Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

[Naruto] Paradiso Girls

#11
Sakura:
Nu imi era deloc usor sa-l uit. Ma indragostisem cu toata fiinta mea de cel care ma rapise si ma... violase. Practic, nu ma violase, din moment ce si eu mi-am dorit, intr-un final, sa o faca. Nu mi-as fi imaginat niciodata ca, dupa ce imi promisese ca o sa fiu numai a lui, o sa planuiasca sa ma dea tipului aluia din Puerto Rico, din cate am inteles. Si incepusem sa-l iubesc atat de mult! Fusese bland cu mine, atunci cand a fost cazul. A vrut sa ma faca sa ma simt bine cand am fost la piscina. S-ar fi distrat de un miliard de ori mai bine cu prietenii sai, decat la un film cu mine, si totusi el a ales sa stea cu „prostuta” care nu stia sa inoate. Si Ca si cum toate astea n-ar fi fost de ajuns, nu imi puteam scoate din mine acele saruturi de pe parcursul filmului. Da, poate ca nu ma saruta extraordinar de pasional, cum ar fi facut-o intr-o aventura, dar ma saruta lung, cu multa blandete, facandu-mi inima sa bata cu putere. Chiar il crezusem, dar am fost atat de proasta! Am fost atat de fraiera! Ce am facut sa merit asta? Ma simtisem atat de bine in preajma lui, mai ales cand am vazut ca dupa acea noapte, imi raspunde la toate saruturile si imbratisarile, exact ca doi indragostiti dupa o noapte plina de satisfactie.
Acum stateam acasa, in apartament, pe pervazul geamului care era amenajat ca o canapea. Aveam picioarele stranse la piept, inconjurate de bratele mele, privind geamul cu iPodul in urechi. Ascultam Avril Lavigne - Everybody Hurts. O melodie enervanta, care ma facea sa lacrimez cu fiecare vers. O melodie care mereu imi amintea cat de mult l-am iubit, si inca il iubesc pe Sasuke, si cat de mult m-a ranit. La un moment de nervozitate, mi-am smuls iPodul si l-am aruncat cat colo, undeva, oriunde, in camera. Am izbucnit pur si simplu in plans. Mi-am redirectionat din nou privirea spre geam. Ploaia nu inceta. Cerul, brazdat de intuneric, isi acoperea stelele cu norii, lasand picurii mari si repezi de ploaie sa cada pe pamant. Tuna, fulgera, si toate acestea imi aminteau de Sasuke.
Despre Hinata, nici nu vreau sa deschid gura. Distrusa. Necajita. Si ea, in aceeasi situatie cu mine.Il iubea mult prea mult pe tipul ala, Naruto. Se presupune ca dupa ce eu si Sasuke am intrat inapoi in vila, Ea si cu acel Naruto au avut o serie neaipomenita de imbratisari si saruturiri. Ca mine si Sasuke... N-am reusit sa o adorm pe Hinata in camera ei decat dupa ce i-am dat o jumatate de pastila, calmant, si o pastila intreaga de somnifer. Si nici atunci nu a adormit. Ii dadusem somnifer cu efect imediat. A adormit abea dupa 3 ore dupa ce i-am dat pastilele.
Pe de alta parte, eu luasem exact ce a luat si ea. Au trecut 5 ore, si nu ma simt nici pe sfert din sfertul sfertului adormita. Ma simt stresata, agitata... Se pare ca pastilele astea nu au efect asupra mea. Mai ales la cate lacrimi am varsat, la cate lacrimi inca mai vars. Si nici ploaia nu avea de gand sa inceteze prea curand. Fiecare fulger si fiecare tunet imi provoca o frica imposibila. Dar cine sa stea aici, cu mine, ca sa-mi spuna "Linisteste-te. Sunt aici, cu tine."? Nu puteam indura asta, de cand l-am intalnit pe Sasuke. De cand l-am intalnit pe cel pe care il iubesc mai mult decat viata. In minte mi se derulau tot felul de imagini. Nu cred ca aceste imagini se vor opri vreodata, si nici indeplini din nou, dar ce puteam eu sa fac? Eram exact ca o pustoaica neajutorata si neputincioasa. Si in plus, prietenele mele si ale Hinatei aveau sa primeasca acel "bilet dus" de care vorbea Sasuke, in orasul prostituatelor. Si ce puteam eu sa fac? Nimic! Ma uram pe sine pentru asta. Si chiar daca eu si Hina am fi reusit sa scapam pentru totdeauna de acesti... mafioti, nu ar mai fi fost niciodata la fel. Unde erau prietenele noastre? Acolo, undeva, facand sex cu tot felul de personaje periculoase, totul fara voia lor. Si cine ar fi reclamat la politie? Mie si Hinatei ne era prea frica sa incercam asta. Si, pe deasupra... Parca la gandul ca eu l-as denunta pe Sasuke mi se frangea inima. Chiar daca el ma ranise... Eu n-as fi putut niciodata sa-l ranesc pe el. Si asta doar pentru ca numai cei pe care ii iubim ne pot rani, ne pot patrunde atat de tare sufleteste incat sa ne faca sa suferim. Mi-am rezemat capul de sticla geamului. Mi-am inchis ochii, in incercarea nebuneasca sa adorm. Si adormisem, intr-un final, dar nu cu gandul intr-un loc mai bun. Cu gandul la Sasuke adormisem. Il visam, dar nu il visam respingandu-ma. Inca ii simteam dulceata buzelor, caldua imbratisarilor... Adormisem.

A doua zi, dimineata, am fost trezita de o mana rece pe umarul meu. Nu am tresarit, pentru ca sincer, nu prea dormisem bine asta-noapte. Ma asteptam sa fiu trezita, probabil de Hinata. Mi-am intors privirea si... O, Doamne! Ce se intamplase cu Hinata?! De data asta, chiar tresarisem. Ce facuse? Plangea atat de tare, cu lacrimi multe, dese, dar pentru ce? Uff... iar o facuse. Iar isi amintea de Naruto...
-Hinata, ce-ai patit? Hinata, de ce...
-Iarta-ma, Sakura. Nici eu nu mai vreau sa plang... imi zise printre sughituri. Si m-am gandit... Ma gandeam... Saku, vreau inapoi...
O luase de-a dreptul razna. Nu, pe bune, era sanatoasa? Chiar atat de tare cazuse in depresie, incat sa faca ce a facut? Dar nu era din cauza depresiei. Vocea ei imi dadea, cu fiecare cuvant iesit, o tona de seriozitate, pe langa stinsa sa voce. La nabiba! Ea chiar isi dorea asta... Nu pot sa cred! Acum ma simteam de-a dreptul vinovata.
-Hinata, cum naiba sa...
-Ai incredere in mine, a continuat.
"Ai incredere in mine"... Acele vorbe...
~~~ FLASHBACK ~~~
-Nu vreau sa te vad plangand. Ai incredere in mine. Poate ca nu sunt omul potrivit in care sa iti pui increderea, dar te rog, Sakura, incearca...
~~~ END FLASHBACK ~~~
Iar eu, ca o proasta il crezusem. Eu, ca o proasta, incepusem sa-l iubesc mai mult decat propria-mi viata. Eu, ca o proasta, eram gata sa ma sacrific, stiind ca el va fi langa mine. Dar eram doar o proasta... Inca imi aminteam chipul sau zambitor, personalitatea sa dulce. In acea noapte, simtisem putin frica... chiar daca mai apoi am eliminat-o complet. A doua zi, insa, cand m-a luat in brate, bagandu-ma in apa si incercand cat de cat sa ma faca sa innot, ii zambisem, si rasesem odata cu el. Inca imi aminteam cum strigfa din toti plamanii "Bomba!" atunci cand sarise cu mine in apa. Adevarul este ca regretasem mai apoi ca nu am mai stat cu el sa pot invata sa innot. Probabil acum as fi avut mai multe amintiri frumoase de la piscina. Si poate ca daca mai ramaneam, nu ar fi luat-o pe Hinata pe umeri, ceea ce, recunosc, m-a durut enorm. Apoi, cand a venit la mine si m-a invitat sa vedem un film, in ciuda faptului ca el se putea distra de un milion... ba nu, de un miliard de ori mai bine la piscina, pur si simplu am crezut, ca fraiera, ca tine la mine mai mult decat la orice. Cum as putea sa-i uit vorbele si rasetele de atunci?
~~~ FLASHBACK ~~~
M-am strans putin mai tare la pieptul sau, fiind infricosata de una din secventele filmului. Stand acolo, ghemuita, am inceput sa simt cum corpul mi se cutremura, cum pielea mi se face de gaina, si cum parul mi se ridica pe ceafa de teama. Sasuke m-a strans in brate de doua ori mai tare. Si-a intors chipul spre mine, sarutandu-mi fruntea, usurel, apoi s-a uitat fix in ochii mei.
-Sunt aici, langa tine. Linisteste-te. Totul o sa fie bine.
In momentul acela, am simtit cum muschii mi se relaxeaza, cum pielea isi revenise la normal, dar si cum inima incepuse sa-mi bata cu putere. Sasuke ma privea cu blandete s-mi zambea dulce.
-Stiu, i-am raspuns zambind. Cu tine aici, nu mi-e frica.
Nu-l mintisem. Chiar asa era. Ba chiar mai mult, daca as fi stiut ca el ma iubeste cu adevarat, poate ca l-as fi sarutat, in momentul de fata. Dar... cand am vazut ca chipul sau se apropie "amenintator" spre al meu, am stiut ce urmeaza. Si-a unit buzele cu ale mele, sarutandu-ma scurt, dar cat se poate de pasional, intr-un duel scurt al limbilor.
-O sa fiu mereu langa tine. Nut-ti face griji.
-Imi promiti, Sasuke?
Brunetul incepu sa chicoteasca discret, apoi si-a unit fruntea cu a mea.
-Sper ca asta sa-ti raspunda la intrebare.
Si-a presat, din nou, buzele peste ale mele, de data adsta, intr-un sarut ceva mai lung.
~~~END FLASHBACK~~~
-Sakura! Ma asculti?
Mi-am redirectionat privirea spre bruneta care ma privea putin ingrijorata. Gata cu amintirile, nu-i asa? Mi-as fi dorit ca aceste amintiri sa nu se termine niciodata... Dar prea tarziu. Sasuke avea de gand sa ma vanda cu totul pentru ca banii ce urma sa-i primeasca sa ajunga cu bine in contul sau.
-Fi atenta, Saku... Te rog. Macar pentru mine, completa ea, stergandu-si si ultima lacrima de pe obraz. Inca nu-l cred in stare pe Naruto sa-mi faca vreun rau. Sau pe Sasuke. Nu-l cred in stare sa te raneasca, Sakura. Pur si simplu, nu-l cred. Daca reusim sa trecem de toti ceilalti, poate ca o sa reusim sa-i vedem... Stiu cat de mult suferi din cauza lui Sasuke. Si, desigur, sti si tu cat de dor imi e mie de Naruto. Uite care este planul. Avem o luna la dispozitie sa ne pregatim, sa ne facem o idee de ansamblu. O sa ii revedem cu orice pret, Saku!
Intr-un fel, chiar vroiam sa-l revad pe Sasuke... Oricat de mult ar trece, dar macar sa-l revad, sa imi spuna verde in fata de ce m-a mintit, de ce nu m-a inchis de la inceput intr-o cutiuta si sa ma tina acolo, fara nicio scapare. Vroiam, cat de cat, sa-mi dea o explicatie... Sa-mi spuna tot. Desi mi-as fi dorit sa ne intalnim in alte circumstante. Imi era mai dor de imbratisarile sale calde, de zambetele sale linistitoare si de saruturile sale dulci si intr-atat de pasionale incat sa ma faca sa-l doresc, de fiecare data. Il iubeam. Il doream. Il vroiam.
-Accept.

~~~O luna mai tarziu~~~
-Ei? Cum e, mami? rasuna vocea surorii mele de dupa usa.
-Tu ce crezi?
-Eu? Eu cred ca ar mai trebui sa-ti mai cumpar un test de sarcina, in cazul in care nu esti gravida.
Am deschis usa, iesind pe ea, incruntandu-ma spre bruneta. Ea doar zambea, stand acolo. Era atat de bucuroasa ca azi avea sa-l reintalneasca pe Naruto, incat nici ca ii pasa prea mult ca eu eram insarcinata. Sincera sa fiu, nici nu stiu ce credeam despre asta. Ba imi doream, ba nu-mi doream un copil... Dar, in orice caz, aveam sa-l pastrez, indiferent de decizia "a vrea sau a nu vrea".
-Sakura, sunt absolut sigura ca acum, ca ai acest copil, Sasu o sa fie mai intelegator cu tine.
-Chiar crezi ca o sa-i spun? Si, pe langa asta, daca tu nu si, cum... cu Naruto...aa...
-Naruto ma iubeste asa cum sunt. Nu-i pasa daca ii port sau nu copilul in pantece. Mi-a spus-o, odata... a facut o scurta pauza, dupa care a continuat: Daca esti gata, sa mergem. Abea astept sa-l strang in brate! Sa-l simt din nou langa mine!
Desigur, nici eu n-as fi crezut ca Naruto ar fi putut o minti vreodata pe Hinata. Poate ca el chiar o iubea, poate ca nu., dar sunt sigura, absolut sigura ca nu a mintit-o.
Eu si Hinata am iesit afara din apartament, lasand usa descuiata. Aici aveam sa ne refugiem, in caz ca ceva nu merge bine. Trebuia sa ne infiltram in acea vila cat de subtil posibil, astfel incat niciunul din baieti sa nu ne vada. Singurii care trebuiau sa ne priveasca, sa vada ca am intrat erau Sasuke si Naruto. Uf, chiar nu stiqam ce sa-i spun. In ciuda faptului ca ramasesem insarcinata cu el, nu eram deloc agitata. Ba chiar mai mult, ma simteamrelaxata. Poate Hinata avea dreptate. Poate ca daca i-as ofi spus despre micutul nostru, m-ar fi acceptat. La gandul asta am devenit zambareata, la fel ca si surioara mea mai mica. Avea sa fie momentul perfect!
Ajunse in fata vilei, Hinata s-a oferit sa se uite in imprejurimi, sa experimenteze terenul. Eu am ramas la poarta, sa ma asigur ca nu cumva baietii sa fi plecat. Orice semn, miscare sau cuvant auzit imi era de mare folos. Mi se parea usor ciudat ca Hina nu mai apare. Ce ii lua atat? Adevarul este ca vila era intr-atat de mare, iar terenul era mult prea mare ca sa-l poti examina in cateva minute.
Brusc, am simtit cum ceva ma cuprinde de dupa burta, strangandu-ma tare. Ce nai... O, Doamne! Era tipul ala cu parul rosu! Acelasi tip cu cel din club! Nu se poate!
~~~ Va Urma ~~~
[Imagine: SIGN.png]
Thanks ^Ciresica^
SasuSaku fics || Miky`s Smile Zone

#12
WoOoW!!!!!!!!!!!!!!!! Imi place mult acest fic, fetelor. Eu nici nu realizez cand este ^Ella^ sau Miky.Shor, stilul pe care il folositi este atat de asemanator, parca ati fi o singura persoana.
Dra sa revenim la fic, care este foarte frumos si bine realizat, dupa parerea mea. Dar eu tot cred ca Sakura si Hinata sunt credule, in locul lor nu doream sa-i mai revad pe Sasuke si Naruto cat oi trai. Cred ca ii iubesc mult incat sa-i ierte, poate prea mult pentru sanatatea lor. Dar Sasuke in capitolul trecut a spus c-o sa se razbune pe Sakura, deci n-o sa fie atat de placuta revederea. Sakura insarcinata ma bucur, ma intreb ce fata va face Sasuke cand va afla .
Sper sa aduceti repede capitolul.

#13
Sasuke:

-Trebuie sa recunosc Sasuke ca mi-ai adus niste curve a-ntaia, imi spunea tipul din Puerto Rico
Nu am putut sa ma abtin si am ranjit. I-am multimut tipului, apoi dupa ce el a facut acelasi lucru am inchis telefonul. M-am intors spre prietenii mei care stateau pe canapea. Kiba, Shikamaru si Neji, care le tineau in brate pe Ino, Temari si respectiv Tenten. Naruto statea pe unul dintre fotoliile din fata biroului meu. Cum de 3 dintre fetele care nu au evadat se afla in bratele prietenilor mei? Ei bine se pare ca baietii au inceput sa le indrageasca pe fete, asa ca mi-au adus altele si cu cele aduse de Sasori transferul a fost complet, impachetat si trimis la desctinatie. De ce nu m-am impotrivit? Atata timp cat mi-au adus alte fete, iar banii se odihnesc in contul meu putin ma intereseaza care si cu cine ramanea.
-Vezi Sasuke, imi atrasese Kiba atentia. Ti-am spus sa ai incredere in mine si sa te lasi pe mana mea. Ti-am adus niste fete "a-ntaia".
-Vad Kiba si nu regret nimic, i-am raspuns vesel.
In clipa urmatoare cineva batu` la usa violent. Dupa ciocanit imi dau imediat seama ca cel care se afla dupa usa este nimeni altul decat Sasori. Fiind prea bine dispus i-am dat permisiunea sa intre fara sa ii spun vre-o doua, care se intampla sa fie foarte frecvent, despre ciocanitul sau care mai avea putin si scotea usa din tatani. Roscatul intra si tinea strans in mana doua brate ale unor tinere domnisorea. Dupa ce au inchis usa si mi-am ridicat privrea spre cele doua am ramas absolut socat. Erau curvele alea mici de Sakura si sora-sa Hinata. Sasori imi spuse ca le gasise bantuind prin fata vilei. Le-am privit incruntat. Le dadusem in urmarire lui Gaara. I-am spus roscatului sa le caute zi si noapte si sa mi le aduca, dar se pare ca pana la urma s-au intors de buna voie. I-am spus lui Sasori sa le de-a drumul fetelor. Acestea erau uimite sa le vada pe prietenele lor in bratele baietilor. Hinata isi indrepta aria vizuala catre Naruto si ii sari in barte. O Doamne, sper ca sora-ta nu are aceleasi ganduri! Le-am facut semn celor de pe canepea si lui Sasori sa ne lase singuri, apoi Naruto, dupa ce reusi sa se elibere o lua pe Hinata din birou sa discute singuri. Ramas cu rozalia, m-am ridicat de pe scaun, m-am dus in fata biroului si m-am sprijinit de el.
-De ce? Am intrebat eu
-Aceeasti intrebare vroiam sa ti-o pun si eu, imi raspuse ea. De ce m-ai mintit?
-Nu te-am mintit ti-am spus adevarul, i-am spus urcand vocea mea
-Si acum ma mintii. Ai vrut sa ma trimit la Puerto Rico impreuna cu prietenele mele. Esti un nemernic, tipa ea
Am incercat sa imi pastrez calmul insa nu am putut. Dintr-un implus nervos i-am dat o palma zdravana peste fata, facand-o sa cada la pamant. M-am aplecat la nivelul ei si i-am spus ca daca nu evada mi-as fi schimbat parerea cum au facut si baietii. Ei au pastrat pentru fetele si acum ele traiesc o viata. Sunt indragite de baietii si le indeplinesc toate pofetele si chiar daca fac sex nu inseaman ca nu stiu cum sa se poarte cu o fata. Sakura ramase uimita de vorbele pe care tocmai i le spusesem. Incepu` sa isi ceara scuze si ma ruga sa o primesc inapoi. Am inceput sa rad zgomotos, apoi am vrut sa ii mai dau o palma pentru tupeul ei, dar rozalia ma oprit. S-a ridicat in genunchi, mi-a strans cu putere tricoul negru si plangand m-a spus.
-Te implor... nu ma lovi din nou...
Mi s-a frant inima pur si simplu. Am luat-o in brate si am linsitit-o spunandu-i ca nu o voi lovi. I-am sarutat crestetul capului, apoi am ajutat-o sa se ridice. Ne-am asezat pe canapea si i-am sters cu o mana lacrimile de obraji. Rozalia se mai linisti, apoi imi spuse.
-Sasuke... trebuie sa iti mai spun ceva.
-Te ascult, i-am raspuns calm
-Vezi tu, de cand am stat impreuna si pana acum 2 zile m-am simtit foarte rau. Hinata s-a ingrijorat si s-a dus la farmacie si mi-a luat un test de sarcina si...
-Doar nu..., i-am spus incepand sa ma gandesc la ce e mai rau
-Ba da Sasuke... sunt insarcinata, zise ea lasand capul in jos
Simteam cum pamantul mi se misca de sub picioare. Nici nu stiam cum sa reactionez la vestea asta. Cum naiba a uitat sa isi i-a pastila de dupa? Nu imi venea sa cred. Poate ca ma mintea! Da, sigur ma mintea! Si avea toate motivele sa o faca. Vroia sa ma intorc la ea. Si cu toate astea, ce motiv avea sa se intoarca la mine, daca nu un copil? Eram atat de confuz, incat nu credeam ca mai pot pricepe ceva pe ziua de azi. M-am ridicat de pe canapea si am inceput sa fac ture prin birou. Rozalia statea si se uita la mine, gandindu-se la ce va urma. Brusc am inceput sa rad si i-am spus ca a fost o tactica buna ca eu sa o primesc inapoi. Radeam cu pofta, insa cand am observat sa Sakura nici macar nu zambeste m-am oprit. Ma uitam la ea, apoi ca un al doilea soc imi spuses ca nu glumeste deloc. Doamne ce am facut sa merit asta? Ma plimbam agitat prin toata camea cu gandul ca in mai putin de 9 luni voi fi tata! Eu, cel mai cautat si periculoas mafiot TATA?!?! Asta e o nebunie curata! Ce vor spune baietii?! Insa ce vor spune celelalte clanuri de mafioti?! O Doamne o sa mor in rusine! Inspiram adanc si rapid, incercand sa ma adun. M-am uitat la rozalie care in tot timpul asta statuse nemiscata pe canapea, cu capul plecat. Ma intrebam la ce se gandeste, in timp ce ma asezam langa ea. Poate mai aveam o sansa si vroia sa renunte la copil insa avea nevoie de bani. Sigur asta era!
Sakura mai avea putin si ma lua la palme cand auzi de avort. Bine, Sasuke cred ca e timpul sa te panichezi! Am inspirat adanc si pe moment nu am putut sa spun decat ca o sa o primesc inapoi. Rozalia imi sari in brate. Stiam ca era incantat de ideea ca cica sunt bucuros ca o sa am un copil cu ea. De fapt asta era doar un pretext la adevaratul plan pe care il aveam. Am sarutat-o pe crestetul capului apoi i-am spus sa ma astepte la piscina sa vorbim mai multe. Imediat ce a iesit pe usa, m-am repezit la biroul meu si am luat dintr-un sertar un pistol. Nu aveam de gand nici in ruptul capului sa am un copil, nu acum, asa ca cel mai bine era sa scap de actualul cu tot cu mama lui. Dupa ce l-am incarcat, am inchis ochii si m-am gandit bine la ce tocmai vroiam sa fac. Era o situatie prea disperata asa ca nu aveam de ales. M-am dus la piscina si am vazut-o pe rozalie cu picioarele in apa. I-am strigat numele incercand sa schitez un zambet sec iar aceasta se ridica si vru sa se apropie de mine. Am ridicat mana cu pistolul si l-am indreptat spre ea, facand-o sa se opreasca.
-Iarta-ma Sakura, i-am spus
In momentul in care am vrut sa apas pe tragaci, Kiba aparu din casa si ma lua de dupa gat vrand sa-mi spuna ceva. Am apasat pe tragaci, insa am nimerit in piscina. L-am impins violent pe Kiba injurandu-l apoi am cautat-o pe rozalie. Am alergat spre iesirea din fata si am vazut-o alergand spre poarta cu Hinata. Am tras din nou doua focuri, dar erau la prea mare distanta si nu le-am nimerit. Am trantit pistolul de pamant si am inceput sa injur ca disperatu`. Nu imi venea sa cred ca mi-au scapat pentru a doua oara! Am avut-o la degetul mic si mi-a scapat... din nou. Am luat de jos pistolul si m-am dus ca o furtuna in birou. Imediat ce am intrat pe usa m-am asezat pe scaun, incercand sa rezist impulsului de a ma ridica si de a sparge si tranti tot ce se afla in incapere. Am pus mana pe telefon si l-am sunat pe Gaara.
-Gaara avem o problema!
-Ce s-a intamplat? Ma intreba el
-M-am reintalnit cu Sakura, insa mi-a scapat din nou. Vreau ca tu, oamenii tai si Sasorii cu oamenii mei sa o cautati pe Sakura si in gaura de sarpe, sa o gasiti si sa o omorati. Nu ma intereseaza ce si cum veti face numai sa nu va prinda politia `inteles?
-Foarte clar. O sa vorbesc cu oamenii mei si o sa incepem cautarile din seara asta.
Am tratit un "Perfect" sec si nervos, apoi l-am sunat pe Sasori si i-am spus acelasi lucru. Nervii mei erau intinsi la maxim asa ca la orice miscare gresita puteam sa ma dezlantui. Sa vedem cum mai scapit tu de asta curva mica ce esti! Iti garantez ca nu o sa mai traiesti pentru mult timp...
[Imagine: tumblr_oof58mD3Rk1w9t19go3_400.gif] [Imagine: tumblr_oof58mD3Rk1w9t19go5_400.gif]

#14
Pam pam, ai revenit si am venit si eu. Mersi ca mi-ai spus. Frumos, chiar mi-a placut. descrierea a fost frumoasa, ai descris tot ce ai prins. Stiam eu ca rozalia va gresi daca se intoarece, sa bagat in gura lupului. Actiunea e linistita, dialogu imi place si greseli nu am ochit. Cum am spus, mai bine statea rozalia cuminte. Ma bucur sa vad ca celelalte fete sunt bine. Vai ce-am ras de Sasuke cand a aflat ca va fi tata :)) asa fac barbati, mereu... Sakura trebuia sa-i dea una bine..cum adica avort? pentru el e un nimic, dar pentru rozalie e dur.. si faza cu omoratu X( multumesc Kiba ca ai aparut...
Astept next, spor la scris
Te pupa Rozzy:*
[Imagine: h8v.gif]
 

#15
Ce inima de ghiata am, cum pot sa citesc capitolul scris de Ella si sa nu comentez, adevarul este ca mintea mea era in alta zona si am crezut ca deja am comentat. Insa nu prea a si avea ce sa scriu, laudele nu cred ac aisi iau rostul, nu cred ca va-ti saturat sa le auziti, dar nu vreau sa fiu ca si celelalte si sa spun acelasi lucru: descrierea este buna, imi place cum scri, dialogul nu este sec si bine realizat, ideea este foarte frumaosa, plina de actiune, personajele sunt schimbatoare lucru acre da bine, actiunea este lenta, etc. Pana la urma tot v-am laudat, asta e viata.

Abia astept sa vina urmatorul capitol, stiu deja ca va fi o descriere frumoasa, din cate mi se pare asta este punctul valoros al ei.

Abia astept. Bye :bye:

#16
(24-05-2011, 04:28 PM)Mishelle A scris: buna buna
my dear cei cu titlul asta?iti place sa plagiezi? poftim dovada http://animezup.com/forum/showthread.php?tid=21819

Aaa... Aaa... :| Iarta'ma, dar sincer, habar n'am despre ce e vorba in ficul ala. Numele ne-a venit de la trupa Paradiso Girls. Nu ne-am gandit niciodata ca ar putea fi un alt fic cu acelasi nume. Nu este o plagiere a titlului, ci doar o simpla coincidenta. Si sunt foarte sincera cand spun ca nu ne'am fi gandit vreodata ca ar putea fi si alt fic cu acelasi nume.
[Imagine: SIGN.png]
Thanks ^Ciresica^
SasuSaku fics || Miky`s Smile Zone

#17
Mischelle mama ai inventat tu cuvantul Girls si Paradiso si nu stiam O.o Ia arata-mi unde zice.
Ce zici tu acolo e irelevant. Daca era vreun nume cine stie ce spectaculos...
-

#18
Vad ca am aterizat in plin scandal:|... Mishelle, scumpa nu stiam ca mai nou cand doua ficuri au acelasi titlu se cheama plagiat. Din cate stiam eu plagiat inseamna ca cineva sa fure munca altcuiva, sa o posteze si sa o tina tare si raspicat ca e munca lui. Am aruncat o privire la linku` care l-ai pus si am vazut ca ficu tau nu are nicio legatura cu al nostru in afara titlului. Cum a spus si Miky ideea titlului ne-a venit de la trupa Paradiso Girls. Noi nu am stat sa colindam paginile cu ficuri ale zupului si sa vedem daca este vre-un fic cu acelasi nume ca al nostru pt stiu ca sunt mii de ficuri aici. Si Lynn are dreptate, nu ai inventat tu cuvintele Girls si Paradiso... iar sasusaku_alexandra stai calma... o sa vina nextu` curand:D
[Imagine: tumblr_oof58mD3Rk1w9t19go3_400.gif] [Imagine: tumblr_oof58mD3Rk1w9t19go5_400.gif]

#19
Sakura:

Stateam acolo, pe pervazul geamului. Priveam cum ploaia se scurge din pantecele cerului innegrit, al noptii. Amintirea trecutului ma facea sa ma infior. Aceleasi imagini inspaimantatoare, de care nu ma puteam lecui. Acele imagini care ma speriau. Acele imagini care imi dadeau senzatia ca eu inca traiesc in trecut, in acele momente cand inima mea franta nu avea sa-si mai revina.
-Mami? se auzi un glasulet mititel. Mami, nu pot sa dorm...
M-am intors cu fata catre micutul meu baietel. L-am privit pret de cateva secunde, expresia fetei neschimbandu-se deloc. M-am dat jos de pe pervaz, apoi m-am strecurat sub plapuma, langa puiutul meu. Acesta se ghemui la pieptul meu, imbratisandu-ma. L-am strans si eu in brate, suficient de tare cat sa alung orice frica din sufletelul sau nevinovat. Il priveam cum zambeste, cum creste... frumosul meu baietel de doi anisori. Mi-as fi dorit ca Hinata sa fi fost aici, cu noi. Dar, mereu cand incercam sa mi-o reamintesc pe Hinata, nu vedeam pe altcineva, inafara de mine.
Dupa acea intamplare, de acum 2 ani, am fost absolut distruse. Cand ne-am mai linistit, dupa o luna-doua, Am ajuns la un compromis: cum ea nu era insarcinata, m-a pus sa jur ca nu o sa-mi ucid bebelusul, ca nu o sa pierd sarcina. In schimb, ea avea sa fie eu. Cu ochii ei purpurii acoperite de o pereche de lentile ce straluceau in verde, cu o vopsea roz, un roz deschis, de genul culorii parului meu rozaliu, natural, cu indepartarea bretonului si putin fard care sa-i lase o urma usoara de piele alb-maronie, Hinata a reusit sa-mi copieze infatisarea pe deplin. Isi dorea sa-i nasc nepotelul cu orice pret. Pentru ca, spunea mereu ca cel care o va dezvirgina, ori va fi tatal copilului ei, ori unchiul copilului meu. Asa cum ea nu a ramas insarcinata, dar am ramas eu, nepotelul acesta constituia pentru ea legatura cu Naruto. I-am respectat dorinta. Ei bine, ce e drept, nu de la inceput. Cred ca primele cateva saptamani am rugat-o, am implorat-o in genunchi sa renunte la asta. Dar nu s-a lasat. A spus ca una din ele trebuie sa moara. Si n-avea sa o lase pe cea care avea sa-i nasca nepotelul sa piara. "Fie si vie, fie si moarta, imi zicea ea, Naruto trebuie neaparat sa aiba o legatura cu mine. Chiar si nepotelul asta. Este o legatura destul de solida pentru mine. Te rog, Sakura, lasa-ma sa fac ce am de facut. Lasa-ma sa te protejez. Lasa-ma sa-mi protejez legatura cu Naruto. Te rog...". Asa ca am lasat-o. Am lasat-o sa-si duca visul pana la capat... Am lasat-o sa-l duca mai departe pana cand... Fie si moarta, legatura ei cu Naruto va exista intotdeauna in acest copil, precum si legatura mea cu Sasuke. Nu puteam sa uit noaptea aceea furtunoasa in care venise acasa, uda leoarca, alergand. Imi spusese ca trebuie sa plec, sa fug, sa ma ascund. Si asta pentru ca vin ei... Acei ei despre care nu mai avea timp sa enumere numele, dar printre care stiam ca e si Sasuke. Imi spusese ca jos asteapta un SUV negru. In el se afla fostul ei coleg de liceu, acum fiind iubitul celei mai bune prietene ale ei, Danielle. I-a povestit totul lui. Iar el, Damen, din cate am inteles ca-l cheama, a avut grija sa nu spuna nimanui. Iar, in caz ca va fi nevoie, o sa ma ajute cu orice pret. La inceput, nici nu vroiam sa aud. Am refuzat-o, am refuzat-o complet. Si toate astea, pana cand am acceptat. Pana cand am lasat-o sa faca ce a vrut. Am regretat, intr-adevar, dupa aceea. Damen ma linistise, spunandu-mi ca s-ar putea ca ea sa fi scapat. Iar pentru asta, mi-a propus un lucru: Sa o sun si sa vad daca raspunse. Am sunat, disperata. Si, bineinteles ca raspunse. Doar ca nu ea.
-Alo! se auzi o voce nervoasa, la capatul celalalt. O voce inconfundabila.
Era acelasi om groaznic care o omorase pe sora mea. Altfel, de ce ar fi raspuns el? Socata, cand imi deschideam buzele, cand le inchideam. Daca vorbeam? Avea sa stie ca sunt inca in viata. Si-atunci, viata surorii mele ar fi fost sacrificata degeaba. Ar fi fost aruncata la gunoi, fara sa fi contat. Mi-am strans buzele, sa vad daca nu cumva mai aud ceva.
-Hei, n-ai de gand sa ma ajuti? se auzi o voce in ecou, din spate.
-Asteapta, Kiba. Cineva a sunat pe mobilu' curvei asteia mici.
Curva mica. Oare de cate ori ma facuse asa? Cu toate ca nu-l inselasem niciodata. Nu reusisem sa ma indragostesc de altcineva. Mi-am deschis buzele, gata sa-i inchid, inainte sa scot pe gura vreo prostie, dar chiar atunci, am auzit o alta voce, total diferita de cea a presupusului Kiba, zicand:
-E javra ta, Sasuke. Asa ca, inchide dracu' telefonu' ala si impacheteaz-o in ceva pana gaseste Neji un loc bun unde s-o ducem.
Uimitor... Vocea lui Naruto. Nici macar nu-i pasa. Nic macar nu-i pasa!!! Dar... Adevarul era ca nici nu avea de unde sa stie. Dar oare, daca ar fi stiut, ar fi mai scos ceva pe gura? Ar mai fi facut-o javra pe cea pe care partenerul sau brunet o omorase? Nu. Ar fi amutit. I-ar fi parut rau in sinea sa. Pentru ca, oricat de mafiot ar fi Naruto, undeva acolo, in adancul sau, o farama de dragoste inclinata catre Hinata, a existat.
Am inchis telefonul repezit. Ii povestisem lui Damen totul. Iar Damen m-a ajutat sa trec peste. M-a ajutat atunci cand a fost nevoie, asa cum ii promisese sorei mele ca va face: Sa aiba grija de sora sa mai mare si de legatura ei. Ma rog, nu ca i-ar fi pasat prea mult de "surioara" mai mare care putea fi omorata oricand cu un glond in cap. Sau poate chiar ii pasase... Dar n-aveam de unde sa stiu, n-aveam cum sa o revad, sa o intreb.
Asa ca, dupa multe incercari, mi-am gasit un job cat de cat preferabil. Damen avea o vila pe care o construise decat pentru el si pentru iubita lui. Pana cand, la rugamintile mele de a vrea sa raman pe cont propriu, sa-mi fac o viata, a decis ca el si cu respectiva sa se mute de tot in acea vila. Iar eu, sa raman aici, singurica, impreuna cu copilasul meu scump, cu Daisuke al meu. Cu puiul meu de care aveam grija zi de zi. Ma ingrijeam zi de zi de fiul meu, daca ii puteam zice asa. Pentru ca nu era copilul meu, nu era copilul lui, era copilul nostru.
Cat despre locul de munca, eu lucram in fiecare seara, de la 8 pana la 12 naoaptea, intr-un bar. Dupa ora asta, veneau animatoarele sa dezlantuie petrecerea. Eu eram o biata chelnerita, care doar nota comenzile. Dar, cu toate astea, afacerea era profitabila. Ca de exemplu, salariul meu imi era de ajuns cat sa hranesc doua guri, cat sa platesc toate datoriile, si imi mai ramaneau cateva milioane bune de cheltuit dupa bunul plac. Cei drept, ma descurcam. Si eram 90% fericita aici, unde deja eram. Ce ma oprea sa fiu 100% fericita? Acel 10% incuiat undeva in inima mea, cu cheia aruncata in inima lui Sasuke. Asta ma oprea. Il vroiam inapoi. Dar pentru el eram doar o persoana moarta. Si poate ca era mai bine sa raman asa.
A doua zi, mi-am facut rutina. Da-i mancare copilului, plateste datoriile, ia o gustare in tr mese, si imparte-o cu micutul, joaca-te cu Daisuke, Ia-l la o plimbare prin parc, la aer curat, gateste pentru bona si pentru a doua zi, pregateste banii pentru bona care avea sa plece imediat ce copilul a pus geana pe geana. Din cand in cand, bona nu statea pana in momentul in care micutul adormea cu adevarat. Astfel, se trezea din somn si, nevazand pe nimeni, il invatasem cum sa dea pe telecomanda, pe canalul 0, la desene animate, si sa se uite pana adoarme. Daisuke, baiat cuminte, era de ajuns doar sa-i spui, ca te-ar fi inteles. Nu m-am intors niciodata acasa si sa-l vad plangand, sau speriat, sau mai stiu eu ce. El era linistit, uitandu-se la canalul sau preferat de animatie.
M-am imbracat o fusta mini, de blugi, si cu un tricou negru, cu un model stralucind a argintiu. Mi-am luat in picioare cizmele negre, din piele, cu toc cui, cu modele stralucind a argintiu, asemeni tricoului. Am iesit pe usa, lasand-o pe bona cu Daisuke, si am plecat. Mergeam pe strazile pusti, si atat de linistite, fata de noaptea trecuta, care a fost furtunoasa si ploioasa. Din cand in cand, imi ridicam privirea spre cer, si cautam o stea... O oarecare stea. Era ca si cum as fi fost un copil mic, cautand, noaptea, o stea intr-atat de lucitoare incat sa-si puna o dorinta, crezand ca e cazatoare. Si, cu siguranta ca si eu imi gasisem eu. Imi inchisesem ochii pentru o secunda, dorindu-mi-l pe Sasuke inapoi. Chiar numai conta ce simtea pentru mine. Imi era de ajuns doar sa stiu ca era acolo, undeva pe langa mine, fara intentia sa ma omoare. Era tot ce as fi cerut, si ma simteam fericita. Am ajuns la bar destul de repede. Ei bine, alta noapte, alte preocupari... Mi-am luat in primire tura, alaturi de colega mea, si am inceput sa preiau comenzi de la mai toate mesele. Chestia asta a durat o gramada de timp. Ma simteam mai ostenita ca in celelalte dati. Si totusi, inca ma tineam treaza, pe picioarele mele, neavand de gand sa ma duc prea curand acasa. Dupa ce am discutat putin cu barmanul, despre niste bauturi tari si reci, o simpla greseala, prin care eu trebuia sa duc comanda, mi-am aruncat ochii pe geam. Afara deja incepusera tunetele. Fulgerele si ploaia erau o chestiune de timp pana aveau sa apara si ele. M-am uitat la ceas. 23:30, cu alte cuvinte, 11 si jumatate noaptea. Sau asa cred... Uff, la cat de somnoroasa sunt, cred ca nici ora nu o mai nimeresc. Avand in vedere ca la ora asta bona ar trebui sa plece, si, tinand cont de faptul ca Daisuke se speria de tunete, fulgere si ploaie, m-am dus direct la sefu' ca sa-i cer sa ma intorc cu o jumatate de ora inainte de a mi se termina tura. A fost destul de intelegator, spun eu. Am lasat bauturile tari pe bar. Mare greseala. Tipii care le comandasera se indreptau amenintaor spre mine.
-Sti de cand asteptam noi alea, baby?
Vocea tipului suna de parca ar mai fi comandat cinci randuri de bauturi de genu' inainte. Iar la felul in care abea se mai tineau pe picioare prietenii lui, constat ca si ei sunt la fel de beti. Singurul lucru la care m-am gandit pe moment, a fost sa fug, sa alerg. Dar, n-am facut nici un pas calumea, ca prietenii sai m-au si prins.
-Uf, mai baby... Asta este. N-e-ai adus bautuile? Nuuuu, nu ne-ai adus.
Gura tipului duhnea a alcool puternic, care imi transmise si mie o mica parte de ameteala. M-am smucit in bratele celorlalti betivi, dar acestia nu ma lasau sa scap din bratele lor. Am inceput sa racnesc ceva mai tare, cat sa ma auda careva, evitand pe cat posibil sa tip, in timp ce boschetarii astia imi dadeau palme peste fund si ma atingeau unde aveau ei chef.
-Linisteste-te, baby. Nu ne mai trebuie noua bauturile. Dar, fiindca ai intarziat, baby, tre' sa platesti tu cumva. Am dreptate? Daaa, am dreptate.
Bine, acum chiar era momentul sa tip. Cand am simtit cum idiotii aia ma iau pe sus, am inceput sa dau in ei, sa ma zbat, sa incerc sa ma eliberez, pana am simtit doua brate puternice cuprinzandu-ma la un piept bine facut. Cand m-am silit sa arunc o privire catre boschetari, am vazut ca cel care ma tinea in brate avea un pistol indreptat spre ei. Sau, cel putin, asta a cuprins aria mea vizuala.
-V-ati ales prost momentul, baieti.
Am inlemnit. Inima a inceput sa-mi bata cu putere, iar sangele care-mi curgea prin vene imi inchetase, parca, pur si simplu. Nu pot sa cred! Era acea voce inconfundabila! Era acel Sasuke! In momentul asta, ma gandeam um sa o iau la goana mai repede. Dar, aruncand o ultima ocheada catre pistolul sau, mi-am dat seama ca ar fi cel mai nebunesc lucru pe care sa-l fi facut. La naiba! Trebuia sa stau acolo, si sa-mi inchid ochii. Dar el ma vazuse. Ma vazuse in viata. Stia acem ca nu ma omorase pe mine. Si, chiar daca nu avea de gand sa ma omoare acum, odata si odata tot i-ar fi trecut prin gand sa-mi zboare creierii. Insa cel mai frica imi era pentru Daisuke, pentru copilasul acela nevinovat.
Pentru o secunda, am incercat sa ma dau putin mai inlaturi. Nu sa scap, nu sa fug. Abea atunci am observat cat de strans ma tinea. Intr-adevar, foarte strans.
-Stergeti-o inainte sa va para rau, spune el, facandu-le semn din pistol ca daca nu pleaca, o sa le zboare creierii.
Tot ce am putut vedea era cum au luat-o tipii aia la goana. Uf, serios. Niciun pistol, nimic? Nicio arma, niciun gest de aparare? De astia imi era mie frica? Imediat ce i-am vazut pe acei tipi iesind pe usa, m-am prefacut ca nici macar nu stiam cine era cel care practic ma salvase. Imi cufundam fata in palme, ca si cum eram pe cale sa plang (ceea ce nici nu ma gandeam sa fac), sau imi mutam privirea in parti diferite, ca si cum cautam pe altcineva cu privirea.
-Iar noi doi avem multe de vorbit. Nu crezi? ultimele doua cuvinte le-a rostit cu o urma de nervozitate in glas, fiind sigur ca, daca intr-adevar habar n-aveam cine era, aveam sa-l recunosc dupa voce.
Asa ca i-am facut jocul. Imediat ce i-am auzit, pentru a doua sau a treia oara glasul, m-am prefacut pur si simplu inchetata, desi inima imi pompa sange in vene cu nemiluita, la fel ca prima oara, cu totul ca pielea mea era mai rece ca niciodata. M-a impins brutal spre usile de la bai. I-am facut jocul, pentru a doua oara. Avea sa ma impuste. Sa ma omoare. Sa imi zboare mie creierii cum intentiona sa ii zboare tipilor alora. Gandindu-ma la asta, si vazand ca nu mai are pistolul in mana, deocamdata, am incercat o noua tentativa de a fugi. Degeaba. De data asta, isi luase masuri serioase in ceea ce privea fuga mea. Mi-a prins bratele la spate, strangandu-ma ata de rau, incat am scancit de cateva ori, asigurandu-ma ca nu ma aude nimeni. Singurul lucru care imi mai lipsea era un alt betivat care culmea, incerca sa ma „salveze” si, la cat de bine se tinea pe picioare, sa piarda tinta de pe Sasuke pe mine. Ar fi fost mai rau. Eram speriata la maxim, si cu toate astea, incercam sa imi mantin calmul. A deschis usa de la prima baie care i-a iesit in cale si m-a impins la fel de brutal inauntru. M-am intors cu fata. Abea reusisem sa i-o disting de lacrimile care-mi intepau ochii, dar imediat ce ele mi s-au scurs pe obraji, am reusit sa-l vad. Nu se schimbase deloc. Aceiasi ochi patrunzatori si rari, de un negru marginit in doua margele pline. Parul negru delimitat in tepi, un par moale si fin. Pielea sa imi inspira de la o posta un parfum scump, un parfum ce parea a fi Playboy. A pastrat distanta intre noi, asa cum imi doream si eu. Dar, cand am vazut cum isi plimba degetele pe pistolul argintiu, mi s-a ridicat parul pe ceafa. M-am dat cu doi pasi inapoi. Cand am vazut cum il scoate, deja eram pregatita sa tip, sa-l implor sa ma lase. Imediat cu primul meu schencanit schiop, pe care nici n-am reusit sa-l conturez prea bine, a pus pistolul jos. S-a ridicat din nou in capul oaselor, a pus talpa piciorului pe pistol si l-a impins in spate. Dupa ce am vazut faza asta, am inceput sa ma mai linistesc, desi inima inca imi batea cu putere, nelasandu-ma sa respir prea mult.
-Vreau doar niste raspunsuri. Raspunzi, traiesti. Taci, mori. E cu totul alegerea ta.
Am inghitit in sec.
-Ce cauti aici?
-Ce caut eu aici? Banuiesc ca un simplu "multumesc" ar fi destul cat sa-ti acopere datoria fata de mine, in ceea ce priveste gunoierii aia betivi. Dar, ce-ar fi sa pun eu intrebarile aici, ce spui?
A inceput sa se apropie, cu pasi lenti. Dar, cand am vazut cat de aproape era de mine, am inceput sa ma dau in spate. La naiba! Si mai ma rog, de ce facea asta? Ce vroia sa afle el de la mine? Am continuat sa ma dau inapoi, pana cand n-am mai avut unde sa ma duc. Simtindu-i acum, corpul langa al meu, simtindu-i respiratia care se unea cu a mea, simtindu-i caldura ochilor care inca ma priveau, am inceput sa tremur. Nu era ceea ce imi doream. Ceea ce imi doream era sa ma intorc acasa, sa-mi vad copilul, sa-l linistesc, si apoi sa dorm alaturi de el.
-Daca nu tu esti cea pe care am impuscat-o, atunci...
Respiratia i se taiase, nu o mai prea simteam. Dupa cateva secunde, respiratia sa si-a redobandit cursul normal. M-a apucat de solduri, respiratia sa accelerandu-se, odata cu a mea. Incepea sa-si miste mainile de sus in jos pe mijlocul meu, un timp ce eu i-am prins obrajii in palmele mele. Mirosul sau de playboy combinat cu mirosul natural si dulceag al pielii lui ma facea sa innebunesc pur si simplu, si sa vreau sa-l gust, sa-l simt. Buzele noastre se mai atingeau, intr-o incercare pasionala de a se saruta, pana cand incercarea lor a reusit. Bratele sale se jucau pe trupul meu ghidus, timp in care isi introducea limba adans in gura mea. A continuat sa ma sarute, pana cand, l-a un moment dat, s-a dezlipit de mine. M-a privit pret de o secunda, dupa care si-a mutat privirea.
-Sa revenim... vreau sa...
-De ce imi faci asta? spun eu, simtindu-mi lacrimile pregatite sa curga. De ce vrei sa ma faci sa sufar? Doar sti cat de mult... cat de mult...
Dar m-am oprit. L-am privit cum se uita la mine, atat de bland, incat parca nu era acel Sasuke pe care il vazusem eu ultima data - Acela plin de ura. Dar lui nu-i pasa si nici ca avea sa-i pese. Eram doar un nimeni, indiferent de cu cata blandete avea sa ma priveasca, si cu cata caldura avea sa ma priveasca.
-Stiu ce vrei sa spui, mi-o reteza el, venind din nou langa mine. Ma apuca din nou de solduri, continuand: Dar...
-Dar ce?! Zic eu, ochii incepand sa picure lacrimi. Nu ai fost acolo cand am avut nevoie de tine, nu ai fost acolo cand am vrut sa te am alaturi, ai vrut mereu sa ma omori!
L-am impins, destul de tare cat sa faca doi pasi de urias inapoi. M-a privit plin de ura, apoi a spus:
-Sunt sef de mafie! Tu ai citit macar odata ziarele? Sau ai vazut stirile? Sunt cel mai de temut criminal de peste tot, sunt seful unui clan sef peste alte clanuri! Imagineaza-ti pe cineva ca mine, avand un copil! Eu! Un copil, Sakura, un copil!
-Si ce? Ce daca ai fi avut un copil?! Ti se pare o treaba usoara sa fi un mare mafiot, ti se pare o treaba usoara sa impusti oameni nevinovati care singurul lucru pe care il vor este sa aiba pe cineva alaturi, singurul lucru pe care il vor este sa-ti ofere un dar de la Dumnezeu pur si simplu minunat! Dar sa ai un copil le intrece pe toate, nu-i asa?! Te-ai gandit decat la tine, decat la ce parere o sa aiba alti nemernici despre tine! Dar niciodata nu te-ai gandit la curva aia mica pe care ai atras-o in patul tau si care te-a iubit numai pe tine! Acea javra care a incercat sa-ti ofere un copil! Care si-a iubit copilul, chiar si daca are un tata number one in topurile nenorocitilor alora de puscariasi!
Spunand asta, l-am redus la tacere. Dar inca ii simteam nervozitatea, ii auzeam inima batand la mazim de nervi.
-Deci tu ai sunat in noaptea aceea, nu-i asa?! Imi zice, sarind catre mine si tinandu-mi mainile la perete, strans, gata sa ma plesneasca daca era nevoie. Dar nu am cedat.
-Eu eram. Si ai fi stiut asta daca te-ai fi uitat la radacinile parului fetei care ai omorat-o! Sora mea si-a sacrificat viata ca sa o poata proteja pe a mea si pe a copilului nostru. Si asta pentru ce? Pentru ca esti un nemernic. Pentru ca ea nu ramasese insarcinata. Pentru ca ea a vrut cu ardoare ca micutul nostru sa se...
-Care micut?! Pentru mine este ca si cum ar fi doar copi...
-De ce nu vii sa-l vezi, in loc sa spui ca nu-l cunoasti?! Tip eu ca disperata la el.
S-a indepartat de mine, exact spre usa baii. Speram sa iasa, sa ma lase in pace, sa ma lase! De tot! Dar de fapt, asta era ceea ce imi dorisem, nu? Sa-l simt mereu aproape... Dar acum, simteam ca, pur si simplu, nu mai pot. Gata! Insa, cand l-am vazut cum se apleaca sa-si ia de jos pistolul, am incremenit. Nu...
[Imagine: SIGN.png]
Thanks ^Ciresica^
SasuSaku fics || Miky`s Smile Zone

#20
Pam, pam, mersi mult ca mi-ai spus. Nu pot sa cred, se vede o evolutie de la o posta.
Descrierea mi-a placut la nebunie, ai pus accent pe tot, incat la final mi-au dat lacrimile TT_TT bravo, ai reusit sa ma atingi la inima. Se cunoaste ca te-ai straduit. Dialogul imi place, e intens. Vai acel sarut, modul in care ai descris tot a fost super. M-ai captat si nu mai plictisit. Actiunea e linistita. Sakura are un baietel, so sweet:X condoleante pentru Hinata, vai ce-mi vine sa-l bat pe brunetX( cu exceptia unor greseli, care nu prea aveau ace cauta capitolul e frumos, ai pus undeva un pronume gresit, tu ai pus "ele" insa corect era "noi":P
Sasuke o iubeste, se cunoaste din acel sarut si din faptele lui. Hai ca e exagerat [-( sa nu indrazneasca sa o omoare pe rozalie ca intru in calculator si ii zbor si eu creierii :yondaime: ma bucur ca rozalia a prins curaj si ce reintalnire 8->

Astept next. Ella sa-mi spui.
Pup dulce nepoata mea:*
[Imagine: h8v.gif]
 



Subiecte de discuție similare...
Subiect: Autor Răspunsuri: Vizite: Ultimul răspuns
  [split] Paradiso Girls [SasuSaku +18] Rose ^^ 7 4.715 14-08-2011, 07:52 PM
Ultimul răspuns: Pคnđค.
  [split] Paradiso Girls [SasuSaku +18] Sho-Yo 4 3.262 27-06-2011, 01:55 PM
Ultimul răspuns: Roses.on.fire
  Paradiso Girl's +18 Mishelle 9 10.868 27-05-2010, 06:48 PM
Ultimul răspuns: Sin


Utilizatori care citesc acest subiect:
2 Vizitator(i)