Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Integrarea in colective

#1
Incep prin a spune ca am avut astfel de probleme, precum integrarea intr-un colectiv, problema ce a persistat timp de trei ani, sau poate chiar mai bine de atat. Nu am fost o clasa unita, ceea ce a dus pe parcursul anilor la diferite probleme. Nu probleme de genul spartul geamurilor, ci probleme emotionale, mai ales pentru cei care sunt foarte timizi si doar ar dori sa se integreze. Ajunsesem sa cred ca era ceva in neregula cu mine de nu-mi plac splendidele lor "manele". Parintii au decis sa ma mute la o alta scoala si, spre surprinderea mea, am nimerit intr-o clasa extrem de unita, care, odata cu trecerea timpului m-a ajutat sa scap de temeri.
Voi ce parere aveti despre astfel de clase? Ati avut vreodata probleme cu colectivul vostru? Ce ati facut pentru a le rezolva? Astept parerile voastre. Smile
[Imagine: AnimeGirlSigV22.png]
[Imagine: 830089ew0r4hg5kr.gif]
-Cand, in sfarsit, gasim ceea ce am cautat in intuneric, aproape intotdeauna constatam ca era chiar asta. Intunericul.
C.G. Reinhart

#2
Daca cineva tace/nu prea vorbeste nu ma omor nici eu cu vorbitul => ma integrez greu in colective cu membrii tacuti. In rest totu-i bine si frumos. N-am probleme. Mai ales cu simtul de umor pe care il am.
stiu, nu-ti iese totul mereu, dar azi intra

#3
Citat:Daca cineva tace/nu prea vorbeste nu ma omor nici eu cu vorbitul => ma integrez greu in colective cu membrii tacuti. In rest totu-i bine si frumos. N-am probleme. Mai ales cu simtul de umor pe care il am.

De acord cu Kashim. Şi eu mă integrez uşor dacă am cu cine să vorbesc. dacă ceilalţi membri sunt tăcuţi, e foarte greu să te integrezi. i mean you just ignore them. nobody wants to talk to someone who doesn't talk. otherwise you just talk to yourself or something.

Mie îmi este foarte uşor să mă integrez în colective; de fapt, ăsta mi se pare cel mai uşor lucru din lume, a face cunoştinţe noi, a te introduce într-o colectivitate, a intra într-un grup şi aşa mai departe. Lucrurile noi sunt exciting şi mi se par atât de uşor de făcut. Adevărata mea problemă nu este integrarea în colectivitate, ci păstrarea în colectivitate. That's another thing though.

Îmi amintesc cât de uşor mi-a fost să mă integrez la liceu. Was talking to this girl the other day and she was saying it was kind of hard to integrate and all. Eu îmi amintesc doar că am intrat în clasă şi am vorbit cu toată lumea, am făcut cunoştinţă cu toată lumea, vorbeam cu profesorii, cu colegi, cu toţi, I mean I was a social freak şi lumea de obicei îmi spunea să tac. I can't keep my mouth shout and all. it's like a sickness or something.
Sau când am fost la olimpiada de română în clasa a 7a şi eram atât de plictisită încât am fost şi am făcut cunoştinţă cu toate persoanele din clasa aceea. they were looking at me like wtf but I made impression lol. they all knew me after that. and by accident am întâlnit o fată din acelea cu care am fost în clasa a 7a la olimpiadă, şi la liceu. in the same class and all. it was epic!

Depinde de caracterul fiecărei persoane; dar ca să poţi trăi în societate, trebuie să socializezi şi trebuie să te poţi integra în orice tip de colectivitate, ceea ce uneori nu e atât de uşor pe cât parte. And to keep quiet... that's not a solution. Not at all. Nu cred că ajută pe nimeni dacă tace şi tace şi tace. I mean eventually va intra în colectivitate after some time but I don't know, mi se pare ciudat. You have to talk, to socialize. Altfel nu o să vină de la sine, nu are cum.

#4
Integrarea intr-un colectiv,nu prea am avut probleme cu asa ceva.Am picat in clase destul de ok.Nu pot sa zic ca eram foarte uniti(asta la generala).Eu eram noua si noii mei colegi se mai cunosteau intre ei si cu toate astea nu erau foarte uniti.Eu eram putin timida,putin mai mult, nu vorbeam cu nimeni,insa o fata a venit la mine si am inceput sa vorbim.Dupa aceea am facut cunostinta si cu ceilalti,iar dupa ceva timp Oau! ma intelegeam bine cu ei.Si cand m-am dus la liceu nu am mai fost timida.Din prima zi facusem cunostinta cu toti colegii,vorbeam etc etc.
Toata chestia este sa nu fi timid/a,sa vorbesti,sa fi o persoana deschisa.Comunicarea n-ar trebui sa fie o problema pentru noi.
Chiar daca esti nou intr-un colectiv,nu vorbesti cu nimeni,esti timid,tot o sa vina o persoana la tine si o sa vrea sa comunice cu tine.Asa ca nu ar trebui sa fie o problema prea mare,toata chestia este sa fi si tu deschis catre nou.
...Kiss me...
...Love me...
...Suck me...

[Imagine: eb1f934drag_var05.jpg]

http://light.sunphoto.ro/photos/thumb/Q/...SKOZCL.jpg

#5
Ah, daca aveai probleme puteai sa tu duci la Advice ca sa-ti faci topic si sa primesti sfaturi. Noi aici am dezbatut problema in sine, a colectivului. Oricum, nu am probleme cu chestii de genul. Sunt o fire vorbareata si prietenoasa, sufoc lumea cu iubire si... cam asta e chestia rea la mine. Nu sunt timida, sunt cateodata. Oricum, nici noi nu ne putem numii foarte uniti, clasa noastra, dar cand altii ii bateau pe ai nostrii, adica... chestii, Ilie sarea in ajutor (ex: Era o data colegul meu de banca si se luau unii de a opta de el, iar Ilie i-a gonit 65). Cand unul, Iacob, care a ramas repetent (a fost cu noi in clasa) s-a luat de mine si de Dya, Florin s-a bagat. Pe langa asta, noi trei (eu, Dya si Florin) nu prea ne intelegem, dar putem sa spunem ca nici nu ne uram. 106 Si multe altele... Cu timiditatea nu rezolvi nimic, nu-i gasesc rostul. Mai bine baga-te in seama. Daca cutarica nu vorbeste cu mine nici eu nu imi dau osteneala s-o fac, desi daca el ma baga iar eu n-am chef de el cam tot pe acolo ajungem. 65
"Forgive you? Why? It's not like I'm mad or anything. You were the one who got angry; just like you said, I was being too nosy. I've always been like that, not knowing my boundaries. I'm the type who'll water a plant til it drowns."
- Yokozawa Takafumi no Baai, vol. 2

#6
În general nu prea am probleme cu integrarea, chiar dacă înainte de toate tot timpul îmi este frică ca aparenţele să nu înşele.:]] Sunt o persoană prietenoasa şi foarte sociabilă, ceea ce nu-mi piermite să am probleme în astfel de situaţii. Bine, când chiar nu ai cu cine, nu ai, asta este. Cât despre clasa mea, eu una m-am integrat foarte repede. Toţi am făcut-o. Am colegi de treabă şi suntem destul de uniţi, chiar dacă sunt vreo 4-5 care..cam bat câmpii non-stop şi au grupuleţul lor, nu prea ne deranjează, e decizia lor.
.
Where is the love?
[Imagine: 14uuh6x.gif]
Does love have a reason?

#7
Hmmm, eu ma simt destul de urat cand trebuie sa ma integrez. De obicei, nu eu sunt cea care merge la unul si la altul si zice, hei, ce faci, vrei sa fim prieteni si altele. Vreau sa zic, la inceput chiar e greu dar mie mi se pare foarte greu.
Sau daca avem colegi noi, fata sau baiat, chiar nu imi face placere sa merg la el/ea si sa incep o conversatie. Ma simt OKE cat timp am cu cine vorbi in general, in fiecare zi.
Prietenii pe care ii am momentan au fost cei care sa zic, s-au bagat in seama. Dar daca ma bag eu in seama si persoana respectiva se dovedeste a fi eu stiu, nesimtita, bineinteles ca vreau sa scap de ea. Dar eu am fost cea care a inceput discutia deci, nu am de ales. Dar daca e viceversa e mai usor.
[Imagine: ak8THBQ.png]


#8
Imi e greu sa ma integrez in colectiv... lumea ma considera mai ciudata din cauza ca ma panichez cand vorbesc cu mine. Suntem o clasa care ar face orice unul pentru altul...ca sa se omoare mai repede. E ingrozitor. Mai am un an de gimnaziu si pe urma.. du-te frate si lasa-i pe mediocrii astia in urma. Am capatat o porecla ciudata: reaua. Nu mi se potriveste de loc. Pana la urma nu sunt rea daca nu le dau temele, dar trebuie sa-si invete lectia si sa se puna pe scris. Adica in timp ce ei bat mingia pe strada eu stau sa scriu ca pe urma tot ei sa se bucure de laude? Vezi sa nu!
Urasc sa ies afara din clasa si sa vorbesc cu cei mai mari ca mine. Ma sperie atitudinea lor de " noi suntem divinitatile acestei scoli" si nu pot spune nimic. Nu vreau sa ajung si eu ca majoritatea clasei: niste gunoaie care isi pierd viata fumand si chiulind. Devine patetic sa ii vad zilnic incercand sa isi justifice absentele sau mirosul de fum de tigara, ca pana la urma nu sunt nici profesorii prosti.
Mai bine iti vezi de viata ta, cu prietenii care nu te judeca cand faci o boacana si ii lasi in pace pe cei care te ignora.
She's wiskey in a teacup.



#9
Am fost mereu o persoană extrem de sociabilă şi deschisă la tot ce e nou, fără aere, fiţe şi alte chestii şi mi-a fost foarte uşor să mă integrez. Clasele I - IV le-am făcut într-un oraş, iar clasele V - VIII în altul, dar mi-a fost foarte uşor să-mi fac prieteni noi şi mi-a fost şi mai uşor să-i ţin lângă mine. Nu pot spune că am fost vreodată singură, chiar nu pot, dar nu pot spune nici că am fost mereu înconjurată de persoane, dar în ambele oraşe în care am locuit au fost 2 - 3 persoane care au fost mereu lângă mine, indiferent de situaţie - mă rog, asta chiar e altceva -. Cum ai spus şi tu/voi, depinde de persoanele pe care le ai în jur, i mean ... în clasa a cincea mă înţelegeam cu absolut toată lumea - mă rog, toţi în afară de o colegă extrem de fiţoasă -, dar afară ieşeam numai cu zece, poate unsprezece din douăzeci. În clasa a şasea ne-am "deşurubat" destul de tare, adică fiecare aveam prieteni în afara şcolii, rar mai ieşeam, aşa, cu toţii cum făceam cu un an în urmă ... În clasa a şaptea unii au devenit pur şi simplu ciudaţi/dubioşi/etc, cu droguri, băutură, ţigări, anturaje de care ne cam feream cu toţii înainte şi am început să ne împărţim în grupuleţe ... Grupul în care stăteam şi eu, adică ăştia care mai ieşeau pe afară şi aşa, grupul celor ce scoteau două fraze pe semestru, grupul celor de care ne feream, etc, iar în a opta situaţia a rămas aceeaşi ca în clasa a şaptea. Recent am dat probele de aptitudini pentru profilul pedagogic şi acolo erau o mulţime de persoane pe care nu le cunoşteam - de fapt, le cunoşteam doar pe cele care erau de la şcoala mea -, dar am cunoscut cel puţin patru persoane din câte erau şi am vorbit cu cel puţin zece : - ? ?.
Now, depinde şi de cum eşti tu, i mean ... dacă eşti un "mutălău" nu te aştepta să fii în centrul atenţiei. Eu sunt de părere că [virgulă] cu un zâmbet sincer şi o vorbă bună ai numai de câştigat, iar de-a lungul anilor am putut confirma singură acest lucru. :]

#10
Hey ^_^ Eu acum am terminat clasa a 8-a xD. In 1-4 am fost la o alta scoala unde m-am integrat destul de ok. Nu prea vorbeam cu lumea decat daca ma intreba. Aveam o prietena buna cu care stateam mai mereu si mi-a fost de ajuns. In 5-8 m-am mutat la o scoala mai buna dar mi-a fst destul de greu sa ma integrez pentru ca intr-a 5-a aratam ciudat si toti faceau misto de mine pe chestia asta si pana la urma am ,,explodat" de nervi si am devenit mai rece. Vorbeam doar cu vreo 2 prietene, acum am numa o prietena buna, in rest vorbeam daca eram intrebata. A fost o clasa mai mult formata din bisericute. Obisnuiam sa fiu barfita dar nici ca imi pasa. La ce bun sa fiu prietena cu barfitoarele clasei si cu tampitii din ea? Acum pot spune ca sunt fericita ca am scapat de ei si ca merg la liceu. Smile.
[Imagine: EnvYQ.png]




Utilizatori care citesc acest subiect:
3 Vizitator(i)