Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Iubirea este bazata pe vicii

#1
Of of of, se pare ca "Made in Hell" nu este prea popular. Am decis sa merg pe un stil total opus, asa ca va aduc o drama.
Povestea unui adolescent, elev model a carui viata se transforma de la o simpla intamplare.
Tip de critica: Orice fel de critica este acceptat


Intro:


Viciile fac dintr-un om ,un pacatos, dar ce ar fi un om fara vicii? Presupun ca acela care nu are vicii ar fi omul perfect. Fara defecte, nimic care sa ii atraga atentia de la ce este menit intradevarat sa faca. Astfel marea intrebare a fost pusa.
Omul se afla pe Pamant de mii de ani, dar nimeni nu stie pentru ce a venit, unii se scufunda in doctrine, altii cred ca omul este materie si ceea ce face poate fi aflat numai de stiinta. Multi sunt aceia care cred ca viata este un test, iar singura cale de a iesii din acest test este sinuciderea. Ciudati? Poate. Viata este un gol care trebuie umplut. Asta face omul, isi "umple" viata, fiecare intr-un mod cat mai diferit. Fanatici religiosi,oameni de afaceri, politicieni. Toti au gasit un scop, fiecare om are probabil un scop, dar fiecare om poate fi denumit si " omul obisnuit". Ceea ce ne aduce la ideea principala :viciile.
Viciile sunt "uneltele" cu care omul obisnuit isi umple viata si cu care incearca sa isi gaseasca scopul in viata. Din pacate aceste unelte sunt folosite in exces si astfel oameni ajung sa fie etichetati: alcoolici, fumatori ,femei usoare, hoti si poate chiar mai rau.


~Capitolul I~
~Inca un pahar si apoi ma culc...~

Imi simt capul greu, incerc sa ma ridic, dar nu pot. Fac o incercare de a imi deschide ochii. Fara succes. Am reusit a doua oara . Tavanul alb se zgaia la mine, iar eu nu suportam textura aia imaculata asa ca am inchis ochii. Cu un efort supra omenesc reusesc sa ma ridic pe marginea patului si deschid iarasi ochii vazand dezordinea din camera. Ma intind dupa cutia de energizant sperand sa mai fie atat cat sa mai iau o dusca. Aveam noroc.
M-am ridicat si de-abia atunci am observat ca dormisem imbracat cu hainele de ieri. Merg impleticindu-ma pana la usa dulapului, pe care o deschid, dupa ce astept sa cada toate hainele pe mine aleg o pereche de blugi si un tricou din ce mai ramasese inauntru si apoi le arunc pe mine.
Speram ca in timp ce infulec ceva sa imi amintesc ce am facut seara trecuta. Mi-am tarat picioarele pana in bucatarie unde o gasesc pe mama impachetand sa plece la serviciu.
-Hey draga, eu trebuie sa plec, ti-am pregatit o omleta. Este in cuptorul cu microunde. Te iubesc! Isi lua geanta si iesi pe usa avand grija sa ma ciufuleasca in timpul asta.Cateodata cred ca ma iubeste prea mult, dar sunt fiul ei totusi.
Scot omleta din microunde, era calda asa ca nu a mai fost nevoie sa o incalzesc, asa ca ma apuc sa mananc. Ideea ca nu stiam ce s-a intamplat noaptea trecuta ma enerva. Tot ce imi aminteam era ca inainte de a ajunge acasa am fost la supermarket si am cumparat ceva. Dupa modul in care arata camera mea presupun ca cele cumparate au constat in o sticla de whiskey si doua energizante. Daca ma cunosc bine, nu trebuia sa beau mai mult de doua guri din sticla aceea pentru a dobandi durerea asta de cap.
Curios este faptul ca eu nu beau nici la petreceri, deci ce m-a apucat? Fata unei persoane mi-a trecut prin cap. Am scapat furculita.
Arunc resturile de mancare si ma grabesc in camera sa imi iau mobilul pentru a-mi verifica mesajele. Era adevarat, ma despartisem de Andreea. Sentimentul acela de regret m-a invadat si capul a inceput sa ma doara si mai tare. Dupa o simpla cautare pe telefon mi-am reamintit si motivul : "Nu esti tu, sunt eu. Doar ca eu nu te mai iubesc". Hmph, ce cliseu. Cel putin putea sa imi spuna asta in fata.
Decid sa fac curatenie in camera, nu imi place dezordinea, dar se pare ca in ultimul timp numai asta se intampla. Dupa ce termin cu aranjatul ma asez in pat, dau drumul la televizor si caut canalul meu favorit, din cate se pare am si eu noroc, se difuzeaza emisiunea mea favorita. Fir-ar, e reluare! Inchid rabla si imi asez capul intr-o pozitie mai confortabila.
Ma simteam bine, durerea de cap imi era alinata de aerul rece ce venea pe geamul larg deschis. Insa momentul de relaxare nu a tinut prea mult pentru ca telefonul a inceput sa sune. Displayul ma anunta daca am sa raspund sau nu asa ca ma uit. Cristi...
-Zi!
-Hey, cum te simti tipule. Cred ca trebuie sa ai febra musculara pana acum. In vocea lui se citea entuziasmul. Entuziasmul acela cu care doi barbati spun o gluma cu caracter sexual.
-La ce te referi? Raspund eu sec.
-Ce tu chiar nu iti mai amintesti? Imi imaginam deja cum zambetul acela tamp pe care il are de obicei cum ii dispare usor de pe fata.
-Nici-o idee. Stii tu mai multe?
-Da! Ne vedem in Herastrau cam intr-o ora. Seriozitatea din glasul sau ma facu sa onorez intalnirea pe care initial vroiam sa o evit.
Dupa ce am inchis telefonul am realizat ca mi-a disparut cheful de a sta. Am ajuns iarasi in bucatarie unde m-am gandit sa le fac parintilor o surpriza si sa le pregatesc ceva pentru cand vor ajunge acasa. Caut in frigider ceva pentru un meniu satios, dar pana la urma lenea ma indeamna sa fac niste clatite. Dupa jumatate de ora las un bilet pe usa cuptorului, infulec o clatita si ies pe usa. Ma bucur ca locuiesc la cinci minute de parc. Tot gatitul asta ma facu sa uit motivul intalnirii, dar cand il zaresc pe Cristi imi readuc aminte asa ca regretele ma invadara iara.
Dupa ce ne-am salutat i-am zis ca nu am chef sa stau si ca mai bine am da o tura de lac. Zambi sec, dar cu o privire pierduta.
-Tu chiar nu iti aduci aminte ce ai facut nu-i asa? Se uita la mine cu aceasi expresie pe fata.
-Ti-am zis ca nu, ce este, am facut ceva rau?
-Teoretic, nu. Practic, s-ar putea.
-Poti sa imi traduci? Nu ma simt in stare sa descifrez metafore astazi. Are legatura cu Andreea? Pentru ca daca are atunci nu vreau sa aud nimic.
-Nu are legatura cu Andreea, dar totul se intampla din cauza ei.
-Doamne, atunci zi-mi odata despre ce e vorba. Te uiti la mine de parca vorbesti cu altcineva.
-Asta pentru ca omul de ieri nu mai era Alex, era cineva cu totul schimbat.
-Uimeste-ma!
Imi facu semn sa ne asezam la o terasa din apropiere. El isi lua o bere asa ca am decis sa fac acelasi lucru, din moment ce mi-am deschis apetitul la alcool. Plus ca cel mai bun remediu pentru mahmureala este o alta portie de bautura. Dupa ce am dat comanda, Cristi a inceput sa povesteasca.
-Ieri, eram amandoi la ping pong cand ai primit mesajul de la Andreea. Nu ai mai vrut sa joci asa ca am plecat amandoi de acolo. Erai distrus, am incercat sa te consolez, dar ai inceput sa ma injuri si sa ma ameninti asa ca am pastrat distanta. Dupa aceea ti-ai revenit si ai zis sa sun niste prieteni comuni si sa mergem la o bere. Am fost uimit , dar m-am conformat, am crezut ca poate iti vii in fire cu toti prietenii de fata. Ajunsi la pub ai baut vreo doua beri si deja incepusei sa o iei razna. Ai inceput sa vorbesti cu doua fete si sa le spui chestii indecente. Apoi am decis sa plecam si sa te ducem acasa, dar Mia a spus ca te conduce ea. Mi-am dat seama apoi ce urma sa se intample. Nu avea doar sa te conduca.
-Serios?!? In starea in care eram ati lasat-o pe Mia singura cu mine? Stii bine ca are o atractie pentru mine si nu de multe ori a incercat sa ne desparta pe mine si Andreea. Tare mi-e frica sa nu fi fost chiar ea cea care a facut toate astea.
-Termina sa mai fi paranoic. Ai ajuns ,dintr-un tip caruia nu-i pasa de ce cred ceilalti intr-o muiere scoasa dintr-o telenovela.
Remarca lui ma supara, dar stiam ca avea dreptate.
-Si acum ce vrei sa fac, am strigat eu la el. Dupa asta am realizat ca mai multa lume se uita la mine si i-am sugerat sa platim si sa plecam.
-Acum,mergem la Mia si aflam ce s-a intamplat aseara.
Nu mi s-a parut cea mai buna idee din lume, dar trebuia sa aflu ce s-a intamplat cu o seara in urma.
Intr-un sfarsit am ajuns la apartamentul in care locuia Mia. Am apasat de doua ori scurt pe sonerie. Un zgomot se aude pe hol si usa se deschide. Era mama ei.
-Buna ziua, doamna Serban! ziseram amandoi in cor. Mia este acasa?
-Buna baieti, haideti, va conduc la ea in camera. Era o femeie inalta, blonda cu o fata ce emana frumusete, chiar si la cei 45 de ani ai sai.
Mia ne astepta in camera sa, stand lungita in pat ascultand muzica la mp3. Primul care a intrat a fost a fost Cristi, ea s-a ridicat si l-a intampinat cu un zambet, dar cand am intrat eu, zambetul ii pierii de pe fata.
Pentru o clipa m-am uitat la ea, parca nu o mai vazusem de o vesnicie. Avea parul negru intens si lung, iar ochii aia verzi ma inebuneau. Nu semana deloc cu mama sa, iar pe tatal sau nu il vazusem niciodata. Isi scoase castile si ne facu semn sa ne asezam.
-Presupun ca ai venit aici pentru raspunsuri, nu? Intreba ea pe un ton destul de trist.
-Da, nu imi mai amintesc nimic.
-Banuiam eu. Presupun ca ti-a spus Cristi ce ai facut pana ce ne-am despartit de grup asa ca reiau de acolo. Am plecat de la pub si ne-am indreptat spre apartamentul tau. Pe drum te purtai ca un tip ce tocmai a iesit de la dentist cu o anestezie prea tare. Ai propus sa ne oprim la supermarket pentru a-ti cumpara bautura, dar eu nu am fost de acord. Insa dupa ce m-ai implorat, am decis ca voi avea grija sa nu bei prea mult. Dupa ce am ajuns la tine acasa mama ta m-a luat la intrebari, dar s-a bucurat sa auda ca am eu grija de tine. Am intrat la tine in camera si acolo ai inceput sa dansezi si sa razi facand dezordine apoi te-ai asezat in pat si ai deschis sticla de whiskey si ti-ai pus intr-un pahar, dupa ce ai baut doua pahare ti-am spus sa te culci, dar tu mi-ai raspuns pe o voce de copil " Inca un pahar si apoi ma culc..."
-Aah, ma bucur sa aud ca nu s-a intamplat altceva. M-am uitat la ea, dar a lasat privirea in pamant. Totusi, de ce mama mea era asa de fericita in ciuda faptului ca am intrat beat in casa cu o fata necunoscuta?
-..Asta s-ar putea sa aiba de a face cu faptul ca i-am spus ca eu sunt iubita ta.
Ramasesem fara cuvinte.
-I-ai spus ce?!..
Things i don't have:
-Money
-A f**k to give



#2
Foarte bine BioBoy imi place ca incerci ceva nou eu cred ca v-a aveaa succes bft,astept urmatorul capitol.

#3
~Capitolul 2~
~Sa urci in varf si sa cazi in prapastie~


Ma uitam uimit la aceasta persoana, care , cu toate ca o cunosteam de cel putin zece ani, imi era cu totul necunoscuta.Intotdeauna i-a placut sa se joace cu situatiile in care se afla facand abstractie de gravitatea lucrurilor. Acea privire inocenta o scotea mereu din inurcaturi si profita din plin. Se uita in ochii mei, dar nu ma induiosa, insa ma simteam pierdut in profunzimea ochilor aia verzi, pur si simplu te transportau in alta lume.
In camera se aseza o tacere inconfortabila, pe care Cristi nu a mai putut-o suporta. Se ridica si isi lua hanoracul apoi spuse:
-Eu va las sa discutati, probabil ca vreti sa faceti asta intre patru ochi. Apoi pleca, salutand-o pe doamna Serban si astfel dandu-ne de stire ca aceasta asculta langa usa.
Tradator. Insa am apreciat gestul, probabil ca nu as fi putu-o scoate la capat cu Mia decat daca eram singuri.
Am ramas tacuti pana am auzit-o pe doamna Serban parasind holul si inchizand usa livingului, apoi Mia se ridica si se asigura ca a plecat. Dupa ce se aseza inapoi pe pat a vrut sa zica ceva, dar a renuntat. O alta pauza facu sa ne auzim bataile inimilor. M-am uitat la ea. Nu era deloc serioasa, avea un zambet fugar pe fata si cu cat ma uitam mai mult, atat m-as fi asteptat sa izbucneasca in ras.
-Ai sa imi raspunzi la intrebare. De ce i-ai spus mamei mele ca esti iubita mea?
Intrebarea mea o incanta. Se uita la mine, lua o fata inteligenta si imi sopti la ureche :
-Si ce crezi ca ar fi zis mama ta, daca nu ma prezentam asa? Nu ma cunoaste asa ca ar fi crezut ca fiul ei isi cheltuieste banii pe prostii.
Am ramas fara cuvinte si ma uitam la ea cum se juca cu castile de la mp3. Am vrut sa zic ceva, dar ma bufnit rasul. ea se uita la mine ciudat si incepu la randul ei sa rada, dar radea de mine, de cat de confuz eram in ziua aia.
-Off doamne, tie chiar nu iti prieste alcoolul, trebuie sa lucram la asta. Accentua ultima parte , lucru care m-a facut sa ma opresc din ras.
-Adica? Ma simteam ca si cum as fi pus o intrebare retorica.
-Haide sa mergem dupa Cristi, probabil ca s-a plictisit asteptandu-ne pe noi sa vorbim ca intre adulti.
Nu imi place ca altcineva in afara de mine sa foloseasca sarcasmul, dar nu aveam cum sa ma supar pe Mia, chiar daca o credeam vinovata de cele intamplate.
L-am gasit pe Cristi asteptand in fata blocului, discutand cu niste pusti ce l-au scuturat de bani pentru o tura cu skateboardul.Cand ne-a vazut a ascuns skateboardul in spate pasandu-il unui copil si facandu-le semn sa plece.Un zambet mi s-a asternut pe fata.
-Hmph, se pare ca te simti mai bine.Mergem undeva?
Am vrut sa zic ceva, dar Mia mi-a luat-o inainte.
-Eu am chef de o narghilea. Ce ziceti, mergem in Vale?
-Perfect, am zis eu. Poate o cafea ma va trezi pe deplin.
Mia deja s-a pus in mers, iar eu si Cristi am urmat-o. Mia nu statea foarte departe fata de destinatie asa ca in zece minute am ajuns la cafenea.
"Valea Regilor", numele cafenelei, era localul meu favorit. Faptul ca are un specific egiptean ma fascineaza si cu toate ca nu sunt fan al muzicii arabe, atmosfera este mereu incredibila.Chelnerul ne-a condus la o masa in interior. Eu ma holbam pe peretii impodobiti cu tablouri si fotografii, toate avand stransa legatura cu Egipt. Am ajuns intr-o camera in care un portret al lui Nefertiti domnea pe perete. Ma simteam bine. Cu toate ca vroiam sa beau o cafea, am comandat un ceai negru cu lapte si am stabilit sa luam o narghilea cu aroma de struguri. Comanda a venit imediat, Cristi s-a ocupat de pregatirea narhilelei, iar prima care a fumat a fost Mia.
-Deci, Alex, ai de gand sa imi pui intrebarea aia? Mia se uita catre mine asteptand un raspuns.
-Ce intrebare? Raspunsul meu a fost pe moment cat se poate de sincer. Uitasem in totalitate de banuiala mea in legatura cu Mia.
-Nu crezi ca eu am de a face cu despartirea voastra?
-Aaa, asta. Sa fiu sincer, credeam asta, de fapt eram gata sa ma cert cu toata lumea fiind sigur ca tu ai fost, dar dupa discutia pe care am avut-o nu mai am aceeasi parere.
-Si ce te-a facut sa iti schimbi parerea? Nu cred ca o simpla discutie..
-Dupa cum bine stiti, eu nu beau, nu fumez si nu fac nimic ce ar implica un risc. Toata viata am incercat sa nu fac lucruri prostesti ce ar putea sa cauzeze rau mie sau persoanelor dragi mie. Astazi cand m-am trezit si am vazut toata aceea dezordine, nu numai in camera mea, dar si in viata mea. M-am simtiti ca si cand pana ieri am urcat in varf, iar astazi am cazut in prapastie. Nu discutia noastra m-a facut sa ma razgandesc ci faptul ca tu ma intelegi. Daca te-ai pune in locul meu probabil ca ai simti exact aceleasi lucruri ca si mine. Pentru asta iti multumesc,
-Draga Alex, eu sunt o fire empatica, nu ai de ce sa imi multmesti, chiar daca nu vroiam sa te inteleg eu tot nu puteam face asta.
- Oricum, aseara mi-ai demonstrat ca imi esti o prietena adevarata asa ca nu poti face pe nevinovata.
Am ridicat privirea pentru a o intalni pe a iei. Pur si simplu m-a strafulgerat. Privirea ei ma devora la propriu, probabil ca am trezit aceea atractie pe care ea o are pentru mine cu acel "multumesc", dar trebuia sa imi iau aia de pe inima.
A urmat apoi o lunga discutie ca intre prieteni, fara referinte la Andreea sau la cele petrecute. Dupa ce am condus-o pe Andreea acasa, m-am despartit de Cristi in zona parcului, apoi am urcat la etajul trei ,unde locuiam.
Inchid usa dupa mine si intru in bucatarie. Aici ii gasesc pe mama si pe tata mancand din clatite, probabil ca acum au ajuns. S-au uitat amandoi la mine, iar eu m-am uitat la ei.
- Unde ai fost? Ma intreba mama.
- La plimbare cu Cristi si Mia.
- Mia?! Aaa, fata de aseara. Mircea , stiai ca fiul tau are o iubita si noua nici macar nu ne-a spus?
- Serios? Cum arata?
Fir-ar. Gura m-a luat pe dinainte si chiar nu aveam chef de explicatii. M-am uitat la ei si mi-am dat seama ca erau ocupati cu clatitele asa ca era un moment bun sa ma eschivez.
- Sunt cam obosit acum, vorbim mai tarziu. Nu astept sa zic tot si deja ma deplasez spre camera, tot ce mai apuc sa aud sunt cuvintele spuse de tata:
-Mersi de clatite...si de whiskey.
-Da, da.
M-am pus in pat si am inchsi ochii sperand sa adorm. Era ora zece. Am stat doua ore in pat fara sa reusesc sa adorm, dintr-o data suna telefonul. Era Mia.
-Alo!
-Hey! Poti sa vi pana la mine, vreau sa iti arat ceva.
-La ora asta, nu poate astepa pana maine?
-Acesta e cel mai bun moment.
Inchide.
Ma gandesc logic. Nu pot dormi si nu am ce face altceva, plus ca am lamurit situatia cu Mia, deci nu aveam nimic de pierdut.

Am revenit cu capitolul 2. Sper sa va faca sa comentati.
P.S. Scuzati greselile de tastare, am sa le editez maine.
Things i don't have:
-Money
-A f**k to give



#4
Imi place capitolul 1 la fel de mult cum imi place si al doilea.Interesant subiectul.Dar stii ce ador eu cel mai tare :p Ca are mult dialog :)) Nu prea imi plac ...povestile ,ca sa le zic asa care au Putin dialog si multa,multa naratiune si alte alea.Dupa parerea mea descrierea e mai importanta.Oricum...Abea astept urmatorul capitol :)

JA NE!:bye:
[Imagine: tumblr_ljt9kkUjPo1qe6xr2.gif]

"An intellectual solve the problems,a genius avoid them"

#5
Foarte bine BioBoy imi place ca ai pus foarte mult dialog si am avut dreptate chiar am avut dreptate ca o sa evoluezi bv tie,dar ar fi bine daca ar posta mai multi pentru a iti putea spune ce ai gresit ce nu adik cei care se pricep eu,unul nu ma pricep.

#6
Trebuie sa recunosc ca titlul m-a facut curioasa.
Faptul ca nu ai postat foarte multe capitole, m-a determinat sa citesc ficul. Chiar mi-a placut, ai inceput destul de bine, greseli nu prea ai, actiunea e cursiva, iar descrierea e buna.
Oricum astept urmatoarele capitole.
Spor la scris!
It's a game...

#7
Îmi era o lene teribilă să citesc, darămite să comentez, însă chiar mi-a plăcut ce-am citit şi merită să las un comentariu. Mi-a plăcut tot ce-am citit, am fost captivată de tot încă de la prolog şi, de obicei, pun un mare accent pe estetică/greşeli de tastare şi alte cele, însă acum chiar n-am dorit să mă gândesc la ele. Recunosc, la descriere ai mai fii putut lucra - acolo am şi eu de lucru, nu-ţi face probleme * laughs * -, dar am fost capitvată de acţiune şi de idee. Îmi place că este, cel puţin până acum, este slice of life, fără vampiri/vârcolaci/vrajitori/ninja/spioni/mafie şi alte cele, căci sunt atât de multe ficuri dintr-acelea că îmi ies şi pe urechi. :)). Îmi plac personajele, sunt foarte interesante, Mia şi Alex chiar par că se potrivesc, iar de Cristi nu prea am ce spune. Ăăă, eventual că e un prieten bun. Când era chestia că Alex nu ştia ce-a făcut cu Mia, eu mă gândeam că au făcut prostioare (baka me -.-'), dar mă bucur că n-a fost aşa. Ăhm, nu ştiu ce să mai zic - sunt destul de obosită şi nu-mi prea găsesc cuvintele -, aştept următorul capitol, i mean ... chiar sunt curioasă şi sper ca Alex cu Mia să nu fie împreună atât de devreme, dacă tu plănuieşti cumva să-i cuplezi, însă nu ştiu la ce surprize mă pot aştepta, deci ... : - ? ?
Spor la scris şi multă multă imaginaţie ! >:D<

#8
Gata si capitolul . Era postat mai demult daca nu aveam probleme cu rasnita ce serveste pe post de calculator. Multumesc celor care au comentat!

~Capitolul 3~
~Ca un copil ce nu vrea medicamentul..~



Orasul arata asa de bine pe timp de noapte, parca toata mizeria si dezordinea care abunda pe strazi a disparut odata cu venirea intunericului. Luminile erau asa de stralucitoare, dar nu le dadeam importanta, eram cu gandul in alta parte, la Mia. Oare ce vroia la ora asta din noapte? Speram sa mergem undeva pentru ca eu nu mai aveam cum sa ajung acasa si mai degraba mi-as fi petrecut noaptea in vre-un pub decat la ea acasa.
Ma uit in jurul meu, in troleul murdar si urat mirositor. Un om al strazi dormea pe scaunele din spate, iar un pic mai in fata, o pereche se imbratisau cu drag privind unul la celalalt. Imi intorc privirea spre monitorul unde erau afisate opririle. Ajunsesem aproape de casa Miei asa ca trebuia sa cobor. Dupa ce se deschid usile ies , grabindu-ma catre blocul prietenei mele. Ma intrebam daca ar trebui sa o sun pentru a imi deschide usa, dar nu era nevoie. Ma astepta in fata blocului cu tigarea aprinsa. Urasc obiceiul asta!
Intrebarea " Oare ce vrea sa imi arate? " se prinsese asa de tare in capul meu incat a trebuit sa o spun.
-Deci, ce vrei sa imi arati?
-Wow, asa fara salutari, fara "ce faci? ". Ai patit ceva? Privirea ei imi dadu de inteles ca glumea. Nu ma simteam in stare sa fac fata sarcasmului, asa ca mi-am cerut scuze. Dupa ce a terminat tigarea am pornit spre bloc, dar spre surprinderea mea nu am intrat inauntru, ci am ocolit in asa fel incat sa ajungem in parcul din spatele imobilului.
Ea s-a asezat pe un leagan, iar eu pe o banca in apropiere. Ma uitam fix la cadrul de care era fixat leaganul, eram uimit de cum cadea lumina lunii pe suprafata aceea lucioasa de metal. Am ramas asa un minut intreg pana cand m-am uitat catre Mia si am vazut-o, uitandu-se insistent la mine cu un zambet asternut pe fata. Tot nu imi raspunsese la intrebare, dar acum nu imi mai pasa, ma simteam bine aici, chiar as fi putut dormi. M-am lungit pe banca, era chiar confortabila, apoi am privit catre luina, admirand-o in toata splendoarea ei.
-Imi imaginez fata pe care ai facut-o atunci cand ai inchis telefonul.. .A inceput sa vorbeasca brusc ceea ce ma facu sa tresar. Adica cu toate cele ce s-au intamplat seara trecuta, cred si eu ca tu te gandeai ca...
-Nu puteam sa dorm! De aia am venit aici. Mi-am mutat privirea catre ea si abia apoi am realizat ca am cazut din nou prada sarcasmului, iar tonul nu tocmai placut pe care l-am folosit agrava situatia. Imi cer scuze!
S-a uitat fix la mine cu o expresie ce emana uimire, insa vesnicul ei zambet i se asternu iarasi pe fata. Ma privii cu o serioritate falsa si spuse pe un ton ce imita o mama prea iubitoare:
-Tu esti prea incordat si trebuie sa te relaxezi. Asa ca uite ce ti-am adus.. Scoase din buzunar ceea ce de la distanta pareau doua bucati de hartie. Imediat ce se apropie insa, am stiut ca seara nu lua o intorsatura rocmai buna.
-Nu! Mia, eu nu am sa fumez marijuana. M-am ghemuit pe banca si apoi mi-am dat seama, ii jucam jocul. Practic eu eram ca un copil ce nu vroia medicamentul, iar ea era mama. Situatia asta ma amuza pe moment si se vedea clar ca si pe ea, dar vedeam clar cum vor evolua lucrurile. Mia se pricepe sa se joace cu mintea oricui, asa ca fie ca vroiam fie ca nu, tot aveam sa fumez joint-ul ala.
Avand situatia asta in fata am decis sa analizez. Marijuana nu dadea dependenta in doze mici, iar efectele ei ma puteau ajuta cu insomnia mea. In plus, ma simteam bine sa incerc ceva interzis, de fapt ma simteam ca in al noulea cer si asta fara sa aprind macar tigarea.
A fost bucuroasa sa vada ca m-am hotarat si singur fara sa mai fie nevoie de puterile ei de convingere. Am intins mana pentru a prinde tigarea si incet incet am adus-o la gura. Mia imi dadu bricheta dupa ce isi aprinsese propria tigare. La inceput am ezitat, dar m-am uitat la ea si mi-am dat seama ca nu e nimic rau in a incerca lucruri noi. Totusi mi-am adus aminte de invataturile pe care mi le dadea familia, sa nu ma iau dupa prietenii mei oricat de fideli ar fi, am ignorat toate acele lucruri. Mintea mea s-a golit de resentimente si fara sa ezit am aprins tigarea. Am tras puternic fumul acela carea avea sa ma relaxeze, acel fum care imi dadea cel putin pentru seara aceea o alta perspectiva.
Am tusit violent la primele doua fumuri trase, dar apoi plamanii mei s-au obisnuit cu senzatia si am putut sa fumez toata tigarea fara alte intreruperi. Cat timp am fumat, nici-unul dintre noi nu a scos un cuvant. Fiecare era in lumea lui. Eu fascinat de Luna, ma uitam catre ea, fara sa clipesc. Ma uitam la forma ei rotunda, la lumina pe care o emana si apoi observam cum norii o invaluiau. Aveam impresia ca Luna era perfecta, dar lasa ca norii sa o corupa, sa ii strice frumusetea si sa o invaluie in intuneric. In timpul acesta Mia ma privea fix, nu am bagat-o in seama si ii evitam privirile pe cate de mult posibil.
Amandoi am terminat de fumat si stateam nemiscati si tacuti. Eu ma simteam bine si imi era frica sa nu stric aceasta senzatie. Simteam nevoia sa stau nemiscat, doar sa privesc, asa ca m-am uitat la Mia. Ciudat era faptul ca acum nu mi se mai parea ca este prietena mea cu niste ochi minunati, acum chiar o gaseam atragatoare. Ma uitam la trupul ei, la formele ei bine definite si mai mult decat sexy. Eram umit de faptul ca nu observasem toate aceste lucruri. Acum nu puteam sa imi iau ochii de la ea, nu vroiam. Intr-un final a observat ca o priveam insistent si a inceput sa imi zambeasca, se uita adanc in ochii mei de parca ma vedea pentru prima oara. Se ridica din leagan si se apropie de mine, eu i-am facut loc pe banca, dar ea se aseza pe genunchi mei punandu-si bratele in jurul gatului meu.
-Acum eu sunt mai frumoasa decat Luna?
Intrebarea asta spusa pe un ton jucaus ma intriga. De fapt eu o comparam cu un nor, dar gandindu-ma a doua oara ii dadeam dreptate. Corpul ei, de fapt intreaga ei fiinta imi putea atrage atentia de la Luna si de la tot ce este mai frumos in lumea asta.
Isi apropie capul de al meu pana cand erau lipite, apoi mi-a soptit ceva ce nu am putut deslusi. Am vrut sa ii spun sa repete, dar imi facu semn sa tac si fara avertisment ma saruta. Nu am incercat sa ma opun cu toate ca stiam ca ceea ce fac este gresit, de fapt ma lasam purtat de val.
Am intrat in bloc si apoi pana la etajul 3 la apartamentul ei. Mi-a zis a parintii nu sunt acasa asa ca nu aveam de ce sa imi fac griji. Ne-am facut loc pana in dormitorul ei unde ea ma arunca in pat. Imi desfacut camasa apoi se dezbraca ramanand doar in sutien. Se uita la mine cu un zambet ametitor, apoi ma acoperi cu saruturi.
-Ma doresti? Intrebarea mi se paru retorica, dar simteam nevoia sa raspund.
-Normal.
Zambetul ii disparu de pe fata, imi dadu drumul la maini si se uita la mine cu o privire confuza si plina de intrebari.
-Minti, nu ma doresti, nu ma iubesti. Daca era asa atunci de ce nu mai ales pe mine in locul Andreei? Esti doar un mincinos. Se intinse dupa un obiect de pe noptiera si inainte de a putea reactiona am vazut veioza grea chiar inainte sa ma loveasca drept in cap.
Macar acum puteam dormi.
Things i don't have:
-Money
-A f**k to give



#9
Îţi lăsasem un comentariu şi mi s-a stins laptop-ul chiar când să îl postez o,o
Nu-i nimic, am să scriu altul. Mă bucur că-s prima, btw.
Mi-a plăcut mult capitolul ăsta, really, mi-a plăcut enorm faptul că s-au întâmplat lucru la care, sincer, nu m-aş fii gândit sau aşteptat, pur şi simplu am rămas uimită; prin acest capitol ai dovedit încă o dată că oamenii sunt înşelători şi că, după o zi sau două petrecute cu ei, tot nu-i cunoşti. Mia m-a lăsat mască - ca să spun aşa -, eu chiar o vedeam tipa cuminte, la locul ei, dulce, copilăroasă, îndrăgostită de Alex and so on, dar nu credeam, sincer, că are de gând să recurgă la droguri pentru a muta toată atenţia lui Alex asupra ei. Alex îmi pare destul de confuz, e tipu' de băiat chiut până la extreme, dar fă-l mai hotărât, fă-l să ştie când să spună da şi când să spună nu, căci nu ştiu de ce, dar am impresia că el ezită cam în tot ce face (ok, la faza cu drogurile a fost normal să ezite, dar la restul fă-l hotărât, că doar e băiat :]]). Sunt unele locuri unde ai omis să pui virgulă şiii am să analizez o frază să vezi cam ce m-a deranjat pe mine acolo şi ce încurcă şi estetica într-o oarecare măsură :
"-[space] Tu esti prea incordat si trebuie sa te relaxezi. [virgula mergea mai bine] Asa ca uite ce ti-am adus.. [dacă pui puncte de suspensie, pune-le pe toate trei, căci altfel chiar ajută la stricarea esteticii] Scoase [scoase cu literă mică] din buzunar ceea ce de la distanta pareau doua bucati de hartie. Imediat ce se apropie insa, am stiut ca seara nu lua o intorsatura rocmai [tocmai] buna."
Nu sunt atât de multe greşeli, probabil trebuie doar să fii puţin mai atent. Îmi place descrierea, dar se poate mai bine - nu o lua personal, întotdeauna se poate mai bine :]] -, acţiunea îmi place cum decurge, îmi place că nu ştiu ce o să urmeze, că pot să-mi imaginez eu orice, orice, iar tu o să scrii ceva la care, poate, nu m-aş fii gândit deloc.
Aştept următorul capitol, spor la scris ! >:D<

#10
Omule, ce sa zic? Nu ma pricep deloc in a analiza aceste capitole asa cum o face Spence, nu, in nici un caz! Insa pot sa imi exprim opinia mea sincera despre acest fic. De la titlu si pana la ultimele cuvinte mi s-a parut genial, chiar nu ma asteptam sa faci asa ceva! In fiecare capitol ai stiut sa imbini dialogul cu descrierea, dupa fiecare capitol m-ai lasat masca si curios, imaginandu-mi o posibila continuare, insa de fiecare data m-ai surprins. Acum astept capitolul urmator, asa cum am spus, dupa fiecare capitol m-ai facut curios, incercand sa-mi imaginez o posibila continuare! Spor la scris!
[Imagine: tumblrlx7b30asgu1qg0svn.gif]






Subiecte de discuție similare...
Subiect: Autor Răspunsuri: Vizite: Ultimul răspuns
  Vicii si dragoste Riynka 16 12.226 20-11-2011, 06:36 PM
Ultimul răspuns: Miranda.
  Iubirea este jocul Morti ! Vampire Soul 0 2.155 02-03-2010, 07:22 PM
Ultimul răspuns: Vampire Soul


Utilizatori care citesc acest subiect:
1 Vizitator(i)