[Terminat] This feeling hurts so much

[Addeh]

Of Doamne, nu miros nimic bine in legatura cu slujba aia. X_ X De parca Matei asta [ exact el; si da, mi se pare mai incitant ca l-ai bagat in fic. ] ar vrea sa profite de pe urma lui Akita. Åži.. of doamne, cred ca reuseste foarte bine; mai ales ca Aki pare atat de sensibil. >.<
God, deci chiar ai facut o treaba buna cu acest personaj, atitudinea si comportamentul este pur inocent. Exact asa cum ar trebui sa fie un uke. <33 Dar ÅŸtiti de ce ma tem eu ?... De faptul ca Matei sa nu-l vanda idiotilor de-acolo. Cica lucreaza ca si chelner... Nu cred... Am de citit. so...

[Aiwendil]

Capitol nou!In sfarsit a sosit.
De ce nu prea am eu incredere in Matei?Prea prietenos.Eu cred ca pune ceva la cale.Adica sa-l lase singur pe Akita intr-un club cu tipi mai mare decat el?Suspect.
Speram ca in capitolul acesta sa aflu mai multe depre sentimentele lui Akita.Sunt curioasa pe cine va alege!Eu as vrea sa ramana cu Mark.Yn il are deja pe Saren si dupa cate vad eu cei doi chiar se iubesc.
Astept capitolul urmator.
Bye!

[Kd.sens]

In sfarsit trec si eu pe aici.
Nu am multe de spus, avand in vedere cade fiecare data am subliniat ceea ce mi-a placut si ce as dori sa corectezi

Bun nu pot anticipa ce ai de gand cu aceasta propunere, insa nici nu doresc asta (unde ar mai fi suspansul daca as putea intui acest detaliu?). Mi-au placut tentele jucause (ironie. amuzamant) ce s-au mulat conform replicilor, acestea avand un rol important - difera de la o stare la alta- antiteza. Pasajele descriptive au subliniat contrastul dintre cei doi, ba chiar redand starea emotionala a protagonistului.
Fiecare amanunt a fost relatat cu atentie, descrierea fiind o contributie principala asupra acestui element. Grupurile nominale inca aua ceeasi influenta, acelasi impact asupra mentalitatii lectorului. De aici iesa la iveala din nou apetenta mea pentru aceste fic-uri, intensificandu-se cu fiecare rand citit. Dialogul, criteriu pe care l-am apreciat mereu, l-am observat de data asta, lucru ce-mi poate provoca doar entuziasm. Ma bucura faptul ca nu l-ai evitat prin relatarea acestuia prin povestire (cum incepusei sa formezi din asta un obicei). Astfel, sentimentele reies cu usurinta, fara vreo urma de suspiciune.

Inca de la inceput mi-a placut faptul ca nu am observat vreo repetitie sau pleonasme in fic-ul tau, neluand in considerare daca ai sau nu greseli de ortografie. Acest lucru ramane valabil in continuare si sper sa persiste in continuare ~~!
Limbajul folosit este expresiv, ajutand cu mult la relatarea situatii, atmosferei usor tensionate la inceput. Sfarsitul poate fi perceput sub doua situatii, insa asta ramane la alegerea ta. Intreg contextul este construit într-o cheie simbolica discursiva.Mi-a placut alegoria sentimentala, aceasta fiind ceea ce pe mine ma impresioneaza.

Deci, per ansamblu, mi-a placut la fel de mult si sper sa continui in acelasi mod.
As fi dezamagita daca ti-as gasi vreun capitol mai prejos de asteptarile mele .
Si astfel marchez sfarsitul postului meu ---> Astept cu nerabdare urmatorul capitol >:] .

[Rain]

Aprecie mult parerile si comentariile voastre Am venit cu nextul cam tarziu, ce-i drept. Vreau sa imi cer scuze, insa acum sper ca le voi aduce mai repede, doar e vacanta ^^
Lectura placuta *kisses*

-Capitolul 9-

Nu mi-a luat deloc mult timp ca sa ajung in incinta scolii si sa urc treptele. Mai erau exact cinci minute si se suna de iesire, deci daca eram atent puteam ajunge in clasa exact in momentul in care domnul Utaru parasea clasa si se ducea spre cancelarie.
Am spus daca voi avea noroc, insa nu am avut, caci imediat ce iesi din clasa cu catalogul sub bratul drept am vrut sa ma ascund, am vrut sa despic pamantul si sa ma las inghitit de el, am vrut sa fug, sa mor de rusine, orice, dar numai ochii cu el sa dau nu doream.
-Imi pare rau pentru tot ce ai fost nevoit sa vezi, spuse el in timp ce parca ma impingea din priviri intr-un loc putin mai nepopulat, langa fereastra, acolo unde nu trecea nimeni.
Se vedea de pe chipul sau ca era putin stanjenit si se simtea cam prost vorbind cu mine despre asta. M-am incruntat la vorbele lui si la situatia in care eram pus.
-Nu sunt deloc afectat de asta, am mintit, probabil chipul tradandu-ma din nou.
Blondul din fata mea afisa un zambet sters, urcat de o ridicare a buzelor sireata, apoi isi impinse cu varful degetului aratator de la mana stranga mai mult ochelarii de pe nas pentru a ma privi mai bine.
Mi-am asezat mainile pe caloriferul stins de langa pervaz, lasandu-mi privirea pe undeva prin jurul gatului sau, observand un colier frumos prins de un lant destul de gros. Colierul era alcatuit dintr-un material stralucitor, reprezentand initiala "S". Mi-am muscat obrazul pe dinauntru nelinistit, simtind cum inima imi este cuprinsa de o durere ce devenea din ce in ce mai apasatoare atunci cand am realizat ca initiala aceea venea exact de la numele iubitului sau.
Vocea lui insa ma trezi din visare:
-Ba da, chiar pari afectat de asta, altfel nu mai chiuleai de la orele mele.
-Si tu esti mandru ca sunt afectat? l-am intrebat cu o voce ragusita, incercand sa imi tin lacrimile la locul lor, fara a ajunge pe obrajii mei.
Imi prinse barbia intre degetul sau mare si cel aratator in asa fel incat sa il privesc exact in ochi. Acea liniste apasatoare devenea enervanta, asa ca i-am adresat din nou intrebarea.
-Sigur ca nu. Vreau doar sa intelegi ca imi pare rau pentru cele petrecute. Doar tu stii despre mine si Saren, si as prefera sa ramana secretul nostru. Stii doar ca as putea fi dat afara daca directorul ar afla. As putea ramane fara servici. Nu ar conta prea mult, insa stiu sigur ca nu vrei sa ma parasti. Inca suntem prieteni, stii?
Il ascultam cu atentie, simtind cum inima incepe sa imi bata din ce in ce mai tare la fiecare fraza, sau poate chiar cuvant rostit de el. Fiecare silaba, consoana sau vocala rostita de el imi ajungea in ureche si ramanea acolo, ca un ecou dureros.
Imi vorbea cu atata incredere si nu voiam sa il dezamagesc, asa ca nu i-am mai spus ca nu doar eu stiam asta, ci si colegul meu Mark. Trupul incepu sa mi se umple de vibratii, ma cutremuram cand si-a apropiat chipul de al meu, insa soneria fu auzita mai tare ca niciodata.
Sunetul acela asurzitor ce ii chema pe toti in clasa il facu sa se opreasca din a-si continua treaba. Privi mohorat spre micutul aparat prins de tavan ce continua sa sune fara incetare, apoi mima o injuratura pe buze pe care am putut sa o citesc imediat.
Isi lua mana de pe barba mea ce simteam ca imi tremura, apoi ma batu scurt pe umeri.
-Vreau sa vorbim dupa ora asta, ma anunta, apoi disparu, lasandu-ma pe mine singur in acel loc, gandindu-ma ca probabil tot aici ar fi trebuit sa ne intalnim si pauza viitoare.
Am intrat in clasa cu cateva secunde inaintea profesorului, apoi m-am asezat in banca, langa Mark, ce ma privi surprins.
-Unde naiba ai fost?
-Shht, vorbim in pauza, am rostit, cerand o foaie si un pix de la colegi pentru a putea scrie lectia ce urma sa ne-o predea profesoara de geografie, caci eu aveam ghiozdanul gol.
Nu m-am putut concentra nicidecum pe spusele profesoarei, eram cu gandul intr-o cu totul alta dimensiune. Priveam in gol, aparandu-mi imagini in fata ochilor cu profesorul de matematica cand se apropiase atat de mult de mine, incat diferenta dintre buzele mele si ale lui era doar de doi sau trei centimetri. Apoi, in fata ochilor , ca un film ce se derula cu viteza luminii, au aparut imaginile cu trupurile transpirate ale lui Saren si Yn, iar mai apoi i-am auzit vocea lui Matei, propunandu-mi sa lucrez la club.
-Domnisorule Akita Nawasu, ce zici daca ne arati tu unde se afla Argentina?
Am incuviintat din cap, apoi m-am ridicat din banca simtiind cat de privit sunt, insa nu am indaznit sa imi intorc capul in alta parte decat la harta din fata clasei agatata intr-un cui din perete. Ajuns in fata ei, am intins mana spre locul cerut de doamna profesoara, apoi m-am dus la loc. Nu imi venea sa cred ca fusesem atent la vorbele dansei, avand in vedere cate imagini si voci stranii aveam in minte.

-De ce esti asa grabit?
-S-a innorat deja, nu vreau sa ma apuce ploaia, am mormait, privind spre cerul ce capatase acum o nuanta mult mai inchisa ca dimineata. Mark ma urma pana la iesirea din scoala, observand nelinistea de pe chipul sau, insa nu aveam de gand sa ii spun nimic daca nu ma intreba el.
Se pare ca pana la urma nu a mai cedat tentatiilor si spuse:
-Unde dracu' ai fost la primele doua ore?
-Am chiulit, am zis simplu, de parca era foarte normal ceea ce facusem.
-Cum adica ai chiulit?
-Haide Mark, o sa ne apuce ploaia daca mai stam si palavragim aici, m-am adresat, simtind mici picaturi reci cum imi navalesc pielea.
Isi dadu ochii peste cap, apoi pleca in partea opusa, salutandu-ma, la fel facand si eu. Cu fiecare metru pe care il parcurgeam, grabeam pasul din ce in ce mai mult. Nu voiam sa ajung ca o pisica uda acasa!
Mi s-a parut ciudat ca renuntase atat de repede la discutia dintre noi, sau poate chiar nu ii pasa de mine. Ma credea un prieten si atat. Unde mi-a fost mintea atunci cand am gandit pentru o secunda ca ma iubeste? Dar poate chiar ma iubea, ma iubea cu adevarat, altfel nu ar fi facut acele gesturi prea evidente.
Mi-am prins buza inferioara intre dinti si m-am oprit in loc, privind spre cer. In departare, cerul era despicat de luminile rupte, ce se intersectau cu altele, apoi, la cateva secunde se auzeau zgomote puternice. Tunetele acelea mi-au dat cativa fiori, asa ca imediat ce am trecut strada si am ajuns in gradina, am luat-o la fuga si am intrat in casa.
Am aruncat ghiozdanul gol pe jos si m-am grabit spre fereastra, inchizand geamul care imediat a fost acoperit cu picaturi inocente de ploaie.
Cerul era straniu acum, acel albatsru semanand cu cerneala din stilou ce a fost turnata din greseala in apa, aceasta inghitind lichidul inchis la culoare fara pic de mila.
Nu stiam ce sa fac mai intai. Ori sa ma apuc de teme, ori sa il sun pe Matei, sa imi fac dus sau sa mananc. Aveam mult de lucru, iar timpul mi se parea prea putin, mai ales ca eram singur acasa.
Am reusit intr-un final sa mananc, sa scriu ceva la latina si sa imi fac dus, apoi am revenit in sufragerie imbracat in noile haine.
O clipa mi se paru ca vad o miscare usoara langa fereastra si cateva faruri aprinse, insa acestea disparura imediat. Un tunet strabatu noaptea atat de puternic incat pentru o clipa m-am oprit paralizat.
Cand sunetul se repeta, o senzatie de nesiguranta imi strabatu corpul. Am tresarit, simtindu-mi inima cum sare din piept cu atata putere, incat mi-a provocat durere in momentul in care se auzi un ciocanit in usa.
M-am indreptat incet spre aceasta, deschizand-o fara a mai privi pe vizor. Cine ar putea umbla pe vremea asta decat bunicii mei pentru a se intoarce ?
De aceea m-am si grabit sa deschid, insa mare greseala am facut.
Linistea teribila nu era deranjata decat de bataile navalnice ale inimii mele care acopereau toate tunetele si picaturile de apa.
In fata mea nu zaream nimic altceva decat silueta cu mult mai inalta decat mine, cu parul blond si dat peste umeri, chipul palid impreuna cu ochii sclipitor de frumosi. Silueta inainta, afisand un zambet cat se poate de discret, insa l-am putut vedea intr-un final.
-Imi pare rau ca dau buzna asa, dar deja sunt ud, chiar daca am venit cu masina. Afara ploua cu galeata, mi se adresa Yn, disparand din pragul usii si pasind in camera.
In urma sa lasa urme mici de apa, eu privind ingrijorat spre hainele sale lipite de trup.
Am inchis la timp usa ca picaturile sa navaleasca inauntru si sa ma faca si pe mine aproape la fel de ud precum el. Acum intelesesem de ce mai devreme am vazut umbre si faruri venind de afara. El... El chiar venise aici pentru mine.
I-am spus sa ia loc pe canapea, insa acesta nu accepta si ramase aproape de mine.
-Am venit pentru a-mi cere scuze. Nu mi-am dat seama cat de prost te-ai simtit, decat atunci cand te-am asteptat in pauza urmatoare iar tu nu ai venit.
"Oh, am si uitat..." am zis dezamagit in gand, facand ochii mari si aducandu-mi aminte de momentul in care mi-a spus ca vrea sa discutam in pauza urmatoare, insa eu ca un prost uituc nu mi-am adus aminte. Am inghitit tot aerul ce il tinusem in mine pana atunci, simtind cum ma priveste ingrijorat, insa eu nu am avut curaj sa il privesc la fel cum o facea el. Ma uitam discret cu coada ochiului.
-Nu trebuia sa vezi toate alea si mai ales acum cred ca esti foarte confuz. Asa e?
Am tresarit la replica lui, simtind cum inima incepuse din nou sa imi sara in susul pieptului, parca dorind sa iasa afara. Avea dreptate, eram foarte confuz. Nu stiam ce fusesera acele sarutari din partea lui, acele atingeri din alte zile, cand eu si el stiam exact pe cine iubea Yn.
-Scuze, spuse pe un ton stins, nemaiasteptand raspunsul meu, apoi imi prinse barba cu doua degete si imi ridica chipul asupra lui.
Ochii ii sclipeau la fel de puternic ca atunci cand se afla in fata usii mele, poate mult mai puternic. Isi apropie la fel de mult chipul de al meu ca atunci, dar si de data asta se opri. Ii simteam respiratia ca o moara de vant ce imi sufla in fata.
Nu mi-a dat voie sa iau vreo gura de aer caci imi acoperi buzele cu gura sa, iar eu, involuntar, mi le-am desprins si i-am dat voie sa patrunda inauntru cu limba lui moale si calda. Imi cerceta lacasul cu lacomie, de parca asta ar fi fost ultima data, in timp ce mana lui dreapta sedea negresit in suvitele mele satene de par. Isi inchise ochii, iar la acest gest am facut si eu la fel, simtind cum un fior imi strabate spatele si se despica in mai multi fiori mici ce aveau ca scop sa imi dea acele senzatii infricosatoare.
Ma speria, insa totul era placut... Prea placut ca sa fie adevarat.
Se desprinse de buzele mele, apoi ma saruta scurt pe frunte si pleca spre usa la fel de grabit precum intrase.
-Noapte buna!
Au fost singurele cuvinte pe care le-am putut auzi din gura lui, apoi disparu si el si autovehicolul acestuia. Stateam in pragul usii, speriat de senzatiile pe care le-am simtit. Venise ca sa isi ceara scuze si sa imi arate asta printr-un sarut. Cum trebuia sa reactionez? Nu cred ca profita de mine sau de bunatatea mea, insa inainte sa dispara i-am soptit : "Te-am iertat..."
M-am uitat spre cer, insa un gros nor acoperise de tot luna.

[PervyTeoYaoi_Shinee]

Yei, next! Sincer nu stiu daca ti-am mai comentat sau nu la ficul asta, dar il ador. Defapt ador toate ficurile tale.
Acum imi trebuie o pauza din cauza socului. Mhhh, ce sarut dulce......:perv:.......
Gata, acum ma simt mai bine. Ma bucur tare mult pentru cei doi ce s-au impacat, desi am o impresie ca o sa se certe Yn cu iubitul lui si ca Akita nu a facut bine cand a inceput o prietenie cu Matei. Ehh, poate sunt prea perversa si rautacioasa. :yes: (Da sigur sunt, poate si un pic malefica azi.)
Trebuie sa vad ce se intampla so Dola(Dora) vlea next acum!!!
Ja ne!
__________

:bye: I'm the first!

[Aiwendil]

Wow!
"Nu mi-a dat voie să iau vreo gură de aer căci îmi acoperi buzele cu gura sa, iar eu, involuntar, mi le-am desprins şi i-am dat voie să pătrundă înăuntru cu limba lui moale şi caldă."-Yn la sarutat pe Akita.Ce romatic!Vroiam mai mult. :001_wub:
Yn si Akita sunt la fel.De ce?Pai Yn il iubeste si pe Akita si pe Saren,iar Akita il iubeste si pe Mark si pe Yn.Intelegi? Eu tot nu cred ca o sa ramana impreuna.Yn e profesor,iar Akita elev.
Saren a aparut in povestea asta cam de doua ori.As vrea sa aflu ce gandeste el sau ce fel de persoana e...
Stii ca eu mereu astept capitolul urmator.
Bye!

[Kd.sens]

Desigur-
Tin sa mentionez ca este un lucru deploarabil pentru mine ca nu sunt prima, insa ma multumesc si cu locul trei. Realmente,imi cer scuze pentru faptul ca nu am trecut mai devreme insa din cate ai putut sesiza nu am mai intrat pe animezup de aproximativ doua zile, momente in care tu ai postat capitolul.

Acum revenind la capitol.
Acesta m-a fascinat dupa cum bine stii, fiind un capitol de-a dreptul perfect. Limbajul utilizat a fost unul imagistic, deosebit de expresiv. Potrivit notiunilor fundamentale si propriei conceptii , dialogul este o trasatura principala, caracter ce nu poate lipsi indiferent de rolul ,secundar pe care aparent, il are.Stiu ca devine cam monoton sa repet acest lucru, insa il punctez pentru a ma convinge ca nu vei omite acest amanunt. Am avut oportunitati in care s-a intamplat astfel de aceea subliniez acest detaliu.
Oricum, trecand peste aceste aberatii, dialogul la tine a existat si cred ca a avut cea mai mare influenta/ "un impact deosebit" (am ajuns sa ma citez). Si acum cu privire la actiune. Acesta contine procedeele necesare, este retusat cu ajutorul figurilor de stil si imaginilor artistica diversificate (predomina cele vizuale din cate am putut sesiza).
Aceasta decurge conform idealurilor tale, tinzand spre perfectiune. Imi place ca ai nuantat fiecare detaliu, explicandu-l detaliat, astfel implicand lectorul drept martor. Similar capitolului anterior, acesta este un joc al tentelor , ele impletindu-se si dand aer de autenticitate creatiei tale.
Si acum sa comentez putin asupra pasajelor descriptive- au avut un rol important. Mi-a placut modul in care ai suprins atmosfera tensionata dintre cei doi, starea de confuzitate si melancolie a micutului si de ce nu, chiar si situatia in sine. Cu alte cuvinte, mi-a placut faptul ca tuturor amanuntelor le-ai atribuit rolurile potrivite.
***
Personajul pe care eu il admir cel mai mult si si-a castigat respectul de sine--> este Yn, cu toate ca se comporta ciudat. Protagonistul intr-adevar ar trebui sa imi starneasca cel mai mult interes, insa mie imi place mai mult caracterul profesorului. Nu inteleg a vrut sa simbolizeze sarutul conceput de cei doi, insa voi admite asta doar in cazul in care el are intentii serioase cu micutu'! (clar . implicare afectiva )
***

Deci capitolul acesta se claseaza printre preferate! Nu am niciun dubiu in privinta acestui lucru, avand in vedere ca surprinde un sarut intre caracterele mele adorabile . (rawr).
Astept urmatorul capitol ca nerabdare!
Sper sa ma anunti in continuare

[Addeh]

Of Doamne. >___< Deci acel sărut a înrăutăţit şi mai rău lucrurile. Şi ştii de ce ? Pentru că l-a făcut pe micul Akita mult mai confuz şi mai speriat decât era înainte...
Well, nu mi s-a părut că ai întârziat [ prea mult ] ; poate din cauză că am fost eu ocupată cu învăţaul la română şi matematică. -.-'
Dar ce mai contează acum ? Eu sunt happy că ai postat... :X Offf, chiar nu am habar ce se va întâmpla de acum înainte, chiar nu ştiu. Rămân la ideea mea principală în legătură cu Matei - adică nu ştiuce să cred despre el,dar orice ar fi, nu e de bine. T__T Ah, da... Şi Mark.... Ce naiba mai e şi cu Mark acum ?... Oare va mai îndrăzni acele săruturi bruşte ? ; - ?
Doamne, eu fierb aici ! >______>

[Rain]

Multumesc mult de comentarii *kisses*. Lectura placuta!

-Capitolul 10-

Inaintam printre razele tensionante ale diminetii, usor morocanos, caci azi era prima mea zi de munca. Odata ajuns in fata clubului - bineinteles... Matei m-a ghidat tot timpul prin telefon - emotiile au inceput sa apara.
Inaintea mea se derulau imagini cu totul diferite fata de ce vazusem pana acum. Imaginea clubului ii dadea un aspect de bordel, geamurile fiind fumurii si pictate cu flori rosi. Treptele pareau prea inalte, de parca urcai undeva la un etaj mai sus. Peretii erau negri, iar ici pe colo se mai gaseau cateva reflectoare ce luminau cu blandete numele clubului, "Peaceful Night".
De afara, totul parea obscen, insa m-am imbarbatat si am urcat treptele cu curaj. Acesta disparu cand scarile subtiri nu se mai terminau si zici ca urcam undeva in nori, chiar daca nu parcursesem decat aproximativ doi metri in inaltime.
Am reusit in sfarsit sa deschid usa pe care era lipit programul. Din cate vazusem eu, clubul acesta se deschidea dupa ora 18:00, de obicei.
Cand am pasit inauntru m-a cuprins o usoara emotie de teama ce mi-a transmis cativa fiori. Locul era pustiu.
Cateva mese asezate in coltul incaperii, langa barul dotat cu fel si fel de soiuri de vinuri, isi gasisera veacul acolo.
O voce cunoscuta sparse tacerea, sunetul venind de undeva dintr-o scobitura in perete, probabil acolo fiind un hol.
-Hei, frate, ai ajuns? intreba Matei, care era imbracat intr-o pereche de blugi cu tur, tenesi verzi si o camasa in carouri cu verde si negru. Trecu pe langa mese si se apropie de mine, prinzandu-mi mana intr-o stransoare.
-Da, dupa cum vezi, sunt chiar aici, am spus usor entuziasmat dupa ce i-am dat drumul mainii.
In timp ce ma conduse spre vestiar si imi arata cateva usi povestindu-mi despre intrebuintarea lor, avea pe chip un zambet ce nu-l mai vazusem pana acum la el, dar cert era ca arata satisfactie.
-Dupa ce te imbraci in uniforma ne intalnim acolo, ok?
Am scuturat din cap in semn ca "da", apoi am trecut pragul si am inchis usa in urma mea. Muzica se auzea in surdina prin boxele agatate de tavan.
M-am imbracat repede in uniforma de chelner, venindu-mi chiar foarte bine cu camasa alba si papionul negru. Am iesit din vestiar si m-am indreptat spre mesele din club, exact in locul in care stabilisem.
Mi-am aranjat papionul mai bine, dupa care am observat ca Matei nu era singur la masa.
-El este Ronald sau Roni, incepu el prezentarile, fixand cu privirea tipul din dreapta sa, la fel de blond ca si el, parul fiindu-i mai scurt.
Am zambit amandoi cand ne-am intalnit privirile.
-Iar el este Yuneko sau Yu, rosti din nou, aratand spre tipul brunet si slab. El era aschie fata de Roni ce arata ca un pachet de muschi, nasturii de la camasa aproape plesnindu-i de la patratelele de pe abdomen.
-Si cel de-al treilea? Ai spus ca sunt trei...
-A avut o problema si nu a putut ajunge, dar stai calm, vei face cunostinta si cu el, ma anunta Yu, incepand apoi sa rada.
Matei pleca, spunandu-ne sa ne apucam de treaba imediat ce incep sa apara clienti, ce nu au avut de gand sa intarzie.
Fiind prima zi de munca am incercat sa dau tot ce am putut din mine. Ma miscam printre mese cu un carnetel si un pix, notand toate detaliile pe el. Dupa ce ii spuneam barmanului ce sa aduca, luam sticlele si le duceam la cei ce comandasera. Dupa aceea stergeam fiecare masa in parte, aranjam mai bine scrumiera si meniul cu bauturi si sucuri, apoi luam locul DJ-ului pentru scurt timp cat pleca la baie, eu fiind nevoit sa aleg muzica.
Pentru prima zi mi se parea o gramada de lucru. Ca sa ma imbarbatez, m-am gandit numai la salariul ce avea sa vina peste o luna.
Cand m-am dus spre bar pentru a lua doua sticle de Angelli, m-am intalnit cu Yu, care stergea pardoseala de langa bar.
-Cum ti se pare? intreba in timp ce afisa un zambet cald.
-E destul de mult de munca.
-Stai sa vezi dupa ora opt, cand vin aici o multime de doritori de alcool si dans.
Dadu din cap, numai gandindu-se cat vom avea de munca diseara.
-Ca veni vorba de asta... Pe programul de la usa de la intrare arata ca clubul se deschide dupa ora 18:00. Credeam ca... e un club de zi, unde se bea o cafea si... Nu stiam ca...
-Nu, e un club de noapte. Doar in weekend si miercurea clubul este deschis toata ziua. Intelegi?
Mi-am muscat obrazul pe dinauntru, stand o clipa pe ganduri si incercand sa ma eliberez de gandurile ca lucram la un club de noapte. Insa eram doar chelner, nu eram animator sau... mai stiu eu ce.
I-am zambit slab, apoi, fiind chemat de clienti, m-am dus si mi-am continuat treaba fara sa mai pun si alte intrebari pana seara, cand clientii incepura sa vina ca pe banda rulanta, exact asa cum imi explicase Matei.
Cand munca devenea din ce in ce mai interesanta si imi intrasem in mana, drumul de la mese pana la bar, ocolind ringul de dans care incepea sa se umple, am fost oprit de o atingere a umarului. Mi-am intors capul, vazandu-i chipul blondului ce imi spuse ceva. Nu am putut intelege nimic din vorbele lui Matei si nici macar sa mimez pe buze nu am putut caci lumina era proasta. M-a tras pe holul lunguiet si subtire, lasandu-se cu chipul asupra mea.
-Cred ca pentru prima zi e de ajuns cat ai lucrat. Te felicit ca inca esti in stare sa mai muncesti dupa 5 ore.
Imi facu cu ochiul, apoi imi lua carnetelul din mana, fara pix, spunandu-mi ca acesta imi va trebui pentru a completa formularul de inscriere. Il puse pe Roni sa il aduca repede, iar acesta se conforma.
Am fost nevoit sa completez cateva hartii cu numele, CNP-ul si alte chestii putin importante pentru mine. In cateva minute am terminat de manzgalit acele foi, care la inceput fusesera aproape goale.
-Hei, Yu, vino putin.
I-am facut semn brunetului, caci el mi se parea mai amuzant fata de Roni ce era intotdeauna serios, fara niciun zambet pe fata. Acesta veni langa mine si isi lasa chipul spre buzele mele ca sa ma poata auzi.
-Ce fac cu astea? l-am intrebat, facand referire la foi.
-Cred ca trebuie sa i le duci sefului. Are nevoie de ele!
Dadu din cap in semn aprobativ, apoi privi spre hol, explicandu-mi ca Matei ar trebui sa fie in biroul sau.
-Si unde e biroul lui?
-Prima la stanga, parcp, murmurp nesigur, insp mp bptu pe umar si spuse ca trebuie sa il fi gasit eu. Fata de mine, el pleca de aici dupa miezul noptii. Probabil atat as fi fost si eu nevoit sa lucrez in urmatoarele zile. Acest lucru imi dadea o multime de fiori si ma nelinistea. Nu intelegeam de ce Matei nu m-a avertizat in privinta programului. Poate a vrut sa tina totul secret, sau poate doar a omis asta.
-Dar daca te grabesti, le pot duce eu dupa ce te schimbi si pleci.
I-am multumit ca e asa amabil, apoi mi-am lasat hartiile in grija lui.
Mi-am scuturat capul, apoi, gandindu-ma ca mai aveam doar sa ma schimb si dupa aceea plecam acasa si ma odineam, m-am dus spre usa vestiarului.
Cu toate ca era foarte aproape, am avut impresia ca merg o vesnicie. Inaintam in continuu, fara ca macar sa ma apropi cu un centimetru de usa. Ce naiba insemna asta? Bausem doar o gura de Angelli la propunerea lui Yu si deja o luasem razna?
Intr-un sfarsit am ajuns in fata usii si fara sa mai bat am apasat cu putere pe clanta. Voiam sa plec cat mai repede de aici si sa dorm.
Inima mi se opri in loc cand am realizat ca acea incapere nu era vestiarul, ci mai degraba biroul lui Matei, caci blondul statea pe scaunul cu rotile, negru, fiind foarte concentrat asupra persoanei din fata lui. Era inalta, bine facuta, stand in picioare, cu mainile pe biroul lucios, privindu-l pe Matei cu mult interes, asta pana cand zgomotul usii ii deranja pe amandoi si le facu capetele sa se intoarca spre mine.
Pentru a doua oara m-am simtit privit intr-un mod destul de bland, insa usor nervos ca am deranjat un moment important... Privirea asta era a lui Matei, insa cealalta, acel domn... era chiar... el.

[PervyTeoYaoi_Shinee]

Vai, iubita mea nici nu sti cat de mult te-am asteptat. Te ador!!!
Hmm, prima zi de lucru a micutului nostru. Hmm, de ce am senzatia ca lucreaza intr-un loc deosebit. Trebuie sa aflu cine era barbatul, desi am o vaga banuiala, poate sunt eu prea paranoica. Nu prea am ce sa comentez esti incredibila, sublima . Teo love you!
Stiu ca de abea ai adus nextu', dar Teo il vrea deja pe urmatorul :d!

P.S. Sunt prima!