[Terminat] Sharingan si timpul [+18 YAOI]

[Nywa]

[center]Capitolul 21[/center]

Alergam ca un disperat prin padure, incercand sa il gasesc pe Madara pentru a-l opri sa puna mana pe fostul corp a lui Anki si sa devina cu adevarat o amenintare si mai mare decat era. Gandul meu era inca la chakra care am vazut-o cand am fugit de la locul confruntari si in dreptul inimi simteam un usor junghi, ca si cand am pierdut ceva la care nu vroiam sa renunt. Nu prea am putut sa ma gandesc prea mult la acest lucru fiindca in fata mea aparu Kisame cu mai ditai sabia, la care nici un muchi facial nu sa inclintit din pozitia de desgust total si calm.
- Incotro Itachi Uchiha? Ma intreba pe vocea aia a lui ce ma zgaria pe urechi.
Mijesc ochii si imi activez Sharingan-ul, ducandu-mi mana la spate, vrand sa imi iau din gentuta un kunai, dar in schimb am luat niste fumigene ce le-am aruncat in el, explodand la contactul cu sabia sa, umpland in jurul sau de fum. Ma strecor pe langa el, pornind mai departe pentru a indeplini misiunea, care ne-a fost incredintata. Trebuia sa o duc pana la capat orice s-ar intampla, asta insemnad sa imi pierd chiar viata aici nu imi pasa, ca si asa viata mea a fost de cacat. Daca a fost de cacat pana acum, de ce te-ai zbatut in fiecare misiune sa scapi cu viata, in loc sa termini cu ea?Ma intreb in gand, facandu-ma sa imi dau seama ca acum am pentru ce sa lupt cu adevarat. Faceam acest lucru pentru Anki si sa nu ii fie rusine sa iasa din casa si sa fie aratat cu degetul din cauza unui las ca mine...
In ultima clipa am putut sa il evit pe Zetsu, ce vru sa imi prinda un picior, dar i-am arucat in cap o hartie explozibila, facandu-l sa se retraga imediat, pentru a scapa de ea. Zambesc amuzant, dar zambetul imi disparu de pe buze, cand in fata mea aparu insusi Madara Uchiha in persoana, alaturi de Sasuke, Orochimaru si Kabuto, facandu-ma sa mijesc ochii. Daca Sasuke era aici, inseamna ca... Nu! Nu are cum sa fi murit, fiindca un Enkin nu se da batut nici daca e capturat, dar mai in lupta libera! Ma pun in pozitie de lupta, iar javra aia argintie - Kabuto - ma ataca, uitandu-se de la barbie in jos, pentru ca sa nu pot sa ii citesc miscarile, dar parca ii vedeam si asa miscarile, chit ca nu il priveam in ochi. Dupa ce i-am parat miscarea mi-am dat seama ca, Kimera era un kekkei-genkay ce intrecea cu mult intelegerile umane si cel care il avea era propriul stapan al timpului. Acest lucru ma facu sa zambesc ironic si am inceput lupta cu argintiul...

Stateam intins in tarana, respirand cu dificultate, din cauza vanatarilor de pe corp ce le-am capatat in lupta, fiindca nu eram obisnuit cu Kimera in lupta. Cea mai proasta idee este sa lupti cu un kekkei-genkay caruia nu ii sti defel limitele. Il vad pe fratemiu cum inainteaza spre mine pentru a-mi taia capul, dar cand sa imi dea lovitura de gratie, Sasuke incremeni, cu sabia ridicata deasupra capului, apoi fusese azvarlit in Madara si impreuna intr-o stanca ce crescu din senin in spatele lor.
- Ce nesimtit ca pe noi nu ne-a invitat nimeni la petrecere, am auzit un glas de tanara si in fata mea, din pamant se ivi o tanara de douazeci si trei de ani.
Parul saten-inchis, lung, trecand de fund, avea prin el mici ace de brad, raspandind in acelasi timp mirosul de pin si de brad in jurul ei. Purta un fel de tunica maronie, despicata in spate, aratand ca avea o fustita neagra pe sub si manicile largi cu mici ondulati pe la tiv verzi, erau mai mari decat mana ei, dar am putut sa observ o pereche de gheare ce le avea pe mana.
- Atunci hai sa ne autoinvitam, fiindca Itachi nu se va supara, aud o voce barbateasca, venind chiar din spatele meu. Asa-i?
Ma intorc si dau cu ochii de un barbat de douazeci si cinci de ani, cu parul de un galben-pai usor ciufulit, ce ii atingea umerii. Ochii de un argintiu-lichid, il priveau pe Madara cu ura totala si chip. Era complet imbracat in alb, iar pe cab avea o bandana si un soare cu ata aurie, cusut pe materialul alb si la sold avea o katana cu taisi zimptat - nu o avea in teaca. Dau din cap ca nu ma supar ca se vor lupta ei, dar cine erau? Imi pareau cunoscuti, dar nu stiam de unde sa ii iau din amintiri. Satena isi intoarse chipul spre noi si atunci am putut sa ii vad ochii violeti cu trei puncte albe pe langa pupila, care era verticala, ce ma cercetau curios si usor ingrijorati.
- Deci pana la urma ati reusit sa rupeti sigiliul Timpului, dar e ciudat ca sunteti doar cinci - intre timp au mai aparut trei, o fata si doi baieti - si nu e al saselea. Focul, Apa, Vantul, Fulgerul si Pamantul insasi. Fondatori clanelor Aarra, Ryoushi, Tazu, Aisu si Shimekiri, dar unde este Enkin? Intreba Madara, facandu-ma sa constientizez ca cei cinci sunt membri echipei care o conduceam.
Din senin, aparu un barbat de douazeci si sase de ani, ce l-am recunoscut imediat dupa coada alba, infasurata in panza neagra. Anki! Traia si a revenit la forma sa originala, cu acelasi haine ca acum o suta de ani si poate chiar si mai bine. Cand il vazu, fondatorul clanului ingheta de spaima, inghitind in sec.
- Buna scarba! Marai Enkin si scoase o katana pe care am recunoscut-o imediat. Era Shitsunen*, o sabie data disparuta o data cu el, fiindca a fost creata de clan pentru conducatorul lor.
Sasuke il ataca pe albicios, dar Ryo ii iesi in intampinare - parul ii ajungea pana la umeri si ii era tot tepi si purta pieptat, aparatori din piele neagra, peste o pereche de pantaloni albastri si un tricou din plasa - trimitandu-l in secunda doi intr-un copac. Eu eram cu adevarat naucit. Ei erau cu adevarat insasi elementele in forma umana?...

___________
*uitare

[alexutzy97]

Hi! Ahh...bun nextul!!! Cat ma bucur ca au reusit! Debea astept sa termine odata cu idiotii aia. Defapt, la cum sunt unii, ar luao la sanatoasa. Lasii! Si cretinu`ala de Madara o cauta cu lumanarea?!? Vrea sa-i aranjez eu un pic coafura sau ce? Asa disperati de putere n-ai sa vezi....
Astept sa vad cum va decurge lupta in continuare. Cine moare, cine traieste. Sti tu.
Sper ca dupa terminarea acestei lupte te vei ocupa si de ei doi, doar de ei....
Cam atat:d. Anunta-ma te rog cand postezi nextul!
Poop!

[Nywa]

center]Capitolul 22[/center]

Shitsunen intampina kunai-ul, dar de la capatul asa-zisului vars al tecii sabii, scoase o a doua katana, pe care am recunoscut-o si pe aia. Era Youkai* si clasificata cea mai periculoasa, mortala si unica katana, fiindca lasa pielea neatinsa, dar in interiorul trupului devenea solida, provocand rani destul de mari, pe care nici un medic-ninja nu le putea repara asa usor. Nici macar tehnica de teleportare a lui Madara nu poate pacali sabia. Brunetul vru sa pareze, dar folosi tehnica de inlocuire, aparand vreo trei metri mai incolo, tinandu-si degetul mic in mana, semn ca a fost retezat pe interior. Isi reteza singur degetul cu ajutorul kunai-ului si pansandu-l apoi.
- Nu se poate ca sa iti scoti ambele katane la lumina. Istoria se repeta de acum o suta de ani, Enkin Anki. Atunci le-am vazut pe Shitsunen si Youkai, dar nici un jutsu cat de mic nu am vazut. E posibil ca Timpul insusi sa nu aibe nici un jutsu in maneca..., numai continua fiindca albiciosul aparu in fata lui si in mana stanga avea acea bila de energie cu electricitate si sunet de vant in jur.
- Kumori**! Striga Enkin si lovi in plin cu bila, bagand-o toata in Madara.
Pe moment nu s-a intamplat nimic, cand deodata brunetul incepu sa se innegreasca si sa tipe de teama. Iubitul meu facu cativa pasi in spate si facu repede niste semne din mana pentru Katon si spuse Katon: Amateratsu, lasandu-ma masca. O bila mare de foc negru il lovi pe Madara si acesta striga sa se incheie misiunea, dar numai apuca sa spuna nimic. Ma ridic in picioare obosit si clatinandu-ma si fac un pas, picand la pamant si totul se intuneca...

Aud niste voci cunoscute in jurul meu si deschid somnoros ochii, uitandu-ma prin ceata la chipurile ce erau aplecate peste mine, dar numai unul iesea in evidenta, fiindca era cel mai aproape de mine. Clipesc de cateva ori ca sa-mi limpezesc vederea si am recunoscut chipurile celor cinci conducatori ale clanurilor stravechi, pe cei doi Hyuuga, Uzumaki, tot clanul Enkin si cativa din celelalte clanuri. Al carui chip mi-a iesit in evidenta prima data, statea ingenunchi langa mine si avea pe pieptul meu o mana cu chakra albastra, semn ca imi dadea energie mie. Cand ma uit mai bine, il vad pe Anki, dar foarte matur, exact cum l-am vazut in sicriu, dar zambetul cu care ma intampina, imi arata ca e una si aceeasi persoana, chit ca era mai mare si mai matur acum, tot Anki ramanea de care m-am indragostit.
- Hai, facetii loc omului sa respire! Striga Zune si ceilalti s-au indepartat de mine.
Ajutat de iubirasul meu, m-am ridicat in picioare si in fata tutror m-a sarutat apasat pe buze, strecurandu-si limba in gura mea, invitandu-mi limba la joaca. Am inrosit usor in obraji, raspunzandu-i timid la sarutul dintre noi doi. Dupa ce am terminat acel joc incendiar dintre limbile noastre, Anki ma lua in spatele lui si am pornit toti spre Satul Frunza.

- Tsunade a fost foarte fericita ca am dus misiunea la bun sfarsit, imi spuse iubirasul meu, in timp ce stateam singuri pe acoperisul casei lui si priveam cerul instelat.
- Dar acum acoliti lui Madara vor dori sa se razbune, spun calm, aranjandu-mi mai bine patura ce o aveam pe umeri, ca eram intr-un maiou si era o noapte racoroasa de toamna.
- Toti conducatori kage vor incerca sa isi protejeze satele, spuse ca un ecoul al minti mele, iar vantul se juca cu parul sau, lasat liber si alb ca neaua.
Imi capul pe umarul sau, acoperit de panza alba a unui tricou si mana sa se puse dupa umeri mei. Il intreb ce se intampla daca conducatori satelor si care ar trebui sa urmeze dupa ei mor. Il simt cum muschii de felina se incordara usor si imi spuse ca toti conducatori clanurilor stravechi vor veni atunci la conducere ca si kage, lasandu-ma masca. Ma uit la Anki si ii soptesc ca nu vreau sa il pierd intr-o lupta, iar barbatul se multumi doar sa imi zambeasca, apoi ma saruta apasat pe buze. Ii raspund la sarut si incep sa il mangai intre picioare, prin pantaloni ce ii porta si cand vreau sa imi strecor mana inauntru, mi-o prinse. Imi facu cu ochiul si am intrat in casa, unde ne-am dus direct in camera lui. Ma tranti pe saltea si incepu sa ma sarute apasat pe buze, in timp ce ma mangaia pe piept si isi freca bazinul de al meu. Incep sa gem foarte usor, cand incepu sa ma sarute posesiv pe gat, sa ma muste fin si sa isi treaca apasat limba peste muscaturi.
Isi apasa putin soltul de al meu, pentru a-mi arata ca si el este excitat si nu numai eu, cea ce ma incanta peste masura. Scapam de haine, ramand doar in boxeri si cand usa camerei fusese deschisa si pe ea isi facu aparitia Zune, intr-o rochita din matase alba, usor transparenta si deasupra de genunchi. Parul era desprins si putin ravasit, aratand ca am ridicat-o din pat.
- Anki inteleg ca il iubesti pe Itachi foarte mult, dar maine uni mai au si de lucru si dus la scoala. Nu stau ca tine si vegeteaza. Maine de dimineata sunteti singuri in casa si atunci poti sa il tipui cat vrei pe saracul Uchiha. Un zgomot sa mai aud venind de aici si veti dormi pe multele hokage, ne ameninta femeia si noi ne-am bagat rapid in pat.
Mereu ea stia cum sa bage frica in oameni si puteam sa vad asta si pe chipul lui Anki, care totusi era mai mare decat ea, tot dadea cum spunea albicioasa. L-am sarutat de noapte buna si am adomit apoi, cuibarindu-ma in bratele sale calde si protectoare...

__________________
*fantoma
**umbra

[Nywa]

[center]
Capitolul 23[/center]

Mergeam calm spre biroul hokage-ului, pentru ai duce niste rapoarte luate de la poarta. Acum ninja Satului Frunza aveau incredere in mine, mai ales dupa aceea misiune, au inceput sa imi arate in credere. Privesc muntele hokage si ii vad pe cei sase conducatori ai satului meu si al saselea a venit la putere in urma unei intelegeri de mult apuse. O intelegere la care se spera sa nu sa ajunga, dar s-a ajuns pacate pentru cei care au facut intelegerea...
- Itachi-sensei! Aud cum ma striga cineva si ma intorc, dand cu ochii de gemeni clanului Enki si de Hama Hyuuga, membra echipei treisprezece, al carui sef eram eu.
- Ce faci? Ma intreba Yuri - acum il recunosteam ca purta bandana cu insemnul clanului la cerea fratelui cel mare.
- Ce-s cu alea? Ma intreba rapid Yary ne apucand sa raspund.
- Cand e urmatoarea misiune? Se baga si Hama in discutie.
- Eu fac bine, multumesc de intrebare Yuri, duc rapoartele de la poarta lui Rokudaime Yary, am sa-l intreb special pentru tine Hama, le raspund vesel, apoi intru in cladirea racoroasa.
Chit ca afara era o caldura usor ridicata, inauntru era racoare si bine. Ma duc la usa biroului lui Rokudaime si bat usor, dar deschid usa, fiindca nimeni nu imi raspunse. Bag capul pe usa si privesc incamerea, ce purta acelasi aer de medicina ca si cand Tsunade-sama ar fi vie si nu moarta de acum sase ani, idiotul de fratemiu a ucis-o pe ea si inca cateva capeteni de sate ninja. Suna ne-a urmat sfatul si nu s-a bagat si a fost mai bine pentru ea. Oftez zgomotos si ii asez hokage-ului hartiile pe masa, apoi ma duc la geam, uitandu-ma pe el, fiindca cate o data barbatul avea obiceiul sa stea pe micutul acoperis si sa priveasca Satul. Unde s-a dus? Nu-mi venea sa cred ca e atat de irensponsabil cate o data sa lase biroul vraiste si sa plece hai-hui. Dau dezaprobator din cap si cand ma intorc era sa fac cu inima, fiindca Anki statea razamat de peretele de langa usa, parca ar fi fost tot timpul acolo si eu nu l-am observat. Purta vechia sa tinuta, dar peste aceasta avea o pelerina neagra cu flacari arginti la tiv si cu maneca scurta. Buzele sale apetisante ce le gustam in fiecare noapte si ma rasfatau - cand nu eram plecat in misiuni cu echipa -, formau un zambet pasional si protector, facandu-ma sa rosesc usor in obraji. Acum era mai mare decat mine si la rank si la ani, dar tot aceea persoana ramase cand am cunoscut-o prima data.
- Ti-am adus rapoartele de la intrari, spun, fiindca ochii sai albastri-violaceu ma cercetau intrebatori in legatura cu vizita asa matinala.
- Si cum te descurci cu piciorul? Ma intreba, venind spre mine si imi sterse obrazul de vreo mica pata sau praf.
Ii zambesc din sufle si ii spun bine, dar in acea clipa am simtit cum coapsa dreapta incepe sa ma arda, fiindca inca nu mi-am revenit de la operatia la care am fost supus acum o saptamana, ca aproape mi-am pierdut piciorul intr-o misiune de recunoastere. Vazand ca mi-am lasat dintr-o data greutatea pe piciorul sanator, ma aseza fortat mai mult pe canapea, punandu-ma sa intind piciorul drept.
- Mama sau Zune s-au uitat azi la picior? Ma intreba, in timp ce mi-a pipait usor coapsa.
- Nu am fost azi la ele...
- Ma voi ocupa special de tine, imediat ce citesc rapoartele, spuse calm si scoase de sub pelerina geanca sa neagra, ce o avea tot timpul la el, pentru a putea acorda primul ajutor in caz de ceva.
Arunca doar un ochi peste rapoarte, apoi mormai ceva de genu, ca Kotetsu si Izumo nu ar putea invinge nici un bebelus-ninja, dar se mandresc ca sunt chiunini. Lua scaunul din spatele biroului si il aduse in fata mea si punand pe el piciorul ranit.

- Pentru un timp mai indelungat nu te misti din casa, spuse, fiindca ne-am mutat singuri, vis-a-vis de magazinul clanului Enkin. Echipa o va lua Zune in custodie sau daca ma gandesc mai bine, o iau eu, spuse si se aseza in genunchi in fata mea, dupa ce stinse becul din incapere, iar singura lumina venea de la un apus magnific de soare.
In acea lumine, Anki parea un zeu intunecat, nascut o data cu Timpul, fiindca el insasi era Timpul... Am fost trezit din statea de meditatie de un sarut scurt pe buze. Il vad pe albicios cu ma descheie la pantaloni si trage de boxeri, scotand barbatia afara. Isi trecu buzele, apoi limba si incepu sa imi suga capul, facandu-ma sa imi dau capul pe spate si sa imi musc buzele pentru a nu geme. Scap totusi un geamat, cand mi-a luat toata barbatia in gura si incepu sa o suga ca pe o acadea. Simt cum imi vine si ma eliberaz in gura lui, iar Anki ma saruta, dandu-mi sa gust din mine insami.
- Te iubesc si m-am indragostit de tine, de cand am avut acea misiune si cand te-ai intors am fost cel mai fericit, fara sa arat, imi sopti in ureche, facandu-ma sa il privesc cu ochi mari.
- Si eu te iubesc, stapanul inimi mele, ii soptesc si il sarut apasat pe buze, imbratisandu-l strans pe cel care nici Timpul nu mi-l putea fura...

[center]The End[/center]

[alexutzy97]

Cum, cum, cum? De ce sfarsitul....??? Mai voiam actiune! (( Si totusi, s-a terminat asa frumos! Meriti toate laudele.... Nici nu prea am cuvinte acum. Iti apreciez munca si sincer iubesc ficul acesta, chiar daca acum s-a terminat.
Ultimele doua capitole m-au amuzat dar si intristat in acelasi timp. Am vazut ca scrie THE END inainte sa citesc capitolul, si parca imi era frica de ceva. Da, da...De sfarsit!
Oricum. Ei sunt imprteuna acum si asta conteaza cel mai mult. Unul pentru altul la "bine" si a rau.
Scuze ca nu am scris mai mult, dar sunt obosita, si stiu ca asta nu ar trebui sa fie o scuza, imi pare rau!
Nu mai are rost sa zik ca astept nextul deci astept un nou fic yaoi. Te grabesti, da? :-*
Te pup sweety! <3

[Daria v2]

Fic terminat, fic inchis.