Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Senzatii*Ritmice` [+12 . +18]

#1
Tip Critica: Limbaj, greseli, estetica...
Disclaimer: Nu detin nici un personaj din animeul/mangaul Naruto si nu fac profit pe urma lor.


Heya` !!
Deci stiu ca am mai avut un fic, pe care l-am sters, faptul a fost pentru ca am dorit sa folosesc idea la un fic yaoi, pe care l-am inceput de curand. ;;)
Sper ca nu va suparati, dar acesta este motivul adevarat. Ma pot descurca cu acesta, fiindca am o idee buna si sper ca si voua are sa va placa.
Este ceva diferit, actiunea are sa contina multe conflicte, iar mentalul personajelor are sa fie unul diferit...
Veti vedea pe parcurs acum, incep cu o mica introducere, nu este primul capitol. ;))
Nu este cine stie ce, pentru ca mai mereu primele parti sau capitole ies naspa.. --"




- The dream, the wish -
*Sakura*




“Stelele pica si coboara pe cer in jos, alunecand precum o sanie la derdelus.
Noi, fintele pamantene, suntem absorbiti de acea valvataie a mantiei sclipitoare si mistice, care se arunca odata cu ea si ii da aripi mici stelute, lasand pe cer doar pentru cateva secunde o linie alba, luminoasa, semn ca si-a varsat toate amintirile acelui loc, plecand linistita spre alte orizonturi spatiale si stelare.
Cand vezi o stea cazatoare, nu poti sa-i rezisti asa ca iti pui o dorinta, la care ai ravnit mereu si in continuare o vei face, pana cand ti se v-a indeplini.
Iar eu, sunt o copila,care la randul ei isi doreste ceva... dar nu orice, acel “ceva” inseamna foarte mult pentru mine. Am mostenit un talent, dar care necesita multa munca, mult antrenament... nu imi este greu fiindca mereu ma distrez atunci cand exersez.
Insa timpul este necrutator, deja sunt mare, iar visul deja incepe sa palpaie, dorinta la fel, capatand viata in mine, iar acum nu mai stiu ce sa fac... pot spune ca dorintele se pot pierde, sterge din inima, la mine au fost spulberate de catre parinti.
Candva eram fericita cand mami si tati erau de acord cu mine, iar acum ii privesc cu ura si dispret, fiindca mi-au interzis singurul lucru la care tineam, acela fiind dansul.
Ma avantam in noi provocari, se deschideau noi orizonturi pentru mine, aveam oportunitati mare si multe, dar au fost aruncate de catre cei care imi sunt rude, de cei care imi sunt cei mai apropiati... deja au uitat ca odata si ei, au fost ca mine, copii inocenti cu dorinte marete dar neindeplinite complet.
Nu vreau sa-mi ruineze visul, de aceea lupt si nu ma las chiar daca mint si ii pacalesc, fac acest lucru pentru am duce visul la capat.
Vreu sa simt ritmul si muzica jucand in mine, lasand acei fiori electrizanti sa-mi strapunga pielea si inima pana cand ea sa se opreasca, iar eu sa cad la pamant fara viata... incerc si incerc, reusesc, cu toate ca inca o bucatica din inima mea se rupe si pica, transformandu-se in cenusa, scrum... din cauza lor.
Credeam ca vor sa fiu fericita.. dar singura cale este sa-mi duc dorinta si visul pana la capat de una singura si sa indur fiecare obstacol ce-mi iese in cale. Acum sunt pe cont propriu si chiar daca duc o viata luxoasa si sunt mai mereu considerate “fata lui taticu “, ma stiu o persoana simpla... care inca ravneste la o viata normala, nu inecata si scaldata in puf.”


*Sasuke*





“Simt pulsul inimii batand, asa de tare incat simt ca sunt la limita.
Nu mi-a mai ramas decat visul si speranta, care se pare ca nu mor, e bine.
Cand privesti in jurul tau, ce vezi ?
O lume frumoasa, o lume plina de oameni buni, cinstiti si onesti... ?
Nu ! Eu nu vad asta, ci privesc lumea aceasta cu alti ochi si cand ii privesc pe oameni simt nevoia sa dispar si sa fug din faţa lor, se poate si din frica, dar cel mai mult de scarba...
Nu mi-au dat ajutor atunci cand am cerut si mi-a fost greu, prietenii mei m-au parasite lasandu-ma cu ce este mai dur in viata...
Am indurat si am plans, am simtit cum ma fulgera gandul ca maine are sa-mi fie ultima zi si ca trebuie sa ma zbat acum cat mai pot, am esuat, ei nu au aparut si m-au lasat, in pustiu...
Dar cu timpul am invatat ca speranta nu moare si ca omul e bland precum un miel, pur precum un fulg de nea, iar bunatatea este enorma... nu in fiecare zi ti se indinde o mana.
Eram mic si singur, lasat in urma si urat de parintii mei.
Au fost in stare sa-si abandoneze fiul la orfelinat, acesta fiind mic si neputand sa traiasca fara ei a fugit, departe pana cand drumul s-a risipit, iar nadejda a pierit.
Am ramas un copil al strazilor si cu greu am suportat toate chinurile vietii. Am crezut ca are sa-mi fie acolo, pe strada, la colt sfarsitul... dar nu a fost sa fie.
Caci lumina mi s-a aratat si cineva m-a ajutat, atunci am simtit cu adevarat caldura unei finite umane, era o femeie buna si extrem de amabila, care a acceptat un copil al strazilor in casa.
Timpul mi-a dat o lectie pe care nu am sa o uit niciodata, am invatat ce este munca, am invatat ce este bucurie, am invatat multe dadorita ei, dar chiar si asa inca lupt pentru viata mea, iar acum lupt si pentru ea si pentru restul “fratiorilor mei” care sunt alaturi de mine la bine si la greu. Cu ajutorul femeii acesteia, mi-am descoperit talentul si vocatia, de a deveni dansator. Inca un lucru memorabil in viata mea. Iar acel lucru acum, ma tine in viata, pot sa simt si eu placerea adevarata si bucuria...”

#2
Vai vai... Ficul tău promite multe, și pentru cei care iubesc dansul îi face să se simtă bine. Eu una mă regăsesc în ceea ce ai spus despre Sakura... Aștept cu nerăbdare să văd ce se va întâmpla cu visurile celor doi. Sper că acel dans special, cu acea persoană specială va apărea cât de curând. Acum să vedem ce mai e de spus, îmi place descrierea și narațiunea, despre dialog nu pot vorbi pentru că nu este, dar îmi place. Ideea este originală și nu am mai citit nimic asemănător. Mie nu mi se pare deloc naşpa, chiar îmi place.
Am și o întrebare: Despre ce dansuri este vorba?

Aștept nextu și dacă poți anunțată-mă când îl postezi. Spor la scris :bye:

#3
My love>:D< promiti multe, vom vedea. Ma bucur ca vad un fic nou si mai ales SasuSaku:X
Modurile de expunere sunt ok, mai ales descrierea, mi-a placut foarte mult; figurile de stil sunt bine alese..desi tin sa cred ca la rozalie se mai putea accentua la fel si pentru brunet, doar a zis ca a fost abandonat. Imi place mult asezarea in pagina, nu e plictisitoare. Greselile:
oportunitati mare- oportunitati mari [la plural trebuia pus]
nadejda-nadejdea [ti-e fomita]
dadorita- datorita [se mai incurca lumea]

Ma bucur sa vad ca e un fic despre dans, ceea ce mie imi place foarte mult, pacat ca nu fac..in fine, deci avand in vedere ca la chestia asta seman cu rozalia ar trebui sa fie si mai interesant.
Titlu imi place, ma atras..prima data ma dus cu gandul la melodia aia de la Cheetah girl's Dance with me [un tango] cum a spus si LoloMark pe ce tip/ tipuri de dans/-uri de vei axa?:-?
off topic: daca vrei melodia aia imi spui;)
Spor la scris si sper sa ma anunti.
Kiss and bye>:D< :*
[Imagine: h8v.gif]
 

#4
Revin cu nextul, stiu ca adurat mai mult dar ce sa fac... nu prea am stiu cum sa incep. --" Sper totusi sa va placa, cum am mai spus are sa fie multe.. :))
Cap.1 are la baza un flashback, unde s-au cunoscut cei doi porumbei.. ;)) sasuke si sakura, insa ei erau destul de mici.. va spun ca sa va dati seama, ca poate credeti ca acum cand sunt mai mari sau cunoscut.. dar veti vedea pe parcurs o altfel de introducere si cunostinta a lor.. >:)
*-Capitol Corectat-*


Capitolul I
- Flori de Nu-Ma-Uita -
*Sasuke*


~FlashBack~


Pentru prima data in viata mea am putut sa vad moartea si sa ii simt taisul ascutit, care straluceste in intuneric sfasiindu-mi carnea si lasand sangele sa roiasca precum stropii de ploaie pe cimentul rece si dur.
Ochii mi sau inchis si am fost inghitit de umbra, odata cu toate amintirile mele care s-au derulat precum un film in faţa ochilor mei inlacrimati. Varsam lacrimi sarate, dar calde.
Usor ele se rostogoleau pe obrajii mei odata rumeni si imbujorati, pictati frecvent de o noanta rozalie, acum privesc in neant si simt cum sunt patat de sange. Era al meu si nu suportam durerea apasatoare care se lasa deasupra si inauntrul meu... cat mai aveam sa suport toate astea ? iar tipetele lor de disperare parca ma asurzeau si atunci... nimic. Am fost dus de catre tanara moarte spre un loc sumbru si gol...

Un mic sunet incerca sa ma readuca la viata. Era piuitor si destul de enervant, dar multumita lui m-am incapatanat si mi-am deschis ochii incet, pentru ca pleoapele cadeau foarte greu, lasand genele sa-mi atinga cu finite pielea feţei mele palide.
Cercuri mari si luminoase mi s-au sagetat in privirea neagra si confuza, ma simteam extrem de orbit si mi-am dus mainile repede la ochi doar ca sa mi protejez de acele raze ciudate si puternice.
Atunci m-a strapuns o durere insuportabila la maini, apoi s-a raspandit spre talie si jos la picioare, pana in varfurile degetelor... un lung scrancet a scos glasul meu si pe buzele mele se citea disperarea si durerea, mimata usor de gesturile amortite ale trupului.
- Te-ai trezit ! o voce dulce de fetita s-a facut auzita si era destul de aproape asa ca mi-am intors capul in partea opusa unde se afla ea.
Am ramas putin socat de ceea ce vad, era mica la fel ca mine, statea asezata pe un scaun avand o privire destul de serioasa, fiind sigur constienta de starea mea grava. La inceput nu am remarcat tot ce avea, pana cand nu si-a dat drumul la glas din nou.
- Nu te misca ! a poruncit ea. Asistenta mi-a spus ca nu ai voie sa te misti fiindca tot trupul iti este julit si ai si o entorsa la picior.
Si-a lasat privirea in pamant, in timp ce isi freca mainile si se juca cu degetele, apoi s-a ridicat incet sa nu faca zgomot, pentru a nu ma deranjat. Eu am privit-o cu atentie si am observat cat de dulce putea sa fie, era asa de aproape de patul meu, incat parca imi venea sa sar de acolo de rusine...
Degetele ei mici si fine s-au ridicat in sus, atingand ghipsul de pe piciorul meu, usor dezmierdandu-l si intrebandu-ma daca a durut cand m-am lovit.
Am murmurat printre dinti un “da” mic si rusinos, fiindca atunci cand o vedeam atingandu-mi ghipsul, simteam cum imi atinge pielea si am treceau niste fiori inexplicabili mie... dar era placut, nu cred ca am mai intalnit-o ?
- Ma bucur ca esti bine, buzele ei fine si rozali s-au arcuit intr-un zambet asa de superb si bland, incat am ramas cu gura cascata. Ne mai vedem pantero ! mi-a facut cu mana si a plecat repede alergand lin din camera.
Cine a fost acea fata cu par roz si lucios precum un cires proaspat inflorit primavara ? Cu buzele dulci ca mierea si roze precum trandafirii, ochii verzi si stralucitori mai ca ceva decat smaraldele, erau precum oceanul acoperit de “florile”[i] sale verzi si tremuratoare. Atat de naturala, atat de pura, intruchiparea naturii... cine este ea ?

Ziua aceasta a trecut greu, iar gandul ca roza mea gingasa nu mai vine. Ma punea mai rau pe ganduri si ma nelinisteam.
Brenda, [i]“mama”
mea impreuna cu Luka, sotul ei ma priveau asa de fericiti, puteam citit acea bucurie nestavilita din privirile lor blande.
In scurt timp au venit si ceilalti patru “frati” mai mari ai mei cu un buchet mare de flori in brate, pe care mi l-au dat indata. Cu obrajii imbujorati le-am multumit pentru cadou, insa nu aveam stare pentru ca stiam ca acea fata nu mai avea sa apara si sa-mi aline durerea, precum facuse acum cateva ore, de dimineata...


*Sakura*


Seninatatea cerului de afara ma incanta, acum puteam sa ma refugiez la spital la bunica.
Trebuia sa merg, deja era a doua zi de cand se internase si nu aveam de gand sa o las singura, o vizita, doua nu strica. Si abia asteptam sa-l vad din nou pe baiatul acela asemean unei pantere, doar ca ranite...
Cand ma uit la el pare asa inocent si bland, mai ales rezemat de acel pat, insa inima ma doare sa-l vad asa de suparat si trist, nu-mi place sa ma gandesc la accidente, ma inspaimanta gandul.
Imi scutur capul, lasand parul meu scurt si roz sa se amestece cu aerul proaspat de primavara, care se inflitra in casa pe geamul din living. Imi aranjez pijamalele pe mine si apoi fug val-vartej spre baie, de unde o voi gasi pe mama pregatindu-mi rochita de plecare.
In drum, trec pe langa tata si il salut, peste Jeys, catelul meu latos si extrem de mare care ma doboara din alergare si incepe sa ma linga pe faţa asa cum face mereu. Dupa ce termin jocul cu el ajung la mama, care imi arata noua rochita pe care trebuie sa o port la urmatoarea vizita.
Ma ajuta ca intotdeauna sa o imbrac, mi-o aranjeaza si apoi ma trimite afara la tata unde trebuie sa ma urc in masina. Dar inainte de a iesi pe usa de la intrare, ma strecur pe cea din spate ca sa ajung in gradina, de unde culeg cateva floricele de nu-ma-uita, pe care doresc din tot sufletul sa ii le dau acelui baiat pe care l-am cunoscut ieri. Si dupa ce fac din ele un buchet mic si frumos, legat cu o pamglica verde deschis, fug in faţa la masina si urc in graba fiindca ai mei deja strigau dupa mine.

Admiram cerul din masina si zambeam la fiecare norisor pufos ce se arata mie, stand asa fara sa fac nimic si doar avand grija sa nu stric buchetul lui bunica plin de lalele si cel a “panterei”... am inceput sa ma joc cu degetul numarand norii.
Si cand in faţa mea s-a aratat spitalul, nici nu am mai asteptat sa parcheze tata caci eu imediat m-am dat jos si am alergat inauntru, fuga, fuga spre camera bunici.
Odata ajunsa acolo am sarit la ea in brate si oferindu-i buchetul frumos aranjat prins cu pamglica rosie. Mi-a sarutat fruntea si mi-a multumit bucuroasa. Cand am auzit urarile m-am dezlipit de ea, fugind spre pantera, caci si lui aveam sa-i dau ceva frumos.
Am reusit sa dau peste cativa oameni in drumul meu, dar am avut grija sa nu stric buchetul de nu-ma-uita, iar cand am ajuns spre camera lui, am observat ca usa era deschisa larg si ca acesta nu era singur. M-am ferit ca nimeni sa nu imi simta prezenta dar baiatul m-a observat si m-a strigat, cu toate ca nu imi cunostea numele. Privirea mi-am indreptat-o spre el si spre surprinderea mea l-am vazut in picioare...
- Dar nu ai entorsa ? am intrebat eu uimita.
- Am dar pot sa merg, nimic nu ma poate tine in patul ala, mi-a raspuns el imbujorat si zambaret.
- Am sa-ti dau ceva... i-am spus cu jumatate de cura si am strans putin cu palma materialul rochitei mele albe si dantelate.
- Atunci hai in alta parte, mana lui a prins-o pe a mea, tragandu-ma dupa el.
Il priveam asa te atent si il analizam in toate partile posibile, parca eram hipnotizata de persoana lui... am incercat sa-mi revin dar inima batea in mine si mai puternic ca prima data.
Cand ne-am vazut singuri pe un hol luminat de razele soarelui asa de puternic, am scos de la spate buchetul de floricele de nu-ma-uita si i l-am intins in faţa... eu fiind mult prea rusinoasa in momentul acela, mi-am plecat capul spre pamant asteptand un semn bun din partea lui.
Si am si primit unul... buchetul deja il apucase in mana si am simtit cum mi-l ia, apoi un zambet larg si strengaresc i s-a creionat pe chip, parea fericit si asta ma bucura.
- Sigur nu am sa te uit roza mea.. si a inceput sa zambeasca si mai larg, aratandu-si dantura alba, apoi a inceput sa-si frece ceafa, ciufulindu-si parul.. sigur de emotii, fiindca puteam sa le simt, plateau in aer, la randul meu fiind curpinsa de ele in totalitate...
Il priveam intesn, dar nu stiam de ce, ma vrajea si era un scump...
- Nici eu nu am sa te uit pantero.
M-am aplecat pana cand am ajuns la nivelul lui, sarutandu-i obrazul, care a inceput sa prinda o culoare visinie, pana si obraji mei erau la fel, iar din cauza rusinii am fugit...
Asta fiind ultima data cand am sa-l vad pe misteriosul brunet, “pantera” mea... sa speram ca o sa am o sansa si ca intr-o zi am sa-l revad.

~End of FlashBack~

#5
Tigroaica mea :> mrrr ai adus next, mersi ca mi-ai spus. Imi place noul titlu si mai ales +18 8->
Frumoasa descriere, ai reusit sa ma captezi cu totul, aproape ca nu respiram. Ma bucur ca ai pus un flashback, realizat foarte frumos. Dialogul e bland si actiunea nu ma musca de posterior.
Tot ti-a scapat 1-2 greseli:)) cei 2 s-au cunoscut si inainte..super, deci ar rezulta sa fie parteneri de dans sper..mi-a placut partea cu "pantera", desi mai bine mergea "leu" sau "tigru" mrrrr...
Kiss de la Ciripiny ta:*
[Imagine: h8v.gif]
 

#6
Buna, se pare ca acest capitol m'a adus intr'o stare mai buna decat cea dintai.
Si mi place molt capitolol. Descrierea este prezenta si este prezenta peste tot, actiunea nu e grabita, se deruleaza lent, dialogul nu e sec, e bun si suficient iar greseli deabia daca am observat. Cred ca personajele sunt Sakura(mai intai domnisoarele) si Sasuke cand sunt copii. Deci i'ai descris de parca i'as fi vazut eu cat de dulci erau unul cu altul. Sper sa ma anunti de continoare si daca ma grabeam cu cateva secunde eram prima ^.^

#7
Hii !! :3
Yey, aduc nextul aici, pentru ca am idei si nu ma pot oprii din scris, sper inca sa va placa noul fic, acum intru in mai multe detalii.
Va spun, nu este nici asa de interesant, din pacate, dar promit ca data viitoare sa fac mai bine.;) Si sper sa nu intarzi asa de mult cu enxtul. ;;)



Capitolul I
- Pierzi, pentru ca nu crezi -
*Sakura*




“- Sakura Haruno este o fricoasa, Sakura Haruno este o fricoasa !
- Incetati ! am strigat eu printre lacrimi.
- Si daca nu vreu soricelule ? se opreste din a mai face vreo alta miscare si mi se adreseaza cu rautate.
- Nu ti-am facut nimic ...
- Ficoaso, fricoaso...
Au tinut-o tot asa, intreaga zi m-au torturat cu “frica” in sine si chiar imi displacea comportamentul lor neobrazat si degajat.
Eram mica, clasa a-V-a si fiind transferata la o alta scoala, cam toti se luau de mine...
Eram in excursie si trebuia sa ma simt bine alaturi de noi mei colegi, care nu aratau pic de mila si simpatie, de parca cineva ii hipnotiza ca sa-mi faca mie rau , creerul lor poate, insa ii uram deja.
Tot drumul in autocar baietii m-au tras de codite si ma tot faceau fricoasa, mai ales cand am ajuns la cabanele de pe munte, tot asa au facut pana aproape de seara cand a trebuit sa mergem sus pe munte pentru a ajunge la o tabara frumoasa unde aveam sa petrecem o seara intreaga la un foc.
Pe scurt eram intr-o tabara, plina de copii rai si rautaciosi, nu aveau respect unul faţa de celalat si de multe ori cineva era invinuit pe nedrepte. Eu una, am reusit sa nu fiu condamnata pentru ceva ce nu am comis.. fetele fiind mai prietenoase decat razgaiatii de baieti m-au primit in gasca lor, dar tinerii flacai tot ne badjocoreau si se lau ba de: chipurile noastre, ba de corp si mai ales de forme...
Enervanti din calea afara si ma disperau, tot drumul pana sus au tinut-o asa, dar intr-un final ne-am ratacit, eu si inca patru baieti, care desigur se lipisera de mine ca scaiul si incercau in asa fel sa ma enerveze, pana cand ajungeam la pragul de a plange zdravan...
Pentru cateva minute, vazand ca nu mai suntem sub aripa liderului, doamnei diriginte, ne-am asezat aproape de cativa brazi mai falnici si tineri. De acolo au inceput sa se vaite toti si fiindca se lasa cu negura eu ma impancientam, pentru ca imi era tare groaza de ce fel de salbaticiuni colcaie padurea deasa de brazi.
- Lui Sakura ii este frica baieti... ce este rozalio, vrei la mami ? si au inceput sa rada toti, imediat dupa ce primul baiat m-a facut o laşă.
Dar trebuia sa accept faptul ca eram mica si inca doream sa stau sub un bec, stea sau soare, doar ca sa stiu ca nu ma atinge umbra si noaptea...
- Nu ! Nu imi este, taci odata prostule ! m-am rastit violent la el si imediat l-am facut sa taca, dar nu a durat mult ca au izbucnit ceilalti doi colegi ai mei, foarte “istet” din partea lor...
Si dupa taifas m-am asezat suparata cu mainile incrucisate la piept, jos pe iarba moale rezemata de trunchiul puternic al unui tanar brad.
Exemplul l-au luat si ceilalti, facand acelasi lucru, trebuia sa ne odihnim putin se putea ca in orice clipa ceilalti sa ne caute. Iluzii desarte, poate ca au uitat de noi, dar un lucru stiu sigur: drumul nu e lung pana la acea mica tabara, doar ca trebuie sa ne tragem suflarea. Iar aerul asta de munte, imbinat cu parfumul fresh al brazilor este numai bun pentru noi si mai ales mie imi face bine.
Dupa aprozimativ trei minute au inceput cateva tufisuri din apropierea unui lac, brazdat acum cu razele inflacarate ale soarelui de apus, sa se cutremure si sa fosneasca de zor, noi imediat am remarcat acest aspect neobisnuit si am tresarit din locurile noastre... Sigur era un animal salbatic, dar netotii de baieti au considerat pericolul ce ne pastea a fii o chestie minuscula si au inceput sa rada, apoi apucand fiecare cate o pietricica si au inceput sa arunce ca nemancati in acel loc.
Asa au reusit sa trezeasca din somn un pui mare, chiar mare.. de urs. Am ramas masca si am fugit undeva sa ma catar, i-am chemat rapid si pe ei si cu greu am reusit sa-i urc, fiindca la final cand el s-a apropiat si mai mult l-a zgariat pe unul din ei, chiar atunci cand se urca si a fost mult mai dificil, pentru mine ca sa-l urc pe creanga...
Norocul lui a fost ca si restul m-au ajutat si l-am tras cu putere langa mine, apoi l-am strans in brate, fiindca plangea rau de tot, ii simteam frica cum trecea prin venele pulsative, iar inima nici ca se mai punea la socoteala, batea intr-un ritm alert.
- Ce ne facem ? striga unul dintre ei speriat.
- Saracul Ches, acum e ranit si .. Doamne ne i-a moarte pe toti..
- Ho baieti, ho ! nu mai tipati, mai rau il intaratati si nici sa nu va treaca prin cap sa-l alungati cu crengute sau conuri, nu v-a merge, am spus eu in timp ce-l dezmierdam pe Ches, care deabia de mai putea de durere. Mainile lui erau inconjurul taliei mele, strangea bine de tricoul meu crem si isi lasa lacrimile sa-mi ude palma care o tineam pe obrazul lui visiniu.
- Atunci ce facem, desteapto ? striga unul la mine, iar ursul la randul lui la el.
- E comica faza, dar nu am chef sa rad, mai ales cu trei dintre voi asa de “glumeti”, am spus eu pe un ton rautacios, dar indeajuns sa-i fac sa taca odata. Ches e ranit si nu vreau sa mai vad pe altul sfasiat de ursul asta nervos, asa ca hai sa ne calmam si sa asteptam, poate are sa ne salveze cei din tabara...
- Iluzii Sakura, tu nu vezi ca suntem terminati.. !?
- Cineva sa-l adoarma la loc... spune unul dintre colegi.
Si chiar in momentul acela mi-a venit o idee buna, tot ce trebuia sa facem era sa-l readormim pe urs ca sa ne lasa... sigur nu avea sa fie usor, cineva trebuia sa-i cante asa ca alta cale nu era decat sa-mi deschid vocea.
Si asta am si dres, toti au facut liniste pentru ca eu sa legan ursul furios si sa-l duc la tacere.

"Over the filds, up on the mountins,
We will be free, togheter...
You just have to trust in me..."

Cand am vazut ca ursul s-a potolit si apoi s-a linistit, plecand spre frunzis am reusit sa ne bucuram cu adevarat..
Au inceput sa ma plaude, felicitandu-ma apoi sarind toti pe mine de fericire ca am adormit salbaticiunea, apoi remarcand talentul meu de a canta.. era ceva cu adevarat nou pentru mine.”


Aceea zi chiar a fost una neasteptata, cu adevarat ciudata dar a fost, in trecut cand eram doar o copila naiva si foarte fricoasa. Acum sunt mare si am indeajuns curaj incat sa privesc cu ochii deschisi stelele si luna, care infasoara bolta nocturna.
Imi ridic ochii spre ceasul de pe biroul meu si vad ca limbile indica ora 17:25, deja soarele inca batea pe cer, dar putin mai slab. Sunt extenuata, fiindca toate ziua buna ziua am alergat si am exersat diverse stiluri de dans. De la cele clasice si modern, pana la streetdance, freestyle si tot asa.
Pasiunea mea nu are cum sa se scurga precum nisipul din clepsidra, ea este vesnica si pura, invadandu-mi venele cu placere.
Miscarile imi dau viata, ritmul ma ridica in picioare, iar muzica imi unge sufletul cu miere si zahar, dar toate astea pot sa fie spulberate intr-o secunda si cam deja au fost.
Mama intra pe usa si ma obliga sa ma ridic si sa fug repede pana la magazine ca sa-i cumpar detergent, sigur a vazut petele abundente de pe ultimele haine probate si purtate, cam pe toate le-am folosit in ultima vreme.
Cu greu imi ridic trupul si mai ales sa-l stabilizez, cateva ore incoace eram asezata smirna in patul pufos si acum sunt din nou cu picioarele pe pamant, chiar vreau sa am senzatii de zbor si vreau sa fiu aeriana si ganditoare, iar minte sa-mi zboare pretutindeni peste tot, explorand orizonturile si limitele Terrei.
Fug in baie, ma imbrac in altceva si las hainele pe care le-am avut pana acum in cosul cu rufe, pentru ca si astea sunt vraiste... nu sunt asa de breaza, nu pot sta nici doua minute ca imediat ma fac praf si cenusa, mai ales pe haine.
Cand ma vad in bucatarie ma prinde o pofta nebuna de mere, asa ca nu ezit sa strecor unul in gura. Musc violent din coaja lui fina ajungand apoi spre miezul carnos si la final, rontai bucata si o inghit cu placere si satisfactie. Il iau cu mine, apuc banii din mana femeii, care statea batand din talpa covorul si fug spre iesire de unde sar de zvapaiata ce sunt pe pietrele potecii din faţa casei.
Il vad pe tata cum uda florile si il salut politicos, apoi ma duc in sus spre un magazine. Dar la cat de smechera sunt prefer sa merg mai sus, spre centrul Tokyo-ului, fiindca am chef sa ma mai plimb cu toate ca nu am pe nimeni langa mine.
Fac cat drum fac, mai ma injur cu cativa pe drum din cauza ca ma fluera din masina si apoi ajung cu zambetul pe buze in centru, iar ochii desigur imi sar pe primul magazine de unde si cumpar detergentul cat si o doza de Fanta, ca sa-mi potolesc setea brusca.

Soarele batea din ce, in ce mai slab, totusi reusea sa lumineze bine de tot baietii care dansau de zor si de bucurie intr-un colt de “Rai” al strazii, si wow, chiar ma holbam la miscarile catorva, erau uluitori de buni.. bine nici experti dar aveau miscari de invidiat.
Muzica hip-hop, ii avantaja pe unii. Dar cand imediat mai aveam putin si cadeam, din cauza ca ma intinsesem prea rau pe o banca din apropiere, doar ca sa ii fixez pe aceia, a sosit un brunet cu parul tepos la sapate, extrem de diferit de ceilalti, parca emana o aura misteroasa si pe fruntea lui se citea:Invingator.
Cand casetofonul bubuii combinatia intre muzica rap si cea hip-hop, acesta porni intr-un ritm lent si fugitiv, o combinatie noua pentru mine si chiar interesanta, nici nu am mai ezitat.
Pe langa faptul ca erau multe fete adunate pe acolo doar pentru baiat, imi blocau imaginea si asta chiar ma enerva.
Am luat plasa care se prabusise pe jos si am pornit-o in acel loc mirific, in care brunetul executa niste miscari de dans frumoase si nemaiintalnite de mine...

*Sasuke*





Asa cum faceam mereu, ii uimeama pe ceilati si toate fetele acelea imi cam bruiau muzica cu tipetele lor cat si diminuarea spatiului de miscare era tot din cauza lor. S-au gasit si ele acum sa vine, daca nu eram de la inceput aici sigur locul era pustiu, dar chiar si asa mai mult loc pentru noi baietii din trupa Black` Tigerss.
Muzica era perfecta, ritmul la fel, ma infructam cu notele musicale ale cantecului ce-mi pulsa inima de extaz si fericire, nu ma puteam oprii.. eram foarte patruns in ceea ce faceam, fiind pasiunea mea, dansul, il practice inca de mic, chiar si cand parintii mei m-au lasat tot am continuat sa dansez... Chiar daca o faceam pe strada in ploaie sau in noptile de iarna, ce aduceau un ger cumplit, nu ma opream, visul meu asta este: sa devin cel mai bun si poate sa imi creez propria sala de dans, unde eu sa fiu seful si antrenorul a tot ceea ce tine de aceasta arta dinamica a miscarilor ritmice si lente.
Si acum imi aud inima cum pulseaza sangele, ce se zvapaie in mine din cauza miscarilor prea alarmante si intr-un final stop.
Ma inund in aplauze si laude, asa se intampla mai mereu, cele mai multe venind din partea fetelor, dar ceva ma atrage si ma surprinde. Aceea fiind o tanara fata, care ma privea cu o flacara in ochii ei verzi, acum aprinsi de pasiune pentru ceea ce am facut eu adineauri.
- Bravo, bravo ! A fost super ! striga ea aplaudand acum de una singura, fiindca restul o privesc ciudat.
Si acele soapte nu duc la bine, fiindca incep sa apara barfe si ea este in centrul atentie.
Ma apropii de ea usor si ii ating umarul, iar buzele mi le indrept spre urechia ei si ii soptesc incet, dar indeajuns de clar ca sa ma auda.
- Incearca sa te opresti, devii punct de barfa daca arati atat entuziasm faţa de mine...
- Oh, scuze ! Chiar nu am stiu.
In momentul in care a spus asta mi-a zambit cu gura inchisa si eu pur si simplu am clacat pentru cateva secunde, iar dupa mi-am scuturat capul ca sa-mi revin din transa in care am fost aruncat de rozalie.
Am crezut ca nu mai exista si alte persoane cu parul asa de roz si deschis, intr-o nuanta naturala si plina de spontaienitate...?
- Esti cumva vopsita ? intreb eu in timp ce imi las prosopul de pe umar in jos si-l strang in pumn ca sa nu cada.
- Nu ! tresare surprinsa de intrebarea mea apoarent stupida, pentru ea... Nu este, nu sunt nebuna sa imi stric parul.
- Deci este natural ? ma mir eu si o intreb.
- Da ! raspunde repede si sigura pe ea.
- Inteleg...
Nici ca mai aveam ce sa-i spun, parca deja ma uimise si acum vreau sa o vad in actiune... dar de ce am sentimentul ca este speciala si ca acel chip angelic al ei, l-am mai vazut la cineva, glasul dulce la fel si toate detaliile care tin de tanara aceasta misterioasa, le-am mai vazut si memorat de la alta persoana pe care am cunoscut-o undeva ?
Vad ca pare interesata de miscarile pe care le-am facut si ma roaga sa-i detaliez tot ce stiu si ce am facut.
Rad scurt la spusele ei, apoi ii chem pe baieti langa mine ca sa reusesc sa-i explic mai bine, aveam nevoie si de restul pentru ca dansul nu este individual, ci unul in echipa.
Cat timp danseaza restul si eu dezvolt propozitiile, ea sare repede cu o ntrebare de genul: “Sunteti o echipa de la clubul Wild Dance ?”
Atunci, nu stiu de ce dar mi-a venit sa rad, a intrebat asa de caraghios incat m-a bufnit, pur si simplu.
- Da suntem o echipa de la acel club.
- Ahh ! tresare ea surprinsa si eu tot clachez, crezand ca s-a inecat cu doza de suc.
- Ce ? Ai patit ceva ? intreb eu in timp ce ii pun mana pe umar si o privesc intens.
- Nu doar ca .. wow, e ceva super, trebuie sa fi foarte bucuros sa ai o echipa... vreau si eu sa incerc. Pot sa dansez ? Si daca castig ma introduceti in echipa voastra, mereu am vrut sa fiu intr-una din acest club ? ma roaga, insa sigur era si ea ca restul, venea aici doar ca sa ne impresioneze si sa-si dea aere de vedeta.
Am acceptat, cu gandul ca are sa iasa ceva penal si dupa sa pot si eu sa ma amuz pe seama ei, pentru ca cu toate ca eram mai dragut la inceput stiam sigur ca toate fetele sunt leite una cu cealalata.
Imi place sa ma joc cu ele, sunt o mica jigodie si stiu asta, dar am motivele mele...
L-am rugat pe Naruto sa porneasca muzica, desigur ceva ales de noi si nu de ea, doar era o mica competitie intre unul din echipa noastra, adica Gaara roscovanul si o fata prostuta si poate vopsita in cap, pentru ca nimeni nu poate sa aiba parul asa...
Am ranjit multumit la tabloul ce mi s-a afisat si eram sigur ca mai aveam sa castig din nou, chiar imi placea ceea ce fac.
Imediat cei doi au inceput sa danseze, am ramas putin uimit ca la inceput rozalia ma privea sfidator si ca parca imi citea gandurile, se putea sa fi aflat intentia, dar doar din priviri ? fiindca modul ei de a ma fixa era unul nu foarte placut...
Si la final am ramas cam toti cu gurile pe jos, doar ca s-a incurcat sigur din cauza emotiilor sau poate din cauza ca cineva i-a pus piedica ... nu noi, ci doua fete care pareau nemultumite de comportamentul fetei faţa de mine, nu ma bag, dar aia chiar a fost amuzant.
Dupa o cursa interesanta si plina de suspans, am decis ca tanara domnisoara nu are ce cauta la noi, in primul rand este o echipa de baieti si nu de fete si ca ar fi mai bine sa plece acasa si sa se joace cu papusile.
Cu asta nu prea am reusit sa-i inchid gura, ci din contra sa i-o deschis si spun sincer mi-a inchis-o ia pe a mea, gasea cate o replica la fiecare repros al meu.. modul asta al ei chiar mi-a starnit curiozitate. Sigur avea sa se lase cu ceva surprinzator si neasteptat de interesant.

#8
Pam, pam. Am revenit. Misto capitol si oarecum incins, pentru ca ai spus ceva de dans. totusi mi-ar fi placut sa detaliezi mai mult acele miscari facute de brunet si rozalie si sa-mi dai macar un exemplu de melodie;) frumoasa descriere, chiar mi-a placut, mai ales acel fashback. Sakura eroina. Dialogul e ok si actiunea nu alearga ca sa tina cura de slabire
Sasuke se crede mare si tare, dar ma bucur ca rozalia ii dadea peste nas, la final ai avut o greseala. ai pus "ia' in loc de "ea" [pronume] brunetu o subestimeaza pe rozalie si va iesi ceva hot nu:> si chiar e prost daca nu isi da seama cine e fatuca.. vai..esti rea cu misteru tau:((
Te pupa Ciripyni ta:*
[Imagine: h8v.gif]
 



Subiecte de discuție similare...
Subiect: Autor Răspunsuri: Vizite: Ultimul răspuns
  Sentimente si senzatii.Poezii Storymaker 15 9.553 08-01-2012, 08:51 PM
Ultimul răspuns: Storymaker
  [split] Sentimente si senzatii.Poezii Reveuse 0 1.792 27-03-2011, 01:00 AM
Ultimul răspuns: Reveuse


Utilizatori care citesc acest subiect:
1 Vizitator(i)