Learning how to love (yaoi + 18 by Kayla. & Bl forever)

[Addeh]

Ohh, am ajuuuns ~ >:D<
Şi mulţumesc, Mădă, că m-ai anunţat. *hugs for you two girls* Well, you`re right; ai întârziat puţin, dar ştiu că voi, fetelor, vă veţi revanşa şi sper c-o veţi face cu un capitol pe măsură. :-"
Btw, mă mir cum de nu prea s-a mai adus vorba de John pe aici... Prind drag de el. :]]

Revenind.. Capitolul mi s-a părut prea scurt şi, ce-i drept, un pic prea simplu. -.- I mean... xD E treaba aia cu formalităţile. Cum să zic eu... :-? A fost prea banal şi comun - s-au prezentat trei profesori şi atât. Şi nu mi-a plăcut felul în care s-au prezentat, a făcut să pară că ei de fapt, sunt copii. *laughs*
Buuut, doesn't matter now. Aşteeeept ! baftă fetelor. *kiss*

[HanniGram]

Intoarsa de la bunici cu multa inspiratie>.< N-am putut sa rezist decat 3 saptamani fara sa scriu la fic,dar am compensat facand capitolul mai lung si sper sa nu ma omorati :D


Dusmani vechi, aliati noi

O melodie placuta a inceput sa cante pe hol. Se sunase de intrare, in stilul bogatanilor. Ma intreb cum urechiile lor afone pot fi atat de sensibile la clasicul sunet de clopotel electric. Mi-am dat ochii peste cap si am oftat, intinzandu-ma pe un scaun de piele neagra. Toate clasele aveau aceste scaune, pentru ca pelea fina a celor care se aseaza pe ele sa nu fie deranjata de ceva dur. Acesta era singurul lucru care imi placea, deoarece si spatele meu putea sa se odihneasca putin. M-am uitat prin clasa. Haosul domnea peste tot, deoarece nimeni nu fusese invatat sa aprecieze lucrurile luxoase care le erau puse la dispozitie si cele mai enervante erau asa-zisele bisericute formate din cel mult zece persoane. Cand intorceai privirea vedeai numai gunoaie,lucruri aruncate si obiecte imprastiate, iar singurele locuri mai ordonate erau ocupate de grupuletele lor inghiesuite si enervante care te priveau ca niste vulturi, gata sa iti comenteze orice miscare. Era destul de clar ca aceasta clasa era atat de dezbinata incat daca am avea o problema toti ar fugii. Dar ce imi pasa mie? Scopul meu era sa devin cineva si sa rezolv cazul tatei. Am luat o pozitie corecta pe scaun si am asteptat sa intre noul diriginte. Anul acesta se schimbase personalul si pierdusem niste minti stralucitoare, dar cui ii pasa de acei batrani care isi consumasera nervii si corpul pe noi? Nu era de mirare ca majoritatea ajunsesera in spital… Privirea mi-a fost atrasa de un domn in jur de treizeci de ani, care tocmai intrase pe usa si a inceput sa zambeasca incontinuu de cand ne-a vazut. Wow…asta da schimbare, dar stiam ca in curand acel zambet plin de simpatie i se va sterge de pe fata dupa o jumatate de ora.
-Buna ziua copii, ma numesc Takahashi Kenta si de acum va voi fi diriginte si profesor de matematica. Sper sa ne intelegem, altfel voi fi nevoit sa recurg la masuri nu intocmai pe placul vostru. Acum, daca nu va suparati asi dorii sa luati loc. Nu vreti sa ne certam in prima zi, nu-I asa? Intr-un mod miraculos rugamintea lui a fost executata cu cateva bombaneli si priviri amenintatoare. Mi-am intors privirea spre el. Intrase de doua minute si facuse turma asta de turbati sa se comporte ca niste mielusei. Aveam multe de invatat de la el. A zambit, multumit de rezultat si a scos fisa cu reguli, fiind insotite de sunete de plictiseala si miorlaituri dezamagite. Am ras in sinea mea. In sfarsit primisera ce meritau. Dirigintele a inceput sa citeasca ferm fiecare cuvant, torturandu-i pe colegi si trimitand priviri intepatoare celor care nu ascultau si ii fixa pana cand incetau. Dupa ce a terminat ne-a pus sa ne prezentam. Ca deobiciei, am avut parte de afirmatii narcisiste si laude aduse parintilor, dar nimic care sa le tradeze personalitatea lasa si profitoare. Domnul zambea amuzat la fiecare dintre ei, avand o mica sclipire sadica in ochi. Cand a ajuns la mine m-a privit cu interes, in timp ce asteptam enervat sa treaca peste mine, dar nu am avut norocul.
-Te rog sa te prezinti, a spus el calm, vreau sa te cunosc mai bine.
-Ce sa cunoasteti la sarantocul asta? L-a intrerupt o tipa tupeista,care era imbracata intr-o rochie neagra mulata. Are noroc ca sta langa noi, a continuat ea pitigaiat. Daca tatal meu ar fi fost directorul…
A fost intrerupta de privirea fixa a profesorului, inrosindu-se brusc.
-Cere-ti imediat scuze. Vocea lui rece m-a facut sa ma infior. A continuat s-o fixeze in timp ce colegii murmurau uimiti.
-Dar are dreptate! A sarit un tip in aparare. L-a privit rece si a oftat.
-Imi pare rau copiii, dar deja ma fortati sa imi pun in aplicare masurile. I-a privit serios. Voi doi,de maine la detentie! Le-a infruntat privirile nervoase si s-a intors la catedra, taindu-le orice tentativa de aparare . Si asta e valabil pentru oricine barfeste in clasa asta! Acum sa-l ascultam pe colegul vostru. Am ramas uimit. Nimeni nu-mi mai luase apararea in asemenea fel. Am inceput prezentarea, incercand sa fiu cat mai scurt.
-Mai spune John, ma incuraja el de fiecare data cand incercam sa inchei. Simteam ca el putea sa ma schimbe, dar era deja prea tarziu pentru a mai simtii ceva. Am continuat sa spun tot ce-mi trecea prin cap, fiind intrerupt de melodia care anunta sfarsitul orei. Profesorul mi-a zambit si a iesit din clasa. Mi-am scos din ghiozdan o carte groasa, imprumutata de la biblioteca si am inceput sa citesc, taiind contactul cu lumea reala. Puteam sa fiu numai eu si cartea.
-Mai, mai. Se pare ca tocilarul nostru este preferatul dirigului. Acum ce o sa faci? O sa ne bagi pe toti la detentie? Am ignorat acea voce badjocoritoare, nesinchisindu-ma sa-mi misc muschii gatului. Nu-mi raspunzi raiosule? Am simtit cum parul imi este apucat cu violenta si capul imi este tras pe spate. Nu am scos nici un sunet, privindu-l pe tipul roscat cu trasaturi fine care imi facea asta.
-Oo, acum raiosul ma baga in seama! Mi-a zambit triunfator. Putea sa ma jigneasca cat voia, eram obijnuit cu durerea si nu-mi pasa de aberatiile lui. Si-a retras mana dezgustat din parul meu. Am zambit si m-am intors la lectura.
-Ih, acum trebuie sa ma spal de cel putin trei ori pe maini, ori o sa fiu infectat! Si-a apropriat fata de a mea si a suierat.
-Poate ca profu’ ar trebuii sa o faca cu maica-ta, ca prea mult te iubeste! S-a ridicat si a ranjit.Si asa taica-tu s-a sinucis si are nevoie de un inlocuitor, a spus el aproape urland. Am strans din dinti.
-Nu-ti face viata mai complicata! Am mormait eu, incercand sa-mi pastrez calmul.
-Oh…te-ai enervat! Nu ma asteptam sa mai vii anul asta, dar ai noroc ca taica-tu a dat bani din nustiu ce chestie ilegala! Am inspirat adanc si am inchis cartea, ignorand chicotelile badjocoritoare ale celor de fata.
-Inceteaza. Incercam sa fiu cat mai calm si sa infrunt fata lui enervanta. Am inaintat si l-am infruntat.
-Nu vreau! Vre-o pproblema? Esti o corcitura, iar o corcitura nu are dreptul sa imi spuna mie ce sa fac! Am inceput sa rad, uimindu-l. I-am intors rapid bratul la spate si l-am pus cu capul pe banca,lasandu-ma usor peste spatele lui si bagandu-mi genuncchiul intre picioarelele lui. I-am strans bine mana libera si i-am respirat in ureche,facandu-l sa scoata un mic geamat. Am zambit stiind ca nu mai poate sa faca nici o miscare. Mi-am lipit corpul de el, simtind tremurul care il cuprinsese.
-C-ce faci? Gayule! Vocea lui era ragusita si tremurata. M-am uitat la colegi care erau de-a dreptul socati.
-Ceea ce ai vrut…sa iti raspund la jigniri. Nu-ti mai consuma viata gandindu-te la mama mea. Sunt multe fete in lume care o sa-ti cada in brate, i-am soptit eu, facandu-l sa geama din nou.
-Ce spui? N-nu e adevarat! A incercat el sa se apere cu o voce stinsa. Am mai slabit stransoarea si m-am ridicat putin, pentru a-l lasa sa respire normal.
-Poate…sa le multumesti parintilor tai ca te rasfata cu atatea si invata sa-i respecti, fiindca va fi singura iubire pe care o vei impartasii, deoarece restul sunt prefacatorii! I-am soptit eu din nou, ridicandu-ma dupa aceea si privind fata rosie ca o tomata a baiatului.
-Cand ei vor murii nu vei mai avea decat prefacuti langa tine, care te vor obliga sa consumi averea pe prostii. I-am facut semn s-o stearga de la banca mea. Si-a aranjat parul si a mers la banca lui confuz, fiind asaltat de falsii sustinatori, care il tot bateau la cap cu ce i-am spus. Am pus cartea in ghiozdan si am asteptat sa se termine orele. Astazi se intamplasera prea multe…
Mi-am luat ghiozdanul si am iesit din liceu, fiind blocat de o turma de fete care se tineau dupa un tip care dupa mine nu avea nimic special. L-am privit rece si am urcat in autobuz. Deabia asteptam sa vad ce face mama.

Scuzati pentru greseli,dar e proaspat scos,astept comentarii comentarii comentarii (sunt foooarte pretioase pentru mine, ca si ciocolata!)comentarii :D

[alexutzy97]

Multumesc ca ma-ti anuntat! Cum am auzit de next, hop si eu:)) Da, da! Au fost cateva greselute dar nu conteaza la mine. Eu ma bazez mai mult pe continut, daca intelegeti...;)
De la primul capitol mi s-a parut interesant, si ador sa urmaresc dezvoltarea ficului vostru. Cand totul prinde viata, si in fata ochilor devine mult mai clar. Inca nu am ajuns sa inteleg total cine este cine si cum merg anumite lucruri, dar ma straduiesc sa o fac...:d Ma ajutati voi cu nextul, da? :p Ok, cat despre continut, e naspa sa ai astfel de specimene in clasa. Sa se creada cine stie ce \\\"buric al pamantului\\\". Yack, yack, yack!!! Urasc astfel de oameni cu nasul pe sus! Suntem toti egali intr-o anumita masura...:)
Cat de mult mi-a placut de John in momentul in care l-a pus la punc pe roscat. Cred ca era si timpul...Cum i-a intors vorbele si l-a lipit de banca aceea cu atata putere :x:x:x Alexutzy iubeste asta :-* Asa, la sfarsitul capitolului mai cam facut curioasa in legatura cu tipul acela. Sper sa fie ceva, sau daca ma insel, asta este :)
Astept nextul si va poop dulcik!

[Drama Queen]

Am citit dupa regula mea : de patru ori fiecare fraza . Nu am prea vazut greseli de scriere , insa tin sa va anunt ca ele exita ...si totui : cine nu le are ?

Stati bine la capitolul moduri de expunere si se pare ca aveti idei din plin ceea ce e bine pentru noi ( citiorii maniaci) .
Personajul meu preferate este , of course John . Sincer , imi place tot la el si abia astept sa vad ce o sa mai faca ( sau ce n-o sa mai faca ... depinde din ce punct de vedere vorbim :)))

Anyway ...tre\' sa vad eu ce-i cu nextul ala ...asa ca vino repede cu el Kayla.

[Addeh]

Ohhh, capitol nou capitol nouuu ~ :X Da, te înţeleg când spui de comentarii; de fapt, pentru orice scriitor de yaoi, fiecare comm de la un cititor de acest gen este foarte important. Chiar şi pentru mine. ^^
Btw, m-a amuzat ceea ce ai spus la final. :]] Hmm, e capitol proaspăt scos, huh ? *laughs* Well, nu te mira, dar m-am dus cu gândul la un cuptor, mai exact, la o prăjitură scoasă din cuptor. :)) Anyway, fetelor, capitolul mi s-a părut interesant.
xD

De fapt, să fiu sinceră, m-a uimit [ daa, pe de-a-ntregul ] atitudinea lui John. Nu mă gândeam - chiar deloooc - că o să-l văd izbucnind. Mă rog, mi l-am imaginat. <3 Dar a fost grozavă treaba cu roşcatu`. <3
Ce-aş mai vrea încă o scenă asemănătoare. : )) Hai că începe să devină mult mai interesant cu liceul ăsta de bogaţi. :> Oare cine o să-nveţe să iubească ? :>
Succes gărls. <33

[Kayla.]

Hello hello :] Va fost dor de mine :]] ? Sigur ca nu de mine, ci de next *nu ma luati in seama, doar glumesc* In sfarsit, am adus si eu next-ul. L-as fi adus mai devreme, doar ca am fost plecata. So, multumim alexutzy97, Soo Youn si Kolorovaa1. pentru comentarii, inseamna enorm pentru noi si va mai asteptam. Sa nu o mai lungesc mult, aici aveti next-ul. Enjoy! >:d<

Capitolul cinci - Un nou interes


Dupa un drum de aproximativ cinci minute am ajuns in fata casei, sau mai bine spus a vilei mele. Aceasta este o casa cu doua etaje, parterul fiind al servitorilor, etajul unu al parintilor mei si al doilea al meu si al surorii mele mai mici, Kaori. Aceasta are saisprezece ani, parul asemenea pamantului ud dupa ploaia binefacatoare si ochii albastri ca cerul ce te imbata doar cand ii privesti, facandu-te sa te pierzi complet in marea lor de albastru infinit. Conform spuselor prietenilor mei care o simpatizeaza foarte mult aceasta este atractiva, adorabila si are un sarm deosebit. Lui Kaori ii face placere sa faca surprize placute, sa ofere lucruri speciale persoanelor careia ii sunt dragi. Tot timpul e alaturi de ele atunci cand lucrurile nu merg prea bine, le sprijina si are harul de a le face sa rada cu pofta. Este in stare de orice doar pentru a le inveseli pe persoanele pe care chiar le iubeste. Dar pe de o parte, ea ii poate manipula foarte usor pe cei din jur, uneori se comporta ca si cum le stie pe toate si doamne fereste ca cineva sa o contrazica, deoarece ii place ca intotdeauna sa aiba dreptate.

Dar ajunge cu toata descrierea sora-mii, deja am inceput sa ma plictisesc sa vorbesc despre ea, mai bine as vorbi despre cum arata casa mea. Precum v-am spus are doua etaje plus parter si subsol. Este zugravita intr-o culoare linistitoare de albastru cu tente de lila, iar acoperisul este de culoare albastru marin. De jur imprejurul casei este un gard inalt, negru, ce nu permite oamenilor sa vada ce este dincolo de gard, dar cei din interior pot vedea ce este dincolo de acesta. La parter se afla un hol lung ce duce spre sufragerie, doua bucatarii, doua bai, camerele servitorilor si doua camere pentru musafirii ce raman peste noapte. La etajul unu se afla camera parintilor, de asemenea doua bai, sala pentru aerobic si fitness, o bucatarie si o sufragerie, iar la etajul al doilea se afla camera mea si a surorii mele, doua bai, un studio de inregistrari care este al surorii mele fiindca ea mai compune muzica, o camera cu toate instrumentele de muzica necesare ei si un fel de studio al meu unde am toate echipamentele necesare pentru a face remixuri, deoarece in timpul liber sunt dj, e ca un fel de hobby al meu.

De asemenea la subsol se afla o sala unde poti juca diferite jocuri, biliard si mai este o sala de dans, speciala pentru sora mea. In curte se afla o piscina mare, in forma de inima, a carei apa limpede te face sa sari in ea de cate ori o intalnesti cu privirea, un teren de tenis, unul pentru baschet, unul pentru fotbal si inca unul pentru volei. De asemenea avem si o gradina cu toate speciile de flori existente in lume, care de care mai frumoase, parfumate si impunatoare. Am uitat sa mentionez ca avem si o gradina cu legume si pomi fructiferi, de toate tipurile si un loc special pentru animale. Acum ca am terminat cu toate descrieriile, ar fi timpul sa urc la mine in camera. Pasesc usor pe poarta si ma indrept cu pasi usori spre usa casei. Apas pe clanta si vad ca nu e nimeni la parter, decat servitorii. Mai mult ca sigur ai mei sunt la nu-stiu-ce intalnire de afaceri importanta, iar sora mea este ori la ea in camera, ori in sala de dans, ori in sala de muzica ori prin oras cu prietenele ei. Plictisit urc la etajul al doilea si ma indrept spre prima usa pe care scrie ’’Atentie! Nu intra sub nici o forma’’, semn care imi indica ca este camera mea. Ma trantesc in pat, foarte obosit dupa aceasta zi infernala. As vrea sa va descriu camera mea, dar sunt mult prea obosit pentru a face asta acum. Nu vreau decat sa fac un dus binemeritat, iar apoi poate sa ma relaxez la piscina si cine stie poate sa invit niste prieteni pe la mine.

Fara alte comentarii ma dezbrac de haine, aruncandu-le care in ce directie nimeresc, apoi ma indrept spre jacuzzi, stand acolo pret de o ora, timp in care mi-am mai revenit dupa toata oboseala acumulata in decursul acestei zile. Am iesit din jacuzzi, mi-am sters corpul cu un prosop din matase, apoi mi-am luat halatul de baie, din bumbac si m-am intors in camera mea. Am intrat in dressing de unde mi-am ales o pereche de boxeri negri, un tricou rosu de la nike cu un dragon pe spate si o pereche de pantaloni scurti negrii, tot de la nike. Dupa ce m-am imbracat, am revenit in dormitor, mi-am luat laptopul si m-am trantit in patul moale si pufos care parca ma atragea sa dorm, dar nu puteam acum, oricat as fi dorit asta, aveam alte planuri. Am deschis yahoo messenger-ul, m-am logat si am inceput sa ma uit in lista, sa vad daca careva dintre amicii mei e online, iar spre fericirea mea, era chiar cel mai bun prieten al meu, nimeni altul decat Patrik Nordesse, un tip cu parul asemenea focului, iar ochii de un verde patrunzator, asemenea firelor de iarba abia aparute. Am intrat in discutie cu el si am aflat ca astazi a avut o altercatie cu un tocilar de la el din clasa, dar care surprinzator l-a invins, oarecum. Hm, ciudat. Nu ma asteptam la asta. Un tocilar sa-l infranga pe aproape cel mai bun la bataie din liceu, asta chiar e ciudat si imi da multe de gandit. M-a facut chiar curios acest tocilar si trebuie cu orice pret sa-l cunosc, sa vedem ce e de capul lui de a reusit sa-l puna la respect pe Patrik.

Dupa ce am mai trancanit putin, l-am intrebat daca vrea sa vina la piscina, iar acesta a acceptat bucuros spunandu-mi ca in maxim o ora e la mine, dar inainte sa iasa i-am spus sa mai aduca si pe altii, si eventual niste fete, fiindca am chef de putina distractie. Dupa ce roscatul a iesit de pe mess, ma deloghez si eu, inchid laptopul si cobor la parter, spunandu-i unei servitoare sa pregateasca niste gustari si racoritoare, deoarece vor veni niste prieteni la piscina. Aceasta face precum ii poruncesc, mai apoi indreptandu-se spre bucatarie. Eu urc iar la mine in camera si dau drumul plasmei negre, ce trona impunator in mijlocul camerei. Caut un program de muzica si dau la maxim, bucurandu-mi urechile cu sunetul placut al melodiei, care se afla printre preferatele mele. Dupa aproximativ patruzeci de minute, o servitoare vine sa ma anunte ca prietenii mei au sosit si ma asteapta jos. Dupa ce aceasta paraseste incaperea, ma dezbrac de haine si imi iau slipul pe mine, iar peste o pereche de pantaloni verzi si cobor jos. Imi salut prietenii si ii invit sa ma insoteasca la piscina. Ajunsi acolo, menajera ne aduce gustarile si racoritoarele, dupa care fiecare incepe sa-si gaseasca cate o ocupatie, cum ar fi vorbitul sau inotul.

Distractia la piscina dureaza pana la zece seara, mai apoi mutandu-se in casa, unde petrecerea tine pana la ora doua dimineata, mai apoi toti plecand spre casele lor. Ma indrept si eu spre camera mea, si fiind prea obosit ca sa ma mai schimb adorm imbracat, nemaigandindu-ma la absolut nimic.

________________________________________________________________________________
Asta a fost tot. Speram sa va placa si scuzati eventualele greseli de tastare or something like that. Dupa cum vedeti a aparut un nou personaj feminin, care chiar daca nu vi se pare ca este importanta, este chiar foarte importanta deoarece va avea un mare rol in viata lui john si.... gata, nu va zic mai multe ca risc sa strig surpriza. daca sunteti interesati, veti vedea pe parcurs :-p. si acum niste poze cu personajele din acest capitol:
Patrik
Kaori

Inca o data speram sa va placa si asteptam comentarii, orice fel de comentarii doriti, toate sunt binevenite ^_^ .

[Drama Queen]

Here I am ...Kayla iti multumesc ca ai fost atat de draguta si m-ai anuntat .

Pai..ce sa spun...Ryo ( sper ca nu l-am botezat) ma cap enerveaza pentru ca are atitudinea aia de : eu sunt seful , iar voi niste retardati care trebuie sa mi se supuna ceea ce ma enerveaza la maxim si ma face sa-mi doresc sa-l omor . Sper sa-l buna cineva cu botul pe labe ( poate dragutul de John :)))

Anyway capitolul a fost lung si nu tin minte sa fi vazut greseli de tastare ( nu ca as fi stat sa ma uit dupa ele :)))

BL forever ...de abia astept sa vad ce ai mai facut in nextul ala :))

[alexutzy97]

Multumesc ca ma-ti anuntata! :D Nu as fi dorit sa pierd vreun capitol, nu? Asai, asai...ar fi pacat! :-*
Mai, mai! Dragute explicatii, ma pierdusem prin casa pe acolo....Etajul unu, etajul doi, doua bai, doua dormitoare, pisciona, sala de dans, sala de jocuri...:))) Esti simpatica! ;) Am observat ca la povestit si la descris anumite "stiu eu ce" va descurcati de minune. :) Ow, si cum puteam sa uit.....Imi place casa lui! :))) Ok, ok, ka v-am plictisit deja.
In concluzie, este totul ok! Tipul bogat pare interesant, intr-o anumita masura. Daca are si el nasul pe sos la fel ca Patrik....Ma mai gandesc:D Eu astept capitolul urmator unde povesteste John. Imi place mult de el! :x
Well....next-ul plz!

[Addeh]

Oh oh ! :X Numai eu mai lipseam pe aici. *laughs* Btw, nu spune că ne-a fost `dor` doar de capitol. Dacă tu nu ai mai trece pe aici, atunci până şi capitolul ar sta undeva în plop. :]] Deci e nevoie de tine aici - de tine, şi de BLforever. xD
Apropo BLforever. Am auzit că eşti şi tu uke-ul lui Soo Youn. :> Nice you girl. *evil smile*

Ja`, acum mă reîntorc la capitol. ^^ Ceea ce mi-a sărit cumva în ochi, a fost treaba cu tocilarul ăla. ;> Uuuh, ce-aş vrea ca John să-şi facă apariţia cât mai curând - da da, o întâlnire între cei doi, ceva mai... picantă. :> Haiii că vreaauuu. *loveeee*
E clar că aşteeept să postaţi, fetelor. ^^ Multă baftă, ca întotdeauna.

Xoxo Music xD.

[HanniGram]

Multumeeesc enorm pentru comentarii *gives everyone a cookie and a manga* si imi pare rau ca am postat atat de tarziu, dar am fost plecata.Kolorovaa. sunt ukele lui Soo Youn, dar in cosplay (daca fac) in fic o sa va dati voi seama. Eram grabita si nu stiam cum s-o numesc:))
Revenind, capitolul asta e putin cam dur si cam ametit fiind scris de la 7 dimineata :))
Enjoy:D


Cap 6~Strain de lume, purtator de cruci

Am coborat din autobuz si am inceput sa merg pe alei intortocheate, pline de hoti si cersetori care pandeau cu sete trecerea vreunui strain. Se obijnuisera cu mine si spre fericirea lor nu pateau nimic.
-Da-mi si mie un banut… M-am uitat in jos la posesoarea acelui glas harsait si plin de disperare. Zdrentele ei decolorate descopereau in cateva locuri pielea zbarcita si uscata de batranete. Candva fusese o femeie respectabila, acum ramasese doar o umbra stearsa a zilelor furate de cei lacomi. Fata batranicii s-a luminat, dezvaluind valuri de riduri care marcau toate necazurile indurate si un zambet usor macabru accentuat de cativa dinti lipsa si galbenul celor ramasi. Singurul lucru care oglindea caracterul ei erau ochii caprui, plini de viata si cu o stralucire inteligenta. Am bagat mana in buzunar si i-am dat toti banii care ii aveam, care din pacate erau doar maruntisuri. Am intins mana pentru a-i preda banii, dar dansa m-a oprit cu o mana lunga si osoasa.
-Indura-te tinere si ia-mi o paine…a spus ea cu o voce sufocata. I-am zambit si am parasit-o, ducandu-ma la cel mai apropriat magazin si cumparand doua paini mari. I-am multumit vanzatorului si am plecat rapid, parca temandu-ma ca acea naluca a celor care inca si-au pastrat sufletul sa nu dispara. Nu ajutam orice cersetor, ci doar pe cei care inca nu-si vandusera sufletul banilor. Sunt usor de diferentiat, deoarece se intind spre tine disperati cu mainile intinse, implorand un banut. Acestia nu mai erau oameni. Am ajuns langa batrana care ma asteptase incordata. Nici nu ma miram de asta, deoarece cand un cersetor le cerea o paine, oamenii o cumparau, dar nu se intorceau cu ea fiindca ei considerau ca mainile deformate si murdare ale unui om al strazii nu merita sa atinga ceva atat de curat. I-am dat ambele paini cu un slab zambet si i-am privit satisfacut ochii plini de recunostiinta, impaienjeniti de lacrimi eliberatoare. S-a tras mai incolo si m-a invitat sa ma asez pe betonul mizerabil. M-am asezat fara ezitare si am cercetat-o curios pe batrana. Mainile ei usor deformate tratau painile ca niste bibelouri. Si-a scos picioarele de sub rochia zdrentuita, care avusese un negru minunat.
-Multumesc baiete. O sa ma rog pentru bunatatea ta. M-a privit zambitoare si a lasat o paine pe genunchi, aranjandu-si parul alb si rar de sub o esarfa plina de mizerie care ii proteja capul fragil. M-am tras mai aproape de dansa, simtind un usor iz de mucegai si transpiratie. Daca asi fi putut i-asi fi gasit o casa sau macar pe cineva cu care sa traiasca, dar si eu eram periculos de aproape de situatia ei.
-Nu trebuie sa-mi multumiti doamna, a fost de datoria mea sa va ajut. O spusesem putin cam robotic, dar dansa isi daduse deja seama. A ras usor harsait.
-Daca nu m-ai fi privit, asi fi crezut ca esti o bazaconie a viitorului de care toata lumea este fascinata. A ras din nou si a rupt un colt de paine, intinzand acea bucata moale spre mine. Am luat-o ezitand, privind-o usor surprins.
-Ah, nu mai fi atat de surprins! Chiar credeai ca o sa mananc dita mai painile singura? Corpul meu deabia poate digera una! Sa stii ca esti cam slabut pentru varsta ta, asa ca mananca atat cat poti! M-a privit mustrator si putin amuzat. Am dat afirmativ din cap si am rupt coltul, mancand incet. Mi-a zambit multumita si a rupt inca putin, facand-o faramite si aruncand frimiturile pe strada.
-Si pasarile au nevoie de mancare, a spus ea concentrata. Pacat ca in zilele noastre oamenii sunt tot mai zgarciti. Si-a scuturat rochia care se umpluse de frimituri si s-a intors spre mine. Dar tu baiete? Cum de te sacrifici pentru cei ca mine? Aceasta intrebare sincera m-a surprins, nestiind ce sa raspund. Am privit betonul murdar si mi-am luat painea de la gura.
-Nu stiu...poate pentru ca si eu sunt aproape de situatia asta si…si vreau ca cei ca dumneata sa reziste. Vocea mea nu trada nici o emotie, ci doar concentrare. Am fost intrerupt de rasul dansei.
-Nu te ingrijora, noi supravietuim oriunde. Insa tu trebuie sa devii cineva si sa-ti pastrezi aceasta gandire. Am ridicat capul si i-am intalnit privirea plina de speranta.
-Acum du-te si traieste-ti viata. Mi-a zambit si m-a impins usor, punandu-mi jumatatea de paine care mai ramasese. Nu e loc de tineri langa batrani. M-am ridicat si am dat negativ din cap. Nu era corect s-o las asa. Am oftat si am privit-o inca o data, indepartandu-ma de persoana care deja imi parea foarte cunoscuta. Avea sa moara in cateva zile. Se vedea dupa chipul plin de speranta si veselia aproape inumana. Viata este cruda…dar o s-o traiesc cat de mult o sa pot!
M-am oprit in fata unei casute acoperita de buruieni in unele parti care erau invadate de umezeala. Am deschis poarta micuta care mi-a anuntat venirea printr-un scartiait puternic. Am intrat in gradina plina cu balarii si am zarit-o pe mama care incerca sa smulga cateva. M-am scuturat de praf si am intrat in balarii incepand s-o ajut. Nu-mi pasa ca eram imbracat in haine bune ci ca o ajutam pe mama.
-Sarutmana mama. Am spus eu cu o voce plina de iubire. Nu trebuie sa te fortezi asa. I-am luat mainile si i-am pus jumatatea de paine in ele. M-a privit surprinsa.
-De unde l-ai luat? Vocea ei era ingrijorata. I-am zambit linistitor.
-I-am cumparat unei doamne batrane doua paini si mi-a dat drept rasplata. Mi-a zambit si m-a imbratisat.
-Esti un inger John, dar ai grija sa nu te ignori pe tine pentru altii. M-a privit usor ingrijoratoare si m-a mangaiat pe crestet. I-am luat mana si i-am sarutat-o, intorcandu-ma la smulgerea buruienilor.
- Esti obosita, ma ocup eu de buruieni, tu du-te sa te odihnesti si mananca painea. Eu am mancat deja un colt. Am spus eu concentrat, intorcandu-ma usor si asigurandu-ma ca imi asculta sfatul. Mi-a zambit si s-a dus in casa. Dupa o ora de jumulit buruieni m-am intors epuizat in casa si m-am dezbracat, punandu-mi un ticou mai galbejit si usor rupt si niste pantaloni scurti decolorati. Mi-am luat hainele pe care le purtasem si am intrat in baie pentru a le spala cu mana. Dupa ce le-am frecat destul de mult incat sa mi se inroseasca mainile, le-am stors si am iesit afara, intinzandu-le pe o sarma subtire. Mi-am sters transpirati de pe frunte si m-am dus in bucataria saracacioasa, luand cateva legume si taindu-le. Astazi aveam de gand sa fac o ciorba de legume. Am luat o oala usor ruginita si m-am dus la baie pentru a o umple. Dupa aceea am pus-o pe plita si am deschis butelia, aprinzand focul cu un chibrit. Am continuat sa toc morcovii, telina, ceapa si alte ingrediente si dupa ce am terminat, am pus in alta oala niste cartofi pentru al doi-lea fel. Apa daduse in clocot, asa ca am pus legumele. Am iesit din bucatarie si mi-am facut ghiozdanul, pregatind si materialele pentru meditatii. Am facut curatenie prin casa si m-am intors in bucatarie, punand sare si piper in ciorba si scotand cartofii care se imuiasetra. I-am curatat cu usurinta si i-am pisat cu putina branza, patrunjel si usturoi. Am gustat si am decis ca este suficient. Am varsat afara apa in care fiersesera cartofii si am spalat oala, punand compozitia rezultata in ea. Am asteptat sa se raceasca putin si am deschis o trapa din podea, care ducea spre o pivnita micuta pe care o foloseam pe post de frigider. Am pus piureul pe un raft si am urcat scara subreda, inchizand gazul si amestecand de cateva ori supa. Am gustat-o si am pus mai multa sare. Dupa ce am aranjat totul la loc, am scos o farfurie si o lingura si le-am pus pe masa veche, acoperita de o panza decolorata. Am luat polonicul pe care il folosisem si am umplut farfuria. M-am dus in sufragerie.
-Mama… trezeste-te. Mancarea e gata. I-am soptit eu, atingand-o usor. S-a uitat nauca la mine si s-a intins, auzindu-se cateva trosnituri.
-De ce ai facut tu cina? Este treaba unei femei s-o faca! M-a privit usor suparata dar nu avea ce sa faca. S-a ridicat si a mers incet spre bucatarie, asezandu-se pe scaun si incepand sa manance. Eu am coborat in pivnita si am luat piureul, scotand o farfurioara plata si punand in ea compozitia racoritoare. Am pus mancarea in pivnita si dupa ce mama a terminat, am spalat vasele si m-am dus in camera, intinzandu-mi corpul epuizat. Patul acela tare era o minune pentru mine. M-am dezbracat si am ramas in boxeri, intinzandu-ma usor in pat. Am inchis ochii si am adormit imediat. Inca o zi aglomerata trecuse si alta avea sa inceapa.
Ce noroc…


Comentariiii plissss :->