuzatiile aduse acestuia. Nici macar nu avea dovezi că ar fi abuzat de Brian, Hm! Mai credea şi că taică-su e nevinovat şi că nu s-a atins de Brian. Ce idioată; să gândească şi ea mai întâi ; nah că a fost un şoc să afle că s-a înşelat :))
Fine - să împarte apartamentul, eu nu am nimic împotrivă :-"

#70
Va multumim pt comentarii ^:)^
:*
Next:

Capitolul 17
 
- Tu chiar vorbesti serios? i-am auzit vocea lui Brian cum imi vorbea, apoi se arunca in pat, langa mine. Scanci la contactul cu suprafata aceea, inca neobisnuit cu durerea aia nenorocita ce-i punea trupul la grea incercare. Miranda veni alarmata dupa el, iar eu l-am asezat mai bine in pat, incercand sa-l linistesc. Se facuse ghem in pat acum si tremura, iar Miranda veni langa el si-l luase in brate.
- Te-a batut atat de rau? intreba trista in acel moment fata, iar eu m-am uitat lung la ea, incepand deja sa ma enervez. Brian se uita la mine atent, dupa care spuse in soapta:
- De-ar fi fost numai o bataie...
Miranda insa continua sa se uite la noi ca vitelul la poarta noua, inca neintelegand ce vrea sa spuna prietenul ei. Brunetul avea retineri in a vorbi despre asta, insa ochii lui ma priveau rugatori, cerand sa ii dezvalui eu adevarul. Am oftat si, tragand-o pe Miranda cu capul spre mine pentru a fi atenta, am spus:
- L-a violat... I s-a taiat rasuflarea in acel moment si ochii i s-au umplut de lacrimi, apoi l-a luat pe Brian in brate si l-a strans, cerandu-si iertare de parca ar fi fost vina ei tot ceea ce se intamplase. Intelegeam acum ca e o prietena buna, desi eu nu prea o suportasem pentru ca era atat de superioara noua, baietilor de cartier, de parca nu am fi stat toti in acelasi loc. Baiatul se uita la mine, reusind sa revina la o pozitie cat de cat acceptabila si intreba:
- Nu mi-ai zis... Chiar putem imparti apartamentul?
- Da, am spus zambind.  Nu ramane decat sa adunam gasca si sa iti luam hainele si lucrurile de la tatal tau, am continuat si el stramba din nas cand auzi de barbatul acela. Incepuse sa tremure, dar Miranda il lua in brate, soptindu-i ca e totul bine. Ii dam si o bataie buna, am adaugat ganditor, dar Brian explica:
- M-am mutat la un hotel... Cand a facut... Ce-a facut eu nu am mai putut rezista si am lesinat,si cand m-am trezit nu mai era. Am profitat, oricum bagajele imi erau facute, si am reusit sa ajung acolo. I-am zambit trist, dupa care m-am ridicat de pe pat, spunand ca voi merge sa iau eu hainele de acolo. Miranda se oferi sa ma ajute, iar Brian ramase uimit si incepu sa rada. Nu credeam sa va vad pe voi uniti spre a face ceva impreuna, spuse chicotind, apoi se ridica si el de pe pat. Hai, mergem toti trei, oricum e timp si ajungem si la scoala.
Mi s-a taiat tot elanul cand am auzit cuvantul ala nenorocit, dar am dat afirmativ din cap si mi-am dat pantalonii in care dormisem jos, ramanand doar in boxeri, moment in care Miranda facu ochii mari si rosi. Brian deja se intorsese cu spatele, uimit si el de ceea ce facusem. Mi-am tras o pereche de pantaloni negri pe mine si un tricou, apoi m-am intins si mi-am dres vocea, semn ca terminasem. Se intorsesera amandoi spre mine si Miranda era in continuare rosie, insa mai rosu era baiatul, caruia i-am zambit discret. Se dezbraca usor de bluza, avand grija sa nu isi provoace durere, dupa care isi dadu si pantalonii jos. Fata facu ochii mari de aceasta data, uitand si de rusine si de tot.
- Ce dracului?!
Exclamatia ma facu sa tresar usor, apoi mi-am dat si seama de ce facuse asta: vanataile si ranile pe care le avea Brian pe el. Se apropie usor si vru sa atinga, insa am aprins-o de mana inainte s-o faca si realiza si ea acest lucru, apoi se intoarse cu fata la mine cat timp amicul statea privind in gol. Se imbracase cu hainele sale, insa erau prea subtiri, asa ca i-am dat un hanorac pe el. I-am vazut zambetul inocent si dulce prin care imi multumea si am simtit din nou nevoia sa il sarut. Am facut un pas spre el, ducandu-mi mana dreapta in jurul taliei sale, pe cand pe cea stanga am folosit-o sa-i dau parul din ochi. L-am tras incet spre mine si mi-am lipit buzele de ale sale intr-un sarut usor, dar am auzit-o pe fata cum isi drese glasul, privindu-ne pe amandoi de-a dreptul uimita.
- Iarta-ma, am spus in soapta si am zambit, dar Brian parea senin, nu il deranja cu nimic ceea ce se intamplase, cel putin nu de fata cu Miranda.
- Mi-e si frica sa te las sa stai aici, cu el! rosti fata dand negativ din cap. M-am pregatit sa o atac, insa continua, nedandu-mi ocazia: Daca aud ca sufera, Randy, te fac bucatele mici si te mananc. Am inceput sa radem cu totii in acel moment si am privit-o pe fata cu zambetul pe buze.
- Ma bucur ca ne intelegem asa de bine, am spus continuand sa rad, apoi tanara il lua pe Brian de brat, luand-o inainte, insa ma prinse si pe mine de mana in ultimul moment, lasandu-ma uimit. Nu credeam ca aveam sa socializez vreodata cu fiinta asta, dar iata ca cel mai bun prieten al ei ne unise pe amandoi.
 
- Deci e totul la locul lui? am intrebat uitandu-ma prin camera unde aranjasem toate lucrurile lui  Brian. Miranda statea si se uita lung la mine, pe cand Brian se agita pe-acolo sa fie totul bine. Aranja cu repeziciune totul pe-acolo si se intoarse catre noi, rostind zambitor:
- Gata de scoala! M-am uitat lung la el, apoi la Miranda si am inceput sa rad, insa ei nu intelegeau de ce. Am facut semn catre ceas, iar tanarul exclama uimit: Atat?! Si scoala noastra?
Se uita cand la mine, cand la fata, iar eu am ridicat nestiutor din umeri si m-am aruncat pe pat, langa ea, asezandu-ma lejer cu capul pe coapsele ei ferme, dar nu spusese nimc. Brian se puse in pat, insa de data asta cu grjia si veni ca un bebelus spre mine, mergand de-a buselea, si se puse cu capul pe pieptul meu, iar eu l-am strans usor si am cascat in timp ce il mangaiam pe parul negru si matasos.
Dormisem destul de bine noaptea trecuta, exceptand faptul ca mi se sculase al dracului de tare din cauza acelor atingeri aparent inofensive, dar foarte incitante pentru mine. Mi-am trecut limba peste buze, dupa care am interbat usor:
- Mai mergem? Doua ore deja s-au dus...
- Da, mergem, am lipsit mai mult decat as fi fost bolnav cu adevarat! Si sa vad cum voi motiva eu absentele, spuse alarmat, insa am explicat incet:
- In primul rand, Brian, ai fost bolnav. Foarte. Ceea ce ai patit e mai rau decat orice, am spus si Miranda ofta. In al doilea rand stai linistit, de motivat le motivam noi, ta-so lui Dean e medic si ne da si noua doua scutiri acolo. Deci putem sta acasa foarte lejer, am rostit si tanarul se uita atent la mine, dupa care zambi.
- Mai bine sa mergem la scoala, Randy, am lipsit deja destul. Miranda, esti de acord cu mine? intreba si fata dadu afirmativ din cap si se ridica din pat, astfel ramand fara perna cam tare. M-am ridicat si eu din pat cu greutate si am spus plictisit ca nu vreau la scoala, insa brunetul ma apuca de ambele maini si incepu sa traga de mine, pe cand fata ma impingea din spate. Aveam destula forta insa sa le fac fata amandurora. L-am tras pe Brian in bratele mele, iar el se uita putin pierdut in ochii mei, apoi buzele i se arcuira intr-un zambet si, inainte ca Miranda sa vada, imi dadu un sarut fugitiv pe buze.
Ma gandeam ca ceea ce se intamplase aseara fusese doar de curiozitate, insa acum ma uimea cum se comporta cu mine, continuand sa ma sarute cu fiecare ocazie. Se indeparta de mine dupa cateva momente si incepu iarasi sa traga de mine, iar eu, mai cu chiu, cu vai, m-am lasat carat si la scoala.
Am lasat-o pe Miranda la clasa ei, dupa care am venit la a noastra si ne-am instalat in locurile corespunzatoare. Diriginta noastra, o profesoara incantatoare, dar care ma enerva la culme cu disciplina ei cu tot, si anume istoria, il lua la intrebari pe Brian, apoi pe mine, cerand sa afle de ce l-am luat de la scoala, unde l-am dus si toate procariile, amenintand ca-mi scade nota la purtare.
- Doamna profesoara, asteptati, nu trageti concluzii pripite, explica tanarul din fata mea si am zambit cand i-am auzit vocea plina de siguranta. M-am simtit rau, iar Randy m-a dus acasa si apoi a plecat. Am fost la ta... Tatal meu, rosti cu jumatate de gura, si a avut el grija de mine. Randy nu merita decat multumiri.
Profesoara se uita neincrezatoare, dar, datorita faptului ca baiatul explicase atat de frumos il crezu si ne lasa pe amandoi in pace, continuand sa-si predea lectia. Nu-mi placea insa cum pronuntase acele cuvinte. Desigur, in afara mea, a Mirandei si a nenorocitului de taica-so, nimeni nu avea cum sa deduca din cuvintele sale ce ar fi insemnat '' grija '', dar pe mine ma rodea pe suflet acest lucru. Cat timp profesoara preda indisperare, mintea mea zburase la saruturile cu Brian din noaptea trecuta. Nu-mi venea sa cred inca, dar eram fericit si trebuia sa cred!
"Iadul e gol si toti diavolii sunt aici. " (W. Shakespeare)

Blog:
Codul Cuvintelor | L'art de L'amour



Subiecte de discuție similare...
Subiect: Autor Răspunsuri: Vizite: Ultimul răspuns
  Iubire de cartier ▌▒ Zยzzααα ▒▌ 12 8.250 25-10-2010, 08:28 PM
Ultimul răspuns: _Andreea_
  Viata de cartier[hentai] Shadow. 15 18.977 23-01-2010, 01:11 AM
Ultimul răspuns: Miauu


Utilizatori care citesc acest subiect:
1 Vizitator(i)