[Naruto] Cea mai retrasa si singura floare este si cea mai frumoasa

[Dragonz Eyez]

Hey there^^ Scuze ca am venit mai tarziu, dar nah, stii cum e cu scoala si toate astea...
Ai avut ceva greseli de repetitie. Nu mai stiu exact unde, dar stiu ca mi-au sarit in ochi.
Si stiu ca ai scris undeva "move". Forma corecta e "mov", pentru ca acest adjectiv este invariabil. Nu poti sa spui 'mova', 'move' sau 'movi', ci mereu va fi 'mov'.
In rest capitolul a fost frumos. Insa, parca Sakura s-a indragostit prea repede de Sasuke. Inteleg ca are un farmec aparte ce-o atrage, dar e putin cam exagerat. Atitudinea lu' Sasuke e potrivita. Imi place. Mai ales partea cand o ridicularizeaza pe Ino.
Am mai citit o data toata povestea si mi-am adus aminte sa-ti spun faptul ca e bine ca pe Karin ai facut-o personaj pozitiv. xP
Imi place ca nu ai renuntat la capitolele mari pe care le iubesc xD.
Cam atat imi vine in minte acum. Anunta-ma ca de obicei :D.
Cya :bye:

[DeMentă]

Ca sa vezi :)) Am ajuns intr-un final!
Mi-a placut capitolul si mi-a placut ca Sasuke se misca repede. M-a surprins ca in prima parte a capitolului el chiar pare genul ala de tip credincios :)) M-am amuzat la partea aia.
Nu inteleg de ce au pus baietii asemenea pedeapsa: au motive ascunse? Inca oscilez daca sa le cobor sfintii din pod sau nu :-?
Mi-e foarte mila de Sakura in schimb. Sper ca nu va lasa sa se vada cat de mult va suferi in urma farsei asteia... Macar sa-l faca pe Sasuke cu ou si cu otet, pentru ca meritaaaa.
Pestera Akatsuki? Am ras de m-am stricat la faza asta :)) La asta chiar nu ma asteptam!
Ca sa mai zic? Capitolul a fost bun, mi-a placut mult. Sper sa aduci next repede si sa ma anunti cand postezi.

PS: Scuze de ingrozitoarea intarziere... :|

[Zuzy Is Angell]

heyz salut am trecut si eu pe aiki
imi plac ideea, o Sakura urata si un Sasuke chipes?
e un fel de ratusca cea urata
chestia cu armiratorul secret mi-a trezit imaginatia
deja mi-o si imaginam pe Sakura fara aparat dentar cu parul lasat liber imbracata mai bine si cu o pereche de ochelari cu care ii sta bine...din pacate toate aceste sunt doar roadele imaginatiei mele
dar cred ca dasta citesc fic-uri nu? ca sa-mi pun imaginatia la treaba si sa numai trandaveasca
ei bine eu astept next-ul si sa fie cat mai rpd ca de nu te bat :)):))

anunta-ma cand il pui :bye:

[Rose ^^]

Buna, va multumesc mult de comentarii si va iubesc. Acest capitol il dedic matusii mele scumpe Kayla >:D< te iubesc matusico. Acum sper sa va placa:* Lectura placuta.

Cap 10
Un pas, doi pasi...mai aproape

SAKURA:

Stau afara pe banca in timp ce ochii mei ii privesc oarecum invidiosi pe colegii mei care se distreaza, insa eu nu ma duc. Sincer nici nu stiu de ce. Poate mi-e frica sa incerc ceva nou si diferit sau poate nu vreau. Ii privesc cum se joaca in zapada alba, fetele sunt pricipalele victime ale baietilor. Nimeni nu scapa fara un mozol sau macar o bataie cu bulgari. Unii dintre ei se dau cu placa, Sasuke fiind si el unul din zmei.
Il vad cum coboara de pe varful muntelui, miscarile gratioase sunt calculate, mainile tinute perpendicular cu corpul il ajuta sa-si mentina echilibru. Sare peste o mica stanca acoporita de zapada, iar in aer face o rotire de treisute saizeci de grade si aterizarea ii iese perfect. Acum toate fetele sunt langa el si-l aplauda, mai au putin si sar pe el. Zici ca au nu stiu ce vedeta in fata lor, sunt prea obsedate, mai ceva ca ursu de miere. Sunt ca niste lipitori enervante oricat doresti nu poti sa scapi de ele, iti sug sangele fara incetare.
Trebuie sa recunosc ca sunt geloasa pe ele, pentru ca au atata tupeu si se duc sa-i vorbeasca sau sa-l atinga si sa-si arate trairile fata de el. As putea sa fac si eu, dar ce vor crede restul ca sunt o ciudata, o alta “fana” de-a lui si sincer chiar nu vreau sa-i iau aerul. Insa, nici nu am curajul asta, adica nu vreau sa merg la o petrecere sau sa ma distrez cu fetele si m-as duce la Sasuke. Inca vreau sa-l las sa traiasca si sa-mi indulceasca mie privirea si sufletul, sa mi-l curete de tot praful si sa-mi aduca soarele si aurul in camera numita suflet.
Insa pe de o parte mi-as dori sa dispara de tot, sa nu-l mai vad, pentru ca imi provoaca furtuni si uragane in suflet. Sentimentele mele sunt amestecate exact ca legumele din ciorba, nici nu stiu pe cine plac: pe “misteriosul admirator” care si acum imi lasa diferite cadouri si scrisori ce sunt cheia spre inima mea, daca ar sti ca deja a patruns si Sasuke, persoana ce o vad destul de des, baiatul brunet ce mi-a captat ochii verzi inca din prima zi.
Doua persoane ce m-au adus pe culmile gloriei, dar si a furtunii. Ma simt ca o zeitate ce poate avea totul, insa ura din partea multora o raneste si uneori chiar o doboara.
Trebuie sa treci prin multe capcane pentru a ajunge undeva pe un tron aurit si sa privesti cum insectele iti cer mila sau o alta sansa, oare asa sunt si eu?
De ce nu as fi? Multe persoane m-au ranit si unele inca o fac, iar in interiorul meu se aduna sentimente de ura, ceva ce nu credeam ca voi simti vreodata, insa mereu exista un nou orizont ce cere descoperit si aventura isi face loc. Iar eu ma avant ca un cercetator ce doreste faima, ce doreste sa fie recunoscut si nu considerat un nimeni. Vreau sa ies din pestera in care traiesc, dar cum? La intrare se afla un bolovan ce nu ma lasa sa cunosc lumea, dar am reusit sa scot o mana cu ajutorul fetelor. Am simtit aerul proaspat ce mi-a purificat plamanii ca un mic ritual facut de o vrajitoare.
- Copii, adunarea! –aud vocea dirigintei noastre ce pare ca are sa ne anunte ceva. Ma ridic pe banca rece si pasesc usor pana ajung in dreptul lui Hinata, iar in stanga mea fiind Sasuke. Doamne, e langa mine. Ii simt respiratia fierbinte aterizand pe pielea mea si provocandu-mi fiori placuti corpului, reuseste sa-mi incalzeasca trupul doar cu o simpla expiratie. Inima incepe sa bata cu putere de zici ca in locul ei e o toba lovita brutal. Incerc sa ma calmez si sa nu arat prea multe, insa in interiorul meu fierb de emotie si placerea de al simti langa mine.- Deci, aceasta este ultima seara petrecuta aici, maine la ora unu P.M. vom pleca, asa ca ne-am gandit sa organizam un fel de bal mascat, dar ceva de evul mediu sa zic asa. Vom avea si un mic concurs pentru cel mai frumos costum, atat la fete cat si la baieti. Petrecerea va incepe diseara la ora douazeci si unu P.M. si va tine pana...hai sa spunem cel tarziu ora trei dimineata. Puteti pleca, ne vedem la sala de festivitati. O zi buna.

Fetele incep sa sara in sus de bucurie de zici ca au arcuri in picioare, insa fericirea lor devine imediat un cosmar: nu sunt pregatite, e prea putin timp si multe altele. Imi vine sa ma urc pe pereti numai cand le aud, sincer nici nu-mi pasa, pentru ca nu ma voi duce. Nici o petrecere nu a fost si nici nu va fi de mine. Prefer sa stau in camera si sa citesc sau sa desenez noi modele de haine, care vor ramane mereu o placere si un vis de a deveni designer vestimentar.
Stiu prea bine ca parintii mei vor ceva mai bun pentru mine, vor sa devin daca se poate presedinta tari. Mereu o sa-mi franga aripile, cand voi fi gata sa mi le deschid si sa pareresc cuibul vor veni cu pusca si mi le vor rani numai ca eu sa nu plec spre necunoscut. Dar acesta este destinul meu, sa cad si sa ma ridic, desi nu stiu pana cand. Intr-o zi mai mult ca sigur voi primi o lovitura prea puternica si nu ma voi putea ridica.
Dau sa plec din acea multime, insa vocea lui Karin ma opreste:
- Sakura, draga mea, unde crezi ca pleci?
- Imi pare rau fetelor, dar nu am chef de nimic si nici la petrecere nu voi veni, nu e de mine o petrecere. Imi cer scuze.
- Cum adica? –sare Hinata- Sakura Haruno tu vii si gata. “Nu e de mine o pretrecere” tu glumesti, toata excursia ai stat retrasa si nu ai vrut sa vii cu noi, te-am lasat, dar acum nu. Trebuie sa inveti ce e aia distractie si trebuie sa ai amintiri din aceasta excursie. Nu discut, vii cu noi la magazin. Avem permisiunea de a merge la mall si sa nu aud ca nu te pricepi pentru ca nu te credem, deoarece am vazut ce modele de haine ai desenat. Fetelor sa mergem sa ne pregatim, avem de facut o serie de cumparaturi.

Nu am vazut-o pe Hinata niciodata asa de autoritara, deobicei Karin preaia conducerea si imi tine o “morala” pana ma las capturata. Se pare ca nu o stiu pe adevarata Hinata, ma bucur sa-i vad latura de fiara, acea latura care se impune si vrea sa obtina ce isi doreste.
Totusi nu vreau sa merg, adica pentru ce as merge? Ca sa o vad p Ino cum ii sare in gat lui Sasuke si se tine de el pana o sa-i acorde un dans? Dar la cum il stiu pe Sasuke nu va face asta nici daca e platit sau daca il ameninta cineva cu moartea. Mai mult ca sigur va bea cu prietenii sau poate va invita o fata la dans, insa in mod cert nu eu voi fi aia. De ce m-ar invita pe mine? Sunt urata si nu vin la petrecere ca imi doresc, vin obligata. Auzi la ele, distractie.
Imi vine sa rad. Sa fim seriosi seara asta va fi un esec total pentru mine, pot pune pariu ca dupa o ora voi urca in camera si voi dormi. Asa a fost mereu, nu exista cale sa ies din pestera in care traiesc. Nu are rost sa se chinuie cu mine.
Ceea ce e chiar ciudat e faptul ca mereu neg ceva ce mi-ar face bine si nicioadata nu gandesc pozitiv si sa cred. Dar pentru ce? Ca sa plang mereu cand sunt lovita, sa formez rauri de lacrimi amare? Intrebari fara raspuns, mereu mi le pun si nici nu stiu de ce, nu le stiu rostul.
Asta sunt eu si nu ma poate schimba nimeni si nimic.

Simt cum sunt trasa puternic de mana, zici ca m-o apucat un animal si parca nu poate sa rupa bucata ca sa o savureze in liniste intr-un colt fara a fi intrerupt. Ma uit si observ ca Hinata ma tine strans de mana, mai ceva ca un evadat.
Intram intr-un magazin cu rochii, toate superbe. Culorile iti inchita ochii, iar designu magazinului e unul select, de zici ca aceasta e proprietatea unui designer vestimentar renumit.

Incep sa ma plimb printre rochii, iar mainile mele reci si aspre ating materialele fine. In fata mea mi se afiseaza o rochie superba, parca cere a fi cumparata de mine. Designu e absolut superb, dar parca prea familiar si nu inteleg de ce. Sigur nu e nimic, poate l-am vazut prin revistele de moda ale soramii, dar totusi...
- Superba rochie asa-i? Stii, e ciudat ca de cand e in magazin nici o fata nu a cumparat-o, adica o probau, dar nu le statea bine. Vrei sa o incerci?
Am vrut sa zic ceva, insa vocea Hinatei se facuse auzita din cabina si parca mai mult imi ordona sa o probez asa ca am indeplinit cerinta, iar vanzatoarea ma condus spre o cabina.
Trag draperia rosie ce ma desparte de cabina si hol, iar in fata mea se afiseaza fetele imbracate cu rochiile, fiecare frumoasa si diferite culori care li se potrivesc. Dintr-o data fetelor se lumineaza si un zambet urias apare pe chipul blajin al fetelor.
- Sakura, nu credeam ca ai sa alegi o rochie asa minunata. E superba si iti sta foarte bine. Sa nu auzim nimic, rochia asta ramane. Acum dupa masti.
Ma simteam chiar bine se spusele lui Temari, chiar mi-a dat curajul pentru a merge la petrecere si cu rochia asta trebuie sa recunosc ca ma simt bine. Adica parca as fi eu, mi se potriveste si nu am cu ce sa ma ascund in ea. Asta e, ce va fi va fi. Macar voi pleca cu o amintire, ce mai conteaza acum? Nimic. Acum e randul sa ne luam mastile.

***

Trebuie sa recunosc ca sunt nerabdatoare sa vina balul. Indiferent ca ma voi distra sau ca voi sta pe scaun va fi o seara de neuitat, o seara in care voi iesi din carapacea mea. Chiar si pentru cateva minute sau ore, ma voi bucura ca parintii mei nu vor sti. Ma voi simti libera, dar oare chiar asa ma simt sau doar incerc sa ma pacalesc pe mine pentru a ma face sa ma simt mai bine?
Ma insel singura. Nu voi fi libera, cel putin nu pana nu fac o schimbare si stau de vorba cu parintii mei, pana cand adevarul nu se afla nu ma voi simti libera. Dar ce tot zic aici? Macar stiu ce vreau cu aceasta libertate? Ce voi face cand le voi spune tot parintilor? Logic ca nimic nu se va schimba, voi ramane aceiasi fata. Poate doar le voi creea durere si dezamagire, dar in rest voi ramane in aceiasi pestera rece si intunecata. Mereu voi cadea si ma voi lovi, chiar de voi sangera nimeni nu se va indura de mine. Ma vor lasa acolo sa sangerez pana cand ultima picatura de sange va spune “stop” vietii mele, pana cand ea se va face auzita in intreaga lume ca un ecou. Nu le va pasa, voi putrezi si nimeni nu va mai sti de existenta mea pe aceast pamant, voi disparea ca razele soarelui printre nori, exact cum au disparut dinozauri asa si eu.

Ma ridic de pe scaun si ma indrept spre baie pentru a-mi purifica corpul, poate si mintea. Imi dezvelesc trupul alb ca zapada si intru in dus, apa calda se loveste de pielea mea firava in timp ce buretele acoperit de spuma provocata de gelul de dus cu miros de capsuni imi lasa un strat uniform pe trup. Parul rozaliu incepe sa fie acoperit de clabuci proveniti de la samponul cu miros de crin.
Eram imbibata in miresme dulci si poate pentru unii baietii provocatoare, insa mie nu-mi pasa. Puteau sa saliveze sau sa moara acolo dupa aceste miresme, nu ca ar saliva dupa corpul sau marea mea frumuseste.

Ies din cabina si incep sa-mi sterg trupul de stropii ramasi, iar parul il masez usor fara a rupe vreun fir. Imi usuc parul, iar dupa imi iau pe mine o lenjerie alba. Pe usa Tenten cu un zambet larg pe buze.
- E timpul sa te aranjam, ai incredere in noi. Haide iesi afara.
Mi-e si frica sa vad ce o sa-mi faca, dar nu mai pot da inapoi. Am incredere in ele, sunt prietenele mele cele mai bune si mereu mi-au fost alaturi. Nu le-am ascuns nimic, le-am spus tot trecutul meu si ele mi-au fost alaturi. Nu le-a pasat cum arat, m-au ajutat sa zambesc. Ele chiar sunt niste prietene adevarate si ma ajuta indiferent de situatie.
Cine ar fi crezut ca am sa mai intalnesc persoane dragute in lumea asta rea? Ei bine, acum ceva timp nici nu imi trecea prin minte asa ceva. Nici macar nu ma gandeam sa-mi fac vreo prietena, dar se pare ca au venit ele la mine.
Ceva ce nu prea mai exista acum s-a nimerit sa am eu parte. Adica cine mai pune asa pret pe incredere, prietenie? Nimeni, nici macar nu mai stiu ce sunt alea si e trist. E oribil sa vezi persoane cum te injunghie pe la spate, in fata iti jura ca vor fi mereu cu tine, iar pe la spate te vorbesc si te ranesc de nu mai incape in lumea asta cuvintele rele.
Prietenele adevarate sunt cele care te ajuta mereu si nu le pasa daca esti un evadat, agent F.B.I sau vreo vedeta de la Hollywood. Cand plangi si te ranesti adevaratii prieteni isi fac timp sa treaca si sa-ti intanda o mana ca sa mergi mai departe, iti dau sfaturi bune si te apara. Intra cu tine in orice, nu dau inapoi ca lasi. Sunt frati, surori, sunt o adevarata familie si mereu vor fi ingerii tai.

Numele imi este strigat, iar dupa sunt condusa spre baie pentru a vedea rezultatul final. Cu o oarecare retinere, pun picioarul pe gresia rece, iar cand ajung in fata oglinzii raman fara glas. Nu mai pot spune nimic., aceasta nu sunt eu, adica nu pot fi eu. Sunt prea aranjata, prea... prea draguta. Parul este usor ondulat si cateva suvite sunt prinse la spate, iar printre suvitele rozalii isi fac aparitia cateva extensii de culoare rosie, mov si castanii. Machiajul este unul foarte simplu, putin fard alb amestecat cu o dunguta roz, iar buzele sunt date cu luciu.
O vad pe Karin cum vine spre mine cu o mica cutie in mana, o deschide iar acolo se afla o pereche de lentile de contact, insa culoarea este cea a cerului. Ii ofer permisiunea, iar aceasta isi face treaba. Dupa Hinata care deja era aranjata vine sa ma ajute sa ma imbrac cu rochia, iar Temari ma ajuta cu masca si lantisorul cu o inimoara si cercei exact la fel. Acesta este un set de-al ei, il cunosc. In fata mea se prezinta o pereche de sandalute albe cu platforma si tocul cam mare. Stai asa, eu nu pot sa merg pe asemenea toc, eu imi iau balerinii.
Ma uit la fete si le cer in priviri sa ma lase sa ma incalt cu ce doresc insa raspunsul este negativ si primesc alta pereche de data asta cu tocul mai mic si fara platforme.
Iesim toate din camera, intreptandu-ne spre marea sala. Rochia mea roz cu rosu inchis si cu tandafiri ajunge pana in pamant si imi acopera picioarele, iar fata imi este acoperita de masca neagra cu pene rosii.

Intram in sala si ne indreptam spre o masa de cinci persoane. Aanjamentul este unul select si chiar de evul mediu, paharele sunt din cristal, iar farfuriile albe cu putin auriu pe pargine sunt asezate pe pesele acoperite de o panza rosie si cu un bic buchet de flori format din crini si trandafiri. Nu pot spune ca deja e marea distractie, unii mai danseaza, altii vorbesc sau barfec. Deodata usile sunt izbite si pe ele isi face aparitia Ino imbracata cu o rochie roz cu slit, prea mare si o masca, iar parul blond este ondulat si are cateva extensii roz. Ok, prea mult roz. Ma uit la copiile sale si vad ca port acealasi lucru, serios acum.. stai, sefa trebuie sa straluceasca, ele sunt asa de umplutura.

***

Deja au trecut trei ore si eu am murit de plictiseala, exact cum banuiam. Imi intorc capul spre ringul de dans, iar diferiti tineri danseaza si se distreaza cum stiu mai bine. In pereche sau grup, ce mai conteaza, pentru ei distractia e ceea ce conteaza. Se simt liberi si cu mare chef de viata, sunt ca florile proaspat inflorite, in timp ce eu sunt ca una ofilita ce-i cad petalele incet incet. Imi intind mana sa-mi iau paharul cu suc, dar dau de o hartie.
O iau in mana si incep sa citesc randurile parfumate:
“ In asta seara ai iesit de sub carapacea ta, ceea ce imi place. Exact asa cum te plac eu pe tine, ingerul meu. Vin-o in sera, te astept cu bratele deschise.”

Rochia Sakurei
masca Sakurei
rochia Hinatei [a 12-a]
masca Hinatei
Rochia lui Temari [a 2-a]
masca Temari
rochia Tenten [a 3-a]
masca lui Tenten [cea alba]
Rochia lui Karin
masca lui Karin
rochia lui Ino
masca lui Ino
Rochia lui Kelia & Mira
masca Kelia & Mira

~sper ca va placut si ca actiunea nu e grabita :o3. Inca ceva, nu in acest capitol e schimbarea rozalei, totul e doar pentru o seara. Atat :P sper sa va placa pozele. Bye.~

[hiimera]

Aşa cum ţi-am mai spus trec fiindcă îmi place povestea şi vreau să o citesc până la capăt. :x
Doar ştii că îmi place cum scrii şi după câte am văzut se vede o mică schimbare nu doar la personaj, cât şi la stilul tău. :>

Nu am să critic mult, doar doresc să spun că anumite figuri de stil sau comparaţii nu prea au sunat bine în fic. În rest totul a ieşit bine.
Chiar şi aşa, nu trebuia să fragmentezi aşa de mult ficul, în unele locuri nici nu era necesar, mai ales la final.

Ok lăsăm asta, căci aşa totul a ieşit bine şi îmi place mult.
Finalul îl ador, plin de mister... :x
Vreau să aflu ce se întâmplă, sper ca Sasuke să nu-i frângă inima rozaliei că îl bat, îl omor cu mâna mea. :))

[Sho-Yo]

Buna, mersi ca mi'ai zis si pot spune ca acest capitol este frumos. Ai cateva greseli si a mai lipsit parca un "de" dintr'o fraza. Descrierea este, actiunea nu e grabita, dialogul nu e sec. Cat despre Sakura, pot spune ca a facut o schimbare in bine. Cred ca admiratorul care o asteapta in sera este Sasuke si acum cred ca urmeaza partea mea preferata: O sa'i franga inimioara :(( Oricum deabia astept continuarea si acum poti sa o aduci mai repede caci este vacanta. Asa ca fara scuze!!!

[DeMentă]

Heeei!
Am ajuns - ciudat de devreme! Oricum, mi-a placut capitolul :X
Ai descriere foarte draguta, o groaza de haine marfa si comentarii asupra vestimentatiei. Haa, ce-si mai poate dorii o fata? Ah, sa fie toate ale ei, evident.
Sakura incepe sa se schimbe - cam lent, dar mai bine decat nimic. Mi-a placut cum i-ai descris nerabdarea de a participa la petrecere - la inceput retinuta, apoi usor, usor, curioasa. Si mi-a mai placut foate mult Hinata - a explodat si ea :X
Sunt curioasa daca Sasuke va fi sau nu... dragut - mai mult bland, dar ma rog - cand ii va dezvalui Sakurei cine este admiratorul secret. Intrebare: o va lasa cu ochii in soare dupa sau va juca teatru si chestii de genul?
Ma rog, asa cum am mai spus, mi-a placut capitolul si-mi place fic-ul, asa ca vreau next! (Anunta-ma te rog, cand aduci continuarea!)
Multa bafta si de acum in colo! >:D<

[Debb.']

Of of, ai uitat sa ma anunti ca ai adus next. [-(
Schimbare?! Daca asta nu e schimbarea cand va veni schimbarea schimbarile? :]] Scuze nu stiam cum sa o numesc. xD

Asa deci, capitoul a fost lung ceea ce mi-a placut foarte mult! Dialogul nu a fost deloc sec si nici mult. In cantitati potrivite. Naratiunea este superba. N-am ce comenta. Totdeauna a fost ca la carte. Descrierea.. ce sa mai zic? Te descurci asa de bine cu ea incat ma loveste parca pe mine valul acela de sentimente ce este asezat in randuri. Ma faci sa ma simt si eu pe acolo, printr-un loc uitat de lume. Greseli nu ai avut.. defapt, asa cred. Nu m-am uitat dupa ele. Actiunea nu este fugarita de King-Kong si asta e bine. Decurge chiar foarte frumos totul. Ah, a chemat-o in sera? Adica ii va spune ce cred eu ca ii va spune? Deabea astept nextul si poate ma anunti si pe mine de data asta. :]]

Bafta si multa, multa inspiratie in continuare!

Bye, bye!
:bye:
Debb.<3

[Kayla.]

Aww cu dedicatie pentru mine, ma simt magulita, multumesc frumos si eu te iubesc. >:D< Si imi pare rau ca am trecut asa tarziu doar ca am fost plecata si n-am avut deloc net. Asa, acum revenind la acest capitol. A fost lung ceea ce mi-a placut mult. Imi place mult schimbarea Sakurei si sunt curioasa cat va dura. Descrierea a fost buna, am simtit sentimentele, naratiunea si dialogul la fel sunt bune. Actiunea nu a fost grabita si nu am vazut deloc greseli de nici un fel. So, that’s all. Spor la scris si nu uita sa ma anunti cand pui next-ul. Bafta ! > :D<

[Miranda.]

heloo
Tu ai com la mine, acum este randul meu sa com al tine. Eu mereu am avut o intrebare, de ce nu imi trimiti si mie nici un mesaj cand pui un cap. ? Chiar daca as vrea sa com, deja este prea tarziu. Dra sa revenim la fic, lucrur care predomina este descrierea. NU ma plictisit, ai folosit multe figuri de stil, iar de comparatii parca nu mai scapam. Dar cap a fost luuuung, si daca ai mai fi descris toate rochiile si mastile cred ca ar mai fi fost inca o data. Imi place lungimea, ai ce sa citesti, dar eu nu inteleg cum poti sa scri atat de mult, asta este o dilema pentru mine. Dar in rest mi-a palcut cap. BAFTA IN CONTINUARE !!!
:bye: