Iubire de cartier

[MiraA]

Multumin pt commuri fetelor. Poop

Capitolul 12

Nu-mi venea sa cred ca cel langa care stateam era insasi Randy. Din cate imi povestise Miranda despre el, era un tip arogant, dur si extrem de nepasator, dar cu mine era altfel. Se comporta atat de bland incat ochii mi se umplura iar de lacrimi. Doamne, nu tin minte cand am plans ultima oara atat de mult...probabil niciodata, dar acum nu ma mai puteam oprii. Stiam ca ma fac de ras, dar nu imi pasa. M-am bagat si mai mult in el, incercand sa-i imprumut o parte din caldura si siguranta, iar el si-a trecut o mana pe dupa umarul meu si ma adus mai aproape de el. Imediat am inceput sa tremur...stiam ca nu am niciun motiv, dar imi era frica...imi era frica si de Randy. Nu-l cunosteam...daca imi va face si el ceva? Stiam ca se ocupa de droguri. Miranda imi spusese asta acum doua seri. Daca va consuma si va deveni violent sau...sau...nici nu vroiam sa ma gandesc.
-Gata...totul va fi bine, imi soptii la ureche, in timp ce una din manile sale incepura sa-mi mangaie parul. Nu-ti va mai face nimic. Nu-l voi lasa sa se atinga de tine. Promit.
Mi-am ridicat privirea spre el, incercand sa-mi dau seama daca vorbea serios sau nu.
-Nu trebuie sa faci nimic...asta, i-am zis, referindu-ma la corpul meu, nu e problema ta. Mai bine ai tu grija de tine ca sa-ti revii de tot. Nu e de joaca cu raceala. Daca nu esti atent se va transforma intr-o pneumonie de toata frumusetea.
Imi zambii trist si-mi ciufulii un pic parul, rasfirandu-l pe fata mea si pe perna.
-Chiar si in momente ca astea te gandesti la sanatatea mea, cand ar trebui sa-ti faci griji pentru tine. Tu trebuie sa te faci bine. Gandeste-te in primul rand la tine si apoi la altii.
Am tacut...caci stiam ca avea dreptate, dar asa eram eu. Tot timpul puneam pe primul loc pe cei din jurul meu, dupa aceea ma gandeam si la nevoile mele. Nu era normal, dar nu credeam ca ma voi schimba vreodata.
Mi-am inchis ochii si am oftat, dar pe cand sa atipesc, telefonul imi suna, facandu-ma sa sar efectiv din pat. Am ignorat durere si m-am intins dupa el. Era mama...
Am respirat adanc si mi-am compus o mina calma si nepasatoare asa cum eram eu de obicei. Randy ma privi ciudat, dar nu-mi zisese nimic.
-Da, am raspus cu o voce destul de vesela, dar in acelsi timp plictisita. Ceau, mama.
-Brian, scumpule, cum te descurci? Totul e bine acolo? inima mi se stranse instantaneu cand i-am auzit vocea calda si melodioasa si lacrimile imi impaienjenira ochii, dar vocea isi pastra acelsi ton.
-Da, mama, totul e bine. Nu-ti mai face atatea griji.
-Esti sigur? Nu-mi place sa te stiu departe de casa...De ce nu vrei sa te intorci?
-Am mai vorbit despre asta, mama. Ultimul lucru de care aveti nevoie tu si Bill sunt eu. Sunteti proaspat casatoriti, bucurati-va de intimitate, i-am zis razand usor, chiar daca mie imi venea sa plang. Si acum, de ce esti asa ingrijorata, defapt? Nu-ti sta in fire...
-M-au sunat profesorii tai si au zis ca ai plecat cu un baiat de la scoala azi...si ca baiatul respectiv e aducator de necazuri. Brian ce se intampla?
-M-am simtit rau si m-a adus acasa, am mintit repede. Nu am dormit prea mult in ultima vreme. Nici n-ai idee cat de multa munca cer profesorii aici, i-am zis oftand. Voi reprezenta liceul intr-un concurs de dezbateri in doua saptamani si ma pregateam...sti cum patesc cand ma preocupa ceva.
-Da, stiu, puiule, dar ai grija. Ti-ai luat pastilele pentru astm? intreba ingrijorata...
-Da, mama le-am luat. Nu am degand sa mor sufocat in curand, i-am zis, chiar daca minteam. Adevarul era ca nu le luasem. Poate era mai bine sa renunt la ele...sa mori nu-mi pare o idee asa de rea in acest moment.
-Cu tata tau cum te intelegi?
Am incremenit cand intrebarea pe care incercam sa o ocolesc ma lovii, iar buzele incepura sa-mi tremure, impreuna cu restul corpului. Am inghitit in sec, si am ispirat aer adanc in plamani incercand sa ma calmez un pic.
-Tata e bine, dar aveai dreptate. Pana la urma am hotarat sa locuiesc singur...nu e obisnuit cu altcineva in casa, iar eu nu vreau sa-l deranjez.
-E mai bine asa, Brian. Stiu ca ai sperat ca te vei intelege bine cu el, dar e mai bine asa...
-Da, ai dreptate. Inainte sa inchid telefonul i-am zis sa-l salute pe Bill din partea mea si sa aiba grija sa nu-mi faca niciun fratior in curand ca eram prea batran sa am grija de copii. Rasul ei cristalin imi incalzi sufletul. Era mai bine sa nu stie nimic despre ce se intamplase.
-De ce nu i-ai spus nimic? Randy ma privea incruntat, semn ca auzise intreaga conversatie.
-Nu e nimic de spus...era fericita. Nu vreau sa-i stric bucuria. Daca afla ce s-a intamplat venea imediat aici si probabil ma ducea cu forta inapoi acasa.
-Poate asa era cel mai bine, imi spuse baiatul, privindu-ma drept in ochi.
-Bine pentru mine, dar nu pentru ea, Randy. Vreau sa fie fericita. Abia s-a casatorit cu Bill, il iubeste...ultimul lucru de care au nevoie este un adolescent de 17 ani pe capul lor.
-Esti fiul ei, ce naiba! Ridica tonul, iar eu am tresarit si m-am dat mai in spate. Imi cer scuze, zise, lasandu-si privirea in pamant. Nu vroiam sa te sperii, dar nu te inteleg.
-Nu trebuie sa ma intelegi...e deajuns ca inteleg eu.
M-am intins inapoi in pat si am tras plapuma peste mine, strmbadu-ma cand am simtit un nou junghi. Atat de mult vroiam sa dorm, dar i-am auzit din nou vocea.
-Unde iti sunt pastilele?
-Care pastile? l-am intrbat cascand.
-Cele pentru astm...nu te-am vazut luand nicio pastila si nici inhalator nu ai. Unde le tii?
-S-au terminat si nu am mai cumparat altele, iar inhalatorul...l-am gasit spart aseara...
-Esti nebun? Vocea sa parea nervoasa, dar nu am deschis ochii pentru a-l privii. Daca se intampla ceva...
-Nu am mai avut o criza de aproape un an...nu se va intampla nimic. Stai linisitit.
Chiar daca ma simteam rau, vocea mea nu mai tremura si lacrimile nu mai curgeau. Ma mai linistisem...chiar daca nu de tot, macar un pic.
Am inspirat adanc si in scurt timp am adormit.

-Nu! Da-mi drumul! De ce ai venit iar?
Barbatul se apropia de mine si m lovi cu putere peste fata, pana ce am simtit un gust metalic si usor sarat in gura. Fata lui era urata, schimonosita de ura. Ii auzeam pasii pe podeaua rece de gresie, tot mai aproape de mine, apoi am auzit sunetul cataramei ce era desfacuta. Doamne, nu din nou! Nu mai vreau! Se aseza peste mine si-mi smulse hainele ce oricum erau rupte, dupa care se avanta atat de adanc incat credeam ca ma voi rupe.

-Nuu!! Am urlat cat m-au tinut plamanii si m-am zbatut sa scap din bratele care ma tineau. Lasa-ma! Nu mai vreau! am zis incepand din nou sa plang...

[alexutzy97]

Hi! Stiu ca nu am comentat aici, si imi pare rau, dar incep acum. :d
Bun capitolul, sa-mi spun si eu parerea. Imi pare asa rau de Brian, sincer, el nu merita nici pe jumate din ce i-se intampla. Asta-i un cosmar! I-l ador ca personaj, firav dar si sexy.
Mereu m-a atras baiatul "rau", nepasator, arogant, nu stiu, probabil pentru ca nici eu nu-s prea cuminte....Si totusi, acum balanta este favorabila lui Brian. Ador modul in care l-ai descris, si actiunile sale. Sper sa se creeze ceva frumos intre cei doi, si sa apara yaoi-ul cat mai repede:x
Astept nextul si te rog anunta-ma cand i-l pui.
ByeBye!!!

[Rain]

Buna! In sfarsit ai venit cu capitolul >:D< Il asteptam de mult... in sfarsit, da, da. Randy mi se pare asa grijuliu, ma bucur ca se ingrijeste cineva de micutul si ranitul Brian. Saracutul, nu numai fizic e ranit, ci si sufleteste :-s
Ar fi trebuit sa ii spuna mamei sale totul... Sau nu stiu, poate facea o criza, sau mai rau, poate isi arata dezinteresul pentru baiatul ei ( cine stie ce idei aveai xD )
Am avut emotii pe tot parcursul capitolului, ma simteam asa prost cand ii descriai sentimentele lui Brian. Oh, imi vine sa il omor pe taicaso ala... Eu in locul lui l-as pune pe Randy sa il omoare. Da, da, da! Hopa... :"> Nu vreau sa iti dau idei, ma scuzi xD
Uite, saracul, are si cosmaruri acum...

Bye si bafta >:D< Scuze daca commul e prea scurt, nu-s acasa si nu prea imi permit ;))
*kisses*

[PervyTeoYaoi_Shinee]

Dap, tipic mie sa intarziu.:-w Ce pot sa zic? Ma simt la fel de prost, nu-mi vine sa cred ca tot ce am citit azi a fost plin de tristete. Mai imi libseste un caiest de mate pentru vacanta si ma duc sa le fac o vezita la astia de la morga poate au un loc si pentru mine.
fetelor ma simt eu rau azi si cu greu gasesc cuvinte sa fac complimente. Stiti zine ca Dora va iubeste ( Dora imi zic toti, desi mie imi place mai mult Teo sau Teodora) mult si nu vrea sa va supere. Vreau sa vad ce o sa se intample in continuare, deci nu va pot ura decat succes si mult inspiratie! ;)

[Addeh]

Really now. -.- >____<
Cum am mai spus şi la celalalt fic al vostru, deşi sunt eu mai întârziată [ din fire ], nu renunţ la a mai citi acest fic ! . Să fie clar şi logic ! * laughs *
Hmm... Brian se speria repede. Îmi pare mie sau este un micuţ dragalaş ? :o3 Of Doamne ! Şi pun pariu pe cât vreti voi, fetelor, că faza de la finalul capitolului este un coşmar, nu mai mult. Adica, wait a min. Ofc ! Bineînteles că-i un coşmar ! [-( Şi totuşi, aveti grijă să nu cumva să transformati tot ficul într-un coşmar... ^^'

[Beatrix LaVey]

Intarziata de mine >< Gomene!
NExt si multumim mult:*

Capitolul 13

Am tresarit speriat in momentul in care a inceput sa tipe si l-am luat in brate, in incercarea de a-l linisti. Tremura si plangea, tipa si incerca sa fuga, sa se ridice, insa mainile mele il tineau prea strans si nu aveau de gand sa-i dea drumul prea curand, nu voiam sa-l las. Pur si simplu ma schimbase baiatul asta si nici in ruptul capului nu-mi doream sa-l las sa i se intample ceva rau, era prea dulce, prea inocent...
- Nu mai vreau, te implor! rosti smucindu-se din bratele mele, dar l-am intors spre mine si l-am privit atent. Era confuz si ma privea cu ochii mari. Abia atunci se linistise si se facu ghem in bratele mele, continuand sa planga. Il mangaiam sa se linisteasca, dar el continua sa se poarte la fel. Randy... rosti intr-un final si ma privi fix in ochi. I-am sters lacrimile cu dosul palmei, apoi, fara sa vreau, l-am sarutat pe frunte. Nu ma puteam abtine, trebuia s-o fac, era asa de dulce si scump incat nu ma puteam opri.
- Ce s-a intamplat? am intrebat si l-am ridicat in bratele mele, asezandu-l cu fundul pe genunchiul meu cu grija. Scanci in acel moment si incepu sa tremure, insa am continuat: Nu e nimic, gata! Incepea sa se linisteasca, spre fericirea mea. Fusese o trauma adevarata pentru el si orice lucru sau atingere il facea sa se sprie si sa il apuce tremurul.
- A... Am visat... Era acolo si... Iar m-a...
Se balbaia si abia puteam intelege ce spune, insa imi dadeam seama ca se refera la viol. L-am strans in bratele mele si i-am sarutat o lacrima ce ii ajunsese pe buze. A ramas uimit de gestul meu, insa nu se temea, sau cel putin nu parea sa se fi intamplat asta. Mi-am trecut limba peste buze, luand lacrimioara sarata, dupa care l-am strans iarasi la pieptul meu. Mainile i s-au dus in jurul taliei mele, iar ale mele pe dupa umerii sai. strangandu-l cu blandete.
Parea ca se linistise acum si nu mai facea nimic rau, doar statea si ma privea. Isi ascunse intr-un final chipul in scurbura gatului meu, ramanand acolo si suspinand intr-una. De-as fi putut sa schimb ceea ce se intamplase cu el... Unii chiar nu meritau sa fie chinuiti.
- Brian, ti-am luat un inhalator nou si pastile de astm, i-am spus in soapta la ureche, iar el isi ridica fetisoara inocenta si trista spre mine, privindu-ma cu ochii aceia dulci.
- Nu... Nu trebuia, nu vreau... De ce ai... ? ma intreba si-si duse mana la buze, trecandu-si degetul aratator peste ele, apoi peste buzele mele. Randy, si tu vrei sa... Sa-mi faci lucrul ala? ma intreba si ochii i se umplura de lacrimi, iar eu l-am strans din nou.
- Trebuia sa-ti iau pastile, Brian, nu e de joaca cu astmul, stiu prea bine ce-nseamna. Si nu, nu am de gand sa-ti fac nimic. Ceea ce am facut... Nu stiu sa explic. Am simtit nevoia sa o fac, raspund incet si ii zambesc. Uita acel lucru daca nu ti-a placut si ne prefacem ca nu s-a intamplat nimic. Dar te asigur ca nu iti voi face nimic niciodata, nu trebuie sa te temi.
A oftat in acel moment, dupa care mana i s-a dus iarasi la buze. Isi trecu limba peste ele usor, moment in care am simtit din nou nevoia sa-l sarut, dar mi-am muscat interiorul obrazului cu putere in incercarea de a ma abtine. Nu voiam in ruptul capului sa-l sperii. S-a dat usor jos din bratele mele, insa a facut greseala sa se arunce cu putere pe pat si scanci. Chiar daca suprafata era moale, ceea ce patise el ii provoca dureri ingrozitoare si greu de suportat, vedeam asta pe chipul sau schimonosit.
- Ai grija, am rostit si l-am luat in brate iarasi, asezandu-l mai bine in pat si punandu-i plapuma pe el. Am oftat cand i-am vazut privirea speriata ca ma urmarea in tot ceea ce faceam, dar m-am intors spre el si, asezandu-ma in genunchi langa el si luandu-i mana intr-a mea, am sarutat-o usor si i-am spus: Aparentele inseala, Brian. Nu stiu ce ai auzit despre mine si stiu ca sunt considerat un drac impielitat, dar sunt om ca fiecare si nu-mi place sa te vad suferind. Nu ma intreba ce e cu mine, nu ma intreba de ce te-am sarutat, nu ma intreba nimic, nu stiu, stiu doar ca trebuie sa te protejez si o voi face.
A dat afirmativ din cap in acel moment si mi-a zambit cu blandete, dupa care se ridica in picioare. Se tinea sprijinit de pat inca, apoi se prinse de mine.
- Pot face un dus? intreba si am dat afirmativ din cap, conducandu-l catre baie. Incerca sa se dezbrace de bluza, insa se parea ca-l dor ranile, asa ca m-am apropiat incet si i-am pus mana pe talie, apucand marginea acesteia. Tremurul i se intensifica in acel moment, dar nu am facut decat sa i-o trag pe cap usor si sa o pun jos. I-am lasat bustul gol, apoi mi-am trecut mainile peste talia lui cu grija. Se stapanea acum, dar ma privea cu atentie si cu stupefactie, din cate am putut pricepe. Si-a pus mainile pe mainile mele in timp ce acestea coborara usor in jos si ii desfacura pantalonii, moment in care a rosit.
- Vrei sa mananci ceva? l-am intrebat si i-am zambit, dupa care el dadu afirmativ din cap.
- Dupa ce fac dus, daca se poate, rosti si surase cu tristete si el. Si-a dat pantalonii jos, apoi se uita la mine, cerandu-mi din priviri sa plec de-acolo, rusinat de situatie. M-am lasat usor in jos, ajungand sa stau in genunchi in fata sa, si i-am tras usor boxerii in jos, uitandu-ma cu atentie la rana de acolo. M-am ridicat spre el, apoi i-am zambit. Era rosu in obraji acum, iar eu mi-am pus mainile de o parte si de alta a capului sau, sarutandu-l pe frunte. Imi zambi in acel moment, iar eu am iesit din camera, spunand in urma mea:
- Merg sa comand ceva de mancare! Am inchis usa, apoi am auzit apa cum a inceput sa curga si am zambit, indreptandu-ma catre dormitor, de unde am luat schimburi si prosoape. Am luat o pereche de boxeri noi si o pereche de pantaloni albstrii, apoi o bluza de aceeasi culoare si m-am intors in baie, deschizand usa. S-a intors brusc catre mine, apoi si-a acoperit partea intima cu mainile, rosindu-se. I-am zambit si am continuat: Uite haine curate aici.
Am iesit dupa asta si am comandat mancare, dupa care am iesit din casa, coborand sa cumpar suc si tigari normale, avand nevoie neaparata sa fumez din cauza nicotinei din trupul meu. Nu eram nervos, eram chiar bine dispus acum si multumit de cum se desfasurau lucrurile. Se purta mai bine, incepuse sa nu se mai teama de mine.
Cand am urcat in casa Brian deja iesise si era infasurat doar cu un prosop in jurul taliei, iar cu altul se stergea pe cap. Nu-mi placeau de nicio culoare vanataile de pe trupul sau, nici ranile pe care i le pricinuise tatal sau.
- Cum te simti? ma intrebat usor, iar el se intoarse spre mine, speriat, neasteptandu-se.
- Ah, bine... Multumesc, rosti in soapta, iar eu m-am apropiat si mi-am apropins o tigara. I-am intins pachetul, dupa care lua si el o tigara si si-o aprinse de la tigara mea, incepand sa tuseasca. E joint? intreba usor si am dat negativ din cap, punandu-mi mana pe umarul lui.
- Hai sa-ti fac un masaj, i-am spus si a dat negativ din cap, alarmat. Nu-ti fie frica, ti-am promis ca nu iti fac nimic, i-am spus si l-am atins usor pe spate, mangaindu-l cu blandete. Dadu afrimativ din cap intr-un final si imi zambi, dupa care se apropie usor de mine, prinzandu-se de mana mea. Te mai doare? l-am intrebat si se uita confuz la mine, neintelegand. Corpul, am explicat si ofta, insa raspunse:
- Nu, nu daca nu fac miscari bruste. Randy... Mersi, rosti si imi zambi. Apreciez ce ai facut pentru mine, continua si l-am impins spre dormitor, neuitand insa sa iau alifia cu mine. Ma uimeam si pe mine insumi cat de bun eram acum cu el, dar asta era realitatea, el facuse ceva ce putini facusera, si anume ma schimbase. Nu-mi venea sa cred ca devenisem mai bun acum si ca imi pasa de el, dar trebuia sa recunosc ca, desi il voiam, puteam renunta la idee. Il vazusem cat de traumatizat fusese si cum reactionase in momentul in care il atinsesem la scoala si era in continuare, tresarind la orice miscare mai brusca a mea.
S-a asezat in pat, iar eu am i-am pus crema pe trup si am inceput s-o intind. Ma miram si pe mine cat de usor ma miscam si cat de tandru eram cu el. Isi fixase privirea pe mine, pe ochii mei, studiindu-ma. Ma lasa sa imi misc mainile bine acum si nu mai tremura, se relaxase. Ii simteam inima batand usor si m-am aplecat peste el, sarutandu-l iarasi pe frunte. Zambi in acel moment si buzele sale imi soptira numele, iar ochii i se inchisesera. A oftat, apoi l-am intors pe spate si mi-am trecut un picior peste fundul sau, moment in care s-a alarmat si s-a incordat, dorind sa se ridice.
M-am aplecat usor peste el si i-am soptiti la ureche cu blandete:
- Nu te teme... Nu te teme de mine, stai calm, ti-am promis, Brian...
Se relaxa de cum ma auzi, apoi i-am sarutat pavilionul, neputandu-ma abtine. Tremura usor sub mine, insa statea linistit, lasandu-ma sa-mi trec mainile peste spatele sau. Mi-am trecut limba peste buze usor si am zambit cand a scos un sunet usor, ca un geamat, in momentul in care i-am pus mainile pe solduri, mangaindu-l cu blandete, masandu-l usor. M-am ridicat de pe el si s-a intors cu fata, iar eu, cand am vrut sa-l sarut usor pe frunte, s-a ridicat brusc. Avea ochii inchisi si nu a realizat pe moment, dar buzele ni s-au unit...

[PervyTeoYaoi_Shinee]

OMH O_O! Ce tare, super,ultra, hiper, mega capitol! :x Fetelor va iubesc, va ador. Aveti niste capitole incredibile, mirifice. Va potriviti de minune!
:chuu: Il iubesc pe Briam. Felul in care imprastie inocenta peste Randy si il face sa se schimbe, ah parca nu e baiat de cartier. Fetelor, co coment o_o! M-ati lasat perplex total! Vreau neaparat sa vad continuarea so Mira grabeste-te! :X

[alexutzy97]

Ok! Pai, nu stiu despre altii dar mie mi-a placut la nebunie capitolul acesta. Cat de bland a fost Randy, sincer si eu m-am mirat. Este un baiat bun, si ce este si mai important este ca stie cu cine anume sa fie asa. Brian micutul, inca este traumatizat de cele intamplate si imi pare atat de rau pentru el. Chiar nu merita asta. :( Acum ma bucur ca este Randy langa el. A invatat sa nu-i mai fie frica si sa aibe incredere in Randy. M-au emotionat mult cuvintele linistitoare spuse de Randy. Are dreptate in tot ce gandeste...Mi s-a parut atat de protector si grijuliu, atat de sincer cu Brian. Cum sa crezi altceva despre el? Nu poti.
Cat de bine se dezvolta povestea aceasta dintre cei doi. Pe zi ce trece sun tot mai apropiati, mai uniti. Acum chiar n-am idee ce planuri aveti voi cu tatal lui Brian, dar eu sper sa-l calce masina. Ba nu, tirul. :))
Cu alte cuvinte, sunteti uimitoare! Cu siguranta aveti o imaginatie "bogata" si stiti foooarte bine sa o folositi. Astept nextul si va pupicesc dulce! :x

[Drama Queen]

Oh ! Yeah ! Oh! Yeah ! ( cred ca e din cauza ca am ascultat prea mult MBLAQ) . Eniuei sa lasam obsesiile mele la o parta pentru ca aici ii avem pe ....* drums * ... Brian si Randy ( Frumoasa si Bestia .... Printesa si broasca ... cred ca intelegeti ce vreau eu sa spun... daca nu , asta e ) .

Randy e atat de bun si de bland si se chinuie atat de tare sa se abtina ... ( sincer , ma intreb cat ii va mai reusi ... nu stiu de e dar nu prea pare genul grijuliu )

Cat despre scumpul de Brian , e atat de mic si de batut de soarta ... chiar imi e foarte mila de el . Sper ca Randy va avea mare grija de el ca daca nu o sa aiba multe de pierdut ( inclusiv viata pe care o sa i-o iau eu daca face vreo prostie ) .

Anyway astept noul capitol. :D

[Rain]

Well, stiu ca ajung cam tarziu. Dar mai bine acum decat niciodata. Nu e nimic ca ai intarziat, se mai intampla, mai ales acum, vara, cand te molesesti de tot ( vorbesc din propria experienta =.= )
Cum am mai zis, Randy mi se pare ca s-a atasat mult de micut, iar el, pff, e asa sensibil. Defapt normal ca asa e dupa un viol o.o

Aparentele inseala, Brian. Nu stiu ce ai auzit despre mine si stiu ca sunt considerat un drac impielitat, dar sunt om ca fiecare si nu-mi place sa te vad suferind. Nu ma intreba ce e cu mine, nu ma intreba de ce te-am sarutat, nu ma intreba nimic, nu stiu, stiu doar ca trebuie sa te protejez si o voi face.

Replica mea preferata din acest capitol. :x Iata aici explicatia pe care o voiam. Intr-adevar si el e om ca restul si probabil e mai sensibil cu astfel de persoane, slabiciunea lui. Bine ca m-ai lamurit! xD
Esti geniala, ai descries asa bine acea teama a lui Brian. Sper ca isi va reveni… Cat despre sarutul de la final… mmm. :perv: