[Naruto] Jail is my home

[Mina-chan]

Hello.
Trec si eu pe aici cu un comentariu nu rautacios dar constructiv, sper.
Ideea mi se pare destul de originala, nu am mai intalnit acest cuplu pana acum.
Te-ai descurcat mai bine in acest capitol, se vede ca ai mai evoluat.
Ma asteptam sa descri mai mult sentimentele fetei in unele situatii, ai avut cam mult dialog ceea ce mie nu prea imi place, data viitoare limiteaza-te doar la esential unele fraze nu isi au rostul. In rest actiunea e ok.
Astept next si sper ca nu te-am suparat.:-s
Bye.

[Ayumi Michaelis]

Imi pare rau ca al doilea capitol a fost atat e lung, iar primul cam scurt. Pe asta am incercat sa il fac mai echilibrat.
Sper sa va placa. :)

Capitolul III: The savior is here
~Pain~

O priveam, era chiar in fata mea. Vedeam cum isi misca buzele. Cuvintele ei ajungeau la mine, le auzeam, dar nu le intelegeam, nu vroiam sa le inteleg. Ea parea umana, dar ochii, ochii ei reci, care nu exprimau niciun sentiment, o dadeau de gol. Ea nu era din lumea asta. Poate ca noi, pamantenii, aveam nevoie de un inger asa ca El a trimis-o pe Konan, insa sufletului ei pur nu a putut trece de ura ce ne inconjoara, ne domina, ne mistuie. Speram sa ma insel. Dar ma simteam oarecum vinovat. Din cauza celor ca mine, care ajutau ura sa apara, s-a nascut si ea. Un biet om care sufera pentru greselile altora, dar nu o puteam numi "om", as jigni-o. 

In timp ce eu o analizam ea ajunge la punctul culminant al povestii ei si descrie cum si-a ucis mama. Imi spune totul fara sa aiba vreo urma de remuscare pe chip, dimpotriva pare chiar putin multumita de ceea ce spune. Si din nou imi afirm: ea nu e umana. Nimeni nu ar face ceva pentru o alta persoana fiind constient si de consecintele grave. Ea chiar are dreptate. Daca mama ei era pura ca si ea chiar nu avea de ce sa se chinuie aici. Intr-un fel o respect pentru asta, eu nu as putea sa-mi sacrific libertatea pentru o persoana draga mie, sunt prea egoist.

O privesc iar, ochii ii sunt la fel de reci, chipul la fel de indiferent, iar buzele ii sunt nemiscate. Deci a terminat. As vrea ca tot ce am auzit sa fie rezumatul unui film, dar din pacate era trecutul ei. Imi e mila de Konan, dar nu vrea ca ea sa stie asta. In fata ei voi un simplu traficant insensibil ca si pana acum. Nu as vrea sa ma atasez de ea sau ea de mine. Ne e bine asa amandurora. Dar as vrea sa o ajut. Nu vreau sa putrezeasca aici. 
- Cat vei sta aici? o intreb calm, ca si cum nu mi-ar fi zis nimic.
- Mult si bine, dar de ce intrebi? Cumva iti pasa?
- Nu, dar prietenii mei ma vor scoate de aici cat de curand si noi avem nevoie de cineva care se poate ocupa de "treburile murdare". Te-ar incanta postul?

- Inteleg, tu crezi ca daca mi-am ucis familia pot ucide pe oricine, nu? Nu am facut-o din placerea de a-i vedea cum mor, tipetele si suspinele lor, rugamintile tatei de a ma opri, toate astea nu au fost muzica pentru urechile mele. Poate ca voi credeti asta, dar nu e adevarat. Prefer sa stau aici, nu voi singura. Atunci cand ma gandesc la Hana simt ca este aici, cu mine. Stiu ca ea nu m-a parasit, niciodata nu o va face pentru ca ea ma iubeste. Ea si Yuki sunt singurele carora le pasa de mine. Nu am de ce sa plec. Am tot ce imi trebuie chiar aici. Oricum, de ce-ti spun toate astea tie?
- Pentru ca sunt de incredere.

Pe coridoarele micului loc blestemat apare un gardian care se opreste la celula mea.
- Hei! Tu, jigodie portocalie, ai vizitatori.
Ce mod frumos de a ma anunta. Ma intreb cine a venit sa ma vada. Nu stau pe ganduri si ies. In drum spre vizitatorii mei nu schimb nicio vorba cu jigodia care m-a numit pe mine jigodie. Inca ma gandesc la ea. La suferinta ei. Oare e bine ca incerc sa o scot de aici? Va fi fericita altundeva? In ochii ei se va citi vreodata seninatate sau va ramane mereu in umbra? Nu imi pot raspunde inca. Nici nu stiu de ce as vrea sa aflu raspunsurile. Am vazut zeci de tineri deprimati carora le-am vandut droguri, dar ea, deprimata ca si ei, e diferita. Are ceva special ce ma face sa cred ca va reusi sa se elibereze din lanturile tristetii care o inconjoara. Si totusi de cand sunt eu atat de profund? Daca m-ar auzi gasca m-ar ucide. Si uite-i! Ei sunt vizitatorii mei. Ce repede am ajuns. Ma bucur sa ii vad pe ei.

_________________________________________________________________
Cam atat, suspans nu cred ca exista pentru ca nu e greu sa iti dai seama care sunt prietenii lui Pain. Capitolul acesta nu e nici scurt, nici lung. Sper ca are mai multa descriere. Astept criticile :))

[^Ciresica^]

Yoy prima?! Nu ma asteptam!
Am zis sa iti las si un comentariu inainte sa ma duc la somnic :zz:

Well imi place ideea, e draguta si interesanta, pe langa faptul ca Konan si Pein se afla printre cuplurile preferate ale mele. De la primul capitol si pana la asta exista o usoara evoluare si e chiar ok. Mi-a placut ca la inceputul capitolului ai avut o descriere putin diferita care a fost si pe parcurs. Imi place ca nu mai grabesti atat de mult actiunea, iar la dialogul e destul de ok. Nu ai mai pus in exces ca la capitolul doi si e bine.
Astept continuarea si te rog sa ma anunti de ea. Spor la scris!:bye:

[Search]

Hello sweetie >:D<.
Inainte sa incep analiza textului as vrea sa fac o remarca la spusele amicei noastre .4U.
Sunt absolut de acord cu spusele tale insa, am remarcat faptul ca in primul capitol a grabit putin actiunea si de aceea am specificat ca nu trebuia sa-l bage pe Pain din primul capitol. A fost o parere pur-personala. Stiu ca trebuie sa respectam deciziile unui autor privind "soarta" creatiei sale, insa asta as fi vrut eu.

Revenind la cele doua capitole.
Cap. II
As putea spune cu indrazneala ca ai evoluat un pic de la primul capitol. Insa ce m-a deranjat foarte tare : Dialogul excesiv. Cum spunea si andrra puteai inlocuii o mare parte din dialog cu povestire. Da mult mai bine in ochii cititorului. La un moment dat deja ma plictisisem de acel dialog si saream peste liniutele de dialog considerabil. Vezi tu, atunci cand este fooarte mult dialog, devine sec si plictisitor, de aceea facem, in mod normal, aceasta inlocuire cu povestirea.

Descrierea a fost ceva mai dezvoltata, dar totusi, vroiam mult mai mult sentiment. Cum a spus si .4U, transpune-te in pielea personajului. Incearca sa simti toate acele feeling'uri ale personajului si sa le trasnpui pe foaie. Vreau sa zic ca te-ai axat mai mult pe descrierea camerei decat a sentimentelor lui Konan cand si-a omorat parintii. Asta facand o comparatie. Incearca sa bagi mai multe figuri de stil. Am inteles ca nu esti o persoana care sa scrie intr-un mod "pompos" [am vazut multe fic'uri prea pompoase, prea impopotonate si chiar nu dadeau bine in ochii mei, sincer], dar totusi, incearca sa folosesti cuvinte mai diferite, consuta un dictionar de sinonime sau de expresii lirice. Asa o sa inveti si noi expresii pe care le poti utiliza chiar si in viata de zi-cu-zi. Pe mine sincer, nu m-a deranjat ca a fost un capitol lung. Dar ti-am spus, fi atenta la dialog!

Cap. III

Imi place ca ai povestit din perspectiva lui Pain. Este foarte bine, te felicit pesntru asta. Imi place ca ai pus descriere. Ai evoluat de la capitolele precedente. O sa vezi ca pe parcurs o sa evoluezi si mai mult si totul va fi Ok.
Nu stiu ce sa-ti mai zic la acest capitol, pentru ca nu am observat foarte multe greseli... Sau poate ca nu am fost prea atenta ?".
In fine. Cert este ca trebuie sa muncesti mult, sa faci progrese, sa fi atenta, sa mai citesti si alte fic'uri, sa mai frecventezi si alte site'uri chiar si carti pentru a aduna cat mai multe cunostinte. O sa vezi ca o sa gasesti si expresii pe care poti sa le "imprumuti" si sa le folosesti.

Cam atat am de spus. Scuze ca nu am intrat din prima la cel de al doilea capitol, dar am avut ceva treaba zilele astea, sper ca intelegi.
Hugs, multa inspiratie si spor la treaba.
:x

P.S:Scuzati eventualele greseli de tastare sau exprimare, dar starea mea este din ce in ce mai "somnoroasa" x_x

[Ayumi Michaelis]

Capitolul III nu are decat doua comentarii:=). Poate asta va avea mai multe:-<
Lectura placuta:)

Capitolul IV:"Questions, questions everywhere"
~Konan~

"Ar trebui sa plec de aici? " Aceasta intrebare ma bantuia, nu vroia sa ma lase in pace. Dar oare de ce? In inchisoare sau in alt loc va fi la fel pentru mine. Voi fi singura, mereu am fost. Nu are rost sa imi fac iluzii desarte. Hana m-a parasise acum mult timp in urma, stiu ca nu mai este langa mine, iar pentru Yuki sunt un simplu pacient. Nimeni nu are nevoie de mine. Nimanui nu ii pasa de mine. As vrea ca acest lucru sa ma doara, dar nu e asa. Imi e indiferent totul. Nu simt nimic. Nu pot sa simt nici macar durerea de a fi singur. As vrea sa plang dar nu pot, lacrimile inceteaza sa apara. As vrea sa zambesc dar nu am de ce. As vrea sa gasesc motivul pentru care mai traiesc. E oribil sa nu ai un tel in viata, asa mi s-a spus. Eu nu stiu pentru ca simt nimic...

Mereu am crezut ca voi avea un prieten vesnic- natura. Cand eram mica si vroiam sa ma joc mereu cerul era senin, iar razele soarelui imi ofereau imbratisari calde si iubitoare. Insa cand eram trista cerul plangea alaturi de mine. Asa am crezut ca exista o legatura stransa intre mine si natura, vedeam in ea un prieten. Dar prietenii devin dusmani, iar in fiecare zi nefericita a vietii mele afara e cald, e bine. Parca totul se intoarce impotriva mea, dar nu imi mai pasa.
M-am decis. Daca azi ploua voi accepta propunerea lui Pain de a pleca din locul asta straniu.

Viata e ciudata fara droguri. Le simt lipsa. De cand l-au mutat pe Peter de aici nu mai am de unde sa le iau. Peter era un tip cu un par auriu ca soarele si ochii erau stranii de un galbui deschis. El imi furniza droguri de fiecare data cand aveam nevoie. Nu sunt dependenta de ele, dar cand ma plictisesc le consum. Si nici nu ma costa ceva. La cati ani aveam de stat aici nu-si mai aducea nimeni aminte ca nu am platit niste droguri amarate.

Ziua asta era din ce in ce mai enervanta. Nu stiu de ce. Pur si simplu ma enerva. Din lipsa de ocupatie m-am decis sa dorm, insa patul era tare si cred ca podeaua era mai moale, deci adorm pe podeau. Defapt nu dormeam, speram sa ajung si acolo, dar pana atunci stateam cu ochii inchisi pe jos si ma gandesc la raspunsurile unor intrebari ciudate ca "Exista rai? Dar iad? " sau "Pisicile chiar au noua vieti? " . Da, sunt intrebari prostesti, dar nu am ce face si incerc sa le gasesc raspunsuri logice. Uite alta intrebare: ce face Pain?

"Foolish little friends"
~Pain~

Ma bucur sa ii vad pe Naruto si Itachi. Blondul ala hiperactiv deja se luase la cearta cu copoii, iar bunul meu amic Itachi, un tip cu parul negru si ochii parca mai negri, se apropia de mine.
- Buna omule! Ce faci? Ia zi, cum e viata de puscarias? zice el razand. Ce-i drept, imi place rasul lui, e plin de sarcasm.
- Nu e asa rau frate, dar nu vreau sa stau mult in locul asta mizer. Deci cand ma scoateti?
- Chiar azi daca Naruto nu se mai cearta cu jegosii astia.
- Cati bani aveti pentru cautiune?
- Eheeee, destul cat sa te scoatem de doua ori de aici.

Era perfect. Acum trebuia doar sa il conving pe Itachi sa plateasca si cautiunea lui Konan.
- Cum mai merg afacerile?
- E greu fara tine, sefu nici nu mai are bona pentru aia mica.
- Eu stiu o tipa care e dispusa sa aiba grija de un tanc, doar ca e si ea aici, dar daca o scoatem ne ajuta.
- Hmmm, il sun pe sefu si apoi mai vedem. Tu du-te inapoi in celula.
Sper ca bosorogul ala o va lua pe Konan de aici. Il astept pe gardian, dar acesta era ocupat, se certa cu Naruto:
- Pentru ultima data blondule: a trecut ora de vizita! Pleaca acasa!
- "Pentru ultima data" cretinule: nu ma intereseaza! Vrem sa il scoatem azi pe Pain de aici! Ce dracu nu intelegi? Of Doamne, tu esti mai blond decat mine.

Da, asta e Naruto. Se cearta cu toti, dar apreciez ca face atata tam-tam pentru mine. E un tip de treaba. Intotdeauna l-am respectat. Dupa minute bune de contrazicere vine si jigodia sa ma escorteze pana la "camera mea". Dupa ce ajungem acolo ma impinge inauntru si pleaca. Fraieru... o sa il invat sa ma respecte dupa ce plec. Priveam catre patul lui Konan, insa nu era acolo statea pe... podea? As trezi-o dar apoi ar crede ca imi pasa de ea, deci o las sa zaca acolo. Urat din partea mea, dar sigur pot trai cu "pacatul" asta.

_________________________________________________
Cam atat... Astept criticile :...:

[Search]

Hello sweetie >:D<.

Here I am. Inainte sa incep sa "critic" acest capitol vreau sa-ti spun o chestie. Chiar daca nu ai avut decat doua com'uri la cel de-al doilea capitol, asta nu inseamna ca trebuie sa te culci pe o ureche si sa-ti spui ca daca nu ai avut com'uri clar nu le place. Gresit. Tu nu scrii pentru niste com'uri, tu trebuie sa scrii pentru placerea de a scrie. Si chiar daca au comentat doar doi utilizatori, asta nu inseamna ca altcineva nu a citit, dar poate ca nu a avut dispozitia necesara sa lase un com.

Revenind la acest capitol. Este bine ca vad ca ai incepus sa te mai acomodezi cu povestirea si sa mai reduci din dialog, dar totusi nu este de ajuns. Mi se pare ca faci capitole mult prea scurte. Mai ales ca povestesti din privinta a doua persoane. Poti s afaci un ditamai capitol fara sa grabesti actiunea, daca la asta te gandesti. Si aici intervine acea descriere a sentimentelor. M-as fi bucurat daca as fi vazut mai mult sentiment din partea lui Pain.

Sfat: Continua sa postezi indiferent de com'uri. Se prea poate sa nu primesti nici un com la vreun capitol. Se intampla. Sau daca primesti sa fie unu mare si plin de critici. Trebuie sa tratezi criticile si sfaturile ca atare. Trebuie sa ti cont de ele pentru ca daca cineva ti-a facut o critica mai mare decat capitolu tau, inseamna ca i-a pasat si ca vrea sa te ajute. Si nu trebuie sa fie un com fooarte mare si unul micut dar bun este esential pentru moralul tau cel putin. Incearca sa tio cont de critice pentru ca ele te ridica. Daca o sa le ignori pur si simplu nu o sa faci nimic.

Bafta la scris si multa inspiratie. Am uitat sa-ti spun sa ma anunti de fiecare daca cand postezi vre-un capitol nou.

Hugs!:chuu:

[^Ciresica^]

Buna scumpo>:D<

In primul rand vreau sa iti multumesc ca m-ai anuntat. In al doilea rand Search are perfecta dreptate. Nu trebuie sa te simti "descurajata" doar pentru ca nu ai primit atatea comm`uri la cate te asteptai, ci trebuie sa continui pentru satisfactia de a scrie.
Referitor la capitol... puteai sa accetuiezi mai bine acel sentiment al lui Pain fata de Konan si astfel mai incetineai actiunea, care mi s-a parut putin grabita la sfarsit. Dialogul mi se pare destul de ok, iar descrierea este, dar merge putin mai multa. Well, cam atat am avut de spus. Nu uita sa ma anunti si data viitoare:D

Spor la scris!:bye: Pupici!:*

[Miranda.]

heloo

Imi cer scuze ca nu am mai comentat. Sti ce am facut ? M-am apucat sa citesc, dar nu am terminat nici primele doua paragrafe, si am plecat urgent la o fata cu niste treaba persoanla, cand m-am intors am inchis calculatorul, iar acum am avut senzatia ca am citit si am comentat, dar nu a fost asa. Descrierea... imi place... poate ar fi trebuit mai multa. Dar daca ma gandesc mai bine, acel "poate" nu trebuie scos... multe momente trebuiau prezentate mai bine. Dialogul a fost bun... in ambele capitole :)) . Cam atat.

:bye:

[Ayumi Michaelis]

Thanks Search. O sa continui sa pun capitole chiar daca nu am comm-uri sau nu se uita nimeni! :)) Nu prea am avut idei pentru acest capitol si sper ca ce scriu nu e prea neinspirat.

Capitolul V: "I missed you so much dad"
~Konan~

Dorm, dorm. Ce bine e. Dar stai putin... daca dorm de ce vorbesc? Oh nu, sunt treaza si un sunet enervant se tot aude. E sunetul ploii. Deci ploua, asta e un "semn" de la Domnu care imi zice sa plec. Da da, cum sa nu. Dar asta e, eu am zis. Voi pleca. Ce senzatie ciudata ma cuprinde, mi-e frig. Inteligenta mai sunt, normal ca mi-e frig! Doar stau pe jos. Chiar ma intreb: de ce sunt asa idioata? Nu cred ca imi voi raspunde prea curand.

Mai bine sa vorbesc cu Pain pana nu se razgandeste el. Si unde e Pain? Aaaaa, il vad. El e un om normal si sta in pat. De ce nu fac si eu acelasi lucru? Pai pentru ca sunt tampita! Ma ridic usor de pe podeaua rece si il strig, dar nu-mi raspunde. De ce nu imi raspunde? Continui sa il strig dar nimic. Se ridica si se uita la mine, dar nu e el, e Takeshi. Nu! Nu poate fi el! El e mort, el e mort. Continui sa zic asta si sa ma uit fix. Rupe gratiile ce ne despart si se apropie din ce in ce mai mult. Acum eram fericita pentru ca simteam frica. Nu era un sentiment placut, dar era un sentiment. Insa fericirea mea nu dura mult. Takeshi scoate un cutit si ma injughie chiar in inima, in inima mea rece.

Hainele mele gri erau pline de sange si el radea. Eu simteam durerea ce era din ce in ce mai puternica, mai adanca, durere ce parca ma trimetea mai aproape de moarte. Picioatele mele nu mai rezista si incep sa ma prabusesc. Incerc sa ma tin de ceva dar nu pot, mainile nu ma ajuta deloc. Puff. Am cazut. Stau intinsa pe jos si ma uit la tavan, care incepe sa se miste, focul apare si el si parca as fi untr-un film de groaza. Unul care nu se termina pana nu mor toti, dar tot ce mi se intampla e lipsit de sens. Am luat iar droguri si nu imi amintesc? Probabil. Acum auzeam ingeri cum ma striga. Sigur sunt halucinatii. Eu nu am ce cauta in rai. Uneori chiar mi se pare ca aud iadul strigandu-mi numele. Si iar aud sunetul ploii, e minunat.

- Ce ai patit Konan? asta e vocea lui Pain, se uita la mine si nu intelegeam ce am patit, nici eu nu stiam.

"I did it, I did it"
~Pain~

Fata asta sigur are probleme. A tot tipat. Nu stiu ce cosmar a avut sau de ce dormea pe jos, insa m-a speriat, rau de tot. Bine ca a venit blondina aia sa o calmeze putin. Dupa ce ia dat cateva palme si-a revenit. Pentru prima data vedeam in ochii ei durere, tristete si frica. Ma inspaimanta acea privire. Yuki asta chiar se pricepe, in sfarsit s-a calmat si Konan. Acum sta in pat si se uita in gol cu aceeasi privire ingrozita. Nu stiu de ce dar nu suport sa o vad asa.

Unde sunt Itachi si Naruto? De ce nu ma scot de aici? Nu suport locul asta si nici sa o vad pe ea suferind. Nu am sentimente pentru ea dar vreau sa o vad fericita. Pe cine incerc eu sa pacalesc? Nu vreau sa recunosc ca am sentimente pentru ea. Cine nu s-ar atasa de o persoana ca ea? Stiu ca o pot face fericita undeva departe de aici.

- Esti liber, poti pleca. Aceastea sunt cuvintele pe care le aud de la un gardian, cuvinte socante pentru mine.
- Stai! Cum adica pot sa plec? intreb eu la fel de socat.
- Doi domni v-au platit cautiunea. Va rog sa parasiti celula.
- Si ea? Ea nu e libera? intreb eu aratand catre Konan.
- Nu domnule, ea nu este.

De ce? Ii omor pe aia doi. De ce ea nu poate veni? Cum ies de aici il omor pe sefu si asa macar ma intorc aici sa o pot vedea. Dar momentan trebuie sa ajung la sefu. Parasesc locul asta de nimic fara sa privesc in urma, nu vreau sa o vad pe ea.

Priveam peretii astia pentru ultima data. Nu imi era deloc greu sa plec, chiar ma simteam bine. Abia asteptam sa merg din nou prin baruri, cluburi si bordeluri. Mie imi placea sa traiesc viata la intensitate maxima, insa cum am sa ma distrez eu stiind ca ea e inca aici? Nu o sa pot. E clar acum, am sa il omor pe Itachi. Daca el era suficient de convingator sigur ar fi plecat si ea.

Il vad, ma asteapta alaturi de fratele lui Sasuke de data asta. Sasuke e un tip inalt, dar totusi mai scund decat Itachi, cu parul negru cu reflexii albastre si ochii negri.Purta un tricou negru, o pereche de blugi gri si niste bascheti negri. Amandoi ma privesc bucurosi. Eu merg catre ei la fel de bucuros si ma infig in camasa lui Itachi:

- Idiot bun de nimic! De ce nu se bucura si ea de libertate alaturi de mine? Cretin ce esti!
- "De ce nu se bucura de libertate alaturi de mine" , ce ai patit frate? Ce a facut inchisoarea din tine? Te comporti ca o fetita! Ti-au tras-o astia sau ce-ai patit? Nu iti face griji, vine si ea dupa ce psihiatrul ii da o tampenie de fisa. Crizatule!
- Sunt intreg Itachi, dar daca mai face misto de mine ti-o trag eu tie si intregii tale familii, imbecile fara creier.
- Daca te mai legi de familia mea te ia dracu! imi spune Sasuke.
Gresala mea, nu trebuia sa zic nimic legat de "familie" in fata lui. De cand domnul Itachi a ucis intreaga lor familie Sasuke nu suporta sa se vrobeasca de rau despre ei.

- Voi sunteti adunatura de idioti despre care vorbea Yuki? vocea asta e a lui Konan, as recunoaste-o oriunde.
- Da! Noi suntem, zic eu si sincer suna stupid, cum am putut zice asta?
- Mda, deci de ce mi-ati platit cautiunea?
- Pai, Romeo aici de fata ne-a implorat in genunchi sa te luam cu noi si sefu nu a putut sa il refuse.
- Nu sunt "Romeo" , ii spun eu lui Itachi, si nu v-am implorat. Am spus doar ca ne-ar putea fi utila.
- "Utila"? Ce cuvant, si cum v-as putea fi utila?
- Pai sefu va decide asta, hai sa plecam de aici.

Astea sunt ultimele cuvinte pe care i le adresez si plecam. Uram inchisoarea insa era si locul meu favorit, locul unde am cunoscut-o pe Konan. Imi este rusine de felul in care gandesc, eu nu sunt asa.
In drum spre masina il intreb pe Itachi de ce nu a venit Naruto si raspunsul nu este neobisnuit: autoritatile au refuzat sa discute cu el. Tipic lui Naruto, se cearta cu toata lumea.

Dupa ce ne urcam in Dacia 1300 a lui Itachi toata lumea este tacuta. Itachi e atent la drum, Sasuke se gandeste la curvele lui si imi dau seama dupa zambetul pervers de pe fata sa, Konan sta pe bancheta din spate langa mine, cred ca se gandeste doar la slujba pe care o va primi de la sefu, iar eu ma gandesc la ce fac altii. Viata asta chiar e banala.
Dupa o jumatate de ora ajungem si noi la locuinta sefului. O vila mare, de doua etaje, foarte luxoasa ca doar e sefului. In ea locuiau seful, sotia lui, fiica lor si Naruto.

_____________________________________
Asta e tot, scuze ca am postat asa tarziu:(

[Mina-chan]

Hello.
Pai m-am gandit ca ar trebui sa trec pe aici, vad ca esti nesigura pe tine din cauza ca nu ai primit prea multe comentarii. Nu-ti face griji nu conteaza chiar asa de mult daca primesti comuri pentru ca un lucru iti spun sigur, sunt pe aici multe persoane care iti citesc ficul.
Sa revenim... o sa incep cu lucrurile care nu mi-au placut. Ai lasat prea multe spatii intre, arata cam urat si ca sa fiu sincera cred ca spatiile astea lasate asa fac un ditamai capitolul.
Ar trebui sa descri mult mai bine sentimentele personajelor, sunt sigura ca poti mai mult, incearca sa intri in pielea lor si sa exprimi ce-ai simti tu daca ai fi in locul ei/lui.
In partea a doua a textului ai avut cam mult dialog iar unele replici erau cam plictisitoare, in loc de acele replici puteai sa pui accentul pe starea personajului, cum se simtea in acel moment.
Lucruri care mi-au placut: imi place foarte mult atitudinea lui Naruto, asta vroiam sa-ti zic din capitoul anterior chiar ma amuza, i-ai pastrat comportametul original si m-ai facut sa rad in hohote cand ai zis in ce masina s-a urcat, nu mi-l imaginez pe Itachi ca s-ar urca intr-o astfel de masina, nu e nevoie sa descri chiar totul:))
La capitolul actiune stai bine, deci nu cred ca am ceva de reprosat iar greseli de tastare nu prea am vazut.
Acum nu ma intelege gresit mai ai de lucru la descriere in rest esti ok. Sper ca nu te-am suparat de obicei nu las o astfel de critica nu stiu ce-i cu mine din ultima vreme.
Astept next si anunta-ma.
Bye:*